Ioana Precup: Triatlonul m-a schimbat
Ioana, start Cupa Hamsia 2016 – 5000m
Am început să fac sport, de fapt m-am reapucat în mod serios de sport în 2015, după două accidentări în ani consecutivi la ambele picioare.
Cea de-a doua foarte urâtă : ruptură în cinci locuri tibie și peroneu, tijă introdusă în tibie și trei intervenții chirurgicale care au rezultat în 12 kg în plus și o stare fizică și psihică proaste.
Îmi amintesc că la început m-am chinuit să alerg 5k pentru ștafetă la semimaraton.
Aveam dureri îngrozitoare la nivelul genunchilor iar prin tibie îmi treceau săgeți la fiecare pas. După aproape două luni durerile au început să dispară.
Astăzi, după 3 ani de antrenamente, pot spune că am scăpat de durerile în genunchi și tibie prin alergare, în ciuda părerilor „consacrate”.
Am prins curaj și încredere în mine și mi-am setat obiectivul de a mă antrena pentru triatlon.
Așa că a trebuit să reinvat să înot. Întâi bras, că altfel leșinam la jumătatea culoarului. Maria Pajereanu – antrenor de înot cu mulți ani de experiență și cu un tact pedagogic extraordinar, mi-a deschis apetitul pentru înot. Acum iubesc să înot – crawl – nu mai înot bras fiindcă obosesc ?).
Bicicleta a fost de la început coșmarul meu.
Era singura proba unde aveam șanse să mă accidentez grav și mă îngrozea gândul reîntoarcerii în cârje, imobilizare la pat si tot ce vine odata cu asta.
60 km bike – provocare la Ocean Lava Mamaia 2017
Între timp am învățat să îmbrățișez frica și am facut-o să mă determine să mă antrenez mai mult.
Mă simțeam mai în siguranță pe MTB. Acum mă gândesc să vând MTB-ul, pe care merg maxim de două ori pe an ?). Alergarea este un fel de love to hate, dar cu ajutorul antrenamentelor Anei Gut am reușit să înclin balanța spre plăcere. Oricum, sunt pe stilul diesel turtle ?.
Prima mea competiție de triatlon a fost Trichallenge Mamaia, proba de supersprint, în 2015.
Înotul bras, bicicletă pe MTB, alergarea ca melcul. Vai, cât de grea a fost alergarea de 2.5k la final!
Antrenamentele mele au fost la început… precaute.
După Trichallenge Mamaia, mi-am format foarte repede o disciplină și o rutină, dar uitându-mă în urmă erau mult prea puține ore alocate. Am decis și am reușit să mă las de fumat după 25 de ani de practica dedicată 🙂.
În 2016 mi-am indeplinit planul de a participa la toate cursele de triatlon șosea pe distanță sprint, semi-maratonul de la București și Cupa Hamsia – proba de 5000m (cea mai frumoasă cursă din 2016).
locul 1 categorie de varsta la Campionatul National de Triathlon RTS 2016 – Sprint
În 2017 am decis să debutez pe distanța olimpică și am zis să o fac în stil mare: prima etapă din circuitul mondial WTS: ITU Abu Dhabi.
Tot în 2017 am făcut și Traversarea Tarnitei – superbă cursa!
Traversarea Tranitei – introspectie pura in aproape 7000m de inot
Sportul meu preferat este triatlonul, pe care l-am descoperit relativ târziu, dar care m-a schimbat.
M-a făcut mai puternică și mai încrezătoare în mine. Am învățat să mă iubesc, să acord mult mai multă atenție corpului meu și să îl respect.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este finish-ul de la WTS ITU Hamburg din iulie 2017, despre care am scris în jurnalul de cursă: Pe ultimii 800m m-am simțit “vedetă”, totul arăta ca finish-ul de la Tour de France: oamenii sarisera gardurile și intraseră pe traseu, făcând boltă cu brațele lor, aplaudand fiecare concurent. Impresionant, emoționant, extraordinar! Am alergat cu furnicături pe piele și lacrimi în ochi de emoție, am bătut palma cu acei minunați, frumoși oameni și m-am încărcat de toată energia (uitându-mă pe ceas după aceea, pe ultimul km am avut cel mai bun timp…).
Mă emoționez de fiecare dată când îmi amintesc.
Este greu să spun că am o competiție preferată. În fiecare weekend sunt zeci de competiții în toată lumea, sau locale. Și îmi doresc să ajung la cât mai multe.
Fiecare cursă la care am participat in 2016 si 2017 și la care îmi doresc să revin și în 2018 a avut ceva care m-a făcut să mă simt bine: fie că a fost peisajul, fie organizarea, fie mediul sau anturajul…
Cea mai mândra sunt de rutina pe care mi-am creat-o, de stilul de viață pe care l-am descoperit și l-am îmbrățișat.
Rezultatele, progresul antrenamentelor sau al timpilor la curse sunt intrinseci.
Prietenii mei spun fie că este o nebunie ceea ce fac: anul acesta half-ironman și 10k înot la Beliș. Alții nu înțeleg cum pot să mă bucur de peste 3 ore sau 7 ore de efort sau de un înot de 7000 m în Lacul Tarnița ori li se pare imposibil să depună un asemenea efort, alții au fost inspirați și s-au apucat la rândul lor să facă sport.
Mi-a devenit evident că limitele sunt doar în mintea noastră și că un antrenament constant te va duce să poți alerga 10k, de exemplu, fără să ți se mai pară atât de imposibil.
În prezent mă antrenez după un program al Trisutto și Brett „the Doc” Sutton. Inițial am fost contrariată de volumul mare de înot din program (nu că mi-ar displăcea). După fiecare antrenament însă mă simt energizată, iar recuperarea este ușoară. În noiembrie 2017 am fost într-o tabără de antrenament organizată de Brett Sutton și am înțeles filozofia din spatele planului de antrenament.
În prima săptămâna după tabără am șters 10 sec / 100m la înot și am devenit mai eficientă la alergare. Plănuiesc să repet experienta acestei tabere și anul acesta.
Obiectivul meu în 2018 este să trec la distanță medie (half-ironman) și voi debuta în mai la Ocean Lava Muntenegru.
Simt că mi se va potrivi această distanță și că voi mai face încă două curse în 2018 pe distanța asta.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea de până acum atunci aș spune că nu contează motivul: vrei să slăbești, vrei să îți faci prieteni, vrei să nu te mai doară genunchii, vrei să ai o stare de bine, vrei să mănânci orice, vrei să te auto-depășești, găsește orice motiv să faci sport și vei fi un om mai bun și mai fericit.
