ciclism

Pegas Duatlon Buftea: 50% reducere la înscriere pentru domnițe

Sâmbătă, 29 octombrie, se va desfășura la Buftea cea de-a 3-a ediţie a Duatlonului organizat de Asociaţia Pegas Triatlon Club. Această ediţie a duatlonului, împreună cu Triatlonul din vară, întregeşte seria evenimentelor sportive organizate în oraşul Buftea.

Sportivii amatori vor putea participa alături de profesionişti la proba individuală sau în ştafetă.

Cu aceeaşi ocazie, ca şi la Triatlonul din vară organizat tot la Buftea, şi copiii se vor putea întrece în alergare, cu starturi separate şi pe distanţe adecvate vârstei acestora.

Concurenţii de la Duatlon vor alerga 4 km, apoi vor pedala 20 km şi vor încheia cu încă o probă de alergare tot de 4 km.

 

duatlon

 

Startul şi sosirea vor avea loc în dreptul Calului Bălan iar traficul rutier va fi oprit pe perioada derulării competiţiei pe str. Independenţei, str. Ştirbei Vodă, str. Cloşca, str. Horia şi Aleea cu brazi.

Cu totul inedit pentru astfel de concursuri, dar devenit tradiţie la Buftea, organizatorul cu sprijinul Primăriei Buftea oferă o reducere de 50% a taxei de înscriere pentru persoanele de sex feminin precum și pentru concurenții cu domiciliul în localitatea gazdă, Buftea.

Detalii suplimentare despre înscrieri și program se regăsesc pe pagina competiției, la http://www.duathlon.ro/, dar și pe pagina de Facebook a evenimentului, respectiv https://www.facebook.com/PegasDuatlon/.

Partenerii evenimentului sunt: Primăria Buftea, Redis, Silkat, Sloop, Fundatia Emag, NoStress Events, Modernism, Domeniul Stirbey, Sailfish, Trimag, Adrenallina.ro.

Isostar lansează o gamă de energizante sărate, pentru distanțe lungi!

Isostar, lider de nutriție sportivă în Europa, lansează şi în România, concomitent cu restul ţărilor europene, noile produse Isostar Endurance+, o gamă de energizante sărate, o gamă expert de produse special dezvoltate pentru sportivii ce practică alergarea pe distanţe lungi, triatlonul, ultramaratonul, alergarea montană, ciclismul pe distanţe lungi/solicitante.

Această gamă înglobează produse consacrate deja în sporturile de anduranţă din gama Isostar (până acum sub denumirea Long Energy Endurance) precum şi trei noi produse, premieră pe zona de nutriţie sportivă: gama de energizante sărate.

Prin lansarea Endurance+, Isostar îşi consolidează poziţia de expert în nutriţie sportivă în Europa, printr-o gamă inovatoare (gama sărată) şi produse tehnice ce susţin performanta sportivă în condiţii climaterice extreme sau în situaţii de efort intens/prelungit. Noua gamă este disponibilă începând cu 1 iulie în magazinele specializate de echipament sportiv, în magazinele online de sport precum şi pe www.nutrivita.ro” spune Cristina Gîrleanu, Marketing Manager Isostar România.

Mixul optim între tehnicitate, nutrienţi esenţiali şi gustul plăcut şi revigorant din produsele Endurance+ îi vor susţine pe atleţii profesionişti sau amatori în a-şi depăşi limitele în cursele şi antrementele susţinute din perioada următoare.

final

Produsele din gama Endurance+ au fost testate în faza de prelansare şi integrate în programul nutritional de pregătire de atleţi de top precum Bertrand Billard, Xavier Thevenard, Julien Absalon, Sylvain Court şi Andrei Gligor, Andrei Roşu, Alex Ciocan, echipa ASICS Trail Team, cea mai titrată din Europa.

Bautura izotonic rosii-busuioc 48g/portie

206512-3D-HIGH-CARB-DRINK-HD

Formula concentrata in carbohidrati (42g/portie), cu aport sporit de sodiu (480mg/portie), vit. C, E si B1, pentru a compensa pierderile de electroliti, ideala pentru cursele lungi, in care sportivul nu mai poate consuma izotonice dulci.

SFATUL PRO: Julien Absalon, ciclist în echipa BMC, de 5 ori campion mondial la MTB şi dublu campion olimpic

Isostar este partenerul meu de nutriţie nu doar în competiţii ci şi la antrenamentele zilnice. Endurance+ este o gama completă pentru orice ciclist cross-country: produse eficiente şi practice. Îmi place în mod deosebit băutura izotonică cu roşii-busuioc, o alternativă excelentă la energizantele dulci.

