News

Kitul de supravieţuire pentru anduranţă Endurance + de la Isostar

După o perioadă de pauză, în care am îndesat multă odihnă, fizioterapie şi masaj pentru zona lombară, care scârţâia dureros, am reluat alergarea, speriat că vine Maratonul Olteniei şi iar m-am înhămat la o treabă care mă depăşeşte.

Cu ocazia asta am testat şi noua gamă de produse sărate Endurance + lansată de Isostar, un pachet complet de produse cu un gust nou, conceput să te ferească de necaz în cursele lungi.

Când simţi că te-a turtit căldura, că s-a scurs şi ultimul strop de transpiraţie din tine şi picioarele nu te mai ascultă, că oboseala îţi invadează fiecare celulă iar stomacul dă semne de revoltă, e clar că te-ai deshidratat şi ai pierdut multe săruri și electroliți.

Gama de produse sărate Endurance + de la Isostar te ajută să n-ajungi în faza asta și îţi susţine efortul cu elementele necesare, mizând însă pe un gust diferit.

Primul care m-a atras a fost piureul energizant de legume, din morcovi, cartofi dulci şi griş, plus maltodextrină. După o noapte nedormită şi 10 kilometri alergaţi cam târâş, la 35 de grade Celsius, am luat o gură, curios dar prudent. Bunicel! Încă o gură – hmmm, interesant! La a treia gură parcă înfulecam un piure pe cinste şi zău că, deşi scrie pe pachet Veggie Energy, i-ar fi stat tare bine însoţit de o chifteluţă caldă!

Cu o textură semifluidă şi 90% energie din carbohidraţi, piureul ăsta la porţie de 90 de grame e perfect într-o cursă de maraton sau un triatlon, cu o singură condiţie: să nu te zgârceşti şi să ai vreo două plicuri cu tine, fiindcă tenta uşor sărată te va face să storci şi ultimul strop, mai ales dacă n-ai mâncat suficient înainte de cursă.

Dacă ai sărit peste micul dejun sau dacă vrei să simţi că ai băgat destul combustibil în rezervor, ronţăie un cracker cu cremă de şuncă şi brânză, o gustare crocantă şi săţioasă. Eu l-am descoperit tot aşa, în trei etape – o înghiţitură mică, una medie şi apoi una hotărâtă – iar când intrasem în faza de înfulecare nu mai aveam ce ronţăi. Minisandvişul sărat a topit imediat neîncrederea fiindcă n-are nicio notă de sintetic şi este o alternativă foarte bună la clasicele batoane dulci.

(c) arhiva personala

(c) arhiva personala

Formatul nu prea te ajută să-l iei cu tine într-o cursă rapidă de alergare pe şosea pentru că ai nevoie de buzunare sau de un rucsac, dar pentru cursele de bicicletă sau alergare montană acest cracker e mană cerească – îţi astâmpără foamea şi-ţi reîncarcă muşchii din mers. Scuzaţi, din goană 🙂

În prima duminică din august în care am întrezărit primele nuanţe firave ale unui soare dulce ca de toamnă am pornit în alergare prin pădure. Am luat cu mine doar o băutură izotonică de roşii şi busuioc. Am turnat pudra roz din plic într-o sticlă de jumătate de litru, am turnat apă peste şi am agitat conţinutul, apoi am gustat curios. Frate, zici că bei bulion! Asta e bătura izotonică pe care mă voi baza de acum încolo la curse.

(c) arhiva personala

(c) arhiva personala

Cu 42 de grame de carbohidraţi la o porţie de 48 de grame, sodiu (480 miligrame la porţie), vitaminele C, E şi B1 care acoperă pierderile de electroliţi, este perfectă pentru cursele lungi, când simţi că tot ce e dulce te leşină în loc să te ridice.

Din când în când, mai ales în alergările de la 21 de kilometri în sus, iau cu mine una-două tablete energizante. Le ştiu de ceva timp şi mă bazez pe ele când simt că “bateria” dă semne de oboseală. “Caramelele” albe cu gust de lămâie, asemănător cu al unei oranjade, sunt nişte “bombiţe energetice” cu un conţinut mare de carbohidraţi (98%), magneziu, potasiu şi vitamine.

(c) arhiva personala

(c) arhiva personala

Tabletele sunt uşor de transportat, iar folia de aluminiu protejează perfect conţinutul de căldură şi umezeală, dar marginile ei ascuţite te pot sâcâi sau chiar răni dacă le ţii în buzunar, aşa că înainte de cursă îndoaie cu grijă muchiile tăioase, ca să nu-ţi zgârie pielea. Într-o zi de mare efort ia două tablete la tine.

Trăgând linie, obişnuit cu gelurile şi batoanele clasice, am decis să las dulcegăriile deoparte şi să pun sare în bucate de fiecare dată când îmi fac bocceluţa şi m-aştern la drum lung. Sarea este bună când tragi din greu.

(c) arhiva personala

(c) arhiva personala

Provocările sportive – de ce să participi și cum te schimbă asta

Motivele pentru care alegem să participăm la o competiţie/provocare sportivă, oricare ar fi ea, sunt diverse: vrem să ne distrăm, vrem să fim alături de prieteni şi să petrecem timp împreună, vrem să încercăm o experienţă nouă, să ne depăşim limitele, să avem o viaţă sănătoasă. Fiecare are motivaţia lui, acolo, la linia de start.

Ce nu ştim însă este cum anume ne influenţează asta suplimentar, în viața de zi cu zi şi care sunt beneficiile cu care ne îmbogăţeşte o… simplă participare la o cursă/competiţie/provocare sportivă.

Iată câteva:

  1. ne face să învăţăm lucruri într-un ritm mult mai rapid şi să performăm la un nivel superior, în toate celelalte domenii ale vieţii;
  2. ne învaţă să dăm totul, să depunem efort maximum pentru a reuşi ceva, orice ne propunem;
  3. ne ajută să administrăm mai bine stresul, nervii, emoţiile negative;
  4. ne învaţă să ne asumăm riscuri;
  5. învăţăm să facem faţă lucrurilor care sunt în afara zonei noastre de comfort;
  6. începem să ne obişnuim cu setarea unui obiectiv şi urmarea unui plan concret pentru a-l atinge.

Cât de importantă este dezvoltarea acestor abilităţi pentru a ne descurca mai bine în viaţă, nu e aşa? O participare la o cursă/competiţie nu este doar asta, provocările sportive ne influenţează pozitiv în toate aspectele vieţii noastre, personale şi profesionale.

Vă propunem câteva mişcări de masă, competiţii sau provocări la care va puteţi gândi şi voi să participaţi sau măcar să luaţi în calcul o eventuală participare, ca să simţiţi pe pielea voastră beneficiile.

Fie că au avut un caracter caritabil, fie că s-a dorit a fi o formă de a pune oamenii în mişcare şi de a-i face să  interacţioneze, să se distreze şi să se simtă bine şi să facă sport, aceste întreceri s-au transformat din simple provocări în adevărate fenomene de masă.

Iată câteva dintre ele:

TriChallenge Mamaia

TriChallenge Mamaia s-a transformat treptat într-un fenomen de masă şi este cel mai mare triatlon din Europa de Est!