Sonia Argint-Ionescu: Antrenamentele mele sunt constante de 20 de ani
Sonia Argint-Ionescu
Am început să fac sport în jurul vârstei de 12 ani, atunci când mergeam cu mama la gimnastică aerobică.
Iar pe cont propriu am început să fac sport pe la 17 ani, atunci când trebuia să slăbesc câteva kilograme. De atunci, sportul, sau mai bine zis mișcarea fizică, s-a transformat într-un obicei așa cum este și spălatul pe dinți.
Îmi amintesc că la început încercam să alerg pe o distanță mai lungă și mi se încingea atât de tare capul după doar 2 km, încât aveam senzația că dacă voi sări în lac, apa va sfârâi la contactul cu trupul meu.
La momentul respectiv nu era accesul la internet așa că am fost autodidactă și am înțeles că trebuie să am răbdare, s-o iau pas cu pas. Mai alergam, mai mergeam… nici nu mai știu când am reușit să alerg o tură de parc completă (6km)… Uite, aici, pe site-ul meu www.doer.ro, am scris despre primii pași pe care cineva ar trebui să îi urmeze atunci când vrea să se apuce de alergat.
Prima mea competiție a fost o probă de 10K și eram foarte emoționată. Așa mi se întâmplă la orice presupune un soi de întrecere. Mi-era teamă că nu o voi finaliza. Pentru mine asta este cel mai important: să duc la capăt ceea ce încep să fac.
Antrenamentele mele sunt constante de aproape 20 de ani, în sensul că nu am făcut pauze.
Dar am schimbat frecvent forma antrenamentelor. Am trecut prin ore de body pump (cu niște greutăți cărora acum chiar nu le mai înțeleg sensul), am făcut Tae Bo de curgeau apele pe mine, am mers o perioadă la cycling, apoi am descoperit interval training (mult mai apropiat de ceea ce îmi doream), apoi am avut perioada TRX (pe care încă îl mai practic, dar ocazional).
Pentru antrenamentul la sală, preferatul meu este acum Functional Training, un mix de exerciții cu sau fără greutăți, care urmărește îmbunătățirea mișcărilor naturale ale corpului. Apoi, mai recent, am introdus în viața mea yoga și pilates, care cred că sunt minunate nu doar pentru trup ci și pentru minte. Și abia acum pot spune că mă uit în oglindă iar trupul meu este clădit așa cum îmi doresc: antrenat, dar feminin (adică am pe mine în continuare acel strat subțire de grăsime care este și foarte util sănătății). În rest, doar alergatul a rămas fără drept de apel.
Sportul meu preferat este, în acest moment al vieții mele, fără discuție, pilates-ul pe Reformer, și diverse alte aparate specifice.
Îmi place pentru că antrenează toți mușchii, chiar și pe cei despre care nici nu știam că există.
Se lucrează cu antrenor one to one și asta înseamnă că toate mișcările sunt super controlate și foarte conștiente. Iar rezultatul este un corp super feminin și echilibrat, un abdomen plat, un spate definit și musculatură alungită.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este atunci când am trecut linia de finish, la primul meu semimaraton, si am bufnit în plâns: de durere, de fericire, de mândrie.
Competiția mea preferată este alergarea montană de la Maratonul DHL.
Vara trecută am alergat chiar pe o ploaie torențială, prin pădure…; la final aveam noroi până la genunchi. Dar a fost o alergare eliberatoare. O senzație genială.
Nu competiția propriu zisă este cea care mă interesează sau care mă motivează și nici rezultatul. Îmi place atmosfera din timpul marilor evenimente sportive de stradă și faptul că sunt sănătoasă și că am un trup puternic, capabil să facă față.
Finish DHL Maraton
Cel mai mândră sunt de consecvența mea.
Este dovada cea mai bună că practic ceea ce predic și că nu este doar propagandă de imagine.
Și mă bucur că am înțelepciunea de a face din sport o plăcere, o activitate care îmi aduce beneficii pentru sănătate și că am trecut de faza în care mergeam la sală cu îndârjire, în căutarea trupului de sportiv de performanță.
Prietenii mei spun că sunt ambițioasă și că datorită mie s-au apucat de mișcare, deci, implicit, că le-am îmbunătățit viața. Asta este cu adevărat o mare realizare personală.
Am aflat despre mine că sunt ambițioasă.
Mult timp credeam că această atitudine îmi lipsește cu desăvârșire.
Sportul mă face să mă simt fericită și foarte bine în pielea mea. Și optimistă.
Uneori, mi se întâmplă să fiu obosită și să simt că trebuie să mă odihnesc. Și fix asta fac.
Obiectivul meu în 2018 este să nu mă opresc din ceea ce fac acum.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că cel mai important aspect de care trebuie să ții cont este să faci sport toată viața, fără exagerări, iar dacă te apuci târziu (după 30 de ani) să nu vrei ca într-un an să alergi un maraton.
*Fotografii arhiva personala
Persoanele cu dizabilități intelectuale își demonstrează abilitățile
Cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, sărbătorite în fiecare an pe 3 decembrie, 7card susține pentru a doua oară sportivii cu nevoi speciale de la Special Olympics România.
În cadrul Săptămânii Speciale, 3-10 decembrie 2016, 7card și-a propus să ajungă la 10.000 de lei donați în beneficiul programelor sportive derulate de Special Olympics România pentru persoanele cu dizabilități intelectuale. Donația va fi făcută pentru vizitele efectuate de abonații 7card la sală în această perioadă și, de aceea, îi invită pe utilizatori să se alăture cauzei și deci să facă sport pe parcursul acestor zile speciale.
Și pentru că mulți români vor sărbători începutul de decembrie alături de familie și nu vor putea merge la un centru sportiv, 7card prelungește perioada de donații și în afara Săptămânii Speciale, până în 12 decembrie 2016.
Săptămâna Specială se va desfășura sub tema ”Tu ce câștigi prin sport?”. În fiecare zi din Săptămâna Specială, pe pagina de Facebook a Special Olympics România, www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania, sportivi Special Olympics – persoane cu dizabilități intelectuale – și părinți se vor prezenta publicului și vor arăta modul în care sportul i-a făcut să câștige în viață: sănătate, relații sociale, încredere, noi abilități. Săptămâna Specială va fi încheiată de una dintre cele mai mari sportive din lume, membru al Consiliului Director și Ambasador Internațional Special Olympics, Nadia Comăneci.