Piure energizant de legume 90g/portie

206509-3D-VEGGIE-ENERGY-CAROTTE-HD

O reteta inedita cu morcovi, cartofi dulci si gris, imbogatita cu maltodextrina, avand o aroma placuta si o textura semi-fluida. Nu necesita apa pentru a fi consumat. 90% din energie din carbohidrati. Ajuta in etapele dificile ale unei curse, cand apare senzatia de foame si nevoia de a avea o textura mai consistenta in stomac, fiind in acelasi timp usor de inghitit.

SFATUL PRO: Andrei Gligor, ultramaratonist, finalist Marathon des Sables 2015-2016

În cei peste 16.000 km alergaţi, am învăţat că hidratarea şi aportul de energie în timpul curselor pe distanţe lungi pot face diferenţa între o cursă terminată şi una abandonată. Este important să variezi produsele dulci cu cele sărate, la fel şi texturile. Am testat recent gama Endurance+ la una din cele mai dure competiţii de alergare montană din România şi, deşi sunt un mare fan energizante dulci, am fost cucerit de nouă gama sărată Isostar. Produsele au o textură şi un gust plăcut, fiind de asemenea foarte uşor de digerat. Am inclus deja în planul meu de nutriţie produsele din gama Endurance+ pentru viitoarele curse de anduranţă.”

Cracker cu crema de sunca si branza 25g/portie

206511-3D-CRUNCHY-CRAKERS-HD

Gustari crocante si gustoase, bogate in proteine (27g/100g) ce contribuie la hranirea fibrei musculare in efort. Cu 48% carbohidrati, pentru pun plus de energie. Format unic in piata. Usor de luat in rucsac pentru cursele de bicla sau alergare montana, cand pot potoli foamea si reda tonusul muscular.

SFATUL PRO: Xavier Thévenard, alergator montan, castigator Ultra Trail du Mont Blanc 2013, 2015

Am testat şi integrat în programul meu de nutriţie noile produse sărate Endurance+ de la Isostar. Am descoperit că sunt eficiente în cursele lungi şi intense, gusturile sunt inovatoare, iar texturile foarte plăcute. Obişnuiam să iau cu mine în cursă şi produse sărate homemade, dar acum cu produsele din gama Endurance+ economisesc timp şi sunt sigur că au toţi nutrienţii esenţiali. Îmi plac în mod special crackersii, bineveniţi după câteva ore de cursa, când te-ai săturat de geluri şi batoane.”

Ultimele 2 zile de înscrieri la Turnirul Nobililor, a doua etapă Road Grand Tour 2016

 

@turnirul-nobililor-2016_final

Turnirul Nobililor de la Mioveni, ce va avea loc sâmbătă, 21 mai, este o cursă intrată în circuit în 2016, ce propune „un traseu superb, o combinație între traseul de viteză de la Ploiești și cel herculean de la Sinaia”, după spusele lui Alex Ciocan, precum și o veste tare bună pentru cicliste, rezultat al colaborării dintre Road Grand Tour și Road Grand Pink.

Pentru a atrage și mai multe cicliste în cursele de șosea, la Mioveni, fetele vor avea start separat, începând cu ora 10:30. Ele vor pedala 1 oră și un sfert, plus un tur. Notă: Din motive organizatorice, acest lucru se va întâmpla doar dacă vor fi confirmate cel puțin 40 de participante!

Cursa fetelor va fi urmată de cea a băieților, care se vor înfrunta timp de o 1 oră și jumătate, plus un tur.

Trebuie știut că, pentru această cursă, persoanele cu rezidență în Mioveni vor beneficia de înscriere gratuită. Pentru validare, este necesară rezervarea locului în cursă și trimiterea  unei copii a cărții de identitate la adresa info@roadgrandtour.ro. Se va face un clasament separat pentru cicliștii din Mioveni.

Turnirul Nobililor de la Mioveni își va închide înscrierile miercuri, 18 mai. Vă invităm, așadar, să vă rezervați locul cât mai repede la cursa descrisă de Alex Ciocan ca având „un traseu superb, așa cum și-ar dori orice ciclist adevărat. Un circuit cu turul în lungime de 4 km, cu o urcare de câteva sute de metri către uzina Dacia, câteva viraje rapide și o sosire în fața clădirii Primăriei, la capătul unui lung fals plat”.

Alte informații utile sunt faptul că în kit-ul de concurs, participanții vor găsi noile încălzitoare de mâini, personalizate Road Grand Tour 2016 și că limita de locuri este de limitată la 300 de participanți.

Organizatorii mulțumesc Primăriei Mioveni, Consiliului Județean Argeș, Clubului Sportiv Dacia Mioveni și S.Ed.C Mioveni.