Pe 10 septembrie 2016, Mamaia va fi gazda TriChallenge Mamaia 2017, triatlon ajuns la a 8-a ediţie. Staţiunea îmbracă hainele sport şi primeşte în centrul ei cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est şi Balcani.

Lacul Siutghiol, Bulevardul Mamaia (din Năvodari până la Aqua Magic), parcarea de la Rex, promenadă şi plajă, toate vor fi însufleţite de peste 1500 de participanţi care vor înota, vor pedala şi vor alerga.

TriChallenge se va desfăşura şi anul acesta sub formă unui festival, având trei componente:

Competiţia dedicată amatorilor şi sportivilor profesionişti la Super Liga

TriKids – aquatlon şi duatlon pentru copii

Crosul de seară – “Beach Run”

(c) Trichallenge Mamaia

(c) Trichallenge Mamaia

 

Fotbaliştii celebri acceptă provocări

Cea mai recentă idee de competiţie şi provocare sportivă îi are în plan pe unul dintre primii membri ai echipei Pokerstars, Ronaldo, şi pe Neymar Jr, care în cadrul campaniei #RaiseIt îşi trimit unul celuilat diverse provocări, precum într-o partidă de poker, ridicând miza din ce în ce mai mult.

Până în acest moment această competiţie are peste 20 de milioane de vizualizări, protagoniştii reuşind să-şi implice în această provocare şi fanii, care îşi susţin cu frenezie favoritul.

Aceştia îşi etalează tehnica, jonglând cu mingea sau realizând diverse elemente care le pun în valoarea abilităţile, solicitându-i mai apoi rivalului să ducă provocarea la un nivel şi mai înalt.

Neymar Jr a reuşit să lovească cu mingea un anumit punct de pe o maşină aflată într-o parcare, în timp ce Ronaldo i-a răspuns cu lovirea unui anumit punct aflat pe maşina accelerată la maximum. Genul acesta de provocare i-a atras în cursă şi pe alţi sportivi, jucătorul de golf Sergio Garcia, fotbalista freestyler Raquel Benetti sau jucătoarea de hochei pe iarbă, Fatima Moreira de Melo. Numărul celor care au apreciat această întrecere pe reţelele socială a depăşit 1,1 milioane de like-uri.

raiseit

Celebrul fotbalist Ronaldo (c) Youtube

Celebrul fotbalist Ronaldo (c) Youtube

 

Maratonul București

Bucharest RUNNING CLUB (BRC), organizatorul celor mai mari evenimente de sport de masă și de alergare stradală din România – Bucharest MARATHON, Bucharest HALF MARATHON și Bucharest 10K & FAMILY RUN, își așteaptă alergătorii pe 8-9 octombrie la cea de-a 9-a ediție a Maratonului București!

Raiffeisen Bank Bucharest MARATHON este unul dintre puținele evenimente de alergare din Europa care oferă alergătorilor, în kit-ul de participare (valabil pentru alergătorii curselor de maraton, maraton ștafetă și semimaraton), tricou tehnic adidas.

Cursele clasice sunt:

Maraton – 42.195 km

Semimaraton – 21.097 km

Ştafeta – 4x 10.548km

Cursa populară – 3.6 km

Pentru înscrieri, mergeți aici.

(c) Maratonul Bucuresti

(c) Maratonul Bucuresti

 

De la comedie la provocări sportive

Comediantul David Walliams a reuşit să treacă de la comedie la sport într-un mod care pare din afară foarte ușor. Morala este că nu contează cine ești și cu ce te ocupi, microbul sportului se poate instala în orice condiții! 🙂

David Williams a participat la  cursa Million Pound Bike Ride, cu start din localitatatea John O’Groats, situată în nordul Scoţiei, și finish în Land’s End, o aşezare aflată în vestul cel mai îndepărtat al Angliei.

El a pedalat împreună de echipa sa 82 de km, înfruntând ploaie, vânturi puternice, temperaturi care au atins în unele zone -15C.

În această provocare ciclistică a fost însoţit, printre alţii, de către Greg Whyte, Miranda Hart, Jimmy Carr, Fearne Cotton sau Russell Howard.

David Walliams este cunoscut pentru provocările sportive pe care le-a înfruntat de-a lungul anilor, cum ar fi traversarea înot a râului Tamisa, a Canalului Englez sau a Strâmtorii Gibraltar.

Așadar, ce să fie? 🙂 

Îți lăsăm aici un calendar sportiv cu nenumărate alte competiții sportive, din care să alegi! Îți ținem pumnii! 

http://sportsplanner.ro/

EXCLUSIV. Baractaru despre calificare: „Peste 6 ani vreau să concurez la Kona la profesionişti”

Acum 2 săptămâni primeam cu toții o veste minunată: triatlonistul nostru, Mihai Baractaru, (27 de ani) alias Miță, a reușit să se califice a doua oară la Campionatele Mondiale Ironman din Hawaii!

Anul trecut, sportivul român devenea primul triatlonist român din istorie care reușea performanța calificării (ca amator) la cel mai important eveniment al triatlonului de anduranță tip Ironman.

A reușit din nou, cu muncă titanică și perseverență să își asigure un loc printre cei mai buni triatloniști pe distanță Ironman din lume prin poziționarea de la Ironman Zurich, Elveția, cursă unde a venit pe locul 5 la categoria sa de vârstă (25-29), din 78 de concurenți, cu un timp de 9 ore, 33 de minute și 11 secunde. Mihai a reușit și un spectaculos loc 55 la general.

Asta după ce cu o lună în urmă dădea totul la Ironman Klagenfurt, Austria, finalizând cursa cu 09:15:10, un timp fantastic, dar care nu i-a asigurat totuși biletul către Kona.

Mihai ne-a povestit într-un interviu acordat în exclusivitate cum a trăit reușita asta, cu ce s-a luptat pe traseul foarte dificil al competiției din Elveția și ce urmează pentru el. În octombrie, va lua startul alături de cei mai buni trialoniști Ironman ai lumii, pe insula fierbinte.

(C) arhiva personala

(C) arhiva personala

 

Adrenallina.ro: Cu ce gânduri ai intrat în cursa Ironman care ţi-a adus o nouă calificare? Cât de mult ai crezut în această şansă? Având în vedere că mai trecusei printr-un concurs Ironman cu o lună în urmă…

MIHAI BARACTARU: Când am plecat cu maşina spre Zurich, Elveţia, gândul meu a fost spre calificare. Adică am fost determinat şi convins că o să reuşesc să mă calific la acest concurs. Nu era nicio îndoială, nu era nici o afirmaţie care să înceapă cu” cred” „ aş fi vrut”. Era doar sigur o să mă calific. Poate că sună ciudat sau puţin deplasat dar asta a fost atitudinea mea.

Cum ţi s-a părut traseul atunci când te-ai înscris şi ce strategie de cursă ai avut în minte?

Când m-am înscris, ştiam ce mă aşteaptă. Am văzut că sunt căţărări destul de lungi şi abrupte şi ştiam că am nevoie de o strategie bună. Ca să fiu sincer, mă bazam foarte mult pe constituţia mea (am 1,68 şi 59-60 kg) care mă ajută destul de mult pe urcări.

