Persoanele cu dizabilități intelectuale își demonstrează abilitățile
Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, sărbătorite în fiecare an pe 3 decembrie, 7card susține pentru a doua oară sportivii cu nevoi speciale de la Special Olympics România.
În cadrul Săptămânii Speciale, 3-10 decembrie 2016, 7card și-a propus să ajungă la 10.000 de lei donați în beneficiul programelor sportive derulate de Special Olympics România pentru persoanele cu dizabilități intelectuale. Donația va fi făcută pentru vizitele efectuate de abonații 7card la sală în această perioadă și, de aceea, îi invită pe utilizatori să se alăture cauzei și deci să facă sport pe parcursul acestor zile speciale.
Și pentru că mulți români vor sărbători începutul de decembrie alături de familie și nu vor putea merge la un centru sportiv, 7card prelungește perioada de donații și în afara Săptămânii Speciale, până în 12 decembrie 2016.
Săptămâna Specială se va desfășura sub tema ”Tu ce câștigi prin sport?”. În fiecare zi din Săptămâna Specială, pe pagina de Facebook a Special Olympics România, www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania, sportivi Special Olympics – persoane cu dizabilități intelectuale – și părinți se vor prezenta publicului și vor arăta modul în care sportul i-a făcut să câștige în viață: sănătate, relații sociale, încredere, noi abilități. Săptămâna Specială va fi încheiată de una dintre cele mai mari sportive din lume, membru al Consiliului Director și Ambasador Internațional Special Olympics, Nadia Comăneci.
Special Olympics Romania
”Este al doilea an în care susținem Special Olympics România și sportivii cu nevoi speciale. Și aceasta din două motive foarte simple și importante. În primul rând, la 7card vedem direct modul în care sportul influențează viața utilizatorilor noștri: îi face mai productivi, mai sănătoși, mai deschiși. În al doilea rând, alături de Special Olympics România, am descoperit și o altă față a sportului: sportul pentru valorificarea abilităților unor persoane mai puțin vizibile și pentru integrarea și implicarea acestora în viața comunității. Ne bucurăm să fim alături de sportivi a căror viață este schimbată, zi de zi, prin sport”, declară Iulian Cîrciumaru (Cofondator 7card).
”De obicei, pentru majoritatea companiilor care au sportul ca obiect de business, accentul este pus pe performanță: performanța la birou, performanța rezultatelor, performanța lucrului în echipă sau performanța în depășirea recordurilor personale de timp. Pentru Special Olympics România, vorbim de un nou tip de performanță: cea socială. Prin sport, copiii, tinerii și adulții cu dizabilități intelectuale cu care lucrăm ies din casă, își fac prieteni, își ajută familiile, lucrează în comunitate. Ne bucurăm că 7card este una dintre companiile care țin și la performanța socială și care își oferă sprijinul în acest sens”, declară Cristian Ispas, Director Național Special Olympics România.
7card
7card este singurul abonament care îi ajută pe angajații din companii să aibă acces ușor la activitățile sportive și de relaxare preferate, aproape de casă și birou sau în alt oraș. În baza unui card unic, abonații 7card au la dispoziție o rețea de peste 400 de centre de fitness și aerobic, piscine, săli de dans sau cățărare și multe altele, în 29 de orașe din România. Detalii pe www.7card.ro
Despre Special Olympics
Special Olympics este o mișcare globală care valorifică potențialul uman prin puterea transformatoare a sportului. Special Olympics ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să fie acceptate și implicate ca membri activi ai comunităților din care fac parte, pentru a crea o societate respectată și incluzivă pentru noi toți. Folosind sportul drept catalizator împreună cu programele colaterale de sănătate și educație, Special Olympics luptă împotriva pasivității, nedreptății și intoleranței.
Informații despre Special Olympics România sunt disponibile pe website-ul oficial (www.specialolympics.ro) și pagina oficială de Facebook (www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania).
Scrisoare deschisă celui care mi-a furat bicicleta
Bun găsit, dragă hoțule,
(îmi pare rău, dar aceasta este titulatura ta, sunt sigură însă că nu te afectează)
aș vrea să știi că eu una te absolv de fapta asta în cazul în care bicicleta mea, pe care mi-ai furat-o de pe scară, ajunge fie la un copil care o va folosi, fie o folosești tu, pentru că poate îți place să mergi cu bicicleta și asta a fost singura variantă de pe Pământ pentru a ajunge la una.
Să îți spun câteva lucruri despre noua ta prietenă, căci așa ar trebui să te raportezi la ea, te implor să nu o privești ca pe o îmbinare de cadre sau ca pe o monedă de schimb.
Este rezistentă – am “alergat“ cu ea vreo 6-7 ani, pe munți, dealuri, văi, rădăcini umede dimineața, drumuri forestiere tăcute, potecuțe acoperite de verdeață fragedă, noroi cleios, bălți cu adâncimi incerte, drumuri nisipoase și alunecoase, goluri alpine friguroase, pietriș dansant, pământ reavăn, cald, pe ploi torențiale, pe vânt, pe caniculă…
Este un partener de nădejde – dacă din nedibăcia ta cazi, ea va face tot posibilul să nu te rănești foarte tare – o singură dată m-a aruncat peste cap, dar chiar nu avea ce să facă săraca, pentru că eu abia învățam să cobor (eram undeva prin Defileul Jiului și a doua zi aveam concurs), și am crezut că asta înseamnă să-ți dai drumul la vale cu toată viteza.
Te susține, indiferent de ce manevre idioate faci, când sari peste praguri fără o strategie, când apeși aiurea pe frâne sau când schimbi vitezele și ajungi la limita să-ți sară lanțul.
Se bagă în orice cursă îți trece ție prin cap și chiar dacă este mai grea decât suratele altor concurenți, uneori te ajută să câștigi.
Are personalitate. Iar aici îți doresc mult succes, pentru că sper că te va plăcea. Altfel, nu știu ce să zic, vei vedea singur.
Am ales-o acum 7 ani în detrimentul unei vacanțe exotice în Tenerife. I-am răspuns celui care mi-a oferit pachetul turistic: îmi pare rău, aleg să plătesc bicicleta. Ea îmi va aduce nenumărate vacanțe de acum înainte. Și așa a fost.
