Pentru weekendul acesta, Adrenallina are câteva sugestii de petrecere a timpului liber pe pârtie. Unde altundeva, la câtă zăpadă e? 🙂 Trei concursuri de schi/snowboard, și diverse alte jocuri simpatice precum întreceri de săniuş, fotbal pe zăpadă, concurs de aruncat cu bulgări de zăpadă. Sună bine, nu? 🙂
Adrenallina a discutat în exclusivitate cu cea mai bună sportivă pe care o are sportul mountain bike Downhill la acest moment, în lume. Britanica Tracey Moseley (33 de ani) și-a atins visul de a deveni Campioană Mondială, după ce l-a vânat timp de peste un deceniu: s-a întâmplat în 2010, la Campionatul Mondial de Downhill din Mont Saint Anne, Canada, iar anul trecut l-a reconfirmat, ocupând din nou cea mai înaltă treaptă a podiumului. Tracey excelează în poate cea mai grea formă de mountain bike – Downhill înseamnă văi abrupte, teren accidentat, coborâri pe bicicletă la viteze amețitoare, sărituri în aer printre copaci, buruieni și pietre colțuroase. A practicat de mică acest sport, împreună cu fratele ei, în pădurea din apropierea casei sale, iar la 13 ani participa la primul ei concurs, improvizat de cei doi frați chiar la ferma familiei. Tracey ne-a vorbit despre copilăria ei, despre cum i-a schimbat viața acest sport, despre mecanicul ei, despre cum nici nu visa la 15 ani că va face parte din echipa Trek World Racing, că va ține în mâini o Cupă a excelenței mondiale și că va purta tricoul visurilor: jerseul curcubeu, purtat doar de campionul mondial la o disciplină ciclistică.
Nu știu voi, dar eu sunt ceea ce se cheamă meteodependentă. Ați văzut cum a fost ieri: mohorât, întunecos, și peste toate astea o zloată urâcioasă care nu părea să se mai oprească. E destul de sumbru un tablou cu troiene peste care plouă cu gheață, e frig de urlă câinii la ceață, și afară e gri. Pe la 12 îmi pierdusem orice speranță că planul meu pentru ziua de duminică mai are vreo șansă. Trebuia să joc pentru prima dată în viața mea rugby, cu câțiva oameni care își petrec timpul liber jucând tot felul de jocuri sportive, printre care și ăsta.
În partea a doua a interviului, Andrei Roșu (35 de ani), maratonistul care a alergat in zeci de maratoane extreme ale lumii în doar doi ani, ne-a povestit cum a locuit în cort cu un trib din Sahara și ne-a dat detalii despre un ultramaraton pe care îl organizează in vară, pe Transfăgărășan. Andrei se pregătește să încheie seria celor 7 ultramaratoane pe 7 continente, cu ultimele 2 competiții: una în Noua Zeelandă, într-o zonă unde se petrec 20 de cutremure pe zi, și cealaltă în Brazilia, unde va alerga pe cea mai întinsă plajă din lume.
Acum doi ani de zile, Andrei Roșu își petrecea serile la televizor, cu o bere în față și un bagaj de frustrări. Era supărat pe politicieni, pe recesiune și, în general, pe mai multe lucruri și mai mulți oameni. A vrut să schimbe ceva la viața lui, pentru că nu-i plăcea cum arată. Și-a zis că trebuie să înceapă de undeva, și s-a gândit că poate punctul de pornire este chiar el însuși. Așa a început transformarea lui Roșu Andrei în Andrei Roșu, primul român care avea să participe acum 2 ani la maratonul extrem de la Polul Nord – 42 de kilometri la temperaturi de minus 32 de grade Celsius. Ăsta a fost primul lui maraton și de atunci și până acum, în doar 2 ani de zile, a crescut miza cu fiecare cursă: a alergat în deșertul australian, în Antarctica, în Sahara, pe Everest, a trecut la distanțe de 100 de kilometri în condiții greu de imaginat, a finalizat 5 ultramaratoane pe 5 continente.
Alina a fost cel mai bine pregătit membru al echipei ADRENALLINA, și asta s-a văzut în concurs. A alergat relaxată, cu zâmbetul pe buze mai tot timpul. Pe ultimul kilometru de la a 6-a tură, a avut o semi-revelație. Și eu, și Marius, am văzut-o întorcându-se spre noi și spunând: “Băi, eu cred că de asta m-am născut. Ca să alerg la maratoane!” 🙂 Citiți mai jos jurnalul ei personalizat despre cursa de 21 de kilometri de ieri.
O cursă incredibilă ieri, duminică, 29 ianuarie, în campusul Universității Politehnica, la semimaratonul Gerar, unde s-au strâns 400 de concurenți și încă 100 de susținători. 21 de kilometri pe zăpadă, pe porțiuni cu ghețus, la temperaturi de minus 8 grade Celsius, distanță pe care echipa Adrenallina – Alina Băisan, Marius Albeș și Roxana Lupu – a parcurs-o în 2 ore și jumătate.
Pentru că în sfârșit a venit și iarna pe care o așteptam, putem profita de zilele cu zăpadă, ca să ajungem pe pârtie. Luna care vine sunt destule concursuri unde vă puteți testa măiestria pe schiuri sau pe placa de snowboard. Adrenallina le-a trecut în revistă.
După cum am aflat cu toții deja, a venit în sfârșit iarna! Oricât ne-am bucura că ninge ca-n povești afară, în primul rând suntem puțin – dar foarte puțin! 😉 – îngrijorați de cum o să arate cursa noastră de semimaraton de duminică, la concursul de alergare Gerar, în noile condiții meteorologice. Există o veste bună: duminică o să avem ocazia să dăm ce avem mai bun în noi 🙂 pentru că previziunea meteo pentru 29 ianuarie arată o temperatură de -10, – 5 grade Celsius! Deci o să fie frig, deși va fi o zi cu soare. Apoi, mai avem un posibil obstacol de trecut: poleiul. Așadar, o să merităm din plin medaliile de la sfârșitul competiției! 🙂
Radu Vatcu (44 de ani), ghid turistic și montaniard cu sute de trasee la activ, povestește cum a transformat pasiunea sa pentru călătorii în afacere, înființând în anul 2000 prima firmă din România cu specificul turism de aventură, Extreme Travel. Radu a escaladat cei mai înalți și mai provocatori munți ai lumii și a ajuns în toate aceste locuri minunate pe care le visăm noi noaptea 😉 Clienții Extreme Travel sunt pasionații de munte și alpinism, sporturi extreme, cei care visează la cucerirea celor mai înalți munți de pe planetă sau la expediții în zone spectaculoase ca Patagonia, Indonezia,Tanzania, Papua Noua Guineee, Antarctica, America de Sud, Alaska, Pampasul argentinian, savana africană.