Special Olympics Romania
”Este al doilea an în care susținem Special Olympics România și sportivii cu nevoi speciale. Și aceasta din două motive foarte simple și importante. În primul rând, la 7card vedem direct modul în care sportul influențează viața utilizatorilor noștri: îi face mai productivi, mai sănătoși, mai deschiși. În al doilea rând, alături de Special Olympics România, am descoperit și o altă față a sportului: sportul pentru valorificarea abilităților unor persoane mai puțin vizibile și pentru integrarea și implicarea acestora în viața comunității. Ne bucurăm să fim alături de sportivi a căror viață este schimbată, zi de zi, prin sport”, declară Iulian Cîrciumaru (Cofondator 7card).
”De obicei, pentru majoritatea companiilor care au sportul ca obiect de business, accentul este pus pe performanță: performanța la birou, performanța rezultatelor, performanța lucrului în echipă sau performanța în depășirea recordurilor personale de timp. Pentru Special Olympics România, vorbim de un nou tip de performanță: cea socială. Prin sport, copiii, tinerii și adulții cu dizabilități intelectuale cu care lucrăm ies din casă, își fac prieteni, își ajută familiile, lucrează în comunitate. Ne bucurăm că 7card este una dintre companiile care țin și la performanța socială și care își oferă sprijinul în acest sens”, declară Cristian Ispas, Director Național Special Olympics România.
7card
7card este singurul abonament care îi ajută pe angajații din companii să aibă acces ușor la activitățile sportive și de relaxare preferate, aproape de casă și birou sau în alt oraș. În baza unui card unic, abonații 7card au la dispoziție o rețea de peste 400 de centre de fitness și aerobic, piscine, săli de dans sau cățărare și multe altele, în 29 de orașe din România. Detalii pe www.7card.ro
Despre Special Olympics
Special Olympics este o mișcare globală care valorifică potențialul uman prin puterea transformatoare a sportului. Special Olympics ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să fie acceptate și implicate ca membri activi ai comunităților din care fac parte, pentru a crea o societate respectată și incluzivă pentru noi toți. Folosind sportul drept catalizator împreună cu programele colaterale de sănătate și educație, Special Olympics luptă împotriva pasivității, nedreptății și intoleranței.
Informații despre Special Olympics România sunt disponibile pe website-ul oficial (www.specialolympics.ro) și pagina oficială de Facebook (www.facebook.com/SpecialOlympicsRomania).
Ingrid Mutter: “Eu trăiesc cu ideea că e imposibil să eșuez”
Este alergătoarea de trail a momentului în România și începe să se impună și în circuitul internațional. Anul acesta a fost anul ei, a reușit câteva performanțe uimitoare, câștigând Bellagio Skyrace (27km, +1.840m diferență de nivel, din circuitul Skyrunner Series Italia și celebra Giir di Mont, cursă de skyrunning – 32km +2.400m diferență de nivel, parte din La Sportiva Mountain Running Cup.
Dar cine este Ingrid Mutter? Am vrut să aflăm mai multe despre ea și planurile de viitor în alergare, așa că am întrebat-o.
Iată ce am aflat:
Adrenallina: Cine este Ingrid Mutter? 🙂 Spune-ne câteva lucruri definitorii despre tine, pentru cei care nu te cunosc.
Ingrid Mutter: Am 24 de ani și sunt studentă în anul 5 la Medicină la UMF Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca. Sunt alergătoare montană, legitimată la CSM Cluj-Napoca; la cursele din afară alerg pentru Valetudo Skyrunning Italia și fac parte din echipa CompresSport România.
Am ca hobby-uri alergatul, mersul pe munte, pe bicicletă, schiul și călătoriile. Sunt genul de om care pur si simplu nu poate sta în casă 🙂
(c) Maraton 7500
Povesteşte-mi cum ai început să alergi şi cum ai ajuns la maratoane montane.
Am început să alerg chiar de 1 martie 2012, cu Cătălina Serbu, o amică ce mi-a devenit cea mai bună prietenă. Era anul în care învățam ca să intru la Medicină și nu prea aveam alte activități în afară de asta; toți prietenii mei intraseră la facultate, plecaseră din Brașov și simțeam nevoia să mai ies, simțeam nevoia să fac sport.
Cătălina alerga dinainte și m-am bucurat că, deși nu mă cunoștea foarte bine, a acceptat să ieșim la alergat împreună și de atunci am început să alerg zilnic. Eram hotărâtă să îmi schimb viața, sport am mai făcut în copilarie, dar, în timpul liceului, cam din clasa a 10-a am cam neglijat sportul, deși îmi plăcea foarte mult, mai ales mersul pe munte.
Ce sport ai practicat în copilărie?
Tenis 3 ani si jumătate, iar apoi Ashihara Karate pana în clasa a 9-a, când nu am mai făcut sport, însă continuam să merg pe munte și la schi.
Apoi a apărut ideea de concurs…
De când am început să alerg viața mea s-a schimbat, alergam pentru mine, pentru că mă simțeam bine să fac asta. La concursuri am început să particip din 2013, întâi la crosuri, apoi și la curse de alergare montană.
La ultramaratoane încă nu am ajuns, nu am alergat niciodată mai mult de un maraton și nici nu cred ca o voi face prea curând. Nu mă atrage deloc ideea unui ultramaraton, în următorii 10 ani, clar nu. Cât încă mai am viteză, nici nu vreau să mă gândesc la distanțe mai lungi, mie și 30 de km încă mi se par mulți, iar maratonul deja e ceva foarte lung pentru mine. Poate pe la 35-40 de ani voi începe să mă gândesc și la astfel de curse 🙂
Care crezi că sunt cursele cele mai interesante din România pe alergare montană?
Mie imi place foarte mult Retezat Skyrace, este o cursă foarte grea dar extrem de frumoasă. Și Eco Marathon-ul are farmecul lui, deși în fiecare an îmi promit că nu mai alerg maratonul, iar când se pornesc înscrierile, evident că nu merg la Moeciu ca să alerg doar prima buclă, doar bucla a 3-a face totul, nu?