Mi-a schimbat viața. Mi-a dat curaj, m-a dus în locuri minunate, mi-a arătat libertatea și m-a făcut să jinduiesc la ea mereu.
Și sper că ți-o va schimba și pe a ta. Cu toții greșim, important e să ne pară rău și să nu mai greșim așa a doua oară. Dacă tu vei ieși să pedalezi cu bicicleta asta și dacă vei face asta de mai multe ori, vei vedea că îți va fi imposibil să mai furi o bicicletă vreodată. Te vei atașa de ea și poate vei înțelege că ai greșit.
În momentele când m-am simți singură sau am suferit, a fost lângă mine și a trecut cu mine prin asta și mi-a fost puțin mai ușor.
Dragul meu, ceea ce ai furat tu nu este doar o bicicletă. Este un portal minunat, care se deschide în fața ta și îți dăruiește. Sper să poți primi ceea ce îți va da.
(c) Triatlon Fara Asfalt, 2011
Muntii Capatanii, Carpatii Meridionali, 2012
(c) Surmont MTB Challenge, 2011
Trofeul Muscelului, 2013
Cursa Dunarii Calarasene, 2014
Riders Club, 2013
tura Azuga, 2013
CONCURS. Ho, ho, ho: invitații gratuite la Christmas Tri!
Mai avem un “hop“ până la sarmale, oameni buni!, și acesta este un triatlon în buza Crăciunului! 🙂
ChristmasTri are loc pe 10 decembrie la Complexul Olimpic Sydney 2000 Izvorani și este o zi plină rău, cu competiții pentru toate vârstele și gusturile:
Triatlon individual
Triatlon ștafetă
Triatlon cu familia (necompetitiv) – Family Fun Tri
Aquatlon pentru copii
Cros în pădurea Snagov – Santa’s Run
Aici la Adrenallina avem așa: 1 invitație gratuită la cros și 1 înscriere gratuită la Family Fun Tri!
Ce trebuie să faci ca să câștigi? Să comentezi la finalul acestui post cu o frază/propoziție despre Moș Crăciun și Christmas Tri, orice vrei tu să fie! Libertate totală! 😀 Doar să precizezi la finalul frazei la ce vrei să concurezi. De exemplu:
Moș Crăciun e triatlonist la Christmas Tri. :D (cros) sau
Moș Crăciun poartă spandex sub costum la Christmas Tri :)) (Family Fun Tri)
2 cele mai mișto răspunsuri (din punctul nostru de vedere :D) câștigă!
Toate informațiile despre cursele de la Christmas Tri sunt aici:
http://www.trichallenge.ro/christmastri/
Family Fun Tri înseamnă 400 + 400m alergare, 7km bicicleta, 100m inot
Ștafeta poate fi compusă din 2 sau 3 persoane (copii, părinți, bunici). Vârsta minimă de participare la copii este 6 ani, vârsta maximă este de 12 ani.
Crosul Santa’s Run înseamnă 5 sau 10 km de alergare, în pădurea Snagov.
Vârsta minimă la cros 5.5km – 10 ani
Vârsta minimă la cros 10km – 14 ani
Baftă încă o data și start înscrieri! 🙂 Marți, 6 decembrie, anunțăm câștigătorii!
Se apropie semimaratonul Pe Argeș în Jos!
Se apropie cu paşi repezi luna decembrie şi s-au deschis înscrierile pentru conpetiția de alergare Pe Argeş în Jos, de la Piteşti. Concursul se află la a III-a ediție și va avea loc duminică, 18 decembrie.
Semimaraton „Pe Argeş în Jos” este un eveniment sportiv de agrement care incurajeaza mişcarea în aer liber şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos.
Vor fi 3 probe: semimaraton, cros – 14 km si cros – 7 km, şi cu un traseu ce parcurge aleile parcurilor Ştrand şi Lunca Argeşului.
Pentru toate detaliile referitoare la concurs și pentru înscrieri sunt detalii la www.PeArgesInJos.ro si la evenimentul de pe Facebook https://www.facebook.com/events/1319356984763510/
Cum ne hrănim în off season ca să nu ne îngrăşăm?
Offseason este perioada aceea cuprinsa în lunile de toamnă/iarnă, când sportivii reduc din intensitatea antrenamentelor, oferind corpului o perioadă de odihnă şi recuperare după sezonul de competiţii, pregătindu-l pentru o nouă sesiune de antrenamente, din 2017.
Ştim cu toţii cum arată perioada asta: plouă, e frig şi întunecat în cea mai mare parte, parcă apar peste tot budinci şi plăcinţele, vin fiert, se doarme mai mult, se mănâncă mai multă păpică gătită. 😀
În această situaţie delicată, în care predomină antrenamentele de volum şi pauza 😀 şi prăjiturile, ce putem face ca să intrăm totuşi în sezonul 2017 pe picioarele noastre şi nu de-a rostogolul? 😀
În primul rând să avem grijă cum ne alimentăm/hidratăm în această perioadă.
Am discutat despre asta cu Corina Zugravu, medic primar igiena alimentației şi nutriție, membru al consiliului consultativ în nutriţie al Herbalife.
Articolul închide și seria de testing al produsului CR7 Drive, băutură de nutriție sportivă lansată recent de Herbalife, ce conţine carbohidraţi şi electroliţi pentru menţinerea performanţei de anduranţă și este recomandată oricui practică activități sportive prelungite. Dacă vreți să vedeți cum m-am simțit eu cu produsul (asta a sunat dubios dar o las așa :))) ), aici aveți povestea experienței unui înot de 7 km, testat de mine la bazin :).
Doamna doctor are cuvântul:
Corina Zugravu
Adrenallina: Este o perioadă delicată pentru practicanţii de sport, în special cei care participa pe tot parcursul anului la competiti, pentru că îşi reduc timpul şi intensitatea antrenamentelor şi riscă să se îngraşe. Ce le-aţi sugera din punct de vedere program de alimentaţie unor oameni obişnuiţi cu mult sport, acum când reduc motoarele?
Dr. Corina Zugravu: Bine spus reduc motoarele, că de închis ele nu trebuie închise niciodată. Ideea în sezonul de repaos este să reducă aportul caloric, astfel încât să fie adecvat activităţii fizice reduse.