Strategia a fost destul de simplă: pe porţia de plat să pedalez cu 90-95% din potenţial iar pe urcare să câştig cât mai multe locuri. În acelaşi timp, să fiu foarte atent să respect planul nutriţional pe diferite segmente ale cursei.

Cum a fost cursa? Înotul, bicicleta, alergarea?

Concursul din Elveţia este unul destul de greu. Începând cu înotul, care se desfăşoară în lacul Zurich, întins pe o suprafaţă destul de mare. Aici intervin valurile create de vânt, de către şalupe sau bărcile de salvare, care se învârt prin jurul concurenţilor, oferindu-le la nevoie suportul necesar.

La bicicletă a fost o diferenţă de nivel de aproape de 850m, comasată pe o distanţă de 50 km…

Au fost două ture de 90 km iar în proba de alergare au fost 4 ture a câte 10,5km/ tură. Am alergat pe porţiuni cu piatră cubică, pietriş, asfalt. Traseu de alergare foarte tehnic, cu multe viraje strânse, de urcat şi coborât mai multe poduri.

La înot am scos un timp de 1h 8 min şi mi-a fost destul de greu chiar dacă am optat să înot cu neoprenul (care ajută la flotabilitate).

În proba de bicicletă am scos un timp de 5h 10 min. Mă aşteptăm la un timp de 5h:20’-5h25’ având în vedere cum am înotat şi nefiind în totalitate recuperat de după cursa de Ironman din Austria, care avusese loc cu o lună în urmă.

M-am dat jos de pe bicicletă şi am început să alerg. Prima senzaţie a fost de o greutate imensă. Îmi simţeam picioarele foarte grele. În prima tură am scos un timp de 48 min/ 10,5km, destul de slab.

Mă gândeam că o să scot un timp de o să râdă şi găinile de mine. În timp, am devenit mai concentrat şi am început să măresc ritmul de concurs cu preţul de a mă „arde” (un termen specific din sport, atunci când forţezi foarte mult în prima parte- şansele să menţii acel ritm până la final sunt foarte mici iar într-un final te ajung crampele musculare).

Am trecut prin momente foarte grele pe care nu am crezut că le pot depăşi. Până la final am dat tot! Ultimi 2 km i-am alergat chiar cu 4:09/km şi 4:07/km, depăşind foarte mulţi concurenţi. Într-un final am terminat alergarea în 3h şi 8’. Am terminat cursa cu un timp total de 9h 33’.

Ştiu că au fost 4 sloturi la categoria ta de vârstă şi tu ai venit pe 5. Practic şi destinul a avut ceva de spus, nu? Cineva s-a retras. Cum ai trăit anunţul ăsta? Povesteşte-ne momentul.

A fost foarte tensionat. De regulă, la un concurs de Ironman sunt 40 de sloturi disponibile şi acele sloturi sunt desemnate la fiecare categorie, în funcţie de numărul participanţilor la acea categorie. Partea bună este că anul acesta elveţienii au suplimentat locurile cu 25, era o aniversare națională importantă.

Ne-am întâlnit toţi la pasta party (au mai fost încă 3 români care au terminat cursa; n.r. Ana Mega, locul 16 din 41 la categorie, timp  11:56:52, Răzvan Florea,  locul 85 din 222 la categorie, timp 11:01:44, Octavian Gurau, 200 la categorie, timp 15:30:58) să vedem ceremonia de premiere pentru profesionişti şi pentru amatori. După acestă ceremonie, a fost ceremonia de desemnare a sloturilor pentru Kona, Campionatul Mondial de Ironman.

Au început cu cea mai în vârstă categorie şi au terminat cu cea mai tânără. Prima dată la feminin şi apoi la masculin. Ţin minte că înainte de categoria mea de vârstă 25-29 ani a fost cea de 30-35, unde au fost 7 locuri disponibile şi parcă nu se mai termina.

Eram foarte emoţionat. Urma categoria mea, cu 4 sloturi de calificare. Acum o lună de zile am participat la Klagenfurt, Austria şi nu am reuşit să iau locul de calificare deoarece au fost foarte mulţi concurenţi pe un singur slot (137 mai exact).

Acum a fost cam aşa: a fost strigat sportivul de pe locul 1, acesta se ridică şi îşi revendică locul de calificare, urmează locul 2, la fel.  Regula este în felul următor: dacă îţi pronunţă numele de 3 ori  şi nu l-ai revendicat, urmează cel de sub tine in clasament, se ridică şi îţi ia slotul.

Mai erau doar două sloturi, simţeam cum îmi creşte tensiunea şi totodată şi pulsul. Mă simţeam că alerg la maraton stând pe scaun. Locul 3 – îi pronunţă numele şi strigă de bucurie că merge la Kona!

Mai erau un singur slot, locul 4.  Îl strigă o dată. Era linişte în sală, aproape toţi atleţii plecaseră, rămăseseră doar cei care erau interesaţi de Kona. Eram toţi cu ochii împăiejeniţi să vedem dacă se ridică cineva. Îl strig[ pentru a două oară, nimic. A treia oară ne-am ridicat toţi în picioare să ne uităm prin sală.

Ştiam că muncisem foarte mult să ajung în postura asta.

Primul pe listă în caz că cineva refuză locul sau nu se prezintă.

După ce a pronunţat a treia oară numele lui şi nu s-a ridicat nimeni, am ţipat toţi pe fericire! Merg la Kona pentru a două oară! 🙂

Chiar dacă nici nu îmi pronunţase numele, ştiam că sunt primul pe lista şi eu urmez să primesc slotul de calificare. A fost un moment de bucurie foarte mare. Am muncit foarte mult pentru acel loc special la Campionatul Mondial de Ironman. Îmi doream foarte mult şi până în ultima clipă am fost optimist şi încrezător că am să reuşesc.

Cum a fost anul acesta pentru tine? Greu, mai uşor faţă de alţi ani, având în vedere că aveai deja o mare reuşită şi poate mai multe informaţii despre cursele care contează?

A fost un an destul de greu, m-am antrenat destul de mult pentru cele două Ironman-uri făcute într-o lună de zile. Ştiam că îmi va fi dificil cu recuperarea.

Nu mai încercasem niciodată să fac două într-un timp atât de scurt. Am învăţat multe şi am observat că devin mai puternic de la an la an. Mă recuperez din ce în ce mai repede şi mai eficient.

Mi-am setat două curse pentru a avea două şanse pentru calificare. Am avut grijă foarte mare să nu mă accidentez, să mănânc corespunzător să dorm minim 8 ore.

Categoric, înainte să mă înscriu la curse, m-am uitat la timpi şi am văzut că sunt în grafic şi aş avea şanse pentru calificare. Dar ştii cum e vorba aia: „Planul de acasă nu se potriveşte mereu cu cel din târg”. Au fost două competiţii grele de Ironman, unde am reuşit să fac faţă cu brio.

Cum a fost cursa de la Klagenfurt şi de ce nu a ieşit calificarea acolo?

Păi în primul rând condiţiile meteo au fost destul de neprietenoase, valuri măricele la înot şi la bicicletă destul de dificil (am pedalat 1h 20 min pe ploaie torenţială!).