Și nu în ultimul rând Maraton Piatra Craiului, pe care însă nu l-am alergat în cursă niciodată, dar am alergat pe traseu, am fost spectator, intr-un an și voluntar și este foarte frumos, iar atmosfera e una aparte.
arhiva personala
Cum se desfăşoară o zi obişnuită de-a ta?
Depinde, dacă e vacanță sau nu, dacă sunt în timpul facultății sau în sesiune, dar în mod sigur ies la alergat în fiecare zi. Am și zile în care fac pauză de la alergat, dar atunci fac altceva, de exemplu bicicletă, mers pe munte sau schi. Fără mișcare clar nu rezist.
Anul acesta a fost unul extrem de bun pentru tine, atât pe plan naţional, cât mai ales internaţional, ai câștigat curse importante. Cum ai reuşit aceste performanţe?
Aș vrea să zic că m-am antrenat cu cap, dar nu prea e cazul, poate ca am fost un pic mai organizată în ceea ce privește antrenamentele față de anul trecut.
Ceea ce a fost cel mai important pentru mine (și a fost și momentul în care am avut un salt foarte mare) a fost faptul că mi-am tratat anemia.
Eram anemică, nu știam asta și mă antrenam așa până să îmi fac analizele. Ajunsesem să am hemoglobina 9,7 ceea ce e foarte puțin. Dar asta a fost în cazul meu, de aceea nu am putut progresa în 2015 și orice făceam nu funcționa, nu reușeam să progresez nicicum, ba chiar am avut momente de regres și nu înțelegeam de ce, nu îmi puteam da seama unde greșesc.
(c) Rosetta Skyrace
Cum anume te-ai antrenat diferit anul acesta? Cum te antrenezi acum pe frig?
Nu am un plan de antrenament anume, în afară de faptul că lunea mereu o las să fie o zi ușoară și sâmbăta sau duminica fac o alergare mai lungă și cam atât. Mai am zile in care fac și viteză, tempouri, dar contează foarte mult și cum mă simt în ziua respectivă, dacă simt că nu merge și văd că nu sunt în stare să fac un antrenament mai greu, nu îl fac și gata.
Am un singur antrenament pe zi, uneori mai fac si forță. Ca sfaturi, foarte mult am învățat de la Gyorgy Szabolcs și de la antrenorii mei de la CSM Cluj – Sergiu și Cristina Dascăl. Pe frig mă antrenez la fel ca pe căldură, doar că mă îmbrac mai gros. Nu cred că aș putea să alerg pe bandă, nu aș rezista psihic și nici nu îmi place. Se poate alerga afară pe orice fel de vreme.
Care este performanţa la care ţii foarte mult, cea care contează cel mai mult pentru tine?
Giir di Mont în mod sigur, a fost o victorie total neașteptată. Îmi doream foarte mult să vin în primele 5, dar nu am visat nicio clipă că voi câstiga această cursă.
La începutul anului nu am visat nici măcar că voi participa la această cursă, nici vorbă de victorie. Giir di Mont a însemnat pentru mine foarte mult, de când am început să alerg pe munte mă tot uitam pe YouTube la filmulețe despre cursele mari din afară, îmi doream să ajung acolo, știam că se poate, vedeam la Ionuț Zincă, la Gyorgy Szabolcs, la Denisa Dragomir.
Faptul că am câștigat mi-a dat mai multă încredere în mine, m-a motivat mult mai mult. Sincer mi-au trebuit câteva zile să îmi dau seama că eu chiar am câștigat, nu pot să descriu exact ce am simțit în momentul acela, dar a fost o cursă incredibilă de la început până la sfârșit.
(c) arhiva personala: Giir Di Mont, alaturi de alti 3 romani pe podium: Denisa Dragomir, loc 2 general feminin, Andrei Preda, loc 3 categorie de varsta, masculin și Gyorgy Szabolcs, loc 3 la general masculin
Te simţi altfel la o cursă internaţională faţă de una din circuitul intern?
Este puțin diferit la cursele din afară, ceea ce mie mi se pare cel mai important sunt spectatorii de pe traseu. La cursele mari sunt foarte foarte mulți oameni peste tot, în vârf de munte, pe poteci, este incredibil câtă forță îți pot da oamenii care te încurajează.
Și la noi sunt curse mari care sunt foarte bine organizate, nimic de reproșat în această privință, însă lumea care nu aleargă nu prea conștientizează încă ce înseamnă și nici nu îi prea interesează, o să mai treacă ceva timp.
În afară, în Italia, că momentan doar acolo am alergat, e cu totul altă cultură. Pe de altă parte, la noi în țară alergi înconjurat de prieteni, toată lumea cunoaște pe toată lumea și din punctul ăsta de vedere e foarte frumos la cursele de la noi.
Ce sporturi alternative practici, pentru a susţine ultrarunningul?
Pentru a-mi susține alergarea merg cu bicicleta, merg pe munte, merg la sală, mai și înot dacă trebuie (nu îmi place foarte mult apa), iarna mai merg la schi, deși nu sunt foarte bună la asta.
Anul acesta îmi doresc să încerc ceva nou, și anume schiul de tură, am fost de cinci ori pe schiuri de tură anul trecut și mi-a plăcut foarte mult, așa că iarna asta îmi voi cumpăra schiuri de tură.
Ce planuri de viitor ai?
Să alerg în continuare, să văd lumea (îmi place foarte mult să călătoresc) și să particip la circuitul mondial de Skyrunning, dar pentru a avea rezultate bune și acolo trebuie să mă mai antrenez. A, da, și să termin Medicina, mai am anul ăsta și încă unul. În rest, nu mi-am făcut planul pentru anul viitor, depinde foarte mult și de cum va decurge pregătirea de iarnă și în funcție de asta îmi voi alege și cursele la care voi merge.
Care consideri că este elementul cel mai important, de care oricine ar trebui să ţină cont pentru a avea succes?
Să aibă încredere în sine, indiferent de ceea ce zic sau cred alții și să fie perseverent/ă. Atâta timp cât crezi că se poate și muncești pentru a-ți atinge scopul, poți face orice.
Ce ai face dacă ai avea garanţia că este imposibil să eşuezi?
Eu încă trăiesc cu ideea că e imposibil să eșuez. Părerea mea e că fiecare trebuie să creadă asta, atunci când te gândești la eșec înainte să încerci ceva, nu vei realiza nimic.