Nu trebuie reduceri spectaculoase, pentru că sportivii au mase musculare bine dezvoltate şi un metabolism bazal foarte activ, deci ei au “voie” mai multe calorii decât ceilalţi.
Cum putem face ca meniul să fie unul gustos în acelaşi timp? Participanţii la competiii sportive în general respectă principiile alimentare de bază şi s-ar putea ca în extra sezon să îşi facă acele plăceri pe care şi le-au refuzat în perioada de maximă mişcare. Există câteva idei de meniu care sunt şi un pic guilty pleasure dar nu prea? 🙂
Mmmm….şi da, şi nu. Pentru că dacă prinzi gustul unei plăceri interzise, s-ar putea să nu mai ai chef să renunţi la ea pe veci.
De exemplu cartofii prăjiţi – mai bine să le uiţi gustul decât să îi mănânci din când în când şi să visezi la ei. E cam ca atunci când te laşi de fumat. Nu mai aprinzi câte o ţigară… de încercare.
Ideea ar fi următoarea: pentru că au mai mult timp, pot pregăti mâncăruri mai elaborate, în care să includă în continuare multe legume şi condimente (chiar exotice).
Bine ar fi chiar să ia câteva lecţii de gastronomie, ca să înveţe că te poţi alimenta şi în anumite limite, dar şi foarte gustos.
(c) peakfitnessnow.com
Chiar dacă renunţă la exerciţiile de intensitate, în perioada rece contează volumul – adică antrenamentele puţin mai lungi, de acumulare. Ce le puteţi spune despre hidratarea în sezon rece, mai ales în cazul acesta? Cum îi poate ajuta bautura energizantă pentru sportivi Herbalife CR7 Drive?
Că e cald sau frig, hidratarea se impune. Adevărat, când e foarte cald se pierd mai multă apă şi mai mulţi electroliţi. Însă şi în frig termoreglarea are nevoie de apă.
În rest, şi exerciţiile lungi produc în egală măsură deshidratare, chiar dacă durata mai mare o face mai puţin sesizabilă. Nimic nu se schimbă, rămân aceeaşi parametri de control (culoarea urinei şi pierderile în greutate). CR7Drive poate ajuta pentru că pe lângă rehidratare are şi carbohidraţi care răspund necesităţilor într-un antrenament de intensitate mică sau moderată.
Puteţi menţiona câteva alimente extrem de benefice pentru sportivi?
Lactatele, toate legumele şi toate fructele, inlusiv cele uscate. Iar ca surse alternative de proteine – leguminoasele.
Care credeţi că ar fi proporţia corectă între mâncarea gătită şi fructele/legumele/salatele proaspete?
Noţiunea de mâncare gătită e foarte neclară, poţi mânca legume trase la tigaie… şi alea tot legume rămân. Să nu uităm şi de faptul că sportivii au nevoi mari în ceea ce priveşte carbohidraţii. E nevoie de paste, orez, pâine… Aş spune maxium 40% gătit, 60% salate şi fructe.
Care este în opinia dumneavoastră cel mai important principiu alimentar pentru sportivi? Dacă ar fi să alegeţi unul singur.
Grija de a combina alimentele pe parcursul unei zile, pentru a fi siguri că obţineţi toţi aminoacizii esenţiali în cantităţi optime.
Carbohidraţii sunt însă foarte importanţi. În farfuria mea sunt întodeauna alimente bogate în carbohidraţi, şi asta la toate mesele, pentru că alimentele mele sunt toate de origine vegetală. Asta nu înseamnă că nu conţin şi proteine, de exemplu, sau grăsimi. Am grijă să combin derivate cerealiere cu leguminoase pe parcursul întregii zile şi astfel mă menţin plină de energie.
Peste 500 de cicliști la Maratonul Dunării
Weekendul trecut soarele le-a zâmbit larg tuturor cicliștilor prezenți la startul competiției Maratonul Dunării, din calendarul Riders Club, care a avut loc în sudul județului Giurgiu. Peste 500 de rideri au avut ocazia să se bucure de traseele de concurs.
Încă de la prima oră atmosfera a fost una deosebită în localitatea Prundu, unde a fost amenajată zona de Start/Finish a celei de a treia ediții a concursului. Sutele de rideri, însoțiți de prieteni, familii, copii și colegi, au umplut zona și corturile nerăbdători să se bucure de ultima cursă din calendarul 2016 a sistemului de ciclism Riders Club.
După cursele cu lungimi de 16 km si 45 km, toată lumea s-a bucurat la final de festivitatea de premiere, în care cei mai rapizi rideri au urcat pe podium și s-au bucurat de apluze și de premii atractive oferite de sponsori.
(c) Riders Club
Printre câștigătorii competiției Maratonul Dunării îi menționăm pe cei care au ocupat podiumul la traseul Standard – 45 km, nivel competitiv Masculim, 19+ ani, Elite:
Attila Madaras – locul I, Alexandru Stancu, locul al II-lea și Marius Petrache, locul al III-lea.
La Feminin, 19 + ani, în clasamentul competitiv de la traseul Standard, au urcat pe podium: Karina Bonta – locul I, Anelyia Karagyozyan, locul al II-lea, și Noemi Lupuj, locul al III-lea.
Participanții au avut ocazia să se relaxeze la o petrecere câmpenească cu frigărui proaspete din carne de porc și vin fiert, din producția locală, și să aibă parte de multă veselie. A fost un eveniment deosebit care a punctat finalul unui sezon Riders Club plin de aventuri antrenante pe două roți pe trasee variate și în diferite regiuni ale țării.
Rezultatele concursului Maratonul Dunării se regăsesc online în pagina dedicată de pe www.ridersclub.ro sau le puteți accesa direct prin click aici. Toate amintirile de șa eveniment imortalizate de fotografii prezenți la concurs vor putea fi găsite în albumele foto ce vor fi publicate pe pagina Facebook Riders Club.