Au foarte foarte mulţi concurenţi foarte buni. Primii 4 au coborât sub 9 ore iar primul care a câştigat categoria de vârstă 25-29 a terminat cu timpul de 8h 42 min. A fost un singur slot de calificare la 137 de persoane! În total au fost 3000 de participanţi. Cei mai mulţi concurenţi de până acum din istorie la o asemenea competiţie tip Ironman  din lume!

Ai concurat alături de nume grele ale triatlonului mondial, poţi să ne povesteşti câteva momente din cursele cu ei?

În concursurile Ironman ai ocazia să concurezi alături de profesionişti (îi vezi pe traseu, trec pe lângă tine, în comparaţie cu alte sporturi, unde îi vezi pe profesionişti doar la televizor şi atât).

În Austria am pedalat 90 de km cu Elizabeth Gruber, tipa este profesionistă, a venit pe locul 3 la feminim. Ţin minte că eram spre finalul cursei de bicicletă când deja pedalam pe ploaie, pe asfalt se instalase o peliculă de apă şi urma un viraj la dreapta şi apoi unul foarte strâns la stânga. Cei de la Ironman din organziare preavertizeaza lucru acesta şi îţi spun să fii cât mai precaut.

Simţeam deja că nu am un control foarte bun pe bicicletă. Tipa era în spatele meu. De obicei, pe plat făceam „pacing” şi apoi pe urcare o depăşeam iar pe coborâre ea,  era foarte agresivă.

Mă pregătesc să întru în virajul pe dreapta (eram foarte aproape de linia de marginea carosabilului) când pe exterior vine foarte tare (pe jos era foarte multă apă şi plouă torenţial) se apleacă, menţine trasă aproape de linia albă din interior şi iese din acel viraj foarte rapid.

În acel moment viteza ei era foarte mare şi nu prea se încadra pentru următorul viraj şi s-a aplecat foarte foarte mult pe partea stânga. Urmărind „live” toată scena, mă aşteptam din secundă în secundă să derapeze şi să dea cu şoldul de asfalt, cu umărul…. Pur şi simplu nu mi-a venit să cred cât de mult merg la limită profesioniştii pentru a castiga 3-4 secunde pe un viraj.

Care sunt planurile tale de viitor? Cât timp te vei concentra pe Kona şi unde anume vrei să ajungi?

Îmi doresc peste 2 ani de zile să concurez la categoria de profesionişti în circuitul Ironman şi peste 6 ani să pot concura la categoria profesionişti la Campionatul Mondial de Ironman.

Care este motivaţia ta principală? Care e seva din care îţi iei determinarea pentru antrenamente?

Este foarte simplu! Am un vis şi o să fac tot ce-mi stă în putinţă să ajung acolo. Chiar dacă asta înseamnă să muncesc de 3 ori sau de 5 ori mai mult decât oricine altcineva. Asta îmi doresc să fac şi pentru asta mă antrenez.

Mihai Baractaru la Kona, Hawaii, 2015

#JoinTheVEGIWay. Cum să te apuci de triatlon cu un job full time

Hei, salut. În primul rând articolul ăsta nu e un ghid complet Cum să, dar sper că o să îți dau câteva argumente și tips-uri, pe care să le folosești apoi ca să îți dovedești  ție că este posibil. Da, se poate să ai un program de pregătire pentru triatlon în timp ce mergi zilnic la serviciu.

Acum, la naiba, cu toții muncim ziua ca să avem bani să cheltuim pentru triatlon 😀 cu ce să trăim 🙂 . Întrebarea este: poți adăuga în programul tău încărcat niște ore de antrenament, pe lângă obligațiile job/familie/prieteni/etc?

Răspunsul este da iar dovada e peste tot. Una la îndemână: campionii naționali la triatlon pe distanță lungă, adică Ironman, anul acesta, sunt Andreea Călugăru (corporatistă cu acte în regulă, triatlonisto-corporatistă cum își spune pe blogul ei) la feminin și Andrei Dudu Dan (da, și el corporatist), la masculin! Ce tare, nu? 🙂

Pregătirea pentru Ironman presupune muuuuulte ore de antrenament luate din ecuația personală, dar un triatlon clasic presupune mult mai puțin :). Asta e vestea bună.

(Triatlonul olimpic înseamnă 1,5 km inot, 40 km bicicleta de sosea, 10 km alergare pe asfalt.

Triatlonul olimpic pe distanță rapidă (sprint): 750 m înot, 20 km bicicletă de șosea, 5 km alergare pe asfalt. )

Și tot o veste bună este că odată ce semnezi pactul cu triatlonul, o multitudine de beneficii se vor pogorâ asupra ta! 😀 Iar asta se va traduce într-o viață mai sănătoasă: o alimentație corectă, un somn mai bun și mai odihnitor, o stare de spirit îmbunătățită, mai multă energieee și… mai multă încredere în tine și în ceea ce poți realiza.

Iată câteva clauze ale contractului cu viața de triatlonist cu full time job:

  1. Cel mai probabil va fi nevoie să te trezești devreme. Foarte devreme :); Seara vei fi obosit (de la full time job, remember? 😉 și sigur vei alege în cele din urmă să faci altceva cu timpul tău;
  2. Trebuie să te culci devreme. Asta e garanția că vei reuși să te trezești a doua zi;
  3. Încearcă să mănânci cu 2, 3 ore înainte de somn, ca să îți asiguri o digestie bună, un somn odihnitor și o dimineață plăcută :);
  4. Redu alcoolul. Sorry, folks. Alcoolul deshidratează și consumat înainte somn îți afectează odihna;
  5. Când sună alarma sari în secunda aia din pat. Renunță la “încă 5 minute”. Nu funționează;
  6. Nu sări peste orele de somn! Fără odihnă, oricât de structurat ar fi planul tău de antrenament, va fi fail total. Dormi 8 ore pe noapte! 7 când nu se poate altfel… ;
  7. Poți folosi pauza de prânz de la birou ca să te antrenezi! 40 de minute de alergare sau înot o să îți lumineze ziua. Să vezi ce fresh o să revii în birou. Sigur, asta înseamnă că o să ronțăi un sandwich cu vreo oră, 2 înainte, în fața calculatorului. Nu e cel mai sănătos, dar nici nu vei face asta în fiecare zi;
  8. Atrage colegi de la muncă spre sport! Așa nu vei mai fi singur la antrenamentul de la prânz :), dar vei fi făcut și o faptă bună;
  9. Citește cât de mult poți despre nutriție, despre antrenamente și încearcă să găsești formula câștigătoare pentru tine. Dacă te mai consulți și cu un medic nutritionist atunci e perfect;
  10. Disciplină și structură. Vei descoperi în tine persoana asta, disciplinată și structurată. În orice caz, trebuie s-o cauți :), pentru că fără ea nu ies lucrurile;
  11. Pregătește-te să te vezi mai rar cu prietenii, să refuzi diverse invitații la evenimente… Ăsta e un preț, dar depinde și măsura implicării tale în sport. Tu ești singurul care decide balanța asta;
  12. #JoinTheVEGIWay. Vei vedea că vei intra și tu sub hashtag-ul ăsta, în cazul în care nu ești deja. Ce înseamnă asta: alegerea de a trăi o viață mai sănătoasă, din toate punctele de vedere, fizic, mental. Corpul tău va începe să facă organic unele alegeri: vei începe să strâmbi din nas la fast food și vei începe să consumi mai multe salate cu legume, mai multe fructe, vei bea mai multă apă. Vei avea mai multă energie.

