Travel & Food enthusiasts: “Trebuie să știm exact unde vom mânca după ce ne-am lăsat bagajul!”
Alexandra & Catalin
Ce frumos este să împărtășești cu persoana iubita dragostea pentru călătorii, pentru mâncare bună și pentru povești! Alexandra și Cătălin sunt norocoși pentru asta: un cuplu foarte simpatic, amândoi povestesc pe blogul lor – Călătorii și Farfurii – experiențele culinare și de travel pe care le trăiesc în destinații din lumea întreagă.
S-au educat împreună de-a lungul anilor și gusturile li s-au rafinat: mâncarea preferată este alta, în funcție de momentul în care le este adresată întrebarea, cât despre călătorii, regula este aceeași: cât mai multe să fie!
Ne-au povestit mai multe despre ei si pasiunile lor în interviul de mai jos.
Notă: ar fi bine să citiți textul asta DUPĂ ce ați mâncat :).
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Propun să începem cu o mică prezentare pentru cititori. Așadar, în câteva cuvinte, cine este Alexandra, cine este Cătălin?
Alexandra:
Sunt câte puțin din toate. Digital marketer de luni până duminică (atât la jobul full-time pe care îl am, cât și în cadrul proiectelor personale), creator de conținut (prima mea dragoste), foodie și bucătar amator care adoră să îi facă pe alții să zâmbească cu mâncarea gătită, mare iubitoare de pisici, ascultătoare de hip-hop, pasionată de ritmurile dancehall-ului. O viitoare mireasă ușor stresată pentru încă cinci-șase luni. Și nu numai.
Cătălin:
Mă regăsesc puțin în sintagma lui Anthony Bourdain (n.r. celebru chef american si TV VIP) : “Scriu, călătoresc, mănânc”. În afara blogului, sunt digital project manager în echipa de marketing a unei agenții de turism online, deci nu trece o zi fără să caut cel puțin un bilet de avion. Mă entuziasmez când aud de IPA, stout și tot ce înseamnă bere artizanală, sunt amator de muzică neagră și știu să apreciez un meci de baschet la vremea lui. Iar ca să întru în jocul Alexandrei de mai sus, un viitor mire al naibii de norocos.
Când a luat ființă blogul Călătorii și Farfurii? Și cum v-ați influențat unul pe altul, în cuplu? Care e mai travel addicted și care e mai food addicted? 😀
Ideea de a crea blogul ne-a venit acum 3 ani, atunci când ne-am dat seama că am strâns foarte multe aminitiri, foarte multe imagini din călătoriile noastre și că avem foarte multe lucruri de împărtășit cu cei din jurul nostru.
Descopeream tot mai multe locuri faine și ne doream să îi convingem și pe alții să ajungă să le viziteze sau să le treacă pragul, după caz. De asemenea, tot mai mult cunoscuți ne cereau să le trimitem recomandări de restaurante și baruri, dar și tips & tricks despre cum își pot cumpăra bilete de avion mai ieftine, cum pot crea un itinerariu pentru o singură zi de vacanță, cum pot alege cea mai bună cazare.
La un moment dat ne-am săturat să scriem pagini întregi de text pe Messenger. Așa că am mutat toată informația pe blog. A mai durat încă un an să alegem template-ul site-ului, să stabilim categoriile meniului principal și să adunăm toate materialele într-un singur loc (iar acum, desigur, ne dorim să modificăm structura site-ului din nou).
Amândoi suntem la fel de addicted și când vine vorba de travel, dar și de mâncare bună. Cătălin este cel responsabil cu itinerariile și conturarea planului de vacanță (începe research-ul pentru următoarea călătorie din momentul în care a cumpărat biletele și până nu plecăm nu-l mai poți opri).
De influențat, ne influențăm unul pe celălalt, dar doar pentru a grăbi luarea unei decizii pentru că intenția există deja în majoritatea situațiilor (să mergem la restaurantul ăla deși e seară și ne-am promis că nu mai mâncăm târziu, să luăm biletele alea de avion deși nu rezervasem buget pentru încă o plecare, să mai bem o bere… și tot așa).
Care ar fi responsabilitățile preferate ale fiecăruia dintre voi pe linia aceasta de foodie travel enthusiasts?
Așa cum spuneam puțin mai devreme, Cătă este cel care se ocupă de planificarea vacanței, cel care citește sute de articole și urmărește o grămadă de clipuri înainte de a alege restaurantele și barurile în care vom merge. Apoi îmi prezintă variantele și alegem împreună locurile care intră în “plan”.
Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, trebuie să șțiți că planul pentru Copenhaga și Malmo, o vacanță de doar 4 zile și jumătate, a fost refăcut în cursul ultimelor 3 luni de cel puțin 6 ori.
Cam de câte ori plecați pe an (aproximativ) și în funcție de ce anume vă alegeți vacanțele?
Depinde foarte mult de anul la care ne referim. La începuturile noastre împreună plecăm o dată sau de două ori pe an, dar în ultimii doi ani am avut cam 5-6 plecări, unele mai lungi, altele mai scurte.
Destinațiile le alegem împreună, de cele mai multe ori convinși de un documentar/o emisiune foarte nice (vezi Somebody Feed Phil / Ugly Delicious – de la Netflix sau orice emsiune prezentată de Bourdain), de niște bilete de avion ieftine sau de un concert la care ne dorim să ajungem. Încercăm pe cât posibil să vizităm mai multe orașe într-o singură vacanță.
După ce alegem destinația, căutăm locuri apropiate pe care am putea să le mai vizităm și facem conexiuni cu trenul sau chiar cu avionul între ele.
Ce tip de călător sunteți? Pe ce vă centrați prima dată într-o călătorie?
Alexandra:
E foarte important că locul pe care îl vizităm să fie ofertant din punct de vedere culinar și cultural. Cu cât locul are o istorie mai bogată, povești interesante și multe restaurante bune (despre care să fi citit în mai multe surse), cu atât mai bine.
Pot să-ti garantez că dacă ne pui să alegem între un restaurant la care ne dorim foarte mult să mâncăm și o atracție turistică super populară, vom alege întotdeauna restaurantul.
Cătălin:
Sunt acel gen de călător care consideră piețele și restaurantele drept puncte de atracții ale unui oraș. Trebuie să știu exact unde vom mânca după ce ne-am lăsat bagajul la hotel sau unde vom bea prima bere. De restul putem să ne ocupăm și după. 🙂 E loc și de muzee în călătoriile noastre, dar, de regulă, o zi într-un oraș nou se rezumă la câteva locuri cu mâncare bună și plimbări lungi.
Care sunt mâncărurile voastre preferate? Știu, e complicată întrebarea asta…
Alexandra:
Dim Sum (de la xiao long bao la gheare de pui), rață cantoneză, bun cha, tapas, puiul prăjit, măduva la cuptor pe pâine prăjită și tot ce înseamnă tendoane și părți din animale care nu sunt pe placul altor oameni în general (tartite de pui, zgarciurile picioarelor de porc fierte cu usturoi, urechi de porc). Sigur că nu sunt toate, dar n-aș vrea să ocup o pagină doar pentru întrebarea asta.