Despre Road Grand Tour:

Organizat de către Alexandru Ciocan, Road Grand Tour își propune să relanseze ciclismul de şosea în România și să încurajeze participarea a cât mai multor ciclişti, amatori sau profesionişti, de toate vârstele şi cu toate tipurile de biciclete. Alex Ciocan are la activ aproximativ 15 Tururi ale României, 8 ale Turciei, 5 ale Greciei, Bulgariei și participări la multe alte competiții internaționale importante. El deține aproximativ 30 de titluri de campion național și în jur de 60 de podiumuri la campionatele naționale, ca sportiv la echipele CS Petrolul Ploiești, CS Dinamo București, CS Otopeni.

Road Grand Tour 2015 a adus laolaltă peste 2000 de cicliști, peste 8500 de spectatori, iar pentru 2016 se estimează participarea a peste 2500 de cicliști și peste 10.000 de spectatori. 2016 aduce cu sine o mulțime de noutăți, dintre care cea mai importantă e faptul că vor avea loc 14 competiții, dintre care 8 etape Road Grand Tour, 4 întâlniri destinate copiilor – Kids Edition și 2 Speed Night Race.

Principalii sponsori sunt: Orange, BCR, Segula, Dorna, Isostar, Diablos Computers, Scriptmedia, iar partenerii media care vor susține RGT 2016 sunt Europa FM, Ciclism.ro, Freerider.ro, Biciclistul.ro, Bike Fm, Velo Cafe și Bitpress.ro.

Pentru mai multe informații, accesați www.roadgrandtour.ro și www.facebook.com/roadgrandtour.

Se dă startul Road Grand Tour 2016!

Aflat la a patra ediție, Road Grand Tour 2016, cel mai mare turneu de concursuri de ciclism pe șosea pentru cicliști amatori și profesioniști, dă startul primei competiții din acest an – Drumul Vinului – în data de 17 aprilie, la Seciu. Totodată, s-au deschis înscrierile pentru încă 4 etape din circuit: Infernul Muntelui, Infernul Muntelui – contratimp, Memorial C-tin Vagneti și Eroica.

2016 aduce cu sine o mulțime de noutăți, dintre care cea mai importantă e faptul că vor avea loc 14 competiții, dintre care 8 etape Road Grand Tour, 4 întâlniri destinate copiilor – Kids Edition și 2 Speed Night Race:

  • Aprilie
    • 17 aprilie – Drumul Vinului (Seciu)
    • 23 aprilie – Kids Edition 1 (București)
  • Iunie
    • 18 iunie – Infernul Muntelui (Sinaia)
    • 18 iunie – Kids Edition 2 (Sinaia)
    • 19 iunie – Infernul Muntelui – Contratimp Individual (Sinaia)
  • Iulie
    • 3 iulie – Memorialul Constantin Vagneti (Ploiești)
    • Iulie – Cursa Campionilor (București)
    • Iulie – Girls’ Night Out (București)
  • August
    • August – Boys are Back in Town (București)
    • 20 august – Eroica (Râmicu Vâlcea)
  • Septembrie
    • 17 septembrie – Dunărea Călărășeană (Călărași)
    • 17 septembrie – Kids Edition 4 (București)
  • Octombrie – Velopower (Panciu)

În doar patru ani de existență, Road Grand Tour a crescut spectaculos: dacă, spre exemplu, în 2013-2014 au existat câte 5 etape Road Grand Tour, în 2015 au avut loc 12 etape, iar pentru 2016 sunt anunțate nu mai puțin de 14! Evenimentele organizate pentru prima oară anul acesta sunt Infernul Muntelui – Contratimp Individual (19 iunie) și etapa Panciu, un parteneriat cu Asociația Velopower (octombrie).

Tot anul acesta este pentru prima oară când vor intra în competiție și echipe străine. O altă noutate e faptul că din 2016 sunt invitate să participe în concurs echipe corporate, cu alte cuvinte colegi de birou, bicicliști amatori și pasionați de ciclism de șosea ce luptă sub aceeași titulatură pentru bunul renume al companiei lor.

Mai trebuie știut că în 2016, toate etapele Road Grand Tour Kids Edition fac parte din Cupa României la Ciclism de Șosea pentru Copii 2016, organizată sub egida Federației Române de Ciclism, cu implicarea Asociației Județene de Ciclism Prahova și a Clubului Sportiv Intersport Miercurea Ciuc.

