10 lucruri pe care nu le știai despre Peres Jepchirchir, cea care a spart recordul mondial la semimaraton
Peres Jepchirchir (23 de ani) a doborât zilele trecute recordul mondial pe distanța de semimaraton, îmbunătățind cu 3 secunde vechea performanță, deținută tot de o kenyancă, compatrioata sa Florence Jebet Kiplagat.
Peres este noua campioană mondială la semimaraton, cu timpul de 1 oră, 5 minute și 6 secunde, record stabilit vineri, 10 februarie, la Ras Al Khaimah (Emiratele Arabe Unite).
Peres Jepchirchir, aproape de un finish istoric (c) Citizen tv
Peres Jepchirchir a îmbunătățit și recordul lumii la 20 km, cu timpul de 1h 01min. 40sec., fiind mai rapidă cu 14 secunde decât vechea deținătoare a recordului, aceeași Florence Jebet Kiplagat.
Am strâns pentru voi câteva informații inedite despre Peres Jepchirchir, iată 10 lucruri interesante despre performer, pe care este posibil să nu le fi știut:
(c) athleticsweekly.com
1. Pe când era în școală alerga pe pistă. Cea care a inspirat-o atunci a fost kenyanca Mary Keitany, care atunci era campioană mondială la semimaraton (cu timpul de 1:05:50);
2. Peres a început să participe la curse cu distanțe de 10 km, câștigând câteva competiții în Africa de Sud;
3. În 2014 a început să participe la curse de cross country și odată cu asta bifează primul rezultat important la nivel național, în țara sa natală, Kenya: locul 2 la Campionatele Nationale de Cross Country;
4. Începe apoi să se remarce și la competiții europene, pe distanța de semimaraton și 10 k. Câștigă în 2015 Prague Grand Prix, pe distanța de 10 k, cu timpul de 30 minute și 55 de secunde, al doilea cel mai bun timp al sezonului, la nivel mondial, pe această distanță;
5. La doar o săptămână după ce a setat un nou record mondial, vineri, săptămâna trecută, pe 10 februarie, prăbușindu-se efectiv la linia de finish, Peres va participa la o cursă de maraton. Sportiva nu a anuntat care anume va fi aceasta, dar vom afla curand, cursa urmând să aibă loc în acest weekend;
6. La finalul anului trecut a suferit de pneumonie timp de 2 luni de zile, dar asta nu a împiedicat-o să facă istorie în semimaraton;
7. Cu cât a alergat în medie pe kilometru în cursa de record mondial: cu aproximativ 3 minute și 05 secunde per kilometru;
8. Atleta se pregătește și de Campionatele Mondiale de Cross Country care vor avea loc luna viitoare, în Uganda. Mai întâi trebuie să treacă de calificări, pentru a face parte din echipa Kenyei;
9. Peres a copilarit la o ferma, alaturi de familia ei. A spus într-un interviu că performanțele sale au legătură și cu faptul că a consumat mereu mâncare foarte sănătoasă;
10. A declarat că nu s-a gândit niciodată că va deveni un star. Dar s-a gândit întotdeauna că își dorește un record mondial.
Aici puteți urmări cursa:
Cursa cu obstacole Asaltul Lupilor, pe 21 mai
Pe 21 mai va avea loc în parcul Pantelimon din București a patra ediție a cursei cu obstacole Asaltul Lupilor, organizat de Asociatia RunCorp.
Cpmpetiția se adresează atât adulților cât și copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani.
Asaltul Lupilor este, spun organizatorii, singura cursă cu obstacole organizată de persoane cu experiență în misiuni militare.
Traseul cursei a fost special creat pentru cei care își doresc să trăiască o experiență unică, împreună cu prietenii sau colegii.
Înscrierile se fac online aici: http://www.asaltullupilor.ro/asaltul-lupilor-bucuresti
Traseul are 5 kilometri iar concurenții, individual sau în echipe de minim 4 membri fiecare, se vor confrunta cu scări suspendate, fumigene, gropi cu apă și noroi, tunele subterane, precum și cu alte obstacole naturale sau artificiale, pregătite de organizatori.
Cursa în teren accidentat este în așa fel concepută încât să testeze limitele fizice și psihice ale participanților, însă organizatorii spun că au gândit-o ca pe un mijloc de socializare și o oportunitate de distracție, în măsură să capteze atenția tuturor, nu doar interesul atleților de perfomanță, bodybuilder-ilor sau practicanților de fitness.
Site-ul concursului: www.AsaltulLupilor.ro
Pagina oficiala: www.Facebook.com/AsaltulLupilor
credit foto: Asaltul Lupilor
Cristina Dobre Calman: Am început să practic ciclismul la 45 de ani
la antrenament in Parcul Tineretului, Bucuresti
Am început să practic ciclismul la vârsta de 45 de ani, nu că n-aș mai fi încercat până la această vârstă şi alte sporturi. Am mai practicat gimnastică, handbal, scrimă şi bowling, însă am renunţat uşor.
Cu 4 ani în urmă, mi-am cumpărat o bicicletă, cu scopul de a face mişcare. Nu mă pricepeam deloc la biciclete, aşa că în momentul în care am fost intrebată ce vreau să fac cu ea am răspuns că vreau să mă plimb prin parcuri.
Într-una din zile, mai exact pe 1 decembrie 2013, am hotărât împreună cu soţul meu să mergem la o defilare pe biciclete, în București. Pe drum am întâlnit un grup de biciclişti, care ne-a întrebat dacă nu vrem să-i insoţim. Cu timpul, am cunoscut şi alte grupuri şi am început sa ies tot mai des la ture. Preferam traseele offroad (pădurea Cernica, Comana, Moara Vlasiei).
Îmi aduc aminte că la o ieşire pe Valea Prahovei, un prieten biciclist mi-a spus ca aş putea participa la concursuri pentru că mă dau bine şi am foarte mult curaj. La acea vreme nu ştiam nimic despre concursuri.