Că tot vorbim despre energie, Sloop (sucuri din fructe și legume care nu conțin aditivi, coloranți, arome sau zahăr adăugat) a creat o gamă special dedicată celor care înțeleg beneficiile consumului de legume și al practicării sporturilor, este vorba despre Gama SLooP VEGI.

SlooP VEGI e un power-shot plin de bunătăți verzi ce oferă un plus de zvâc persoanelor active. Iată cele 3 combinații yummy și fistichii:

NEATZA VEGI Power Shot: iarbă de grâu, spanac, țelină și spirulină

CURAJ VEGI Power Shot: sfeclă, ghimbir, piper cayenne și lime. (Foarte bun pentru recuperarea post antrenament)

ad-9133

TONIQ VEGI Power Shot: turmeric, spanac, castravete și kale

tonique

p.s. sticluțele pot fi găsite la Mega Image.

  1. Să continuăm. 🙂 Vei deveni mai eficient la locul de muncă! De ce? Cum e posibil? Păi, sportul te face mai deștept :D. Sunt multe studii care arată că în timpul exercițiilor sportive se eliberează o moleculă care generează cunoaștere, modificând structura neuronală.

Și dacă tot suntem la capitolul studii, primul studiu pe sporturile de anduranță în România, derulat de noi, vine cu rezultate minunate. La întrebarea

Cum vi s-a schimbat viaţa profesională de când practicaţi sport/sporturi de anduranţă?

52% dintre respondenţi au spus că au devenit mai organizaţi şi mai energici, că dau mai mult randament şi se concentrează mai bine la locul de muncă iar

 31% dintre ei spun că au dezvoltat un sistem de time management mult mai bun decât înainte. 🙂

 

Ce spui? Te apuci de triatlon? 😉

final

Mihai Baractaru a reușit să se califice a doua oară la Campionatele Mondiale Ironman din Hawaii

Anul trecut, sportivul român Mihai Baractaru (27 de ani) devenea primul triatlonist român din istorie care reușea performanța calificării (ca amator) la cel mai important eveniment al triatlonului de anduranță tip Ironman, Campionatul Mondial Ironman din Hawaii, unde probele sunt: 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri ciclism, maraton – 42,185 kilometri.

Mihai a terminat anul trecut cursa cu un timp de 10 ore, 9 minute și 39 de secunde, situându-se pe locul 48 din 112 la categoria de vârstă, 25-29 de ani și locul 390 din 1705 concurenți la masculin și locul 416 din 2308 la general. Obiectivul său pe termen lung este să ajungă între cei mai buni triatloniști ai lumii pe distanță lungă, trecând astfel din divizia amatori la divizia profesioniști.

Acum, Mihai a reușit din nou să își asigure un loc printre cei mai buni triatloniști pe distanță Ironman din lume prin poziționarea de la Ironman Zurich, Elveția, cursă unde s-a poziționat pe locul 5 la categoria sa de vârstă (25-29), din 78 de concurenți, cu un timp de 9 ore, 33 de minute și 11 secunde. Mihai a reușit și un spectaculos loc 55 la general. Asta îi permite ca în octombrie să participe din nou în cursa Campionatului Mondial de la Kona, Hawaii, unde speră să facă o cursă și mai bună decât cea de anul trecut.

(C) arhiva personala

(C) arhiva personala

 

Cursa de la Kona este recunoscută și temută de toți sportivii lumii, din cauza condițiilor specifice insulei fierbinte, cum e denumită, care îngreunează și mai mult distanțele colosale de concurs: este vorba despre faptul că temperatura aerului este situată între 30-35 grade Celsius, umiditatea aerului atinge deseori 90% iar vânturile care suflă pe insulă, pe porţiunea dedicată cursei de ciclism, au viteze care nu scad sub 60 metri pe secundă.

Simt o bucurie fără margini, pentru că a fost o cursă extrem de grea, unde am dat totul până la final. Nu am știut că m-am calificat decât a doua zi după cursă, când s-a făcut anunțul, iar șansele erau foarte strânse. Așa a fost să fie să ajung din nou la Kona și să îmi continui drumul către performanța de cel mai înalt nivel“ a spus Mihai Baractaru.

Sponsorii sportivului sunt eMAG, Arobs, Bicishop, Globalvision, JPSGroup, Solaris, Powerbar, CepRomania, Sailfish, Scott, Zoot.

(c) arhiva personala

(c) arhiva personala

Maratonul Olteniei, sport pentru o cauză: secția de pediatrie Râmnicu Vâlcea

Alergătorii şi bicicliştii care vor participa la ediţia din acest an a Maratonului Olteniei vor aduce o şansă în plus copiilor internaţi la Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea.

Contravaloarea taxelor şi cea a donaţiilor individuale făcute de sportivi direct pe site-ul http://www.maratonulolteniei.ro va fi suplimentată de către CEZ România până la atingerea sumei de 15.000 Euro, suma necesară pentru achiziţionarea unui sistem chirurgical cu radiofrecvenţă pentru dotarea Secţiei de Pediatrie.

Aparatul cu radiofrecvenţă permite utilizarea unei metode minim invazive, prin care se pot trata multiple afecţiuni ale copiilor printr-o intervenţie sigură.

Acest echipament va facilita accesul copiilor din Vâlcea la metode moderne de tratament, astfel încât să nu mai fie nevoiţi să plece din judeţ pentru a beneficia de avantajele unor servicii medicale avansate. Cele mai frecvente cazuri medicale de folosire a acestui aparat sunt amigdalectomii şi adenoidectomii (scoaterea amigdalelor şi a polipilor).

Afecţiuni ale copiilor mari sau chiar ale adulţilor, precum rinită cronică hipertrofică, distrugerea unor tumori de dimensiuni mai mici de la nivelul nasului sau gurii, radiocauterizarea unor leziuni dermatologice, pot fi de asemenea tratate cu ajutorul echipamentului medical.

Anul trecut, suma strânsă din taxele de participare la Maratonul Olteniei, la care s-a adăugat suplimentarea oferită de CEZ România până la atingerea sumei de 13.000 Euro, a fost utilizată pentru dotarea Secţiei de Neonatologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vâlcea cu echipamente vitale.

Maratonul Olteniei este un eveniment al CEZ România, organizat cu sprijinul Hyper Sport şi Padina Fest, al Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea şi al Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Vâlcea.

(c) Maratonul Olteniei

(c) Maratonul Olteniei

 

Ediţia din acest an are alături parteneri pentru care sprijinirea unui eveniment sportiv şi a unei cauze a devenit deja tradiţie: Adrem Invest – partener principal, alături de Ciga Energy, Reinvest şi firma de avocatură Tucă Zbârcea & Asociaţii în calitate de parteneri Gold şi Energobit, EY România, Fine Consulting, InformLykos în calitate de parteneri Silver.

La www.maratonulolteniei.ro şi paginile de Facebook www.facebook.com/MaratonulOlteniei şi https://www.facebook.com/energiepentrubine şi veţi afla la timp informaţii despre eveniment.