Dim Sum
Cătălin:
Cu fiecare călătorie gusturile se educă așa că multe preparate pot deveni mâncărurile tale preferate. În urmă cu doi ani, la Berlin, am descoperit ramen-ul (supă japoneză cu tăieței, porc și ou) și de-atunci tot caut restaurante care să aibă așa ceva în meniu. Cred că până când vom ajunge la Tokyo se vor strânge câteva zeci de boluri de ramen mâncate. 🙂
Ramen
Top 3 cele mai reușite vacanțe
Alexandra:
Marrakech, Lisabona, Istanbul.
Cătălin:
Londra, Marrakech, Lisabona.
Top 3 cele mai reușite farfurii
Alexandra:
Mini airbag cu brânză Manchego la Tickets (Barcelona), rață cantoneză la Four Seasons (Londra), bun cha la Duc Anh (Berlin).
Cătălin:
Mini airbag cu brânză Manchego la Tickets (Barcelona), con cu tartar de vită la Mini Bar (Lisabona), consomme de rată servit cu vin de Madeira vechi de 100 de ani la The Clove Club (Londra).
Ce vă oferă fundamental călătoriile?
Alexandra:
Știu că sună că un clișeu, dar fiecare călătorie mă transformă pe mine ca om. Mă trece prin diferite stări, mă învață lucruri, mă face sa fiu mai modestă, mai tolerantă, mă ajută să înțeleg cultura locului mult mai bine, mă face să iubesc oamenii și mai mult pentru ceea ce sunt și îmi hrănește setea de cunoaștere.
Aproape fiecare călătorie mă face să plâng într-un anumit moment. Și de fiecare dată mă întorc puțin altfel. O altă eu, mai bună.
Cătălin:
Experiențe. Cu fiecare călătorie, simt că investesc în mine, învăț și descopăr lucruri. Am ocazia să întru în contact cu alte culturi, să discut cu oamenii, fie că e vorba de o tăntica de pe străzile Lisabonei care-mi zice în portugheză unde e restaurantul pe care-l caut sau cu un puști englez care îmi spune că și lui îi place același sandviș din Borough Market.
Nu în ultimul rând, fiecare călătorie mă face să apreciez și să conștientizez mai mult ce am.
Unde ați fost ultima dată și ce v-a plăcut cel mai mult acolo?
În decembrie am fost câteva zile la Budapesta. Ne doream de mult timp să vizităm orașul așa că 1 decembrie s-a dovedit a fi ocazia perfectă. Budapesta are foarte mult de oferit, dar cel mai mult ne-a încântat… mâncarea, desigur.
Știam că în Budapesta sunt multe restaurante de tip fine dining cu prețuri relativ accesibile, dar nu ne-am fi așteptat să avem o experiență atât de complexă și de gustoasă cu aproximativ 30 EUR, cum s-a întâmplat la Olimpia. Recomandăm oricui ajunge în Budapesta să rezerve o masă acolo pentru cină.
in Bulgaria
Credeți că se schimbă abordarea față de travel a românilor? Ați observat vreun trend în ultimii ani?
În “bula” noastră de prieteni virtuali și nu numai, pare că lucrurile s-au mai schimbat. Tinerii români călătoresc tot mai des și își fac planuri din timp pentru aceste vacanțe. De asemenea, ei încep să călătorească mânați de diferite alte hobby-uri – fie că o fac pentru mâncare, pentru concerte sau chiar pentru beri (avem prieteni care își planifică vacanțele astfel încât să participe la festivaluri de bere artizanală și nu numai).
Pe de altă parte, în afara “bulei”, auzim în continuare că oamenii merg an de an pe timp de vara în Grecia sau Turcia, iar iarna la Bansko în cel mai bun caz…
În funcție de ce criterii va programați călătoriile într-o anumită destinație?
Așa cum spuneam, motivele alegerii unei destinații pot varia de la un restaurant bun care se află în acel loc, la un concert sau o persoană care ne-a convins să ajungem acolo.
Important este să găsim bilete de avion accesibile pe cât posibil ca preț și să ne asigurăm că destinația nu este una periculoasă. De vreme nu am ținut niciodată cont până acum (drept dovadă că mergem la Copenhaga în cea mai friguroasă perioada a anului), dar probabil că va trebui să o facem de acum încolo pentru destinațiile mai îndepărtate.
Cea mai aventuroasă descidendere?
Nu ne-am aventurat serios până acum. Singura peripeție prin care am trecut a fost plecarea din Marrakech către Essaouira. Am fost urcați într-un microbuz care trebuia (teoretic) să ne ducă direct către Essaouira (Maroc), dar șoferul ne-a mutat într-o altă mașină fără să ne dea niciun fel de detaliu, iar următorul șofer într-o altă mașină (doar ei știu cum s-au înțeles între ei)… până când n-am mai fost siguri că ne duc la plimbare sau au alte scopuri cu noi.
A fost OK până la urmă, am ajuns la destinație și ne-am bucurat de oraș.
Top 3 destinații la care râvniți și de ce.
Asia de Sud-Est, fără să facem o împărțire pe țări (da, am vrea să le vedem pe toate!) pentru cultură și mâncare, New York pentru un meci de NBA în Madison Square Garden și un concert Jay-Z și Lima pentru o vizită la Central, cel mai bun restaurant din America Latină, condus de Virgilio Martinez.
Ce le-ați spune celor care preferă să investească în alte lucruri și nu în călătorii?
Este alegerea fiecăruia în ce alege să investească în funcție de lucrurile care îl fac fericit.
Din punctul nostru de vedere, în afară de a petrece timp cu oamenii pe care îi iubim, nu există nicio altă sursă mai mare de bucurie decât o călătorie în care să înveți lucruri noi, să cunoști oamenii locului, să descoperi arome, obiceiuri, peisaje. Amintirile pe care le strângi în călătorii sunt pentru totdeauna.
Semimaraton SportGuru Timișoara, în martie
Cea de-a doua ediție SportGuru Timișoara 21k va avea loc pe 25 martie 2018 la Timisoara. Evenimentul sportiv propune alergătorilor amatori și de elită 3 curse pentru adulți (semimaraton, cros 10 km, cursa populară 3km) și o cursă dedicată copiilor cu vârsta între 6-12 ani. Înscrierile online sunt deschise până pe 19 martie 2018.
Pe 25 martie 2018, Timișoara va fi din nou capitala sportului de masă din România, atunci când 1500 de alergători amatori și de elită, naționali și internaționali, sunt așteptați la startul din Piața Unirii.