Întâmplarea a făcut ca la o lună de zile după acea discuţie să aflu că la Câmpina are loc un concurs mountain bike.
M-am dus. A fost un traseu cu multe emoţii si peripeţii. La jumătatea traseului am facut pană. Cum nu mă pricepeam să schimb camera, am luat-o pe jos pe lângă bicicletă, epuizată si dezamagită că nu puteam termina concursul.
Am mers vreo 300 m pe langă bicicletă, până în momentul în care am întâlnit un voluntar de pe traseu. L-am întrebat care este cel mai scurt drum spre linia de finish, dar el mi-a spus să nu renunţ la cursă pentru că la aproximativ 200 m există un punct de alimentare, unde se acordă şi asistenţă tehnică.
Am început să alerg pe lângă bicicletă (nu ştiu de unde am găsit atâta energie!), până acolo şi am fost surprinsă să întâlnesc un grup foarte mare de cicliști de la Catena, care era oprit la punctul de hidratare. Atunci am realizat că nu sunt chiar ultimul concurent de pe traseu şi imediat după remedierea penei am plecat în mare viteză.
prim plan cu pana de atunci 🙂
Surpriza și cea mai mare bucurie a fost să aflu că la categoria mea de vârstă eram prima concurentă care termină cursa :).
Fiind primul concurs la care am participat, Campina MTB rămane concursul meu de suflet.
Au urmat şi altele, Cozia MTB, Topoloveni, BikeXpert Challenge Pucioasa, Bucovina MTB si multe altele. Erau luni în care participam la câte două concursuri. Începuse să-mi placă atât de mult bicicleta, încât era nelipsită şi în perioada concediilor.
Mersul pe bicicletă mă aduce mai aproape de natură, mă ajută să-mi recapăt echilibrul interior şi-mi dă acea senzaţie de libertate şi de satisfacţie.
Am început să-mi intensific antrenamentele, în special în Parcul Tineretului, pe traseul de la Moon Time Bike şi am căutat să particip la curse tot mai lungi. Prima tură cu cei mai mulţi kilometri a fost cu Adevaraţii VeloPrieteni, un traseu de 160 km, urmat de Turul Munteniei, de 300 km. Cea mai lungă cursă a fost Cupa AV-Rovelo 2016, unde am obținut brevetul care atestă că am parcurs 400 km, cu 2000 de metri diferență de nivel. Am pedalat cei 400 de km în 23 de ore, continuu, limita de timp fiind de 27 de ore.
A fost cea mai lungă si cea mai grea tură. Practic, am plecat din Bucureşti, sâmbătă dimineaţa la ora 6 şi ne-am întors a doua zi la 5 dimineaţa. S-a pedalat încontinuu, cu opriri la cele patru puncte de control şi o pauză de masă la Târgovişte.
Pe parcursul traseului s-au format mai multe grupuri, în funcţie de viteza de rulaj. Grupul alături de care am pedalat a fost de aproximativ zece ciclişti, trei fete – eu, Roxana Ghilţ şi Simona Iuliana, restul baieţi. Îl menţionez pe liderul de grup, Florin Munteanu, pentru că este cel care m-a încurajat să particip la acest brevet şi nu numai, şi care a adaptat o viteză de mers astfel încât sa ramanem un grup compact pană la sfârşitul traseului.
Pe traseul de 400 de km, alaturi de o prietena, Roxana Ghilt
După un an de mers pe bicicletă și la îndemnul unui prieten, am început să alerg. Nu mai alergasem din școala generală. După primele două alergări, am fost tentată să renunț. Am făcut o pauză de o lună de zile, după care am reînceput să alerg și în anul următor când am participat la primul meu semimaraton – la Gerar.
in actiune la Gerar
Prietenii mei spun că am înnebunit şi nu pot înțelege cum de am căpătat această pasiune pentru sport tocmai la această varstă 🙂.
Singurul care îmi inţelege nebunia şi mă susţine în tot ceea ce fac, este soţul meu, căruia îi sunt recunoscatoare pentru răbdarea pe care o are cu mine.
La începutul anului trecut am primit propunerea de a face parte din prima și echipă de ciclism feminin pentru amatori din România, Daimon Women Cycling Team. A fost începutul unei poveşti frumoase, alături de nişte oameni minunaţi.
Odată intrată in această echipă, am început să particicp şi la concursurile de şosea, însă pasiunea cea mai mare rămane mtb-ul.
Obiectivul meu în 2017 este să particip la un semimaraton montan şi sper să mă pot bucura de cât mai multe competiţii pe bicicletă.
Dacă ar fi să recomand ceva din experienţa mea, aş spune că începi să te cunoşti mai bine atunci când îţi depăşeşti limitele. Celor care spun că vârsta reprezintă un impediment pentru a practica sport vreau să le transmit că doar încearcă să găsească o scuză :).
Alaturi de echipa Daimon
Stelian Larga: Îmi place foarte mult să mă joc cu limitele corpului meu!
Stelian Larga, Boston Marathon, 2015
Am început să fac sport la vârsta de 5 ani; tenis de câmp, în orașul meu natal Sighișoara. Ca adult, am jucat timp de 3 ani pentru o echipă din Germania.
Am practicat majoritatea sporturilor, nu doar tenis, și sunt foarte bucuros de faptul că sunt familiarizat și cu baschetul, handbalul, ski alpin, ski nautic, patinaj, squash.
Îmi plac sporturile de echipă, însă prefer sporturile individuale. Tenisul de camp m-a ajutat foarte mult în viata – întotdeauna ești în competiție cu cineva, și trebuie să respecți reguli de fair-play pentru a deveni mai bun decât concurentul tău; nimeni și nimic nu te ajută în sensul ăsta decât tu, persoana ta.
Îmi amintesc că la început, când eram copil, îi reproșam tatălui meu că îmi fură copilăria în favoarea practicării sportului. Acum îi mulțumesc din suflet, pentru că sportul m-a ajutat enorm de mult în dezvoltarea și formarea mea ca om.