Ediția a 3-a a evenimentului Maratonul Dunării, din calendarul 2016 al Riders Club, coordonat de MPG, a fost susținută de CIUC Natur Radler, partenerul oficial al sistemului de ciclism, alături de sponsorii oficiali Gatorade, BOSCH, Ghost, Barilla, Wim Bosman și de partenerul tehnic AmBike – Ambulanța de biciclete. Sponsorii competiției au fost Roua Munților, Carrefour, iNES Group, Whirlpool, Nomasvello, BikeXpert, Suunto, Daimon Club București, Drag Bike, Gustare Nevinovată, Luca Way, DIABLOS COMPUTER și MTB Academy. Concursul a beneficiat de suportul partenerilor FreeRider.ro, Primăria localității Prundu, Asociația Salvatorilor Voluntari pentru Situații de Urgență, Brigada de Voluntari, Romsilva și Registrul de Biciclete.
Susțin competițiile de ciclism Riders Club și ne ajută să comunicăm și să vă informăm în permanență Kiss FM, partenerul media oficial al sistemului de ciclism și partenerul de recrutare eJobs, alături de TVR 1, în calitate de partener media al concursului Maratonul Dunării. Riders Club beneficiază de suportul partenerilor media principali INGA Media, Libertatea și al partenerilor media: Comunicatedepresa.ro, Biciclistul, Orasulm.eu, România Pozitivă, Sportlocal.ro, IReporter, Edu-news.ro, SportPici, Bike Events, Insport, Sports Planner, Bike FM, blogul 188bmp.com și agenția de blogeri Kooperativa 2.0.
Ingrid Mutter: “Eu trăiesc cu ideea că e imposibil să eșuez”
Este alergătoarea de trail a momentului în România și începe să se impună și în circuitul internațional. Anul acesta a fost anul ei, a reușit câteva performanțe uimitoare, câștigând Bellagio Skyrace (27km, +1.840m diferență de nivel, din circuitul Skyrunner Series Italia și celebra Giir di Mont, cursă de skyrunning – 32km +2.400m diferență de nivel, parte din La Sportiva Mountain Running Cup.
Dar cine este Ingrid Mutter? Am vrut să aflăm mai multe despre ea și planurile de viitor în alergare, așa că am întrebat-o.
Iată ce am aflat:
Adrenallina: Cine este Ingrid Mutter? 🙂 Spune-ne câteva lucruri definitorii despre tine, pentru cei care nu te cunosc.
Ingrid Mutter: Am 24 de ani și sunt studentă în anul 5 la Medicină la UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca. Sunt alergătoare montană, legitimată la CSM Cluj-Napoca; la cursele din afară alerg pentru Valetudo Skyrunning Italia și fac parte din echipa CompresSport România.
Am ca hobby-uri alergatul, mersul pe munte, pe bicicletă, schiul și călătoriile. Sunt genul de om care pur si simplu nu poate sta în casă 🙂
(c) Maraton 7500
Povesteşte-mi cum ai început să alergi şi cum ai ajuns la maratoane montane.
Am început să alerg chiar de 1 martie 2012, cu Cătălina Serbu, o amică ce mi-a devenit cea mai bună prietenă. Era anul în care învățam ca să intru la Medicină și nu prea aveam alte activități în afară de asta; toți prietenii mei intraseră la facultate, plecaseră din Brașov și simțeam nevoia să mai ies, simțeam nevoia să fac sport.
Cătălina alerga dinainte și m-am bucurat că, deși nu mă cunoștea foarte bine, a acceptat să ieșim la alergat împreună și de atunci am început să alerg zilnic. Eram hotărâtă să îmi schimb viața, sport am mai făcut în copilarie, dar, în timpul liceului, cam din clasa a 10-a am cam neglijat sportul, deși îmi plăcea foarte mult, mai ales mersul pe munte.
Ce sport ai practicat în copilărie?
Tenis 3 ani si jumătate, iar apoi Ashihara Karate pana în clasa a 9-a, când nu am mai făcut sport, însă continuam să merg pe munte și la schi.
Apoi a apărut ideea de concurs…
De când am început să alerg viața mea s-a schimbat, alergam pentru mine, pentru că mă simțeam bine să fac asta. La concursuri am început să particip din 2013, întâi la crosuri, apoi și la curse de alergare montană.
La ultramaratoane încă nu am ajuns, nu am alergat niciodată mai mult de un maraton și nici nu cred ca o voi face prea curând. Nu mă atrage deloc ideea unui ultramaraton, în următorii 10 ani, clar nu. Cât încă mai am viteză, nici nu vreau să mă gândesc la distanțe mai lungi, mie și 30 de km încă mi se par mulți, iar maratonul deja e ceva foarte lung pentru mine. Poate pe la 35-40 de ani voi începe să mă gândesc și la astfel de curse 🙂
Care crezi că sunt cursele cele mai interesante din România pe alergare montană?
Mie imi place foarte mult Retezat Skyrace, este o cursă foarte grea dar extrem de frumoasă. Și Eco Marathon-ul are farmecul lui, deși în fiecare an îmi promit că nu mai alerg maratonul, iar când se pornesc înscrierile, evident că nu merg la Moeciu ca să alerg doar prima buclă, doar bucla a 3-a face totul, nu?
Și nu în ultimul rând Maraton Piatra Craiului, pe care însă nu l-am alergat în cursă niciodată, dar am alergat pe traseu, am fost spectator, intr-un an și voluntar și este foarte frumos, iar atmosfera e una aparte.
arhiva personala
Cum se desfăşoară o zi obişnuită de-a ta?
Depinde, dacă e vacanță sau nu, dacă sunt în timpul facultății sau în sesiune, dar în mod sigur ies la alergat în fiecare zi. Am și zile în care fac pauză de la alergat, dar atunci fac altceva, de exemplu bicicletă, mers pe munte sau schi. Fără mișcare clar nu rezist.
Anul acesta a fost unul extrem de bun pentru tine, atât pe plan naţional, cât mai ales internaţional, ai câștigat curse importante. Cum ai reuşit aceste performanţe?
Aș vrea să zic că m-am antrenat cu cap, dar nu prea e cazul, poate ca am fost un pic mai organizată în ceea ce privește antrenamentele față de anul trecut.
Ceea ce a fost cel mai important pentru mine (și a fost și momentul în care am avut un salt foarte mare) a fost faptul că mi-am tratat anemia.