Semimaratonul organizat de SportGuru.ro, cel mai mare retailer de articole sportive specializate din România, în parteneriat cu Primăria Timișoara și cu sprijinul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Timiș, oferă participanților un traseu pe cele mai importante artere ale orașului și pe lângă obiective turistice ca Bastionul Maria Therezia, Catedrala Mitropolitană, Universitatea de Vest sau Muzeul Național al Banatului.
Partenerii SportGuru Timișoara 21k
SportGuru Timișoara 21k are susținerea unor branduri active în dezvoltarea comunității alergătorilor și a sportului de masă din România, printre care Banca Transilvania, Kaufland Romania și Orange. Partenerii tehnici ai evenimentului sunt Mizuno și Compressport.
Banca Transilvania, sponsor gold al evenimentului, oferă numele probei de 21k. Atleți din România, Kenya, Etiopia și Ungaria vor lua startul Semimaraton Banca Transilvania, una dintre cele mai competitive. În 2017, pe podiumul cursei de 21k, la categoria feminin au fost Ancuța Bobocel, Liliana Dragomir, Adela Bălțoi, respectiv kenyanul Henry Kemboi, Alexandru Corneschi și Marius Ionescu, la categoria masculin.
Crosul de 10k devine în 2018 Crosul Kaufland 10k. Kaufland România, lider pe piața de retail, se alătură SportGuru Timișoara 21k în calitate de sponsor gold. Pe tot traseul evenimentului, participanții vor fi energizați de produsele de la punctele de alimentare asigurate de Kaufland. Proba de 10k din 2017 a fost câștigată, atât la masculin, cât și la feminin, de atleți internaționali (Laszlo Gregor și Stellah Barsosio), urmați de alergătorii români Andrei Ștefana și Ionuț Betej, respectiv Mădălinei Florea și atleta din Serbia, Natasa Culafic.
Colaborarea cu Orange România a început de la ediția din 2017, atunci când operatorul de telefonie mobilă a investit în creșterea comunității locale de sportivi și a pus bazele unui parteneriat pe termen lung cu SportGuru Timișoara 21k. Totul în beneficiul încurajării unui stil de viață sănătos prin activitate sportivă.
„Timișoara se află deja pe harta orașelor cu cele mai importante evenimente de alergare naționale și internaționale și suntem mândri că putem să contribuim pe plan local în această direcție. Încă de la prima ediție, SportGuru Timișoara 21k a reunit la start sportivi amatori și de performanță. În tot demersul, ne bucurăm să avem alături de noi unele dintre cele mai importante companii care sprijină sportul de masă. Credem că parteneriatul pe termen lung dintre evenimentele sportive și brandurile care le susțin este motorul dezvoltării comunității alergătorilor din România”, declară Mircea Rasovan, directorul evenimentului.
Suținerea alergătorilor și voluntariat
Peste 3000 de susținători sunt așteptați în Timișoara pe 25 martie 2018 să fie alături de participanți și să îi încurajeze la startul din Piața Unirii și pe traseul celor 4 probe. Cei care își doresc să se implice în organizarea propriu-zisă a evenimentului pot aplica pentru un rol de voluntar în echipa SportGuru Timișoara 21k. Se anunță o experiență completă de organizare a unui eveniment sportiv internațional, alături de echipa care are peste 10 ani de implicare în unele dintre cele mai importante competiții sportive din țară.
Mai multe detalii despre SportGuru Timișoara 21k sunt disponibile pe www.Timisoara21k.ro.
Adriana Neaga: Mereu m-au atras sporturile de anduranță
Am început să fac sport în liceu, după ce niște dureri de spate au scos la iveală o scolioză care,în opinia multor specialiști, era operabilă. Am reușit să scap de operație însă, cu mișcări specifice, înot și exerciții aerobe ușoare.
Din acel moment am descoperit plăcerea sportului. De atunci tot ce am făcut nu a mai avut ca scop îndreptarea spatelui ci pur și simplu plăcerea efortului fizic.Faptul că spatele nu m-a mai durut a fost bonus.
Lucrurile au evoluat și am trecut prin mai multe etape în care am practicat cu predilecție anumite sporturi: tenis de câmp, snowboarding, tenis de masă, motociclism enduro, apoi alergare, bicicletă și triatlon.
Îmi amintesc că la început aveam impresia că fac mult sport și nu aveam repere de antrenament precum puls, pace, power.
Cele câteva ore de mișcare pe săptămână îmi păreau suficiente și intensitatea ridicată. Acum, când săptămânile au și 10 sau 12 ore de antrenament, sunt de altă părere și urmăresc mai mulți indicatori pentru a stabili dacă antrenamentul a fost unul reușit sau nu. Singurul reper neschimbat este senzația de bine de la final ?.
Prima mea competiție în cadru organizat, sub egida unei federații, a fost la motociclism enduro. Au fost niște ani minunați, în care am străbătut pe motocicletă munți, dealuri și câmpii din multe zone frumoase din țară noastră (de la Baia Mare, la Botoșani, Deva, Sibiu, Constanța, Miercurea Ciuc, Buzău și așa mai departe).
Pentru că la acest sport se depune mult efort fizic iar competițiile erau aproape în fiecare weekend, la un moment dat am simțit că e bine să introduc în antrenamentele mele alergarea, bicicleta și înotul.
Antrenamentele mele s-au desfășurat mereu în limita timpului disponibil.
După apariția celor doi copii am fost nevoită să devin mai eficientă și mai atentă la calitatea antrenamentelor. Am învățat din mers să îmi construiesc programe de antrenament care să mi se potrivească și să îmi permită să evoluez, dar să îmi facă plăcere în același timp.
De la începutul anului 2017 fac parte din echipa Velox Cycling Team și cu ajutorul coechipierilor am evoluat mult la proba de bicicletă.
Sportul meu preferat este alergarea montană pentru că muntele este preferatul meu. Ador senzația de libertate totală pe care mi-o oferă. Spre deosebire de mtb, care este imediat în topul preferințelor, alergarea montană îți permite să mergi peste tot și nu exclude cățărările.
Poți ajunge oriunde dorești, pe oriunde ai poftă. Îmi place diferența de nivel și prefer alergarile de tip sky-race (desfășurate la peste 2000m altitudine, cu o diferența de nivel de peste 1300m). Sunt câteva competiții de acest gen la noi, foarte bine organizate.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă, de fapt din orice cursă!, este combinația de adrenalină, efort și bucurie. Eu las libere senzațiile și îmi alimentez din ele starea de bine multe zile după ce evenimentul s-a sfârșit.
Competiția mea preferată este triatlonul pe distanță semi-lungă (half ironman). Este o competiție suficient de lungă (în cazul meu în jur de 5h 30min) să te epuizeze dar și îndeajuns de scurtă să te țină în priză în permanentă și să facă fiecare minut să conteze la clasamentul general. Trecerea de la o probă la altă îmi da o senzație fascinantă de reset.