Acum sa trecem in perioada actuală. Din motive personale, am întrerupt pentru câțiva ani practicarea sportului în mod organizat, nici timpul nu-mi permitea acest lucru. Dar începand cu anul 2012 am găsit plăcerea de a alerga în parc… de a scăpa de telefonul mobil, laptop … M-am aventurat să alerg primii 6 km, în jurul parcului Herăstrău.
Mi-a plăcut foarte mult, am încercat zilele următoare 2 ture de parc, iar de aici până la primul semimaraton, în mai 2013, a fost un pas.
Nu am așteptat mult și am alergat și maratonul, la Atena, în noiembrie 2013.
Antrenamentele mele sunt structurate pe 6 zile din săptămână, în funcție de perioada de pregătire; în ultima perioadă chiar am trecut la 7 zile pe săptămână, pentru că pregătirea pentru triathlon este mai complexă și necesită mai mult timp. Da, am ajuns la triatlon :).
Prefer să-mi structurez singur antrenamentele. Sunt capabil să le modific singur, în funcție de starea pe care o am în ziua respectivă, respectând în principiu scopul antrenamentului.
Sportul meu preferat este alergarea dar și trialonul pe distanțe lungi, pentru că imi oferă posibilitatea de a-mi cunoaște limitele. Recunosc, ador momentele în care corpul ajunge la limite. Stiu că la fnal voi primi răsplata cuvenită.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este ploaia torențială din timpul cursei Boston Marathon 2015. Practic îmi era imposibil să țin ochii deschiși iar temperatura era scăzută, cam 2 grade Celsius.
Alergarea acestui maraton a însemnat foarte mult pentru mine pentru că mi-am dorit enorm să mă calific, pentru a trăi senzațiile oferite de această cursă unică.
There’s only one: the Boston marathon, un tagline care spune totul despre aceasta cursă, pe care eu o recomand din toată inima.
Așadar, competiții favorite:
Boston Marathon 2015
Chicago Marathon 2016. Este cursa la care mi-am dorit foarte mult să intru în grupul de sub 3 o și am reușit: 2h 57 min 51sec :).
Ironman70.3, Dubai 2017 (1.9 km inot & 90 km bicicleta & 21 km alergare).
O altă cursă de suflet, ceva nou și incitant pentru mine; O cursă în care m-am simțit perfect. Îmi doream foarte mult să reușesc un sub 5 ore și am făcut-o, cu 4h 48min 57sec, așa că sunt foarte bucuros.
Ironman70.3, Dubai 2017
Cel mai mândru și bucuros aș fi dacă aș reuși să motivez alte persoane să facă sport. Să încerce să-și fixeze un obiectiv și să-și demonstreze lor că pot să facă acest lucru. Pot să vă spun că sportul m-a învățat că ești capabil de lucruri pe care nu le puteai nici măcar visa la un moment dat!
Triatlonul mi-a adus foarte mulți prieteni. Ne motivăm unul pe celălalt, avem conversații de calitate, e frumos.
Am aflat despre mine că imi place foarte mult să mă joc cu limitele corpului meu. Așa reușesc să mă cunosc mai bine pe mine însumi.
Sportul mă ajută să am o viață organizată, din toate punctele de vedere. Nutritie, odihnă, suport psihic…
Uneori, mi se întâmplă să visez că particip la diverse curse de maraton sau triatlon, iar când mă trezesc sunt supărat pentru că nu este o cursă reală :).
Obiectivul meu în 2017 este să alerg încă o cursă de maraton sub 3 ore, sa particip la un alt Ironman 70.3, la circuitul de curse de triatlon din România și posibil o cursă Ironman.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune să faceți sport! Datorez enorm sportului, mi-a schimbat viața. M-a organizat. Experiențele trăite la curse și antrenamente îmi folosesc în viața de zi cu zi.
*fotografii din arhiva personală
Sporturi care ne ajută să slăbim
Adevărul este că nu orice sport ajută atunci când obiectivul tău este să scazi în greutate. Unele sporturi sunt mai eficiente în aceste sens iar altele da, este posibil chiar să te facă să așezi câteva kilograme în plus! Cum e posibil? Simplu: efortul este resimțit astfel încât creierul îi cere organismului mai multă mâncare pentru a compensa consumul de energie. Înotul este un astfel de exemplu: caloriile pe care le consumi când înoți nu sunt printre cele mai ridicate și partea cu adevărat proastă este îți provoacă o foame de lup.
Sigur că o strategie corectă pentru slăbit este în primul rând una personalizată, ce combină adecvat alimentația și mișcarea. Ne vom concentra acum, generic, pe tipurile de efort care dau cele mai bune rezultate când ne dorim un rezultat satisfăcător pe cântar și în oglindă.
Sărit coarda
(c) youne.com
Sigur ai făcut asta în copilărie și îți amintești cât de distractiv era. Ei bine, în funcție de greutatea pe care o ai, sărind coarda timp de o oră arzi între 800 și 1200 de calorii, ceea ce este foarte mult! Topește grăsimea corporală, tonifică și îți crește anduranța!
Alergarea
(c) Wiggle Guides
Este una dintre cele mai eficiente metode, însă pe termen mai lung. Mai este ceva: contează ritmul în care alergi; astfel, pentru a scăpa de kilogramele în plus, alege să alergi ușor, constant și fără pauze mari între alergări (nu mai mult de 2, 3 zile între sesiuni). Poți include în programul de antrenament și alergări de forță, la deal.
Zumba & Kangoo Jumps
(c) www.fmconlaracordoba.com.ar
Zumba combină elemente de fitmess, gimnastică și dans și este un mod distractiv de a face mișcare. Nu doar că te ajută să slăbești – arzi cam 500 până la 1000 de calorii pe oră – dar te eliberează de stresul zilei și te binedispune.