Eram anemică, nu știam asta și mă antrenam așa până să îmi fac analizele. Ajunsesem să am hemoglobina 9,7 ceea ce e foarte puțin. Dar asta a fost în cazul meu, de aceea nu am putut progresa în 2015 și orice făceam nu funcționa, nu reușeam să progresez nicicum, ba chiar am avut momente de regres și nu înțelegeam de ce, nu îmi puteam da seama unde greșesc.
(c) Rosetta Skyrace
Cum anume te-ai antrenat diferit anul acesta? Cum te antrenezi acum pe frig?
Nu am un plan de antrenament anume, în afară de faptul că lunea mereu o las să fie o zi ușoară și sâmbăta sau duminica fac o alergare mai lungă și cam atât. Mai am zile in care fac și viteză, tempouri, dar contează foarte mult și cum mă simt în ziua respectivă, dacă simt că nu merge și văd că nu sunt în stare să fac un antrenament mai greu, nu îl fac și gata.
Am un singur antrenament pe zi, uneori mai fac si forță. Ca sfaturi, foarte mult am învățat de la Gyorgy Szabolcs și de la antrenorii mei de la CSM Cluj – Sergiu și Cristina Dascăl. Pe frig mă antrenez la fel ca pe căldură, doar că mă îmbrac mai gros. Nu cred că aș putea să alerg pe bandă, nu aș rezista psihic și nici nu îmi place. Se poate alerga afară pe orice fel de vreme.
Care este performanţa la care ţii foarte mult, cea care contează cel mai mult pentru tine?
Giir di Mont în mod sigur, a fost o victorie total neașteptată. Îmi doream foarte mult să vin în primele 5, dar nu am visat nicio clipă că voi câstiga această cursă.
La începutul anului nu am visat nici măcar că voi participa la această cursă, nici vorbă de victorie. Giir di Mont a însemnat pentru mine foarte mult, de când am început să alerg pe munte mă tot uitam pe YouTube la filmulețe despre cursele mari din afară, îmi doream să ajung acolo, știam că se poate, vedeam la Ionuț Zincă, la Gyorgy Szabolcs, la Denisa Dragomir.
Faptul că am câștigat mi-a dat mai multă încredere în mine, m-a motivat mult mai mult. Sincer mi-au trebuit câteva zile să îmi dau seama că eu chiar am câștigat, nu pot să descriu exact ce am simțit în momentul acela, dar a fost o cursă incredibilă de la început până la sfârșit.
(c) arhiva personala: Giir Di Mont, alaturi de alti 3 romani pe podium: Denisa Dragomir, loc 2 general feminin, Andrei Preda, loc 3 categorie de varsta, masculin și Gyorgy Szabolcs, loc 3 la general masculin
Te simţi altfel la o cursă internaţională faţă de una din circuitul intern?
Este puțin diferit la cursele din afară, ceea ce mie mi se pare cel mai important sunt spectatorii de pe traseu. La cursele mari sunt foarte foarte mulți oameni peste tot, în vârf de munte, pe poteci, este incredibil câtă forță îți pot da oamenii care te încurajează.
Și la noi sunt curse mari care sunt foarte bine organizate, nimic de reproșat în această privință, însă lumea care nu aleargă nu prea conștientizează încă ce înseamnă și nici nu îi prea interesează, o să mai treacă ceva timp.
În afară, în Italia, că momentan doar acolo am alergat, e cu totul altă cultură. Pe de altă parte, la noi în țară alergi înconjurat de prieteni, toată lumea cunoaște pe toată lumea și din punctul ăsta de vedere e foarte frumos la cursele de la noi.
Ce sporturi alternative practici, pentru a susţine ultrarunningul?
Pentru a-mi susține alergarea merg cu bicicleta, merg pe munte, merg la sală, mai și înot dacă trebuie (nu îmi place foarte mult apa), iarna mai merg la schi, deși nu sunt foarte bună la asta.
Anul acesta îmi doresc să încerc ceva nou, și anume schiul de tură, am fost de cinci ori pe schiuri de tură anul trecut și mi-a plăcut foarte mult, așa că iarna asta îmi voi cumpăra schiuri de tură.
Ce planuri de viitor ai?
Să alerg în continuare, să văd lumea (îmi place foarte mult să călătoresc) și să particip la circuitul mondial de Skyrunning, dar pentru a avea rezultate bune și acolo trebuie să mă mai antrenez. A, da, și să termin Medicina, mai am anul ăsta și încă unul. În rest, nu mi-am făcut planul pentru anul viitor, depinde foarte mult și de cum va decurge pregătirea de iarnă și în funcție de asta îmi voi alege și cursele la care voi merge.
Care consideri că este elementul cel mai important, de care oricine ar trebui să ţină cont pentru a avea succes?
Să aibă încredere în sine, indiferent de ceea ce zic sau cred alții și să fie perseverent/ă. Atâta timp cât crezi că se poate și muncești pentru a-ți atinge scopul, poți face orice.
Ce ai face dacă ai avea garanţia că este imposibil să eşuezi?
Eu încă trăiesc cu ideea că e imposibil să eșuez. Părerea mea e că fiecare trebuie să creadă asta, atunci când te gândești la eșec înainte să încerci ceva, nu vei realiza nimic.
Desigur, nu întotdeauna îți ies lucrurile așa cum vrei, mai și cazi, dar atunci trebuie să ai puterea să te ridici, să vezi ce ai făcut greșit, ce trebuie să schimbi și să mergi mai departe. Să îți fixezi un scop și să nu te lași până nu îl atingi. Dar asta cred eu, fiecare face cum vrea, poate că unii m-ar contrazice și mi-ar zice că viața nu-i chiar așa roz.
Doar că, cel puțin până acum, la mine așa a fost: mi-am dorit ceva și am găsit o cale de a obține ceea ce am vrut.
(c) fabiomenblog, Zacup Skyrunning,, 2016
Decalogul sportivului neaccidentat. By Robert Hajnal
Indiferent de sportul practicat, este firesc să îți dorești să nu te accidentezi, pentru a te putea antrena în continuare cât mai eficient. Pe lângă durerea fizică, accidentările te demoralizează de cele mai multe ori, planurile de antrenament sunt date peste cap și este atât de greu să ai răbdarea necesară pentru a te recupera cum trebuie.