Desigur, nu întotdeauna îți ies lucrurile așa cum vrei, mai și cazi, dar atunci trebuie să ai puterea să te ridici, să vezi ce ai făcut greșit, ce trebuie să schimbi și să mergi mai departe. Să îți fixezi un scop și să nu te lași până nu îl atingi. Dar asta cred eu, fiecare face cum vrea, poate că unii m-ar contrazice și mi-ar zice că viața nu-i chiar așa roz.
Doar că, cel puțin până acum, la mine așa a fost: mi-am dorit ceva și am găsit o cale de a obține ceea ce am vrut.
(c) fabiomenblog, Zacup Skyrunning,, 2016
Am înotat 7 km. Cum a fost
Știți weekendurile acelea când îți propui să faci mișcare și te întrebi: ce-ar fi dacă aș înota eu 7 km?! În fine, mie mi se întâmplă! :))
Pare o distanță măricică, dar cu antrenament și puțină voință, devine aproape accesibilă. Să vă povestesc așadar weekendul meu :D, cine știe cum vă treziți și voi într-o dimineață asemănătoare și aveți nevoie de câteva tips-uri de la cineva care a trecut deja prin așa ceva! 🙂
Să-i dăm drumul:
- Când iei decizi ziua asta, că vei face un antrenament de anduranță, de acumulare/volum, asigură-te că ești în cea mai bună formă: ești foarte odihnit, ai avut o săptămână în care ai acumulat ceva mai mulți carbohidrați decât de obicei, ai chef de mișcare. De preferat să ai vreo 2, 3 zile în care să nu fi făcut mișcare prea mult. Așa vei avea energie stocată și un chef nebun să înoți, să înooooți, să înooooooooți 😀
Din seria fă ce zice popa nu ce face popa: eu eram cam obosită după o săptămână de muncă și pe sistem Coldrex de 2 zile; îmi dădea târcoale o răceală, cu nas înfundat, ceva transpirații, durere în gât. Cred că și asta m-a enervat (urăsc să fiu bolnavă!) și mi-am zis că e momentul perfect să dovedesc ce zic cercetătorii britanici: cu sport alungi orice răceală!!
M-am pregătit un combo energizant și sâmbătă m-am prezentat în bazin, decisă să duc la bun sfârșit încercarea, against all ods.
(btw, am și eu cont de Instagram, mă găsiți acilisha.)
Faza e că semnele nu erau foarte promițătoare: la recepție la Daimon mi-au dat o cheie care nu mergea, așa că m-am întors după alta. Iar pe la al 100-lea bazin m-am uitat pe geam și am văzut în vârful unui brad un corb negru (mă rog, pentru impresie artistică menționez culoarea, corb alb sau de altă culoare încă nu există 🙂 ), fâlfâind implacabil aripile.
Dincolo de aceste semne ale destinului, începuse totuși să mi se facă greață la fiecare întoarcere de bazin. Am simțit de la primul cu pluta că nu sunt în cea mai bună formă, dar am continuat să mă păcălesc. A funcționat până la 2 km și 400 de metri.
hm, e frumos la înot, ia uite, se învârte și bazinul… și tavanul… a..
De aici încolo mi-a fost absolut imposibil să mai înot și un braț în plus. Am ieșit, mi-am luat catrafusele și m-am dus acasă, tremurând, cu frisoane și febră! M-am culcat și am dormit 5 ore, apoi am balotat propolis, coldrex, ardei iute, ciorba fierbinte, iar somn.
A doua zi m-am prezentat iar 🙂
- Ia-ți la tine o băutură isostonică și ceva energizante/batoane, ca să susții efortul și să îți hrănești corpul. Pentru distanța asta vei petrece în medie cam până la 4 ore în bazin (sigur, depinde de cât de antrenat ești), iar la fiecare oră e indicat să te hidratezi/alimentezi.
Eu am avut cu mine o băutură de nutriție sportivă lansată recent de Herbalife: 24 CR7 Drive, o băutură hipotonică dezvoltată în parteneriat cu renumitul fotbalist Cristiano Ronaldo, ambasador al brandului.
Băutura conţine carbohidraţi şi electroliţi pentru menţinerea performanţei de anduranţă și este recomandată oricui practică activități sportive prelungite.
Îmi place că nu conține arome sau îndulcitori artificiali și pentru că o aveam la test nu am găsit ocazie mai bună de a o testa decât acest challenge personal, eu cu mine, într-o piscină care s-a golit ușor ușor, până am rămas singură și a venit domnul să o curețe și să închidă Daimon! :))
Îmi place headline-ul de marketing al produsului: It’s about the bold choices we make that embrace risk, inspire courage and drive you further. 🙂
Și dacă e să trag niște concluzii, m-am înțeles bine cu CR7 Drive, din următoarele motive:
- are un gust care îmi e pe plac: ușor acrișor, în niciun caz dulceag; înțeleg că are aromă de fructe de acai, sincer nu am putut asocia gustul cu cel al unui fruct, tot ce pot să spun este că mi-a priit;
- am simțit cu adevărat că hidratează: conține electroliți vitali – sodiu, potasiu, magneziu, probabil de aceea;
- am avut energie pe parcursul celor 3 ore și jumătate pe care le-am petrecut în bazin; nu am avut highs & lows;
- Împarte distanța asta în bucăți, cu stiluri de înot și exerciții variate, altfel vei înnebuni dacă vei înnota continuu :D. Eu am înotat la Daimon, într-un bazin de 20 de metri. Am parcurs așadar pentru 7 km nu mai puțin de 350 de bazine.
Am avut noroc cu antrenorul meu de înot, Vali Roșioară (el este cel care m-a învățat să înot, acum … 4 ani :), tot la Daimon), căci mi-a spart enormitatea asta în bucățele și exerciții, astfel că mi-a venit psihic mult mai ușor!
Iată hârtiuța de exerciții de la capătul bazinului:
- Dacă tot simți că te-ai plictisi 4 ore în bazin :D, atunci poți face așa: îți chemi prieteni, să vină să înoate cu tine, la diferite intervale, de timp sau distanță. Dacă ești triatlonist nu vei avea probleme! Se strânge repede un grup de asistență activă! 🙂
Eu m-am dus de capul meu și am avut companie pe cei care au împărțit culoarul cu mine sau au înotat pe culoarele alăturate.