Kangoo jumps este un tip de aerobic ce implică încălțările speciale de tip ghete înălțate pe arcuri și sărituri pe ritmuri muzicale. Arde grăsimile, slăbește. Tonifică abdomenul, mușchii fesieri, picioarele.
Ciclism sau spinning
(c) anabolic.co
Depinde de nivelul de fitness și anduranță la care te găsești pentru a slăbi din ciclism.
De fapt, este o afirmație valabilă pentru orice sport ai aborda. Pentru că dacă nivelul tău de fitness și anduranță este ridicat și corpul tău este obișnuit cu acel tip de mișcare, șansele de slăbire sunt, din păcate, minime. Ai mai multe șanse de a reuși exclusiv prin dietă decât printr-un sport cu care corpul tău este comfortabil. Așa că trebuie să îl șochezi.
Dacă nu ai mai pedalat în mod organizat până acum, ciclismul te va ajuta, fie el de tip mountainbike sau de șosea. Dacă ai mai ieșit la ceva plimbări prin parc sau ture cu bicicleta, încearcă bicicleta staționară, adică spinning-ul. Este un antrenament cardio foarte intens, de anduranță, și cele mai importante beneficii sunt sănătatea inimii și creșterea capacității pulmonare. Slăbitul vine ca bonus.
Nu uita de nutriție
Unul dintre aspectele fundamentale ale unei cure de slăbire privește menținerea greutății scăzute, odată atinse. Așa că renunțarea la sport imediat ce ți-ai atins obiectivul este exclusă. Practicarea activităților sportive ajută în primul rând la menținerea greutății corporale, împreună cu dieta și un stil de viață sănătos.
Și cum ai putea renuna la el când îți oferă atât de multe:
o sănătate de neclintit, îmbunătățirea presiunii arteriale, a capacității pulmonare, a functiilor inimii, e reglării insulinei, întărirea mușchilor și a oaselor și așa mai departe.
Nu putem însă vorbi despre slăbit fără a face câteva mențiuni importante la capitolul alimentație. Iată câteva reguli, care combinate cu 2, 3 variante de mișcare, te ajută să ajungi la greutatea dorită.
Cosmina Grigore, nutritionist și pacient coach la clinica de medicină integrativă Quantum Therapy, ne spune câteva lucruri despre asta.
“Este important să renunți la zahăr sau să reduci consumul; asigură-te că ai o digestie bună și nu întâmpini probleme precum balonări, reflux gastrointestinal; redu grăsimile, elimină prăjelile, dar introdu în meniul tău grăsimi bune, precum cele din avocado, somon, nuci, migdale, caju, ulei de măsline. Consumă proteine după efort, carne sau shake-uri proteice (pudră proteică din mazăre, de exemplu), pentru vegetarieni.“
Ideal este să ajungi la un nutritionist sportiv, care poate lua în calcul toate particularitățile tale, de sănătate, alimentație, efort, program zilnic.
Mult succes, cu puțină perseverență și motivație vei ajunge la silueta pe care o dorești. 🙂
Anul experimentelor. Primul pe listă: mergi într-un retreat de yoga și detox!
După o vacanță de iarnă eșuată din punct de vedere deplasări, un revelion în București fără zăpadă și cu spectrul unui nou an de muncă, a trebuit să spun da! când am văzut câteva fotografii de la Akasha Wellness, un retreat în inima munților Piatra Craiului, în satul Peștera.
Priveliști incredibile și o promisiune de relaxare a minții și a corpului, cu yoga, meditație, alimentație organică, masaj și spa. Nu știam că există așa ceva la noi în țară și de când m-am întors de acolo mă tot minunez.
Câteva provocări cu care m-am confruntat înainte de a ajunge la un retreat pentru câteva zile:
- merit asta? (psihiatrul ia notițe, așezându-și mai bine ochelarii pe nas);
- cum voi rezista mai multe zile nefăcând nimic decât admirând peisajul, făcând saună și masaj + yoga și meditație;
- pot lua laptopul cu mine, ca să răspund la mailuri?!; și va fi ok să nu folosesc telefonul atâtea zile la rând?;
- am trecut de 35 de ani și alunec în panta snobbish a lucrurilor?
Acestea fiind rezolvate (NOT), am plecat la drum. Când am început să mă apropii, urcând cu mașina pe un drum șerpuitor la peste 1.000 de metri altitudine, și când satul și-a deschis colinele din jur încărcate de zăpadă și priveliștea munților Piatra Craiului, am amuțit. Cum naiba nu am ajuns niciodată aici?
Fast forward câteva zile, final de retreat și șoferul mașinii care mă duce înapoi în lumea dezlănțuită, se uită la mine și spune: “Parcă vi s-a schimbat chipul între timp“.
Nu vă plictisesc foarte tare cu zen-ul meu dar iată câteva motive pentru care dacă vă gândiți să vă răsfățați vreodată, in a wellness way, trebuie să ajungeți la Akasha.
1
Daniela și Irina, mama și fiică, au deschis recent retreat-ul, transformând o pensiune ca oricare alta într-un concept, de fapt, în stilul lor de viață; s-au întors din străinătate, unde au avut un business în turism, și, îndepărtându-se de gălăgia urbană, au adus aici, în satul ăsta ascuns între munți, tot ce contează pentru ele: starea de zen – de la modul în care este decorat spațiul, la cordialitatea și non formalismul lor, ca gazde, la faptul că te simți ca într-o casă, nu ca la hotel, programul fiecărei zile, cu workshop-uri susținute de traineri internaționali, stilul de viață, bazat pe echilibru nutrițional, comuniune cu natura și cu tine însuți;
2
Mâncarea. Îmi pare rău că făcând vorbire despre redescoperire de sine sar destul de brusc la subiectul acesta mundan. Dar trebuie s-o fac. Nu am mâncat în viața mea o mâncare atât de bună și de creativă precum aici. Daniela și Irina sunt amândouă pasionate de bucătăria organică și vegetariană, așa că au testat anumite rețete, cu diverse ingrediente, până au ajuns la gustul pe care îl căutau.