Întotdeauna m-au atras sporturile de anduranță și triatlonul îmbină perfect trei probe care îmi plac foarte mult. La început mi-au plăcut concursurile de triatlon off-road dar apoi am descoperit plăcerea asfaltului și în special a catararilor de tip Transfăgărășan. Din acest motiv Transfier este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă competiție de triatlon de la noi din țară și este competiția care mi-a îndeplinit un vis: podium la campionatul național de triatlon pe distanță half-ironman (locul 1 la categoria de vârstă și locul 2 la general).
Cea mai mândra sunt de familia mea. Sunt fericită că, împreună cu soțul meu, pot să le arăt celor doi băieți de 5 și 3 ani ce frumoasă este lumea sportului și mă bucur de fiecare ieșire pe care o facem împreună pe bicicletă sau cu motocicletă. Încerc să îi iau cu mine la cât mai multe evenimente, sau să îi implic în organizarea diferitelor evenimente sportive. Sportul este modalitatea noastră de a petrece timp împreună, făcând ce ne place.
Prietenii mei spun că triatlonul este un sport care nu-mi va permite să ating maximul de performanță la niciuna din probe din cauza că trebuie să împart timpul de pregătire între înot, alergare și bicicletă.
Ei cred că bicicleta este punctul meu forte și că ar trebui să mă axez pe asta. Eu îi ascult și le dau dreptate dar ce să fac dacă momentan asta îmi place ??
Am aflat despre mine că pot face ceea ce îmi propun și apoi mai mult de atât. Că mereu va exista un vârf de cucerit, un obiectiv de atins și mă bucur să le descopăr treptat. Constat că îmi place la fel de mult să mă documentez, să îmi construiesc programul de antrenament și să îl urmez, precum îmi place să concurez.
Sportul mă face să mă simt sănătoasă și puternică. Îmi dă un sentiment de libertate pentru că tot ceea ce fac este din plăcere. Nu sunt sportiv de performanță și asta îmi permite să mă bucur de fiecare moment, fără presiune. Sunt competitivă, dar totul este în limita sănătății și a plăcerii personale.
Uneori, mi se întâmplă să particip la prea multe evenimente sportive și să uit că recuperarea este cel puțin la fel de importantă ca antrenamentul.
Obiectivul meu în 2018 este să descopăr un nou vârf de cucerit și mijloacele de a îl atinge.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că unul dintre cele mai importante lucruri în viață este să ai o pasiune și să o urmezi.
Convenția Internațională de Fitness revine
Cel mai spectaculos eveniment de fitness din Europa, Convenția Internațională de Fitness, organizată de Fitness Scandinavia, revine în forță și în 2018, în weekend-ul 12-13 mai. Experții de top din lumea fitnessului vor veni cu cele mai noi concepte sportive ale lumii.
Evenimentul nu este dedicat exclusiv antrenorilor de fitness. Pasiunea pentru sport, energia pozitivă și echipamentul de antrenament sunt singurele ingrediente de care ai nevoie pentru a fi unul dintre participanți.
Cei mai buni antrenori și cele mai cool clase de fitness și seminare
Programul Convenției include clase precum: Cycling (indoor, tradițional, mountain ride), Fight Klub, Intense Body Challenge, Body Revolution, Step choreography, Calisthenics, Dynamic Postural, Zumba, Yoga, Dance, Pilates Couple, Steel Tonic, HIIT Core Workout, Extreme Tabata.
Toate clasele sunt detaliate în secțiunea dedicată Convenției de pe site-ul Fitness Scandinavia:
De asemenea, ai posibilitatea de a participa și la o serie de seminare pe temele fitness și nutriție, suținute de cei mai relevanți speakeri din România. Iată câteva teme interesante:
The future în strength and conditioning, susținut de Matthew Griffiths
Athletic Drills, susținut de Lucian Nicolescu
The influence of intermittent fasting on HGH, Cristina Toma
O dezbatere despre nutriție cu Cristian Mărgărit, Gabriela Nedelea, Cristina Toma, Marie Vrânceanu și Șerban Damian
Fitness business în 4 steps – Florin Cujba
Nutrition knowledge and how to get it – Cristi Mărgărit
Fitness marketing, Cristina Cerga.
Din echipa de presenteri ai evenimentului din acest an fac parte si Robert Steinbacher, Jorge Mix, Sasha Oshkin, Beko Kaygee, Stefano Crocetta, Adrian Borozan , Carmen Fit și mulți alții.
Fitness Scandinavia a luat naștere în anul 2009, fiind una dintre primele companii de educație în domeniul fitnessului din România. 9 ani mai târziu, Școală numără peste 7000 de clienți, instructori reputați, traineri și specialiști în domeniul sportului și nutriției, pe care i-a format și cu care colaborează.
Portofoliul Academiei constă în educația în fitness profesionist, workshop-urile despre conceptele noi în fitness, cât și în organizarea convențiilor, congreselor și taberelor de fitness.
(c) Fitness Scandinavia
Eliza Angeli Cosman: Alergarea este un act de cunoaștere
Eliza Angeli Cosman
Am început să fac sport în ultimul an de facultate. Aveam o temă, trebuia să dezvolt o campanie care să popularizeze impactul fumatului pasiv asupra viitoarelor mămici și a soților acestora.
Am început să cercetez subiectul și în două zile am decis că de mâine mă las de fumat. Apoi a urmat întrebarea: Cum să fac să nu mă îngraș? Bani nu am pentru cine știe ce soluții alternative, săli de sport în 2007 – mai bine nu; pentru mers la bazin costurile erau de asemenea foarte mari iar eu stăteam în Drumul Taberei – deci cale lungă până în părțile Bucureștiului unde auzisem că merg alți colegi.
Așa că mi-a venit spontan ideea: merg să alerg în Moghioroș. Rezultatul acesta a venit drept răspuns în urma analizei tuturor aspectelor anevoioase pe care trebuia să le acomodez și nu din vreun fel de istorie de familie sau activități de profil de la școală.
La școală nu am învățat să fac sport, la școală ne zbenguiam și incercam diverse: volei, handbal, oină, săritură în lungime, însă nimic documentat sau cu spirit de echipă.
În familie părinții mei nu au făcut sport însă mi-au oferit un fel de flexibilitate mentală pentru zona aceasta a vieții. Fiind foarte ocupați la serviciu, fapt ce nu le oferea multă vreme de vacanțe alături de mine, m-au înscris în gimnaziu la cursuri de înot, unde am mers 3 ani la rând, la ștrandul Tineretului.
Lucrul cel mai important pe care mi l-au oferit ei este libertatea de a gândi despre sport.
Îmi amintesc că la început mi-am propus să alerg o oră în fiecare zi, cu tot cu drumul spre parc. Atât alerg și acum, întâmplător :). După o săptămâna mi-a ieșit prima alergare continuă.
După a doua săptămâna făceam și scări – îmi plăcea la nebunie. Făceam sport numai în bumbac. Pantalonii de trening fuseseră aleși aleator din dulap, foloseam orice tricou alb din stiva pentru somn, în picioare aveam adidașii de stradă Sketchers cu piele intoarsă gri si cu talpa de cauciuc.