Despre Road Grand Tour:

Organizat de către Alexandru Ciocan, Road Grand Tour își propune să relanseze ciclismul de şosea în România și să încurajeze participarea a cât mai multor ciclişti, amatori sau profesionişti, de toate vârstele şi cu toate tipurile de biciclete. Alex Ciocan are la activ aproximativ 15 Tururi ale României, 8 ale Turciei, 5 ale Greciei, Bulgariei și participări la multe alte competiții internaționale importante. El deține aproximativ 30 de titluri de campion național și în jur de 60 de podiumuri la campionatele naționale, ca sportiv la echipele CS Petrolul Ploiești, CS Dinamo București, CS Otopeni.

Road grand Tour 2015 a adus laolaltă peste 2000 de cicliști, peste 8500 de spectatori, iar pentru 2016 se estimează participarea a peste 2500 de cicliști și peste 10.000 de spectatori. Principalii sponsori  sunt: Orange, BCR, Segula, Dorna, Isostar, iar partenerii media care vor susține RGT 2016 sunt Europa FM, Ciclism.ro, Freerider.ro, Biciclistul.ro și Bike Fm.

Pentru mai multe informații, accesați www.roadgrandtour.ro și www.facebook.com/roadgrandtour.

road grand tour

Ciclism în 2016: Riders Club anunță primele competiții

După un an plin, în care membrii Riders Club au pedalat în 14 maratoane la șes, pe malul Dunării, al Mării Negre, au bătut potecile multor păduri și au cutreierat văi și munți, a sosit timpul să își pună în calendar competițiile de ciclism din 2016.

riders club

Primele competiții care își fac loc în calendarul Riders Club 2016 sunt cele deja cunoscute riderilor, atât din punctul de vedere al conceptului cât și al locației. În ceea ce privește data de desfășurare, pentru unele dintre acestea au fost făcute câteva modificări urmând ca, legat de traseele și experientele noi pe care le-a pregătit echipa MPG, să fie oferite detalii la începutul anului viitor. Atunci se va anunța agenda Riders Club 2016 completată și cu alte maratoane, pe măsura confirmării lor. Sunt în evaluare destinații și concepte noi, diverse, care să ofere experiențe unice participanților.

Astfel, concursurile de ciclism din calendarul Riders Club 2016, deja consacrate, sunt următoarele:

  • 12 martie – Urban Trail XCC – București;
  • 16 aprilie – ZIUA B – pădurea Cernica, Ilfov;
  • 28 mai – La Broaște – Căldărușani, Ilfov;
  • 18 iunie – Topoloveni Summer Tour – Topoloveni, Argeș;
  • 2 iulie – Livada cu Cireși – Păulești, Prahova – se mută în perioada în care cireșele sunt coapte și numai bune de mâncat;
  • 16 iulie – Lupii Dacilor – Trofeul Muscelului – Câmpulung, Argeș;
  • 6 august – Dumbrava cu Mărgăritar – Comana, Giurgiu;
  • 17 septembrie – Haiduci și Domnițe – Moara Vlăsiei, Ilfov – ia startul la începutul toamnei;
  • 29 octombrie – 4 Pedale – pădurea Băneasa, București – competiția pe echipe va fi organizată în a doua lună a toamnei.

Spor la antrenamente!

Pastila de ZLD: Cele mai frecvente 7 accidentări în triatlon

Liviu Dan-Zburătura

Cea mai mare oroare a celor care practică orice tip de sport este accidentare, așa că m-am gândit să vorbim despre cele mai întâlnite accidentări în triatlon. O accidentare, indiferent  cât de gravă este, presupune o pauză forţată de la antrenamente. Mai înseamnă şi pierderea formei fizice, la care ai lucrat atât de mult ca să o obţii.

Înţelegerea modului în care pot fi evitate accidentările este un prim pas spre un sezon mai bun. Hai să vedem:

  1. Umărul înotătorului

Afecţiunea este cauzată de o suprasolicitare a articulatiei umărului în nenumăratele ore petrecute în bazin, de mişcarea incorectă a articulatiei. Asta se întâmplă, bineînţeles, pentru că tehnica este deficitară.

Nu este folosită în mod corespunzător rotaţia corpului, astfel că mişcarea de rotaţie a articulatiei umărului aplică un stres adiţional asupra tendoanelor şi articulatiei.

sursa www.ebtc.ie

sursa www.ebtc.ie

E bine de ştiut că o poziţie prea ridicată a braţului (deasupra articulatiei umărului), în momentul când este introdus braţul în bazin, poate provoca daune enorme. Oricine resimte dureri la nivelul umărului după un antrenament de înot, va trebui să îşi regândească tehnică folosită, pentru că este incorectă.