Astfel, s-au înregistrat următoarele mișcări de trupe:
- un el și o ea care au venit la piscină să își rezolve probleme de cuplu: din 2 în 2 bazine petreceau un sfert de oră discutând aprins la capăt, apoi ieșeau și continuau pe șezlong, apoi reintrau în bazin și o luau de la capăt. Anduranță și asta, nu zic nu!! (Situația conjugală s-a tranșat în cele din urmă cu un masaj în doi, în bazin, ea cu spatele 😀);
- un tânăr a ținut pasul cu mine timp de o oră și jumătate, apoi timp de altă jumătate de oră a privit cu ochii bulbucați și atât;
- un tip s-a jucat pe telefon timp de 2 ore, pe șezlong;
- o doamnă a înotat stilul broască, fără să își ude niciun centimetru de păr sau față, purtând în acest timp ochelari heliomați (?!);
Apoi a plecat toată lumea și am rămas singură și apoi a apărut domnul de la curățenie și mi-a zis: Domnișoară, s-a închis!
Apoi am fluturat din genele ude, cu cearcănele adânci de 1 metru de la ochelari și i-am spus sfios: Vă rog, mai am 20 de bazine și termin!! La final, domnul cavaler mi-a făcut aceste frumoase fotografii de mai sus. Îi mulțumesc, dacă nu era el acest articol s-ar fi chemat Am înotat 7 km fără 20 de bazine! :))), ceea ce ar fi fost trist.
- Sigur că nu te poți arunca la distanța asta fără antrenament. Eu vă spuneam că mi-am setat ca anul ăsta să mă împrietenesc cu apa, așa că am acordat mai multă atenție înotului. A fost într-adevăr o încercare pentru mine, una fără ceas/cronometru/public, și mi-am setat-o să văd cum mă simt și dacă îmi iese. Aș putea încheia spunând că a fost îngrozitor de greu, dar aș minți. M-am simțit ok pe tot parcursul celor 7 km. Nu am ieșit epuizată din apă și probabil dacă nu închideau piscina, mai duceam :).
Și un final sec, ca-n clasa a IV-a, pe stilul Așa a fost vacanța mea de vară!: așa a fost weekendul meu! :))
Mă găsiți pe aici pentru detalii suplimentare!! 😉
Mountainbike la Maratonul Dunării, la Giurgiu
La final de octombrie, după un sezon plin, cu trasee variate și frumoase, cu multe provocări, echipa Riders Club se îndreaptă către hotarul cu Bulgaria, scăldat de apele Dunării unde va avea loc deja cunoscutul concurs ciclist de la Prundu, din județul Giurgiu.
Traseele sunt desenate în sudul județului Giurgiu, de Răzvan Jugănaru și echipa Riders Club, oferind variante generoase de a explora toate frumusețile naturale ale zonei de câmpie, pe distanțe de 16 km și 45 km. Pe traseul scurt de 16 km pot concura participanți începând cu vârsta de 5 ani, la curse Family, sau individuale, în funcție de vârstă și abilitate. Riderii experimentați, care vor să își testeze limitele pe final de toamnă, pot aborda cursa de 45 de km, accesibilă de la vârsta de 13 ani, cu gradul 3 din 5, ca dificultate, și cu diferențe de nivel de până la 300 de metri.
(c) Marian Dumitru
După această aventură MTB, fiecare concurent se va putea delecta cu un pahar de vin fiert, produs din roadele podgoriilor locale.
Înscrierile se fac online în pagina dedicată competiției Maratonul Dunării de pe platforma Riders Club – www.ridersclub.ro, până miercuri, 26 octombrie, inclusiv. Tot acolo se regăsesc informații despre trasee, pachetul competițional și serviciile evenimentului.
Maraton de spinning pe 2 octombrie, în București!
Maraton de 3 ore de spinning, continuu! :)! Cum vă sună? Clubul de sport și wellness Daimon organizează pe 2 octombrie o nouă ediție a Daimon `s Big Challenge, un eveniment susținut de instructorii Daimon!
Evenimentul începe duminică, de la ora 17.00. Participarea este gratuită, iar înscrierea se face la recepția clubului, la numărul de telefon 0723.998.266.
Aici este pagina de Facebook a evenimentului:
https://www.facebook.com/events/1656483771333971/
Pentru inspirație, cam așa a fost în 2015:
See you there!
Maratonul Internațional București. Sfaturi pentru alergătorii de cursă lungă
Eliza Frâncu
A început numărătoarea inversă până la Maratonul Internațional București! Înscrierile se vor închide pe 25 septembrie pentru toate probele – maraton, semimaraton, ștafetă, cursa populară, cursa copiilor, deci încă mai e timp pentru înscrieri last minute! 🙂 Deocamdată, vremea pare să fie de partea celor 15.000 de participanți deja înscriși la această a noua ediție a Maratonului Raiffeisen Bank Bucharest Marathon.
Ce trebuie să știe totuși cei care se încumetă pentru prima dată la o cursă de maraton / semimaraton? Care ar fi recomandările pentru ultimele zile? Iată o serie de sfaturi de ultim moment care pot îi ajuta pe cei care aleargă prima dată o cursă mai lungă în condiții de concurs.
- Odihnă, multă odihnă. Și aici funcționează vechea zicală “nu îngrași porcul în ajun”. Trebuie reduse distanțele alergate, dar și intensitatea lor (așa-numitul tampering. Apoi, somn de voie în zilele de dinaintea concursului (opt ore în medie), fără nopți prelungite, mai ales că în noaptea de dinaintea concursului de mulți ar putea să nu se lipească somnul din pricina emoțiilor.
- Alimentație și hidratare cu cap. E liber la carbohidrați, mai ales în săptămâna de dinaintea cursei (orez, paste, cereale integrale ș.a.). Atenție totuși: mâncarea bogată în carbohidrați și fără proteine este o greșeală care poate duce la accidentări. E nevoie și de proteină animală pentru refacerea musculară și îmbunătățirea performanței (sursa ro).
- Nu sări peste mese, nu e momentul pentru cure de slăbire. Nu e momentul însă nici pentru experimente culinare, pentru mâncăruri cu care stomacul nu e obișnuit și care îți pot da organismul peste cap. Nu sări nici peste micul dejun din ziua cursei, care trebuie să aibă o valoare energetică mare – iaurt cu cereale integrale, pâine prăjită cu brânză ori banane. Alcoolul e de evitat pe cât posibil în zilele de dinainte: hidratarea înseamnă apă. Cel puțin un litru și jumătate pe zi – hidratarea începe în zilele înainte de cursă. (sursa: Alerg.ro)
- Ia o pastilă de magneziu în ziua de dinainte şi încă una în dimineaţa cursei, ca să eviţi crampele musculare.