Când alergi sute de kilometri, accidentările sunt cu atât mai greu de evitat. Dar iată că unii ultramaratoniști reușesc. Robert Hajnal a adăugat performanța de a rămâne neaccidentat tot anul acesta, alături de realizări demne de toată lauda și podiumuri la cele mai grele competiții de alergare montană de la noi. A obținut locul I la toate aceste curse: Hercules Maraton, Ciucas X3, Via-Maria-Theresia, Marathon 7500, Ultrabug, Transylvania 100k și locul III la EcoMarathon, ceea ce ne-a făcut să ne întrebăm cum a realizat asemenea performanțe. Așa că am stat de vorbă cu el și ne-a împărtășit „decalogul” pe care îl urmează și care îl ajută să se mențină în joc, neaccidentat.
(c) Ion Trandafir
Iată mai jos cele 10 reguli de la care Robert nu se abate și pe care ți le recomandă și ție, iar dacă vrei să afli mai multe despre el, aici este site-ul lui.
- Pauza este parte din antrenament, nu o evitare a acestuia
Bucură-te de o zi de pauză chiar dacă simți că ai putea alerga și în ziua respectivă. Asta înseamnă pauza: citit, uitat la un serial toată ziua, pe canapea. Fotbalul, ping-pong-ul, grădinăritul nu sunt pauză. E doar alt tip de efort, care îți solicită musculatura și nu te va face mai odihnit.
- Stabilește-ti obiective pe termen scurt, mediu și îndepărtat
Punctual, pe hârtie, scris cu mâna ta. Te va motiva și îți va oferi un țel. Spre exemplu, țel pentru termen îndepărtat: să alerg la EcoMarathon, țel perioadă medie: să alerg un semimaraton de plat sub 1:45, țel apropiat: să-mi fac P.B. pe distanța de 10 km.
- Pune-ți pe hârtie planul de antrenament
Așează-l la vedere. Cel mai important instrument pe care-l deții e planul pus pe hârtie. La fel de important ca adidașii. Fără el nu ar trebui să începi alergarea. E important pentru că îți oferă o direcție. Îți arată încotro te îndrepți. Ce antrenamente trebuie să faci ca să ajungi la destinație. În plus, nu există un sentiment mai împlinitor ca acela de a tăia un antrenament realizat de pe listă.
- Fiecare persoană are zile bune și zile rele
Fie ca ești campion mondial sau începător vor fi zile când nu vei avea chef, îți va fi lene și vei încerca să găsești scuze. Important e sa faci distincția dintre ele. Și asta e o mica artă. Oboseala te va duce către accidentare și supraantrenament. Lenea, ei bine lenea nu a dus pe nimeni către a alerga mai bine. Partea bună e că în primele sute de metri îți vei da seama ce e, lene sau oboseală.
Foto: Via-Maria-Theresia, 2016
- Fii un optimist, nu un pesimist
Diferența dintre un optimist și un pesimist când vine vorba de alergare e următoarea: optimistul își interiorizează reușitele și exteriorizeză eșecul. Dacă un antrenament/competiție nu a ieșit cum a plănuit, optimistul dă vina pe factorii externi: vremea, atmosfera, ziua. Când are o reușită internalizeaza succesul, spunându-și: “Bravo mie, e meritul meu”. Pesimistul face tocmai invers. Când ceva nu merge bine, e doar vina lui iar când ceva merge bine, e “noroc”. Ceea ce e gresit și neproductiv. Concluzia: fii un optimist!
- Câteva ore petrecute în sala te vor ține mai mult afară
Foarte puțină lume începe cu întărirea musculaturii necesară alergării. De obicei mușchi ca: fesierii, tibialul anterior, mușchii care susțin genunchii sunt subdezvoltați iar în momentul când începi să crești distanța alergată mușchii nu mai fac față și ceva cedează.
- Nu te antrena când ești bolnav sau accidentat
Nu vei face decât să te accidentezi și mai tare sau să întârzii vindecarea bolii. Stai și bucură-te de momentul acesta de pauză. Folosește acest timp pentru altceva. Planificare, stat cu ochii pe tavan sau smiorcăit. Stai în casă și vindecă-te. Este cel mai important sfat pe care ți-l dau.
(c) Ion Trandafir
Transilvanya 100k, 2016
- Obține maximum de beneficiu cu minimum de efort
Nu cantitatea de antrenament te va face să alergi mai repede, ci calitatea lui. Dacă 40 de km alergați pe săptămână te-ar face să termini un semimaraton în 1:30:00 și cu 80 de km pe săptămână ai scoate același timp, ce variantă ai alege? Prima, normal.
- Cunoaște scopul fiecărui antrenament
Nu ieși pe ușă până nu știi cât vei alerga, pe ce traseu și cu ce scop. Ce vrei sa îmbunătățești? Viteza prin antrenamente scurte, dar intense? Forță cu antrenamente de sală? Sau anduranța prin alergări cât mai lungi? Trebuie sa cunoști răspunsul la întrebările astea, de fiecare dată când ieși pe ușă. Așa te vei antrena calitativ, nu cantitativ.
- Consecvența este cheia
Oricine poate face un antrenament bun din când în când. Cheia este să le faci consecutive. Astăzi un antrenament bun, mâine altul și tot așa 12 săptămâni. După un plan stabilit în prealabil, pe care-l ai pus la vedere.
Sfaturi poate da oricine dar ceea ce mă îndreptățește să le ofer e că în ciuda ultramaratoanelor alergate, acum, la finalul sezonului, sunt neaccidentat. Pentru că am respectat câteva principii, pe care acum le ai la îndemână. Succes!
Ce este VO2 max și cum variază de la un sportiv la altul
Când vine vorba despre sporturile de anduranță, inevitabil vom auzi de VO2 max. De aceea considerăm că este util să explicăm ce este mai exact, cum se calculează și ce valori uimitoare au înregistrat cei mai buni sportivi din toate timpurile.