Bustiera era singurul lucru conform de pe mine. În timpul alergărilor spre parc, în parc sau pe buclă (o zona binecunoscută de localnicii cartierului Drumul Taberei) eram săptămânal scuipată, trasă de codițe, palme peste fund, denumită în fel și chip de persoane de etnie rromă sau golănasi de cartier. România mă îndemna acerb să mă las de alergat afară :)).
Prima mea competiție a fost în echipă.
Prietenul meu de la vremea aceea lucra la Adobe, companie care în 2008 avea o oarecare înclinație către a susține inițiative ale angajaților mai sportivi. Astfel, am alergat alături de o ștafeta de 6 km la maratonul DHL din 2008 (dacă îmi amintesc bine) și ștafeta de 4 km la MIB (cred că tot 2008).
Antrenamentele mele au reprezentat de fapt sport în fiecare zi.
Am ajuns să fac sport constant, aproape zilnic, întotdeauna dimineața, pentru a mă destresa de problemele personale și de la serviciu. Partea de antrenamente serioase nu a reușit 100% să se lege de mine deoarece am fost și sunt un sportiv amator, cu o viață profesională ramificată și solicitantă, pe care o iau la fel de personal și sufletist precum alergarea :).
Sportul meu preferat este alergarea, pentru că îmi epuizează și îmi clătește creierul, prin corp. Sportul meu de suflet este înotul iar ski-ul a avenit în viața mea ca o surpriză frumoasă și neașteptată.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă:
- când am fost în echipă Centurion, la maraton 7500 (alături de bună mea prietenă Veronica Teodora Constantinescu) și am terminat cursa după 13 ore de mers, de-a lungul cărora mi s-a blocat corpul și nu am putut face pipi;
- când am alergat maratonul Cindrel acum o mie de ani și mi-a ieșit atât de bine încât am luat primul podium – loc 3, 5 ore și ceva. Eram într-o stare fizică excelentă;
- când m-am oprit la o alergare de trail pentru că o concurență vomită acerb, pentru că nu mâncase mai nimic și luase nu știu câte geluri. Am ajutat-o și i-am dat un măr.
Nu am și nu cred în competii preferate.
Consider că alergarea este un act de cunoaștere și ar trebui să încercăm constant noi trasee, țări, țărmuri, munți, șamd.
Cel mai mândra sunt de faptul că am influențat alți oameni să facă sport, cum ar fi Mihai Șerban, care în acest moment este un nume important în lumea trail running din România.
Majoritatea prietenilor mei au ajuns să facă și ei sport, într-un fel sau altul. Când mai particip la competițîi, mă susțin și mă încurajează. Eu știu că iau podium pentru că sunt puține fete care se înscriu, plus categorii de vârstă, plus alte segmentări, dar prietenii se bucură și îmi transmit cuvinte de apreciere cu energie de „finală la paralele”, motiv pentru care le mulțumesc tuturor din nou pe această cale și ii salut la rându-mi, cu prietenie și considerație ;).
Am aflat despre mine de când fac sport că este totul în capul meu și că nu trebuie să renunț niciodată la bucuriile mele capitale și la lucrurile care mă fac să funcționez.
Acum, de exemplu, pentru mine sportul nu mai este un factor de negociere. Dacă un angajator nu va înțelege că eu fac sport dimineața, motiv pentru care nu sunt la 8 la birou (lucru care oricum nu s-a întâmplat aproape niciodată :D), atunci înseamnă că între noi nu poate fi armonie. Nu vorbim de situații deosebite sau întâlniri punctuale, vorbim de business as usual.
A devenit și aceasta o dependență iar dacă nu mă mișc măcar jumătate de oră, dorm pe mine toată ziua, sunt mai posacă, lipsită de vlagă și idei și… mănânc mai mult. Deci consum oricum aerul de pomană.
Sportul mă face să mă simt trează și capabilă.
Uneori, mi se întâmplă să mă cuprindă un adânc sentiment de lene, mai ales atunci când zac prin casă în weekend și mă prinde ora 12 în pijama. Fiecare dintre noi trebuie să își găsească cheile motivaționale și stimuletii necesari pentru a ieși din impas.
Obiectivul meu în 2018 este să lansez împreună cu alte 3 persoane un club sportiv de antrenament în triatlon, pentru amatori. Un loc uman, care să îmbie la interacțiune personală și nu care să pună bariere de ingamfare.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că trebuie să încerci din toate cu mintea deschisă, pasiune și încredere de sine astfel încât să descoperi ce ți se potrivește. Toată viața noastră poate fi o descoperire continuă. Iar curiozitatea învinge frica.
Fotografii arhiva personala
Centru nou pentru sportivii de performanță
Acumen Sport România, primul centru de conștientizare și antrenament mental, fizic, cognitiv, senzorial, vizual de înaltă performanță dedicat sportivilor din Romania, s-a deschis oficial.
La evenimentul au fost prezenți personalități din lumea sportului: reprezentanti ai echipei Acumen Argentina, reprezentanți ai federațiilor sportive, E.S. dl. Felipe Alvarez de Toledo, Ambasadorul Republicii Argentina în România, dar și membri ai cluburilor sportive.
Metoda Acumen ajută sportivul să conștientizeze importanța stabilirii unor obiective concrete și îl conduce spre atingerea și depășirea acestor obiective prin antrenamente interactive.
Acumen Sport România este o franciză a Acumen Argentina, primul centru din America de Sud fiind deschis în anul 2006.
“Orice sportiv primește la echipa de club, echipa națională sau individual antrenamentul tehnic și tactic de care are nevoie. Noi, la Acumen, ajutăm sportivul să gândească mai mult atunci când este în teren, cu ajutorul antrenamentelor senzoriale, cognitive, mentale și fizice.
De exemplu, pe partea de senzorial avem exerciții pentru dezvoltarea vederii periferice. La fel, pe partea antrenamentelor congnitive, avem exerciții care cresc viteza și eficienta în luarea deciziilor, antrenează atenția și memoria, cresc precizia. Antrenamentul cognitiv reprezinta introducerea unor stimuli – auditivi, vizuali, tactili, la care sportivul reacționează cu rapiditate maximă”, a declarat Fernando Fossati, General Manager Acumen Argentina.
În cei peste 12 ani de activitate, în centrele Acumen Argentina s-au antrenat zeci de sportivi de performanță, printre care Radamel Falcao (fotbal), Teófilo Gutiérrez (fotbal), Guillermo Coria (tenis), Mauro Giallombardo (automobilism), Jose Acasuso (tenis), Luciana Aymar (hochei pe iarba), Esteban Guerrieri (automobilism), Paula Pareto (judo), Giovani Simeone (fotbal), Juan Sebatian Veron (fotbal), dar și echipa națională de hochei pe iarbă feminin din Argentina.