Nu credeam că există o asemenea diversitate de feluri vegetariene și în fiecare zi rămâneam cu toții tablou în fața bufetului. Pentru mine, vegetarian de două luni (la a 3-a încercare), a fost revelator, mai ales că la plecare gazdele ne-au trimis pe email TOATE rețetele de la Akasha. Wow.
Nenumărate combinații de salate, de fructe, de semințe, de uleiuri, un curcubeu de culoare și gust.
Interesant de notat că meniul fiecărei zile este gândit împreună cu un medic nutritionist, care ia în calcul vitaminele, carbohidrații și proteinele și tot ce e nevoie pentru o masă sănătoasă și echilibrată. Câteva instantanee:
3
Nicio zi fără yoga. Simon și Alyson sunt traineri rezidenți la Akasha, cu foarte multă experiență în mai multe stiluri, au o energie aparte și fac niște contorsionări absolut imposibile.
Pentru mine, yoga înseamnă în primul rând un stretching conștient și foarte multă relaxare, atenția pe care ți-o acorzi ție, încercând să îți liniștești gândurile nărăvașe.
M-am întors cu o flexibilitate crescută a corpului și cu dorința de a merge mai des la clasele de yoga.
Așa cum o știți și voi, tindem ca în sport să așezăm stretching-ul pe ultimul loc (asta dacă are, săracul, vreun loc pe undeva), și așa ne trezim cu accidentări și probleme și ne întrebăm de unde vin;
4
Programul retreat-ului. Nu vreau să vă stric surpriza, așa că nu o să îl devoalez decât ca listă, fără să intru în detalii:
5
Sauna cu vedere la munți, băile de plante și uleiuri aromate, masajul…
Ca să nu vorbesc prea mult, o să vă arăt. 🙂
za sauna 😀
Cred că este singura saună din România care dă spre munți. Chiar nu m-am gândit până acum la asta: de ce trebuie să te holbezi în saune la pereți de lemn când poți avea un colț de natură în care să te afunzi cu privirea? Cred că e lipsa de imaginație a constructorilor de saune, sau așa ceva.
baia cu plante naturale si uleiuri aromate <3
6
Priveliștea. Da, parcă te miști într-un tablou.
7
Deconectarea de la tot ce înseamnă traiul nostru cotidian. Am supraviețuit și fără laptop (bine, recunosc, în prima zi bărbatu-meu îmi citea mailurile prin telefon, dar după aia mi-a trecut : )) ), și (aproape) fără telefon, mi-am acordat câteva zile doar mie și chiar dacă m-am simțit oarecum vinovată (psihiatrul notează în continuare), simt că e nevoie să fac asta mai des.
Am plecat aproape levitând de acolo :)) și vreme de câteva zile am fost toată un zâmbet și un zen. Totuși, mai mult de o imersiune în traficul bucureștean te face să îți revii :). Acum, că nu mai sunt acolo, trebuie să lucrez eu cu mine ca să mă echilibrez. Și acum am câteva indicii despre cum să fac asta 🙂
*Akasha este un centru wellness iar retreat-urile sunt de 4 si 6 zile, in regim all inclusive, in fiecare sapatamana, pe tot parcursul anului. Detalii: https://www.akasharetreat.com/retreats .
#inspiratie. Petru Arcana: “Sportul m-a învățat să caut mai mult soluții decât scuze”
Am descoperit o poveste frumoasă în lumea sportului amator și am zis că trebuie să v-o împărtășim. Petru Arcana se apropie de vârsta de 27 de ani și în ultimii ani a descoperit 2 lucruri fundamentale în viața lui: faptul că simte că trebuie să facă bine oamenilor, într-un mod coerent și concret, că ăsta este unul dintre rolurile lui aici, pe Pământ; apoi a descoperit sportul. Așa că le îmbină creativ și ne dă un exemplu despre cum povestea ta personală se poate împleti pentru a ajuta oamenii.
Petru vrea să strângă fonduri pentru copiii bolnăviori de cancer de la Asociația Little People făcând sport.
Haideți să îi aflăm povestea.
(c) arhiva personala
Adrenallina.ro: În primul rând, spune-ne câteva lucruri despre tine, cine ești, cu ce te ocupi… Apoi spune-ne despre relația ta cu sportul. Cum ai început să faci sport, ce anume, de ce.
Petru Arcana: Cine sunt? La această întrebare încă nu am găsit un răspuns. Sper să nu mai dureze mult până-l găsesc. 🙂
Că tot vorbim de sport, momentan colaborez cu Infinity Trophy, o companie de producție trofee și medalii sportive. Am venit aproape de acest brand pentru a fi aproape și la job de ceea ce am descoperit că mă pasionează.
De sport m-am apucat în urmă cu 4 ani. La început doar ocazional, însă mai târziu i-am dat de gust. Îmi amintesc faptul că primele ture serioase de alergare le-am făcut prin 2014, în vară. Mă trezeam la 4:30 dimineața, iar la 5:00 mă întâlneam cu un prieten și mergeam la alergat în Grădina Botanică din Iași.
De unde vine aceasta dorință de a face bine și cum ți-ai ales cauza?
Dorința de a face bine vine din interior. Vine din dorința de a face tot ce simt că pot face ca pe acolo pe unde am trecut să las un pic lumea mai bună, sau măcar o urmă, un semn, o umbră. Trăim într-o lume care suferă prea mult, mult prea mult, și mă doare când văd atâta suferință.
Adevărata dorință de a mă implica în acte de caritatea venit tot în urmă cu 4-5 ani. Eram student și făceam voluntariat în Iași. Atunci am simțit că pot face mai mult decât ceea ce credeam că pot face.