VIZUAL

Pegas Triatlon Buftea: 50% reducere la înscriere pentru persoanele de sex feminin și rezidenți

Sâmbătă, 30 iulie, se va desfășura la Buftea ediția a 3-a a Triatlonului Pegas, cu 3 probe de concurs: triatlon olimpic, triatlon sprint și ștafeta, precum și un cros pentru copii.

Probele de concurs se vor desfășura astfel:

  • înot în Lacul Buftea (zona de start este amplasata pe Aleea cu Brazi)
  • ciclism pe șosea (traficul auto este închis autoturismelor pe traseul pe care se desfășoară proba de ciclism: Str. Cloșca, Str. Independenței, Str. Horia, Str. Știrbei Vodă)
  • alergare pe șosea și în Parcul Știrbey (traficul auto este închis autoturismelor pe traseul pe care se desfășoară proba de alergare: Str. Știrbei Voda și în Parcul Știrbey)

Organizatorii, Pegas Triatlon Club în colaborare cu Primăria Buftea și Federația Română de Triatlon, oferă o reducere de 50% a taxei de înscriere pentru persoanele de sex feminin precum și pentru concurenții cu domiciliul în localitatea Buftea.

(c) Pegas Triatlon

(c) Pegas Triatlon

 

De asemenea, în conformitate cu Regulamentul Federației Române de Triatlon (FRTRI), beneficiază de gratuitate la înscriere sportivii care fac parte din Lotul Național de Triatlon – elite și juniori.

Pegas Triatlon Buftea a ajuns deja o tradiție în calendarul anual de competiții. Anul acesta suntem etapa a 3-a în Circuitul național Romanian Triathlon Series, așa că rezultatele de sâmbătă sunt importante pentru sportivii din clasament. În bună parte însă concursul este despre dragostea pentru sport și mișcare a celor care practică triatlonul ca pasiune, făcându-și timp pentru el în viața agitată de zi cu zi. Sportul este bucurie și merită orice efort, așa că ne vedem sâmbătă! “ spune Cosmin Rogoveanu, manager eveniment.

Detalii suplimentare despre înscrieri și program se regăsesc pe pagina competiției, la http://www.triatlonbuftea.ro/, dar și pe pagina de Facebook a evenimentului.

Partenerii evenimentului sunt: Tipografia Silkat, Sailfish, Sloop, 4Living, BCR, Fundatia Emag, NoStress Events, Modernism, Salvalife, Divertiland, SupAcademy, Domeniul Stirbey, Redis Nutritie.

Parteneri media: Adrenallina.ro, Alerg.

TriChallenge Mamaia 2016 – noutățile acestei ediții

Pe 10 septembrie 2016, Mamaia va fi gazda  TriChallenge Mamaia 2017, triatlon ajuns la a 8-a ediție. Staţiunea îmbracă hainele sport şi primeşte în centrul ei cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est și Balcani.

Lacul Siutghiol, Bulevardul Mamaia (din Năvodari până la Aqua Magic), parcarea de la Rex, promenada şi plaja, toate vor fi însufleţite de peste 1500 de participanţi care vor înota, vor pedala şi vor alerga.

După două ediții speciale, în care TriChallenge a fost gazdă pentru Cupa Europeană (în 2014) și Cupa Europeană Premium (în 2015) unde s-au întrecut unii dintre cei mai buni triatlonişti profesionişti din lume, anul acesta evenimentul ia o pauză de la aventura organizării acestei competiţii.

Se va concentra pe dezvoltarea curselor dedicate sportivilor amatori și copiilor, cu o infrastructură de concurs la cele mai înalte standarde, cu un accent sporit pe partea de entertainment și suport oferit participanților.

TriChallenge se va desfășura și anul acesta sub forma unui festival, având trei componente:

  • Competiția dedicată amatorilor și sportivilor profesioniști la Super Ligă
  • TriKids – aquatlon și duatlon pentru copii
  • Crosul de seară – “Beach Run”

trichallenge

Competiția pentru amatori şi sportivi profesionişti

Amatorii vor avea ocazia să participe la proba care li se potriveşte cel mai bine, atât la întrecerile individuale, cât şi în cadrul celor de ştafetă.

Este deja o tradiție ca TriChallenge Mamaia să încheie seria competiţiilor de triatlon de şosea din cadrul circuitului Federaţiei Române de Triatlon (Romanian Triathlon Series), iar evenimentul de la Mamaia este Grand Final.

Probele de alergare și ciclism se desfășoară pe șosea, în condiții de siguranță maximă, cu trafic oprit, pe o suprafață plată sută la sută şi cu trasee diferite (pe Bulevardul Mamaia), iar înotul se face în Lacul Siutghiol, fiind foarte potrivit și pentru cei care doresc să participe la primul lor triatlon.

Probe individuale

Proba supersprint: 400 m înot + 10 km ciclism + 2,5 km alergare

Proba sprint: 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Proba olimpică: 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare

Probe de echipă

Ștafeta sprint – 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Ștafeta olimpică – 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare

Înscrierile sunt deschise și se fac pe site-ul oficial www.trichallenge.ro.

Eveniment Facebook: facebook.com/events/206453729731528

TriKids Challenge – aquatlon şi duatlon pentru copii

Festivalul TriChallenge Mamaia va continua cu evenimentul dedicat copiilor și curprinde două probe:

  • aquatlon (înot şi alergare)
  • duatlon (alergare şi bicicletă)

La întrecere se vor putea înscrie copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani.

Crosul de seară “Beach Run”

Tot sâmbătă, promenada şi plaja din Mamaia se vor transforma în piste de alergare pentru iubitorii de mişcare. Pentru al doilea an consecutiv, în cadrul TriChallenge Mamaia, va avea loc un cros pe distanţa de 4 kilometri, accesibil pentru orice vârstă şi nivel de pregătire. Acesta va închide practic seria întrecerilor sportive şi va deschide festivitatea de premiere.

Susținători și parteneri

Ediția a VIII-a a competiției TriChallenge Mamaia este susținută de Primăria Municipiului Constanța. Evenimentul este organizat de Asociaţia Smart Atletic Team, cu sprijinul Federaţiei Române de Triatlon.

Partenerii evenimentului sunt: Skoda, BCR, Intersport, Ciuc, Felt, PowerBar, TYR, Generali și 140 de bătăi pe minut.

Parteneri media: Europa FM, Radio 21

TriChallenge Mamaia 2016

Curse memorabile de MTB – reverii estivale

Țin minte că stăteam la baza muntelui, mă uitam în sus la creste și mă întrebam cum o să ajung acolo cu… bicicleta. Apoi am rugat pe cineva să îmi arate cum se schimbă vitezele atunci când urci ceva… În jur concurenții se încălzeau pe bicicletele lor futuriste, abia priveau pe sub ochelarii de cursă fumurii iar eu aveam așa multe emoții că am uitat să mă mai întreb ce naiba caut acolo.

Tocmai primisem o bicicletă cadou – un calorifer de 15 kg – și mi-am zis (nici acum nu îmi amintesc cum și de ce) că trebuie să particip la o competiție! Mai pedalasem de câteva ori în copilărie… și cam la asta se rezuma trecutul meu ciclist.

Aveam 29 de ani și ajunsesem la prima mea competiție de mountainbike, MTB Predeal Trophy. A fost prima dată când am intrat cu o bicicleta într-o pădure, pe munte.