Sistemul de antrenament Acumen se bazează pe elemente de neuroștiință și bio-psiho-educație și are drept fundament doi piloni principali.
Primul pilon constă în conștientizarea nivelului sportivului, stabilirea de obiective și antrenamentul în vederea atingerii acestora.
Parcursul începe cu o etapă de auto-observare și evaluare și continuă cu trasarea clară a țintelor, o strategie solidă de conștientizare și antrenamentul valorilor, atitudinilor, obiceiurilor și aptitudinilor fizice, senzoriale, cognitive și mentale ale sportivului.
Întregul antrenament este îndeaproape umărit și documentat de către specialiștii Acumen, iar evoluția și rezultatele sportivului sunt împărtășite cu acesta, dar și cu antrenorii săi (antrenori individuali, de cluburi sportive și loturi naționale și olimpice).
Cel de-al doilea pilon constă într-o organizare extrem de riguroasă a tuturor informațiilor tehnice, practice și audiovizuale pe o platformă online. Sportivul are acces în permanență la această platformă, de pe orice dispozitiv conectat, ceea ce ajută la o optimizare a comunicării și a timpului petrecut la antrenamente.
În cadru evenimentului au fost făcute o serie de demonstrații ale antrenamentelor specifice Acumen, conduse și executate de membrii echipei Acumen Argentina. Fotbalistul argentinian Maximiliano Oliva, prezent la eveniment, și-a testat viteza de reacție prin câteva antrenamentele Acumen.
Unde te cazezi în Covasna? Top 3 recomandări
Încă o mică nestemată turistică din România ce suferă din lipsa unei comunicări adecvate, județul Covasna are din plin cu ce să te intampine într-o vacanță.
Este mult de lucru acolo în ceea ce privește infrastructura – adică drumurile, în mare parte destul de proaste – și diversificarea serviciilor turistice – pensiuni, hoteluri, spa-uri, trasee și programe turistice…
Dar ceea ce are de oferit zona asta este unic: munți și păduri pe mai mult de jumătate din suprafața județului (Baraolt, Harghita, Bodoc, Nemira), un aer puternic ionizat negativ – clasat ca fiind aproape cel mai curat și pur din România, tradiții și meșteșuguri, izvoare de ape minerale, mofete, unice în Europa (n.r. emanație de bioxid de carbon care străbate prin crăpăturile scoarței terestre, foarte benefice în terapeutica bolilor pulmonare, reumatice și ale circulației sângelui, conținând în principal dioxid de carbon).
Poate că asociați județul Covasna cu o vacanță statică, mai mult în direcția de băi termale, tratamente balneo… Da, știu, este una dintre prejudecățile asociate acestei zone. Dar poți să îți customizezi o vacanță de explorare, cu mult sport și mișcare, dar și cu odihnă.
Am pregătit pentru voi câteva sugestii de cazare în zonă, și revin și cu alte povesti faine ale tinutului.
- Așadar, primul în top este hotel Clermont, 4 stele
Situat în orașul Covasna, central, are o paletă largă de servicii: piscină generoasă (:D încep cu asta pentru că a devenit primul lucru care contează pentru mine atunci când caut o cazare bună), tratament balnear, cure antistres și relaxare, mâncare foarte bună – am testat, nu vorbesc din cărți :). Am găsit aici o ofertă foarte faină pe tratamente faciale și estetică, nici în București nu am găsit combinații exotice precum alge maronii și micronizate, și lotus, nămol curativ – indicat și pentru leziuni/accidentări sportive!
Apropos, hotelul este și Centru de Sănătate, astfel că poți veni aici pentru tratarea anumitor afecțiuni, precum: cele reumatice, boli endocrine, spondiloze, diabet, obezitate, unele afecțiuni ale sistemului nervos.
Ce poți să mai faci la Clermont: să joci bowling, biliard și tenis de masă – asta indoor, iar pentru activități outdoor- mountainbike (yes! :D), fotbal, tenis de câmp, baschet (au teren cu nocturnă), drumeții, plimbări cu mocănița (e nevoie să rezervi la ei din timp) dar și tiroliana și tir cu arcul).
De menționat neapărat secția de hidroterapie, cu căzi pentru băi galvanice și aparatură pentru aerosoli, aromohidroterapie, electroterapie, băi cu ape carbogazoase, mofeta naturală (!).
2. Balvanyos Resort, 4 stele
Grand Hotel Balvanyos este situat între Băile Tușnad și Târgu Secuiesc, într-o localitate pitită între munți și înconjurată de păduri – Balvanyos.
Un estetic deosebit al locului și un centru spa spectaculos, ce se întinde pe mai mult de 2000 de metri pătrați, cu 7 piscine, 3 saune, o baie de aburi și o cameră de sare.
Serviciile de masaj şi terapiile sunt disponibile la un cost suplimentar, dar toate celelalte beneficii de la spa sunt incluse în prețul de cazare.
Este și sală fitness pentru cei mai activi dintre voi iar camerele sunt mobilate în stil modern şi au vedere panoramică la Masivul Ciomatu.
3. Saciova Hills – Noble Retreat
Mi-a plăcut că ajungi la Saciova Hills pe un drum de pământ, îngust, în pustietate, și ai sentimentul ăla de “în the middle of nowhere”. Este o pensiune exact cum îi spune și numele, nobilă, și totul respiră aristocrație acolo. Da, inclusiv estetică de interior, meniul, cu preparate exclusiviste și exotice, vanatoresti și da, inclusiv prețurile.
Panorama este minunată: din deal privești pădurile Harghitei și Covasnei. Asta dacă nu te fură focul din șemineul din living sau … preparatele servite aici. Cam așa a arătat meniul pe care l-am devorat noi când am fost acolo.
Inițial, locația a fost cu circuit închis, mai ales pentru turiști străini, dar recent au decis să o deschidă publicului larg – atât doar că se concentrează mai mult pe grup/grupuri.
Ce e spectaculos la Saciova este rezervația de animale sălbatice, la care turiștii pot avea acces, la cerere. Mai exact, te apropii de porci mistreți și cerbi și căprioare… pentru că sunt obișnuite cu oamenii și vin la masă, fiind hrănite de două ori pe zi. Partea înfiorătoare este că aceste animăluțe sunt destinate și partidelor de vânătoare, la cerere…
Ca să trecem la partea mai veselă a lucrurilor, poți face și alte lucruri pe aici, fără să ucizi animăluțe: plimbări cu trăsura, plimbare pe domeniul cu animale sălbatice – cerbi carpatini, cerbi lopătari, căprioare, mistreţi, mufloni, ture foto safari sau foc de tabără.
Vine cineva acuși pe 14 februarie, încărcat cu inimi și arcuri :D, decât să cheltuiți banii pe bijuterii și cine exorbitante, luați–vă 2 zile departe de oraș, în liniștea asta incredibilă din această zonă. 🙂 O sa merite.