Tot în acea perioadă, am trăit o experiență pe care și astăzi mi-o amintesc perfect. Eram într-un autobuz, pe Copou. În fața mea era o mamă cu fiica ei, cred. Mama era în vârstă, poate 70 de ani. Mânca un covrig… Se vedea ușor că fac parte dintr-o familie modestă, foarte modestă. Mânca acel covrig cu așa o plăcere de parcă era cel mai bun lucru pe care-l mâncase vreodată. În acel moment părea că a uitat toate greutățile pe care viața i le-a pus în față și citeam pe fața ei cea mai autentică bucurie pe care am întâlnit-o vreodată. Am început să plâng și am coborât la prima stație…
(c) arhiva personala
Atunci mi-am promis că mereu voi face tot ce pot pentru cei care au nevoie de ajutorul nostru, al meu. Și așa am făcut.
Proiectul la care lucrez acum, cel în care am ales ca beneficiari copiii bolnavi de cancer de la Asociația Lettle People – aici se pot citi mai multe detalii – a pornit de la ideea de a face o campanie legată de vârsta mea, 27 de ani.
Mi-am propus să strâng pentru ei 2700 de euro – se pot face donații pe platforma Galantom – să alerg 2700 km, să pedalez 2700 km și să strâng 2700 de cărți. Am ales ca beneficiar Little People deoarece am făcut voluntariat pentru ei. Am stat alături de copii, m-am jucat cu ei, am citit povești, iar atunci am văzut că membrii Little depun atât de multă pasiune în ceea ce fac încât acei copii păreau și se comportau ca fiind perfect sănătoși. Cred că acesta este cel mai frumos rezultat când te ocupi cu astfel de activități.
Inteleg ca intenționezi să pleci pe jos în pelerinaj spre Santiago de Copostela, celebrul Camino. Te-ai gândit cum îți vei structura călătoria?
Într-adevăr, pe 27 martie pornesc spre Camino, celebrul pelerinaj pe drumul Sf. Iacob. Singurele lucruri stabilite sunt data plecării, faptul că voi face camino francez și zilnic voi merge în medie 25-30 km. În rest, nu cred că mai este ceva de stabilit. Merg să trăiesc fiecare experiență pe care pelerinajul îmi va da să o trăiesc.
Care este sensul acestei călătorii pentru tine?
Voi parcurge peste 900 de km pe jos pentru a-mi da timp să fiu eu mine; îl fac pentru a vorbi cu mine și cu Dumnezeu; îl fac pentru a mă asculta, pentru a mă descoperi. Îl fac liber, pentru a primi răspuns la întrebări pe care le am, dacă răspunsurile vor vrea să vină, sau pentru a mă întoarce și cu mai multe întrebări.
Ce sport practici in mod obișnuit? La ce competiții ai participat până acum?
Îmi place să alerg și să pedalez. Alerg aproape zilnic în medie 9-10 km, indiferent de vreme. Până acum am participat la câteva semimaratoane organizate în București, iar anul acesta îmi propun să alerg primul semimaraton montan.
Cum te-a schimbat sportul?
Ce am învățat prin sport este că lucrurile trebuie făcute. Indiferent că ai chef sau nu, plouă, ninge sau e prea mult soare, dacă ai stabilit să faci ceva, fă-l. Sportul m-a învățat să caut mai mult soluții decât scuze. Această atitudine am început să o aplic în viața de zi cu zi, în toate activitățile pe care le desfășor.
Câți bănuți ai vrea să strângi și unde pot dona oamenii?
Mi-am propus ca principal obiectiv pe anul acesta să susțin copiii bolnavi de cancer de la Asociația Little People, așa cum spuneam. Pe lângă toate acțivitățile pe care le voi desfășura, mi-am propus să strâng pentru acești copii 2700 de euro. Oricine poate contribui la strângerea acestei sume prin donații pe platforma Galantom – Petru Arcana sau în contul personal RO78INGB0000999905880908.
Spuneai că în 2017 vrei să și alergi și să pedalezi destul de mult…
Anul acesta împlinesc 27 de ani. În jurul acestei vârste am stabilit obiectivele campaniei pe care tocmai am început-o.
Mi-am propus să strang 2700 de euro, iar pentru această sumă, pe parcursul anului, voi alerga 2700 km, voi pedala 2700km și voi strânge 2700 de cărți.
Dacă sunt mulți sau puțini km, asta depinde de cine îi privește. Ce contează cu adevărat este sprijinul pe care-l putem oferi copiiilor care au nevoie de ajutorul nostru.
Un mesaj pentru cei care te citesc:
Fiecare dintre noi are o parte de îndeplinit în această lume, mai mică sau mai mare. Indiferent care este partea ta, îndeplinește-o și trăiește fiecare zi conștient și cu bucurie.
Ține cont că viața este imprevizibilă! Trăiește-o astăzi!
Planuri sportive pentru noul an
Știu, te lași de fumat, vrei să îți iei în sfârșit timp să scrii cartea aia, să petreci mai mult timp cu cei dragi, să salvezi pinguinii, să scapi planeta de încălzirea globală și de defrișări, să devii mai bun, să economisești, să-ți faci rost de pătrățele pe abdomen! Un plan admirabil, obiective mărețe, doar că trage aer în piept și alege două maximum, să fii sigur că eviți depresia neîmplinirilor.
Formula asta se aplică si obiectivelor tale sportive, care trebuie să își facă loc printre celelalte, în același răstimp al unei zile, în cadrul unui plan structurat. Fără a încerca să diminuez entuziasmul decizional din această perioadă vulnerabilă, fac totuși un apel la calm! și la prudență!, pe orice nivel te-ai afla în relația cu mișcarea. 🙂
(c) Chanan Greenblatt
- “Adio, sedentarism!“
Așadar, ți-ai propus ca în noul an să începi să faci mișcare. Vrei poate să scapi de ceva kilograme în plus, să fii mai flexibil și să nu te mai plângi de dureri de spate sau încheieturi ruginite, sau poate vrei să fii mai tonifiat, sau pur și simplu drumul spre inima unui bărbat la care tânjești trebuie să treacă pe la sală!