Experiența asta mi-a schimbat viața

Am pedalat atunci 20 de kilometri, cu o diferență semnificativă de nivel, pe furtună și ploaie torențială, alunecând pe rădăcinile umede ale copacilor, coborând în viteză pe pietriș și poteci înfrunzite pe Valea Azugii (era toamnă), cărând după mine cele 15 kg de fier pe Creasta Cocoșului, unde e imposibil să stai pe bicicletă.

Pe final am căzut peste un buștean, mi-a sărit lanțul, am terminat cursa alergând pe lângă bicicletă, dar când am trecut linia de finish eram altă persoană.

Din momentul ăsta a început o altă viață pentru mine, viața mea sportivă. Am participat la majoritatea competițiilor de ciclism montan din România, am intrat într-o echipă de ciclism de amatori, am început să urc pe podium. Devenisem dependentă de adrenalina din competiții, de efortul până la epuizare, de peisajele de vis din pădurile și munții din România.

6 ani mai târziu sunt la fel de infestată cu virusul ăsta, ba s-au mai adăugat și alte nebunii, cum ar fi alergarea sau înotul. Acum mă holbez la calendarul competițional ca mâța-n calendar și nu știu cum/ ce să aleg. Maraton? Trail sau șosea? Mountainbike? Tura lungă sau tura scurtă? Duatlon? Triatlon? E greu 😀

Undeva in cretacic, prin 2012... :) Pe atunci nu aveam totusi dilema asta :D

Undeva in cretacic, prin 2012… 🙂 Pe atunci nu aveam totusi dilema asta 😀

 

De tradiție

Am câteva curse totuși la care merg anual, e deja tradiție. Am început să prefer și evenimentele duble – o zi alergare, o zi bicicletă –  Maratonul Olteniei (Râmnicu Vâlcea) e un exemplu bun.

Aici am avut o cursă de mountainbike memorabilă anul trecut, unde era cât pe ce să abandonez… Mă băgasem la tura lungă – 51 de km cu 1.700 de metri diferență de nivel – probabil pentru că uitasem ce înseamnă să urci atâta… Nu-i nimic, mi-am reamintit la fața locului. 😀

Și nici nu e munte plin acolo, sunt dealurile dintre Râmnicu Vâlcea și Băile Olănești, dar ai de urcat, frate. Noroc că sunt puncte de alimentare și mai ai parte de hidratare și încurajări de la voluntari ;).

Cu un an în urmă parcursesem tura scurtă – are 33 de km cu 900 de metri diferență de nivel. Ce să zic, dacă e scurtă nu înseamnă că e și mai ușor J). Trebuie să ai ceva kilometri acumulați dacă te înscrii la ambele, sunt și tehnice traseele… Peisajele sunt absolut minunate, cărări în păduri, coborâri pe iarbă deasă pe pășuni deschise…

Nu tratați acest concurs ca pe o plimbărică, indiferent de proba pe care o veți alege, scurtă sau lungă. Asta e important de știut. Anul ăsta vreau să ajung la tura lungă și intenționez să am ceva kilometri la bord până atunci. Timp e, cursa are loc la final de august, pe 27.

Aici aveți un mic preview de pe traseu (cred că cel scurt), l-am găsit pe Youtube, e filmat de un participant la ediția Maratonul Olteniei 2013.

 

Voi la ce curse de tradiție personală mergeți în fiecare an? 🙂

Hai, spor la pedalat pe coclauri 🙂

Saint Ana Lake Xterra Triatlon – înapoi la „am ieșit din apă”

Acum 3 ani făceam primul meu triatlon și mă prezentam la start într-o stare de panică maximă. Înotam pentru prima dată în mare, într-un concurs, la 2 luni de când învățasem să înot. Marea dar mai ales eu înotând în ea s-a dovedit o experiență cam traumatizantă, aici e povestea :).

Eh, mi-am zis, așa e prima oară!! La două săptămâni după momentul ăsta, iată-mă înotând într-un lac la Oradea, în proba de Half Ironman – 1.900 m de înot. Bun găsit, atac de panică, și aici – din seria dacă doriți să revedeți, iată povestea cursei!

Mă rog, am mai fost la câteva triatloane de atunci – nu chiar foarte multe, și povestea s-a repetat. Pentru mine concursul începea cu adevărat după ce reușeam să ies naibii din prima probă.

Pe 9 iulie sunt la startul Saint Ana Lake Xterra Triatlon 2016, se spune unul dintre cele mai grele triatloane din România.

(c) Saint Ana Lake Xterra 2016

(c) Saint Ana Lake Xterra 2016

 

Moartă de frică. Panicată. Terifiată. După atâta timp. Din același motiv: că nu o să ies din apă, că o să fac atac de panică în apă, că ceva o să meargă foarte prost în apă!

Cu o săptămână înainte abia am putut să mănânc de stres. Cine mă cunoaște știe cât de mult îmi place să mănânc! 😀 Ei bine, nu s-a putut. Dincolo de asta, mai era ceva: făceam ștafetă cu colegul meu de echipă de la Club Sportiv Adrenalina, Alexandru Marcu, proaspăt racolat de Purkaru în rândurile noastre, ale obsedaților de sport. Trebuia să îi dau înotul. Dacă se întâmpla ceva, cursa lui nu mai avea loc.

Urși & revelații

Cum am ajuns la Tușnad am mâncat ceva și am decis că trebuie să merg să fac o probă în lac. Să depășesc puțin pragul psihologic, ca să fie (mai) în regulă a doua zi. Să înot din nou în apă deschisă după mult timp. Să testez noul neopren de la TriSport, ochelarii noi, Tyr, tot de acolo…

De la Tușnad până la lac sunt vreo 20 și ceva de kilometri și pe drum mă holbam pe geam, cu inima bătându-mi cu putere și realizând ceva: la naiba, au fost atâtea triatloane la care puteam merge și nu am făcut-o. Sigur, mereu au fost diverse motive – am de lucru în București, am alte priorități acum, nu sunt antrenată, etc etc. Dar dacă motivul real a fost de fapt că mi-a fost groază de înot?!

Am ajuns la lac și domnii de la intrarea în rezervație (Lacul Sfânta Ana este parte dintr-o rezervație naturală) ne-au spus că e deja 8 și nu mai e voie să coborâm la lac. Dacă vrem s-o facem o facem pe propria răspundere, pentru că seara vin animăluțele sălbatice să se adape din lac. Ursul, gen.

Evident, am coborât, mi-am luat neoprenul în brațe, decisă să intru neapărat în lac – oricum nu am luat foarte în serios avertismentul, și foarte rău am făcut. Și eu și Alex și Carmen, soția lui, am luat-o urgent la goană înapoi la mașină: ne-au tăiat calea doi urși. 😀

Superb! Nu puteam să am și eu o noapte liniștită, de ce s-o am când pot să n-o am.

Here we go again…

Dimineață când îmi așezam lucrurile în tranziție și mă autoîncurajam, în principal încercând să respir normal, mi-au căzut ochii pe marca de neopren: Dare to Swim. 🙂 Practic, era prima dată când vedeam ce scrie, deși e cât capul nebunului.

(c) Alex Marcu

(c) Alex Marcu

 

La start cred că eram pe 180 puls în repaos :D.