*Material parte din campania #Vizitează Covasna #Ținutul Conacelor, o inițiativa a Asociaţiei pentru dezvoltarea turismului în judeţul Covasna şi a Asociaţiei Travel Focus.
Rezervă-ți locul la Maratonul Olteniei 2018!
Maratonul Olteniei, powered by CEZ România, pune pentru al 6-lea an consecutiv Râmnicu Vâlcea pe harta marilor competiții de MTB și alergare montană și lansează sportivilor amatori invitația de a-și rezerva în agenda datele de 25 august și 26 august pentru o porție de energie și adrenalină. Înscrierile încep la 1 martie 2018 pe site-ul maratonulolteniei.ro.
La ediția din 2018, iubitorii de sport în aer liber își vor putea testa rezistența pe traseele antrenante de MTB Cross-country și Trail Run. Startul competițiilor va avea loc în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, iar organizatorii au pregătit multe surprize și noutăți care explorează noi tehnologii, precum și cele mai noi atracții în domeniul evenimentelor sportive.
Până atunci, amintim câteva dintre cifrele magice ale Maratonului Olteniei în 2017:
– 574 de participanți
– 15.000 EUR donați Centrului de Transfuzii Sangvine Vâlcea
– 85 de competitori angajați ai Grupului CEZ în România
– 43 de competitori angajați ai partenerilor Maratonului
– 96 de voluntari angajați ai Grupului CEZ în România
„În cele cinci ediții de până acum, Maratonul Olteniei a îmbinat perfect promovarea unui stil de viață sănătos și echilibrat cu o cauza nobilă, din comunitatea locală. Aceste repere rămân prioritățile noastre și în 2018. Rețetei de succes ii vom adaugă, însă, noi ingrediente – pregătim premiere și surprize participanților, astfel încât Maratonul Olteniei să rămână evenimentul sportiv preferat de amatorii de sport, desfășurat într-un cadru natural spectaculos.”, spune Martin Zmelik, CEO CEZ România.
Pentru a afla din timp noutăți despre eveniment: maratonulolteniei.ro și pagina de Facebook www.facebook.com/MaratonulOlteniei/.
Până la urmă, de ce înoți?
Alice Schreiner
(c) weheartit.com
În fața mea marea se întindea liniștită, sufletul îmi vibra de entuziasm și nerăbdare, iar în cap îmi alergau acele întrebări. Ce caut eu aici? Ce a fost în mintea mea?
Puteam să stau eu frumos acasă, să înot în bazin și să mă pregătesc pentru concursurile pe distanțe scurte, din bazin. Cam asta făcusem câțiva ani, mai puțin partea cu concursurile, la care începusem să particip de puțin timp.
Acum eram înscrisă la proba de 1500 de metri, iar organizatorii tocmai anuntasera amânarea concursului cu câteva ore, din cauza vântului. Destul timp cât să trec prin toate stările anxioase. Teama cea mai mare era că nu voi termina concursul în timpul maxim stabilit de organizatori. Habar nu aveam că există așa ceva, iar când am aflat m-am îngrozit că nu voi reuși să ies din apă la timp.
Chiar dacă eram antrenată, era primul concurs în mare și nesiguranța se instalase de-a binelea. Apa mi se părea super rece (în realitate nu era chiar așa) și glumeam cu o prietenă că până la urmă e o motivație în plus să mă facă să ies mai repede din apă.
Atunci, in ciuda tuturor temerilor, am terminat concursul pe locul 3 la categoria mea varsta, și m-am bucurat ca un copil. Era primul concurs în ape deschise pentru mine și depășisem o barieră.
Unui pasionat de înot, dar uneori chiar și unui profesionist, înotul în ape deschise nu îi vine chiar la-ndemână. Lipsa controlului (nu mai ai culuare, nu mai vezi fundul bazinului și capătul lui) te scoate din zona de confort. Chiar dacă fac înot de câțiva ani, am înotat de prea puține ori la mare sau în alte ape deschise.
Pana la urma, concursul a fost una dintre cele mai faine experiențe pe care le-am trăit. Senzația de libertate pe care marea mi-a oferit-o, lumina soarelui care dădea apei o sclipire aparte și cerul limpede m-au ajutat să mă bucur la maximum de moment. Am trăit din plin bucuria de a mă conecta la natură prin sportul pe care îl adoram, de a da pasiunii mele o altă dimensiune.
Multă vreme am practicat înot fără să merg la concursuri. Nu știam prea multe despre întrecerile sportive de masters, iar despre concursurile în ape deschise nici atât. Am ajuns să particip la primul concurs de masters dintr-o întâmplare și mi-a plăcut. Cred că mai mult decât competiția în sine, mă încânta ideea că pot să înot încă și încă o dată, că pot să împărtășesc cu oamenii pasiunea pentru apă și mișcare, și că pot să râd și să mă distrez într-o atmosferă foarte faină.
Tot mergând la concursuri, ca participant sau ca susținător, a început să mă obsedeze o întrebare. Cât este despre drumul parcurs și cât este despre destinație? Mi-au plăcut foarte mult cuvintele Ioanei Moldovan care a documentat în imagini pregătirea și participarea delegației României pentru prima dată la jocurile Invinctus de la Toronto (întrecere destinată veteranilor răniți în teatrele de operațiuni). Toată lumea vrea să câștige, vrei să vezi că ești bun, dar cel mai important este să te depășești pe tine, nu pe alții. (DOR, #30, Pași mici, iarnă 2017/2018,p. 201).
Competiția este bună și necesară pentru evoluție, însă între a ocupa locul 1 cu un timp mai slab decât la o competiție precedentă și a ocupa locul 2 cu un timp mai bun decât înainte aleg întotdeauna a doua variantă.
Poate tendința mea de a mă orienta mai mult spre interior decât spre exterior își spune cuvântul, însă cred că a câștiga o luptă cu tine însuți este mult mai benefică pe termen lung decât cele câteva minute de pe podium.
Să te cunoști, să înțelegi contextul în care te dezvolți ca iubitor de sport, care îți sunt limitele și cât ești dispus să investești ca să le depășești este un proces care îți aduce mult mai multe câștiguri decât raportarea continuă la X sau la Y.
Când nu îți este foarte clar cine ești și ce poți să faci, este foarte greu să fii realist, să îți stabilești obiective clare și, poate ce este cel mai important, să te bucuri. Competiția și dorința de a câștiga este în natura noastră, însă când sportul este doar o parte din viața ta, care mai înseamnă și job full-time și viață de familie, esența poate ar trebui să fie despre pasiune, relaxare, bucurie, momente plăcute împărtășite cu altii.
Sportul poate fi despre cei mai buni timpi, echipament scump și încrâncenare, sau despre pasiune, bucurie, uneori chiar extaz.