În primul rând, ești la un început de drum și contează enorm cum pășești în zona asta. Sfatul meu este să experimentezi. Încearcă, EXPERIMENTEAZĂ tot ce poți: de la nordic walking la înot, de la sala de forță la tae bo, de la pilates la alergare, de la bicicletă la tenis de câmp. Incearcă săptămânal măcar două activități sportive. Să vezi cum te simți în timp ce le practici și cu care dintre ele rezonezi cel mai bine.
După ce te-ai decis, ia-o ușor. Începe cu 2 ședințe pe săptămână. Vezi cum merge. Te simți ok cu atât? Vrei să crești orele acordate sportului? Totul este să faci lucrurile etapizat, ca să nu simți că te epuizezi și că îți pierzi interesul dar nici să faci prea puțin și să nu îți îndeplinești obiectivul. Balanța e la tine.
- “Vreau mai mult!“
(c) Men’s Fitness
Ai trecut de faza de amorez, fluturii din stomac și-au luat zborul spre alte zări, ai deja jumătate de an sau poate chiar un an de alergare/înot/tenis etc., și ai intrat cu noul tău obicei într-o rutină care ți-e dragă.
Felicitări! Înseamnă că ai descoperit ce îți place, că ai fost consecvent, că te-ai ținut de plan și deja niște rezultate au apărut, poate chiar ți-ai atins obiectivul! Doar că etapa asta de platou parcă nu mai poate dura la nesfârșit, simți că trebuie să treci la un alt nivel!
Și care să fie acesta?
Nu știi.
Greșit, știi deja, 🙂 doar că trebuie să așezi puțin lucrurile în perspectivă, analizând puțin situația.
Să luăm drept exemplu alergarea. Vrei să îți îmbunătățești timpul pentru o anumită distanță? 800 de metri, 5 km, 10 km, semimaraton, maraton? Vrei să încerci un ultra?
De ce vrei asta? Ca să fii mai bun trebuie să investești mai mult timp în antrenamente. Ai acest timp? De unde îl vei lua? Din job/alte hobby-uri/activități împreună cu familia, viață socială? Care ar putea fi consecințele? Cât de mult îți dorești asta? La ce ești dispus să renunți? Unde vrei să ajungi?
Ce vrei să descoperi? De ce? În funcție de cât de ambițios este obiectivul tău, s-ar putea să ai nevoie de un coach, ca să faci lucrurile corect, nu după ureche sau testând programe de pe internet. Ai un buget pe care îl poți aloca lunar pentru asta?
- “M-am accidentat, mă las de sport!“
Nu te hazarda. Ești într-un moment delicat, dar va trece. Trebuie să te înarmezi cu răbdare și să urmezi terapia sugerată de medic. Căci ai mers la medic, right? 😀 Află de la el următoarele: cât timp ar putea dura procesul de recuperare, ce vitamine/terapii complementare există, ce tip de mișcare ai putea face în perioada asta – plimbări? înot? aqua gym? exerciții de forță pentru anumiți mușchi?
Fără mișcare deloc în perioada asta? Nu-i nimic, folosește acest timp ca să te documentezi cu privire la recuperarea ta și să vizualizezi un nou obiectiv, adaptat situației.
Citește cărți autobiografice ale marilor sportivi; întreabă-te de ce te-ai accidentat – poate te-ai antrenat prea mult sau prea intens, poate nu ai avut un echipament potrivit, poate ai sărit etapele și ți-ai stabilit un țel nepotrivit cu pregătirea ta, poate nu ai fost suficient de atent și nu ai avut toate informațiile la tine; poate a fost doar un accident.
Acum ai timp să îți faci lecțiile și să te pregătești ca să o iei de la capăt fresh, mai documentat, și cu mai multă înțelepciune. Află tot ce se poate despre sportul pe care îl practici și stabilește-ți un obiectiv aflat în concordanță cu resursele tale. Este doar o perioadă. Te vei întoarce odihnit și motivat ca să reîncepi să te bucuri de sport.
Sigur, alături de toate celelalte sfaturi motivaționale precum „iubește-te pe tine însuți necondiționat” și „mănâncă avocado la micul dejun”, ar fi ceva demn de menționat, totuși: când vei descoperi ceea ce iubești să faci, vei avea și motivația necesară; îți mai trebuie doar documentare și înțelepciune, și chiar sprijin specializat, cât să faci ceea ce îți place într-un mod corect.
Baftă! 🙂
p.s. articolul nostru a apărut și în Ziarul de Weekend România Liberă (în print), precum și pe România Liberă online, aici.
Cu ce gânduri sportive încep 2017
- Este primul an din viața mea sportivă când planurile legate de sport au legătură cu slăbitul și cu tonifierea. Asta și pentru că în ultimii 2 ani am mâncat ușor compulsiv (există așa ceva? :)) ) și am uitat că nu mai am metabolismul de la 25 de ani; la asta s-au adăugat și 2/3 încercări de regimuri mai speciale, pe perioade scurte spre foarte scurte de timp, care nu au făcut decât să îmi adauge kilograme la cântar.
De 2 ori am încercat să devin vegetariană, însă nu a mers. Mi-am dorit, dar nu s-a putut, organismul meu a refuzat privarea de proteină animală.
Acum sunt la încercarea cu numărul 3 și mă descurc mult mai bine! 🙂 O să revin la subiectul ăsta.
Am încercat și varianta sugar free și fără făinoase, dar nu am putut renunța la fructe.
Suntem la început de an și bănuiesc că acum este cel mai bun moment să fim hotărâți și să începem să ne formăm obiceiuri de mâncare sănătoasă, curată, din surse pe cât posibil cunoscute/verificate. Iată câteva motive să începem să facem asta: http://www.cleaneatingmag.com/blog/10-reasons-to-eat-clean/
- Anul acesta pentru mine este anul înotului! 🙂 Știu, nu mă ajută prea mult la punctul 1 :))) (contrar aparențelor, înotul nu slăbește iar de tonifiat te tonifiază după muuuulți ani clorurați :). Este sportul în care sunt cea mai vulnerabilă – dacă vorbim despre ape deschise. Altfel, a devenit sportul pe care îl iubesc cel mai mult!