Când a început numărătoarea inversă mi-a trecut prin cap să merg pe mal, să-mi iau ceva de băut și să stau liniștită, privind concursul de pe margine. Dar apoi m-am gândit să fac așa: voi rămâne ultima, îi aștept pe toți să se îndepărteze și înot în legea mea. Mă așezasem foarte în stânga lateral față de prima baliză – tot ca să evit îmbulzeala brațelor și picioarelor, așa că la un moment dat trebuia să fac dreapta pe diagonală ca să ajung la ea și apoi s-o ocolesc.

După ce învălmășeala s-a potolit, am pornit și eu, cătinel, cătinel :))). Targetul era, la halul în care mă găseam, următorul: să termin proba de înot. Se pare că uneori trebuie să te întorci la un T 0 și s-o iei de la capăt, ca și cum T1, T2, T20, T 100 (aici cred că e Ironman :D) nu s-a petrecut niciodată.

Am început să înot, era liniște :), apa era numai bună, lină, un pic cam cenușie dar asta nu mă deranja câtuși de puțin. Tot înotând așa am realizat că mai nimic nu mă deranjează, de fapt. Că… sunt ok.

Atât timp cât continui să înot, totul e ok.  Am început să ajung concurenti dar de teamă să nu apară drăguțul de atac de panică am decis să nu:

  1. depășesc prea mulți concurenți iar când o fac să am grijă să nu ajung la mijloc, între ei și să nu
  2. accelerez și să-mi pierd suflul.

Așa că eram la o tură de înot de relaxare în lacul Sfânta Ana și mă simțeam destul de bine! 🙂 Alunecam excelent cu noul neopren, cât despre ochelari, a fost primul înot în apă deschisă în care am văzut absolut totul în jur, nu mi-a intrat apă în ei, nu s-au aburit, nu m-au strâns… Iar detaliile astea mici sunt vitale.

Soarele era sus pe cer și eu mă apropiam de finalul celei de a 2-a ture de înot – la Sfânta Ana parcurgi de 2 ori 450 de m, ieșind pe mal și intrând iar în apă pentru a 2-a.

Când am ajuns în tranziție și i-am dat cipul lui Alex eram în culmea bucuriei. Mă cam clătinam dar cred că m-am mișcat destul de repede cu spd-urile și cu bicicleta. Nu mi-aș fi iertat-o dacă nu reușeam să ajung la traseul de bicicletă. Auzisem că e greu, că e foarte tehnic… Știam că 23 de km cu 800 de metri diferență de nivel înseamnă multă urcare, dar abia așteptam.

Cum a fost bike-ul

Tot entuziasmul meu s-a cam spart la începutul probei, pentru că a început cu o urcare susținută pe asfalt (cred că urăsc asfaltul, în special dacă sunt pe un mtb), apoi a continuat cu o urcare susținută pe teren accidentat – deja altă treabă, chiar dacă urcările nu sunt punctul meu forte. Cum necum am început să depășesc.

Știam că pot recupera pe coborâri, unde am tehnică și viteză, așa că îi dădeam maxim. Până când m-am prins că traseul ăsta este unul unde ai nevoie de ceva foarte important, pe lângă tehnică: prudență este cuvântul.

Mi-am dat seama de asta când am căzut într-un foarte mic șănțuleț – pur și simplu era nevoie continuu de manevre – să ocolești pietre, pietroaie, rădăcini, gropi, șanțuri, iarbă înșelătoare sub care se găseau alte gropițe sau pietre, treceri bruște și neașteptate la coborâri destul de periculoase…

Hm. Iată un traseu la care odată intrat pe o trasă nu te poți relaxa, pentru că terenul nu îți permite asta. Nicio clipă de relaxare, pare să spună traseul de bike de la Afânta Ana. Mereu în alertă, ca să nu ți-o iei – să te rănești, să cazi sau să faci pană…

Totul era ok, deja depășisem destul de multe fete, până când a venit o nouă urcare susținută pe asfalt. Doamne, cât am urât-o! Nu aveam absolut niciun chef de ea, așa că m-am mișcat în reluare și am pierdut nepermis de mult timp.

Alergarea – mai stau puțin să respir, ok?  

Am ajuns în tranziție și am plecat destul de repejor la alergare. Sigur, repejor ăsta se va transforma în mai puțin de 3 minute în aproape stat. Prima porțiune de alergare este o urcare PIEPTIȘĂ!!! de vreun kilometru. Care m-a făcut zob. Abia puteam merge. Abia puteam respira. Bun găsit, triatlon! Uitasem cât de greu ești. Mulțumesc că îmi reamintești, îmi fusese dor de tine!

Proba de alergare a continuat la fel de sincopat.

(c) Saint Ana Lake Xterra 2016

(c) Saint Ana Lake Xterra 2016

 

Deși am ajuns pe poteci perfect alergabile în pădure. Unde am făcut uz la greu de fluierul portocaliu din kitul de înscriere, despre care organizatorii ne-au spus că e pentru urs. 🙂 Eram singură cuc  și ca să nu fiu singură urs :)), am suflat din ăla cu ultimele rezerve de oxigen.

Da… era greu de acceptat, îmi venea să mă dau cu capul de pereți copaci dar fix asta se întâmpla: după fiecare kilometru aproape că mă opream ca să respir. Și nu, nu vă imaginați că sprintam rău de tot. Aveam picioarele grele, de plumb, suflul era scăpat de sub control și noroc că a venit o coborâre lungă și mi-am mai revenit.

Pe final mă aștepta poarta de finiș, de cealaltă parte a lacului, pe care trebuia să-l ocolesc. Au fost cred 2 kilometri. Groaznici. Abia m-am târât. Mintea îmi cerea să accelerez dar corpul meu nu putea!! De unde fusesem singurică pe tot traseul de alergare, acum mă ajungeau concurenți pe ultimii 2 km. Super. Fete să mai vină și tot ce am tras până atunci se ducea în bălării.

Ce lecție îți dă triatlonul și cum te așază acolo unde ți-e locul. 🙂 Exact cât investești în el exact atât îți dă înapoi. De ce am fost ruptă la alergare? Păi, pentru că nu m-am antrenat specific, legând disciplinele între ele. Și pentru că nu am antrenament pe trail. Pentru că, pentru că…

Chiar dacă distanțele par poate mici luate separat – am avut 900 de metri de înot, 23 de km de bicicletă cu 800 de metri diferență de nivel și 6 km de alergare cu vreo 300 de metri diferență, cred – , atunci când legi aceste 3 sporturi într-unul singur, situația devine alta.

Nu mă așteptam ca timpii mei să conteze la podium amatori, but it did. Saint Ana Lake Exterra m-a primit ca o mamă iubitoare, care-și învață copilul o lecție, iar la final îl mângâie pe cap. Îi spune drăgăstos: vezi, anul ce vine să știi mai bine!

Nu știu dacă Triatlonul Sfânta Ana este cel mai greu triatlon din România, așa cum se spune. Dar știu că s-ar putea să-mi fi deschis apetitul ca să parcurg cât mai multe și să pot veni la final cu o comparație și un verdict. 🙂

Până atunci, sper să ne tot vedem la start! 🙂

Scroll to top