VO2 max este capacitatea aerobă maximă, adică nivelul cel mai ridicat al consumului de oxigen atins în regim de efort maximal. Fiecare are o limită superioară a transportului și utilizării oxigenului și această rată a consumului de oxigen este într-o relație de directă proporționalitate cu performanța la sportivi. Prin urmare, performanțele sportivilor, în special ale celor de anduranță, se îmbunătățesc atunci când VO2 max crește.
Test de stabilire a VO2
Foto: i.ytimg.com
VO2 max se măsoară în mililitri de oxigen, pe kilograme corp, pe minut: ml/(kg*min). Deși nivelul este, de regulă cu 20-25% mai mic pentru femei decât pentru bărbați, atunci când este vorba despre persoane neantrenate, în cazul sportivilor diferența scade cam la 10%. Capacitatea sistemului cardio vascular de a livra oxigenul la țesuturi, scade, de asemenea, odată cu vârsta, și nu mai este influențată prea mult de nivelul antrenamentelor, după vârsta de 50 de ani (mai ales odată cu creșterea procentului de grăsime). Iată mai jos un tabel cu valori în funcție de vârstă, sex și nivelul de pregătire al persoanelor (dă un click pentru a vedea valorile mai bine)
Cum îți poți îmbunătăți VO2 max
Anumite studii arată că valorile VO2 max cresc cu ajutorul antrenamentelor intense și scurte. Desigur, influențează foarte mult factorii genetic și ereditar. Cel mai eficient este să faci sesiuni de intervale, în cel mai rapid ritm pe care poți să-l menții timp de opt minute. Susține acel ritm între două și cinci minute, scrie runnersworld.com. Mai poți să încerci 60:60, adică să forțezi 60 de secunde și următoarele 60 să faci exercițiul într-un ritm ușor.
Antrenamentele de forță nu ajută la îmbunătățirea VO2 max, însă ce poți face este să crești volumul antrenamentelor. Orice sport ai practica, străduiește-te să menții efortul cât mai mult timp, sau să parcurgi o distanță cât mai mare, odată pe săptămână. Organismul tău se va adapta și asta se va vedea în performanțele tale.
De asemenea, ajută să slăbești câteva kilograme, greutatea corporală având un rol important și fiind, la propriu, parte din ecuație.
Cu cât o persoană este mai fit, cu atât va fi mai greu să se observe un progres rapid și mulți sportivi se lovesc de acest lucru foarte devreme în carieră. Există și o limită superioară a fiecăruia, care va rămâne constantă indiferent dacă se va crește volumul sau intensitatea antrenamentelor. De obicei, această limită este atinsă într-un interval de 8 până la 18 luni. Partea bună este că odată atinsă, limita poate fi menținută chiar dacă antrenamentul este redus considerabil. La atleții și campionii la înot care și-au redus volumul de antrenamente cu 60% pentru o perioadă de 15-21 de zile înainte de o competiție, VO2 max a rămas același, scrie sport-fitness-advisor.com.
Recorduri VO2 max
Dintre sportivii renumiți din toate timpurile, sunt câțiva care au stabilit adevărate recorduri în ceea ce privește VO2 max, conform topendsports.com. Cei mai mulți pe primele poziții sunt schiori și cicliști, dar și atleții completează lista.
La ciclism, norvegianul Oskar Svendsen a înregistrat uimitoarea valoare de 97.5. Oskar avea 18 ani în 2012, când a fost făcut testul, la Junior World Time Trial Championships. De asemenea, Lance Armstrong este cunoscut ca având o valoare foarte bună a VO2 max, respectiv 84.0.
Ciclistul Oskar Svendsen
Foto: cloudfront.net
Dintre schiori, tot un norvegian deține recordul, de 96.0, respectiv Espen Harald Bjerke, care a obținut acest scor în 2005, la vârsta de 25 de ani.
Schiorul Espen Harald Bjerke
Foto: img2.custompublish.com
În cazul atleților, maratonistul Matt Carpenter deține recordul de 92.0, împreună cu recordul pentru maratonul Pikes Peak, din Colorado, o cursă dificilă, cu aproape 2400 m diferență de nivel. Aceeași valoare a fost înregistrată și pentru ultramaratonistul spaniol Kilian Jornet, de șase ori campion la cursa Skyrunner World Series și câștigător al celor mai cunoscute ultramaratoane Ultra-Trail du Mont-Blanc, Grand Raid, Western States Endurance Run și Hardrock Hundred Mile Endurance Run.
Ultramaratonistul Kilian Jornet
Foto: nationalgeographic.com
Tu știi ce VO2 max ai? Dacă ai făcut testul, împărtășește-ne experiența aici!
Am înotat 7 km. Cum a fost
Știți weekendurile acelea când îți propui să faci mișcare și te întrebi: ce-ar fi dacă aș înota eu 7 km?! În fine, mie mi se întâmplă! :))
Pare o distanță măricică, dar cu antrenament și puțină voință, devine aproape accesibilă. Să vă povestesc așadar weekendul meu :D, cine știe cum vă treziți și voi într-o dimineață asemănătoare și aveți nevoie de câteva tips-uri de la cineva care a trecut deja prin așa ceva! 🙂
Să-i dăm drumul:
- Când iei decizi ziua asta, că vei face un antrenament de anduranță, de acumulare/volum, asigură-te că ești în cea mai bună formă: ești foarte odihnit, ai avut o săptămână în care ai acumulat ceva mai mulți carbohidrați decât de obicei, ai chef de mișcare. De preferat să ai vreo 2, 3 zile în care să nu fi făcut mișcare prea mult. Așa vei avea energie stocată și un chef nebun să înoți, să înooooți, să înooooooooți 😀
Din seria fă ce zice popa nu ce face popa: eu eram cam obosită după o săptămână de muncă și pe sistem Coldrex de 2 zile; îmi dădea târcoale o răceală, cu nas înfundat, ceva transpirații, durere în gât. Cred că și asta m-a enervat (urăsc să fiu bolnavă!) și mi-am zis că e momentul perfect să dovedesc ce zic cercetătorii britanici: cu sport alungi orice răceală!!
M-am pregătit un combo energizant și sâmbătă m-am prezentat în bazin, decisă să duc la bun sfârșit încercarea, against all ods.
(btw, am și eu cont de Instagram, mă găsiți acilisha.)