Nu simt că depun efort când înot, am senzația că aș putea dormi în timp ce înot sau că aș putea fi uitată într-un bazin decuseară și găsită a doua zi de dimineață, în același ritm!
(c) Larisa Balta
Mai este un motiv pentru care am ales înotul companion de nădejde în 2017: competițiile în zona de înot amatori sunt destul de puține și pentru că în țara noastră bazinele sportive sunt cvasiinexistente nu a existat o tradiție în adevăratul sens al cuvântului, astfel că nu suntem așa mulți cei care știm să înotăm sau practicăm acest sport cu regularitate.
Cred că vreau să încerc să descopăr sportul ăsta așa cum merită, să ajung să nu îmi mai fie teamă de el și să vorbesc mai mult despre înot. Am descoperit că mulți dintre cei care nu se apucă de triatlon au o problemă cu apa: fie le este teamă, au o panică față de apă (hei, nu sunteți singuri!!), fie nu știu să înoate și nici nu cred că vor reuși vreodată (e posibil, oameni buni).
Sigur că mă gândesc și la zona de competiții :D. Îmi voi stabili un obiectiv (bine, fie, e stabilit deja dar nu pot încă să spun despre ce e vorba :D.)
- 2017 va fi și anul experimentelor și aventurii sportive! Până acum, chiar dacă am diversificat sporturile, lucrurile au arătat cam așa în ce mă privește: primii ani mountainbike, apoi, după ce am învățat să înot: triatlon, duatlon, dar și competiții de alergare (maraton, semi, trail, șosea); anul ăsta, chiar dacă mă concentrez pe înot, (nu înseamnă că renunț la celelalte sporturi, doar că vor fi în plan secund) vreau să particip la: un concurs de aventură, unul de orientare, o cursă de explorare în caiac, rafting și mai avem ce mai apare insolit în calendarul competițional! 🙂
Vă doresc un Nou An în care să vă alegeți cu înțelepciune obiectivele sportive și să aveți dorința și pasiunea de a le duce la bun sfârșit! La mulți ani! 🙂
Cadouri de Crăciun pentru sportivi și aventurieri
Acum vine Craciunul peste noi si nu avem gata lista de cadouri! Vă sună cunoscut?
Ce ne facem cu prietenii sportivi și aventuroși? 🙂 De acord, ei sunt cel mai greu de surprins. Dar spiridușii adevărați nu se lasă bătuți, iar cu ajutorul lui Inspirel dăruiesc mereu cele mai frumoase cadouri!
- busolă. Un obiect util în orice împrejurare – la ture pe munte, în curse de aventură, la concursuri de orientare, în călătorii de explorare! Dimensiuni: 75 x 57 x 27 mm, ușor de strecurat în bagaj.
Te antrenezi, ai grijă ce mănânci, dar tot poftești la ceva dulce, de pe lista interzisă, bineînțeles 😉
Cum stați cu pofta de biscuiței? 🙂
2. pernuță în formă de biscuit :). Îmbogățește-i căminul prietenului/amicului tău sportiv cu un biscuit apetisant și înțelegător – poate să îl strângă în brațe, să se așeze pe el și să se odihnească în perioada de recuperare; perna are aproximativ 45 x 55 cm și este realizată manual, cu interior din burete și exterior din polar!
3. Așa-i că e complicat să îi înțelegi pe cei care se trezesc cu noaptea în cap și ies afară la mișcare pe întuneric?! Până nu li te alături, așa se întâmplă, sunt mai greu de înțeles. Un prim pas: dăruiește-le o cană personalizată cu boabe de cafea și cu un mesaj de încurajare, în funcție de cea mai arzătoare dorință: #PrimulMaraton. You cand do it!, #Locul1la triatlonul ăla! și lista poate continua 🙂
Nu avem cuvinte să vă povestim cât de apetisant miroase această cană, chiar și fără licoarea magică în interior. Te trezește instant! În plus, dacă citește în fiecare zi mesajul, obiectivul e ca și realizat. Cel puțin la nivel mental 😀
Domnițele sportive sunt de obicei trendy și originale. Ce le cumpărăm? Păi,
4. o sacoșică personalizată pe gustul lor, numai bună de etalat prin oraș sau la concursuri. Este pictată manual si poate fi personalizată cu cele mai trăznite idei – un instantaneu din cursă, trofeele cucerite, un mesaj inspirațional sau animalul preferat 🙂
5. Ce spuneți de pernă de călătorie cu masaj inclus? 😀 E de nelipsit la orice drum, cu orice mijloc de transport – mașină, tren, avion. Mai puțin cu bicicleta, că s-ar putea sa adormiți pe drum :)) Prietenii voștri nu trebuie să-și mai facă griji cu privire la oboseala acumulată pe drumul spre concurs sau spre o nouă călătorie adrenalitică! Vor ajunge la destinație fresh și pregătiți să câștige și să exploreze! 🙂
6. Inspirel vă propune un panou de plută în formă de munte, perfect pentru fotografii, remindere cu obiective competiționale sau to do list-uri aventuroase!
Panoul are autoadeziv și se prinde ușor pe orice suprafață: perete, ecranul monitorului, fereastră sau oglindă. Vrei să îl muți în altă parte? Nicio problemă, nu vei lăsa nicio urmă pe vechea suprafață. Dimensiuni: 30 x 7 x 1 cm, iar peisajul este completat de 9 piuneze în formă de brăduți, perfecți pentru cadoul de Crăciun :).
Sperăm că lista vine în ajutorul vostru în perioada asta complicată :)), așa că spor la dăruit! 🙂