- Încălzirea înainte de cursă: cel puțin 15 minute de încălzire – că e vorba de exerciții, stretching ori alergare foarte ușoară, nu sări peste ea, așa eviți accidentările.
- Ai grijă cum te ia valul la start. Din prea multă adrenalină, s-ar putea să pornești mai repede decât ritmul cu care ești obișnuit. Sigur, toată lumea vrea să scoată un timp cît mai bun, un personal best dacă se poate, dar e posibil să îți consumi inutil niște resurse de energie (vitale mai ales pentru cei din cursa de la maraton).
- Nu refuza băutura și gustările de la fiecare punct de hidratare / alimentare. O jumătate de banana/măr îți dă un boost de energie pentru încă 5 km.
- Nu te avânta la primul maraton cu o pereche de încălțări nou-nouțe. Ele trebuie formate cu cel puțin o lună-două înainte de concurs. Alergi în ce ai purtat și la antrenamente și în ce te simți bine. (Smartatletic.ro)
(c) Bucharest Marathon
Special pentru alergătorii de maraton
- Poate cea mai mare greşeală a maratoniştilor începători e alergarea prea rapidă a primilor kilometri. Domoleşte-ţi entuziasmul şi nu te lua niciodată după cei din jurul tău, ci porneşte cu un ritm adecvat la ce îţi permite ţie organismul. Altfel, vei plăti mai târziu fiecare milisecundă alergată prea repede la început. Cursa e lungă, deci vei avea timp să creşti viteza mai târziu, în funcţie de cum te vei simţi. (sursă: Maratonul Reîntregirii Neamului)
- Fă ultimul antrenament pe distanță lungă cu 2/3 săptămâni înainte de maraton. În ultima săptămână redu apoi distanța la 80% din cât făceai de obicei. (sursa: Maraton.info)
În sfârșit, nu uitați acasă cipul și numărul de concurs! 🙂
Baftă în cursă și ne vedem la start!
Maratonul Olteniei – de câte ori poți să cazi? O dată, de două ori, de trei ori…
Prima dată…
M-am trezit într-un șanț. De ciment. La nici 4 minute de când se dăduse startul la Maratonul Olteniei. Eram pe urcarea inițială (sau cum se numește o urcare continuă de câțiva kilometri care apoi continuă cu alte urcări).
Pornisem la startul probei lungi de mountainbike de la Maratonul Olteniei – 52 de km cu 1600 de metri diferență de nivel – conștientă că voi fi usor pe modul survival.
Anunțasem aici într-un post anterior că anul ăsta e hardcore la MO, și că mă bag la turele lungi, sâmbătă la mtb și duminică la semi, la alergare. La momentul postării aveam vise mari de antrenament! dar chiar daca ele nu s-au materializat nu puteam da înapoi!
Anyways. Pregătită sufletește pentru câteva ore bune de tras și împins și pedalat, eram în lumea mea când, la urcarea de pe ciment, înainte de a intra în pădure, simt că mă împinge cineva. Next thing I know e că sunt în șanț, cu bicicleta mea peste mine, cu picioarele într-un fel de șpagat. Peste mine, un domn + bicicleta sa. Știu că nu gândeam decât: oare mi-am rupt vreun picior? Și dacă l-am rupt, când începe să mă doară?
La impact norocul meu a fost că eram pe viteză foarte mică, pe urcare. Căzătura a fost așadar aproape fără urmări, mai puțin faptul că m-a enervat teribil domnul ciclist. Și-a cules frumos bicicleta și a plecat mai departe în cursă ca și cum nimic nu s-a întâmplat. I-am strigat din urmă să mă ajute să ies din șanț, că din cauza lui sunt acolo, și mi-a răspus că nu e adevărat, că trebuie să mă dau la o parte, că el a strigat. Wow. Este cel mai non fairplay comportament peste care dau în 6 ani de competiții. Ca să nu spun altfel.
M-a extras un alt tip din șanț, pentru că singură nu prea avem cum, blocată fiind cu bicla peste mine, în șpagat. 🙂
Am plecat mai departe!
A doua oară
A urmat cazna lui Sisisf, pe urcarea interminabilă, continuată cu alte urcări, dar măcar nu așa abrupte. Ăsta e profilul traseului :D:
traseu mountainbike, tura lunga, Maratonul Olteniei
Am ajuns în punctul unde se despart cele 2 trasee – cel lung mai face o buclă sănătoasă, de 18 km cu vreo 700 de metri diferență de nivel. Am sărit pe bunătățile de la punctul de alimentare – aveau mure proaspete printre altele, puteți să vă imaginați așa ceva?? Am balotat glucoză, stafide, portocale, lămâie…
punctul de alimentare 😀
Am stat frumos de vorbă cu oamenii de acolo, mi-am luat apă proaspătă în bidon… Bine, bidonul nu era al meu… Uhm, era al altcuiva, nu știu cine!
Pe coborârile lungi am dat peste cimitirul bidoanelor de energizant – am văzut vreo 6 pe drum!, căzute de la hurducături. Când am terminat coborârea mă uit în suport – plecase și al meu în lumea celor drepți.
Așa că m-am holbat cu ochi de beduin (ăla din deșert :)) la un copil dintr-o curte și l-am rugat să-mi dea ceva apă. Un tip care făcea ca și mine push bike pe urcarea din sat, îmi întinde efectiv un bidon și zice: uite, p-ăsta l-am găsit pe drum… dacă ai nevoie. Aleluia, brother! (insert church bells). După ce am murit de sete anul trecut pe același traseu, pen’ că plecasem fără bidon, îmi învățasem bine lecția și știam că e fundamental să am apă la mine!
Am luat frumos recipientul salvator, care nu încăpea în suportul meu, și l-am băgat în buzunarul de ciclism de la spate!! Acolo a stat cuminte toată cursa, l-am scos de câte ori am avut nevoie. Sigur, cu oprire, frumos, ca la picnic :).
M-a mai salvat ceva în cursa asta: energizantele sărate de la Isostar, din noua gamă!
Am descoperit cracker-ii cu cremă de șuncă și brânză. OAU. Au un gust absolut genial și te hrănesc instant.