Faza e că semnele nu erau foarte promițătoare: la recepție la Daimon mi-au dat o cheie care nu mergea, așa că m-am întors după alta. Iar pe la al 100-lea bazin m-am uitat pe geam și am văzut în vârful unui brad un corb negru (mă rog, pentru impresie artistică menționez culoarea, corb alb sau de altă culoare încă nu există 🙂 ), fâlfâind implacabil aripile.
Dincolo de aceste semne ale destinului, începuse totuși să mi se facă greață la fiecare întoarcere de bazin. Am simțit de la primul cu pluta că nu sunt în cea mai bună formă, dar am continuat să mă păcălesc. A funcționat până la 2 km și 400 de metri.
hm, e frumos la înot, ia uite, se învârte și bazinul… și tavanul… a..
De aici încolo mi-a fost absolut imposibil să mai înot și un braț în plus. Am ieșit, mi-am luat catrafusele și m-am dus acasă, tremurând, cu frisoane și febră! M-am culcat și am dormit 5 ore, apoi am balotat propolis, coldrex, ardei iute, ciorba fierbinte, iar somn.
A doua zi m-am prezentat iar 🙂
- Ia-ți la tine o băutură isostonică și ceva energizante/batoane, ca să susții efortul și să îți hrănești corpul. Pentru distanța asta vei petrece în medie cam până la 4 ore în bazin (sigur, depinde de cât de antrenat ești), iar la fiecare oră e indicat să te hidratezi/alimentezi.
Eu am avut cu mine o băutură de nutriție sportivă lansată recent de Herbalife: 24 CR7 Drive, o băutură hipotonică dezvoltată în parteneriat cu renumitul fotbalist Cristiano Ronaldo, ambasador al brandului.
Băutura conţine carbohidraţi şi electroliţi pentru menţinerea performanţei de anduranţă și este recomandată oricui practică activități sportive prelungite.
Îmi place că nu conține arome sau îndulcitori artificiali și pentru că o aveam la test nu am găsit ocazie mai bună de a o testa decât acest challenge personal, eu cu mine, într-o piscină care s-a golit ușor ușor, până am rămas singură și a venit domnul să o curețe și să închidă Daimon! :))
Îmi place headline-ul de marketing al produsului: It’s about the bold choices we make that embrace risk, inspire courage and drive you further. 🙂
Și dacă e să trag niște concluzii, m-am înțeles bine cu CR7 Drive, din următoarele motive:
- are un gust care îmi e pe plac: ușor acrișor, în niciun caz dulceag; înțeleg că are aromă de fructe de acai, sincer nu am putut asocia gustul cu cel al unui fruct, tot ce pot să spun este că mi-a priit;
- am simțit cu adevărat că hidratează: conține electroliți vitali – sodiu, potasiu, magneziu, probabil de aceea;
- am avut energie pe parcursul celor 3 ore și jumătate pe care le-am petrecut în bazin; nu am avut highs & lows;
- Împarte distanța asta în bucăți, cu stiluri de înot și exerciții variate, altfel vei înnebuni dacă vei înnota continuu :D. Eu am înotat la Daimon, într-un bazin de 20 de metri. Am parcurs așadar pentru 7 km nu mai puțin de 350 de bazine.
Am avut noroc cu antrenorul meu de înot, Vali Roșioară (el este cel care m-a învățat să înot, acum … 4 ani :), tot la Daimon), căci mi-a spart enormitatea asta în bucățele și exerciții, astfel că mi-a venit psihic mult mai ușor!
Iată hârtiuța de exerciții de la capătul bazinului:
- Dacă tot simți că te-ai plictisi 4 ore în bazin :D, atunci poți face așa: îți chemi prieteni, să vină să înoate cu tine, la diferite intervale, de timp sau distanță. Dacă ești triatlonist nu vei avea probleme! Se strânge repede un grup de asistență activă! 🙂
Eu m-am dus de capul meu și am avut companie pe cei care au împărțit culoarul cu mine sau au înotat pe culoarele alăturate.
Astfel, s-au înregistrat următoarele mișcări de trupe:
- un el și o ea care au venit la piscină să își rezolve probleme de cuplu: din 2 în 2 bazine petreceau un sfert de oră discutând aprins la capăt, apoi ieșeau și continuau pe șezlong, apoi reintrau în bazin și o luau de la capăt. Anduranță și asta, nu zic nu!! (Situația conjugală s-a tranșat în cele din urmă cu un masaj în doi, în bazin, ea cu spatele 😀);
- un tânăr a ținut pasul cu mine timp de o oră și jumătate, apoi timp de altă jumătate de oră a privit cu ochii bulbucați și atât;
- un tip s-a jucat pe telefon timp de 2 ore, pe șezlong;
- o doamnă a înotat stilul broască, fără să își ude niciun centimetru de păr sau față, purtând în acest timp ochelari heliomați (?!);
Apoi a plecat toată lumea și am rămas singură și apoi a apărut domnul de la curățenie și mi-a zis: Domnișoară, s-a închis!
Apoi am fluturat din genele ude, cu cearcănele adânci de 1 metru de la ochelari și i-am spus sfios: Vă rog, mai am 20 de bazine și termin!! La final, domnul cavaler mi-a făcut aceste frumoase fotografii de mai sus. Îi mulțumesc, dacă nu era el acest articol s-ar fi chemat Am înotat 7 km fără 20 de bazine! :))), ceea ce ar fi fost trist.
- Sigur că nu te poți arunca la distanța asta fără antrenament. Eu vă spuneam că mi-am setat ca anul ăsta să mă împrietenesc cu apa, așa că am acordat mai multă atenție înotului. A fost într-adevăr o încercare pentru mine, una fără ceas/cronometru/public, și mi-am setat-o să văd cum mă simt și dacă îmi iese. Aș putea încheia spunând că a fost îngrozitor de greu, dar aș minți. M-am simțit ok pe tot parcursul celor 7 km. Nu am ieșit epuizată din apă și probabil dacă nu închideau piscina, mai duceam :).
Și un final sec, ca-n clasa a IV-a, pe stilul Așa a fost vacanța mea de vară!: așa a fost weekendul meu! :))
Mă găsiți pe aici pentru detalii suplimentare!! 😉