Pentru mine sportul este despre sentimentul ăla pe care îl trăiești după ce ai câștigat o luptă cu tine însuți, când ai închis gura demonilor care ți-au picurat în suflet frici și neîncredere, este cărămida pe care ai pus-o la baza încrederii de sine. Sau este despre oamenii simpatici și plini de povești pe care îi descoperi într-o după-amiază blândă de septembrie, undeva, la mare, după un concurs.
Mă uitam în oglindă și zâmbeam. Eram fericită și mi-am dat seama că se vede când doamna de lângă mine m-a întrebat dacă am fost la concurs. Își dăduse seama după costumul de baie și după bucuria de pe chip.
La anul vii la 5.000, nu?, mi-a spus.
Testez. Brățara de fitness Samsung Gear Fit2 Pro
Samsung Gear Fit2 Pro
Nu am fost niciodată prietenă cu gadget-urile, din simplul motiv că simt că îmi ocupă prea mult timp din viață: ia și învață butoanele, shortcut-urile, fii stresat în timp ce înregistrează să nu cumva să se întrerupă sau să apeși aiurea pe vreun buton, descarcă pe computer, salvează, downlodeaza aplicații, compară, etc, etc.
Totuși, un device funcțional în timpul efortului mă motivează, nu spun nu! 🙂
Atât doar că nu suport complicațiile.
Din punctul ăsta de vedere, brățara de fitness Samsung Gear Fit2 Pro, pe care am primit-o la test de la Orange.ro, m-a ajutat.
Este intuitivă și îți face cunoscute informațiile principale. Complexitatea datelor cred că ar trebui să intervină atunci când te monitorizezi constant în timp ce muncești pentru o evoluție concretă. Nu e cazul meu în perioada asta, așa că Samsung Gear Fit2 Pro a fost pe gustul meu.
De pe Orange.ro o puteți achiziționa, dar mai întâi haideți să aflăm câteva lucruri despre ea.
În primul rând, este o brățară adresată mai ales sportivilor amatori, iubitorilor de micare aflați cumva mai la început, dar este una dintre cele mai generoase brățări de fitness în ceea ce privește multitudinea tipurilor de mișcare înregistrate.
Eu m-am distrat cu ea vreo două săptămâni, și împreună am înotat și am alergat – cu partea de forță sunt încă paralelă, e nevoie de un device care să îmi așeze un pistol la tâmplă de 2 ori pe săptămâna și să mă amenințe să strecor antrenamente de forță în program :)). Cred că mai durează ceva până se inventează treaba asta.
Iată câteva dintre lucrurile pe care știe să le facă mititica Samsung Gear Fit2 Pro:
Deposit Photos
– Îți înregistrează efortul în umatoarele sporturi/tipuri de mișcare: running, walking, cycling, hiking, elliptical trainer, exercise bike, step machine, treadmill, swimming, lunges, crunches, squats, ștair jumps, pilates, yoga, rowing machine.
Și faza interesantă este că detectează singură tipul de mișcare – nu trebuie să îl selectezi tu – grație funcției Workout detection;
– Monitorizează pulsul fără a fi nevoie de o centură de puls – a făcut asta 24/24, am verificat lăsând-o activată la mâna non stop în acest interval;
– Îți măsoară și momentele de inactivitate și te anunță, din proprie inițiativa :D, să treci la treaba :);
– Îți monitorizează și somnul, dacă o porți noaptea, și chiar îți spune dacă ai dormit continuu sau agitat; ba chiar într-o dimineață, la trezire, mi-a povestit un coșmar! :))) (glumă, da? :D)
– Este rezistentă la apă: până la 5 atmosfere. Când am intrat în piscină, am selectat doar lungimea bazinului, adică 25 de m, când are piscina de la Daimon, unde înot eu. Încă ceva foarte important: atât mâna cât și brățara să fie uscate înainte de utilizare, altfel o ia razna micuta;
– Prin aplicația MapMyRun, mi-am putut planifică și urmări rutele de alergare (mă rog, jogging, dacă e să fiu sinceră până la capăt :D), pentru că sunt hărți în timp real pentru asta;
– Mi-am salvat fiecare antrenament în brățară;
– Are touchscreen, astfel că atunci când am pornit un nou modul de antrenament am făcut selectectia simplu, cu degetul pe ecran;
– Îți poți salva muzică (prin Bluetooth), ca să asculți la antrenamente și, de asemenea, poți primi notificări din smartphone.
Așadar, faza foarte tare este că nu ai nevoie de telefon pentru a ieși din casă la sport!
Mă cam chinuiam înainte de ea, pentru că foloseam un device care nu-mi permitea să ascult melodiile preferate, așa că mă căram cu telefonul printr-un buzunar, cheile de acasă în altul și zornaiam în alergare că o sanie cu zurgălăi :D.
Frumușica asta are însă un storage de 3 GB, așa că e suficient spațiu să îi încarci și albumele lui Elvis dacă vrei! 🙂 – doar să folosești căștile Bluetooth, ca să poți asculta.
– Mi-a plăcut mult o chestie pe care am descoperit-o, absolut întâmplător, după o alergare în Tineretului: poți închide ecranul bratarii dacă așezi palma peste el! 😀 Asta e cool pentru cineva ca mine, care urăște să rețină zeci de combinații de butoane și shortcuts complicate.
Așa, și tot pe subiectul asta – am descoperit că dacă ești cumva ud sau murder pe mâini, poți deschide/activa ecranul, fără să îl atingi, astfel: mișcând încheietura mâinii. Dacă o miști în sens invers, se închide la loc!
Câteva aspecte mai puțin prietenoase cu utilizatorul:
Eu am folosit-o destul de mult la înot, și am avut câteva situații: dacă mă opresc din înot câteva secunde sau schimb brusc stilul de înot, o cam ia razna. Nu am putut să fac drills – sesiuni scurte de viteză/intensitate, astfel că m-am mulțumit doar cu înot lung.
– Monitorizarea cardiacă nu este fidelă – mi-au apărut câteva valori pe ecran de m-am speriat :D. Nu prea aveam cum să am un puls de 185 în timp ce alergam cu 8 pe mie. Sau?! :D)
– Statisticile, înregistrările antrenamentelor nu pot fi scoase din brățară (mă rog, pe mine nu mă deranjează asta).
– Și iarăși despre rezultate: nu pot fi urcate pe alte aplicatii, precum Strava sau Endomondo.
Gear Fit2 Pro este a treia încercare a Samsumg în ceea ce privește smartwatch urile focusate pe fitness. Modelul anterior – lansat în iunie anul trecut, este foarte asemănător cu acesta nou. Diferențele constau în schimbarea curelei și ușor a look-ului – mult mai classy și mai comfortabil acum – precum și câteva update-uri special pentru înotători, printre care rezistența la adâncimi de până la 50 de metri.
Poate părea puțin, dar nu prea multe puține brățări fitness au rezistență la apă sau features pentru înot.
Acestea fiind spuse, dacă v-a sărit Moș Crăciun anul asta, iată o idee :D.
Spor la antrenamente! 🙂