Sunt ca un fel de sandwich, crocanți, doar că exact în formula care îți trebuie pentru efort susținut, care trece de 3, 4 ore. Sunt bogați în proteine dar și carbohidrați. Iar trebușoara asta contribuie la hranirea fibrei musculare in efort. Și îți dau senzația de sațietate!
Am trăit pe traseu și cu 2 pliculețe de băutură izotonică cu roșii și busuioc. Faza mișto la ele este că au rolul de a compensa pierderile de electroliți – tot ce ne pleacă din corp la efort susținut. Are sodiu mult, iar asta e grozav pentru că reface ceea ce pierzi prin transpirație, carbohidrați, ca să îi dai înainte și vitamine.
Am băgat și tablete energizante, tot de la Isostar: pline cu magneziu, potasiu și vitamine. Ce mai, am avut toate condițiile :)). Am înțeles într-un târziu cât de important este să îi dai corpului ce îți cere în efort. Înainte nici nu opream punctele de alimentare! Dar acum nu mai fac asta.
Mai ales la turele lungi. Ador bucla suplimentară de la cursa lungă în aceeași măsură în care o urăsc. 🙂 Știți cum e acolo? E ca și cum intri într-o altă dimensiune. Pădurea este mult mai … stufoasă și mai sălbatică și mai umbroasă, potecile mult mai înguste, iar râpa de jos, care răsare în partea dreaptă a primei poteci, este un hău pe care e bine să îl observi la timp :). Mai ales că poteca single track este pe coborâre abruptă, cu rădăcini. Chiar trebuie atenție acolo.
Nu, n-am căzut în râpă. Dacă se întâmpla asta, nu mai apucam să povestesc. Dar imediat după ce m-au chinuit urcările acestei bucle, când simțeam că nu mai am vlagă, i-am dat tare pe o coborâre și m-am trezit pe jos. Of, ce singurătate! Eu cu bicla, pădurea și căzăturile. 🙂 Măcar să mă plâng și eu cuiva! Nu trecea nimeni. La punctul de alimentare 2, în bucla suplimentară, o doamnă zice: Tu ai fost și anul trecut, nu? (uitându-se la ceas și la fața mea cam distrusă) Și… parcă atunci ai venit puțin mai bine la noi la punct, nu? Ha, cine mai știe. De fapt, dacă mi-aș fi amintit corect, nu știu dacă mai eram tot pe aici :))), pe tura lungă.
A treia
2 căzături și nicio durere pe nicăieri. E bine. Totuși, ce naiba se petrece? N-am căzut atâta în toate concursurile din ultimii 6 ani! Ori am început să îi dau prea tare pe coborâri, ori nu am apucat să mă obișnuiesc cu noile frâne ale biclei (luată direct din revizie în concurs. Nu faceți asta!) ori … it was that kind of day… Când nimic nu pare să meargă.
Și a venit a treia. Eram pe o coborâre. Spre finish. Mai aveam maximum 4 kilometri. Eram nervoasă. Tocmai o luasem anapoda, ieșisem din traseu și când m-am prins a trebuit, nu-i așa, să urc ce coborâsem greșit!! Superb. Când făceam și eu sfeștanie că am scăpat de coborâri, mi-am făcut singură rost de urcări inutile.
Îi dădeam tare, eram pe un single track printre copaci, și am pus o frână brusc, pentru că trebuia să ocolesc un copac întrucât părea că mă îndrept spre el! Mda, bicla peste mine, am căzut cumva pe lateral, piciorul era încă prins în spd, iar la pulpa stângă aveam o rană deschisă, plină de praf. În cap mi se învârteau niște steluțe, ca-n desene animate.
Hai sus! Eram cam dezumflată și dezamăgită de prestația mea – pe bune, să cazi de 3 ori într-un concurs pe care l-ai mai făcut de nenumărate ori??, și n-aveam niciun chef să merg la ambulanță.
Am ajuns la finish în starea asta, m-a curățat doamna doctor cu ceva apă oxigenată de am zis că mă urc pe ambulanță, am mers să fac un duș și m-am culcat :))).
Și cumva, a doua zi, la tura scurtă, de 10 km (nu, chiar nu mai eram în stare să susțin semimaratonul) m-am simțit grozav. Pe coborâri mai ales. Așa se face că am scos cu vreo 4 minute mai bine decât anul trecut :). Asta m-a mai înveselit.
Cu prieteni, la start: eu, Toni Dumitru, Bogdan Ciubuc, Narcis Drejan (Sport Total FM)
La anul voi fi uitat iarăși urcările și căzăturile și îmi voi aminti doar răcoarea pădurii, libertatea coborârilor, apa băută exact atunci când ți-e sete, strategul din tine, pe care-l descoperi atunci, când ai nevoie să știi ce trebuie să faci, oamenii care se bucură de traseu, cu tine, și care te ajută cum pot: anul trecut mi-au dat apă, anul ăsta mi-au dat bidon :). O să îl uit pe tipul care m-a aruncat în șanț. O să uit epuizarea de la tura lungă. O să uit căzăturile. Și o să mă înscriu iar, cu aceeași emoție și același entuziasm. 🙂
cu amicul Cezar, jurnalist la Sport Total Fm
start proba de mountainbike
CONCURS. Câștigă un hamac, pentru vacanța de… toamnă!
Adrenallina și Inspirel te provoacă la concurs, în urma căruia poți câștiga un hamac Tahiti, link aici: http://inspirel.ro/produs/hamac-tahiti/
Știm că pentru unii vacanța abia începe, iar toamna se lasă cu aventuri. Dar și cu relaxare! Oriunde vei evada, cu siguranță vei avea nevoie de un hamac simpatic și colorat, unde te poți relaxa în voie după o tură adrenalitică.
Hamacul găzduiește 1 persoană și are o greutate de doar 1 kg. Numai bun de aruncat în rucsac, nu-i așa?
Așadar, ce trebuie să faci ca să ajungă la tine hamacul Tahiti:
- Like la paginile de Facebook Adrenallina.ro și Inspirel (sigur, numai dacă nu ai dat până acum!)
- comment la finalul acestui post: să ne scrieți în ce loc ați ancora hamacul și de ce?
Noi vom alege foarte subiectiv cel mai interesant răspuns! Și acolo pleacă și hamacul! 🙂
hamacul Inspirel
Start concurs: ACUM!
Final concurs: vineri, 8 septembrie!
Succes! 🙂