În situaţia apariţiei acestor simptome, cel mai indicat este să iei o pauză de la antrenamente şi să laşi zona accidentată să se refacă. Şi, mai ales, să foloseşti tratamentul potrivit, indicat de medic pentru o recupare cât mai rapide şi cât mai eficientă.

Când te întorci la bazin, regândeşte tehnica de înot.

2. Dureri în zona mediană

Cicliştii adesea resimt dureri acute în zona inferioară a spatelui, care pot să apară din foarte multe cauze. Pentru a remedia situaţia, trebuie corectată poziţia pe bicicletă. Recomand un bike fit.

E bine ca înainte şi după fiecare antrenament de ciclism să existe o sesiune de stretching care să se axeze pe zona mediană, mişcări care vor avea un rol important în flexibilitate şi în detensionarea muschilor din zona asta.

Mobilitatea coloanei este foarte importantă, indiferent dacă ne gândim la activităţi sportive sau nu. Asigurarea unei mobilităţi bune are legătură directă cu grupele musculare care susţin coloana.

Sigur, dacă ai dureri şi acestea persistă, trebuie să ceri părerea unui specialist.

3. Dureri inghinale

Orele de antrenament petrecute pe bicicletă pot avea ca efect, pe lângă creşterea performanţelor sportive – ceea ce ne place, şi dureri în zona inghinală – ceva nu prea plăcut.

Durerile pot avea drept cauză flexibilitatea redusă a structurilor musculare din zona bazinului, sau folosirea unei poziţii incorecte pe bicicletă.

Compresele cu gheaţă pot ajută destul de mult, de asemenea şedinţele de stretching sunt binevenite în acest caz. Grăbesc ritmul de recuperare, întrucât măresc circulaţia şi cresc flexibilitatea muşchilor.

4. Afecţiuni la tendonul „lui Ahile”

Durerea în zona călcâiului este insuportabilă şi e foarte posibil să te ţină departe de alergat sau de pedalat, cel puţin o vreme.

tendonul lui ahile

sursa www.mensjournal.com

Cum apare durerea aceasta: în situaţii de suprantrenament sau de antrenament fără suficient stretching. Durerea se manifestă exact în locul unde tendonul este ancorat de călcai şi poate fi tratată cu mai multe sesiuni de aplicare de comprese cu gheaţă, pentru minim 4-5 minute, de două/trei ori pe zi, câteva zile la rând.

5. Rupturi musculare la bicepsul femural

Asta e o afecţiune întâlnită cel mai adesea la sprinteri sau la triatlonişti, şi apare din cauza unui stress prea mare la care e supusă grupa musculară respectivă, în antrenamentele de viteză, atât la alergat cât şi la ciclism.

Astfel, micro fisurile care au loc la nivelul muşchilor, nu au posibilitatea de a se recupera, deoarece numărul antrenamentelor de viteză de la alergat (de tip intervale sau fartlek) combinate cu cele ţări de ciclism (îndeosebi cele cu diferenţa considerabilă de nivel) sunt mult prea frecvente, iar corpul nu are timp să se recupereze.

De asemenea, în ceea ce îi priveşte pe alergători, poate fi adusă în discuţie şi o tehnică deficitară de alergat. Astfel în locul paşilor foarte largi şi în forţă este indicată creşterea cadenţei de alergare şi micşorarea considerabilă a pasului. Aşa vor fi implicate şi alte grupe musculare iar stresul mişcării va fi suportat de mai mulţi muşchi.

6. Fractura de stres

Această accidentare apare în momentul când ţesutul muscular nu mai deţine capacitatea de a susţine stresul antrenamentelor, iar întregul şoc este absorbit de către os. Micro fisurile osoase necesită mai multe săptămâni de pauză pentru a se reface.

O altă cauza pentru apariţia acestei accidentări este lipsa mineralelor şi a vitaminelor din organism. Există astfel posibilitatea de a suferi de fractură de stres indiferent dacă ai depus un nivel foarte mare de antrenament, întrucât se poate manifestă încă de la primele antrenamente, dacă oaselor le lipseşte unul dintre mineralele esenţiale.

În cazul apartitie primelor simptome la nivelul tibiei este necesară o pauză de la alergat pe orice fel de teren.

Singura posibilitate acceptată pentru alergare este în apă, un bazin nu foarte adânc, de circa 1 metru sau mai mult pentru persoanele mai înalte, unde poţi să îţi realizezi antrenamentul, astfel încât să nu îţi pierzi formă fizică pentru care ai muncit cu greu.

Deşi în bazin nu vor fi atinse distanţele pe care le alergi în cadrul antrenamentelor obişnuite, dificultatea de a alerga în apă va compensa lipsa de distanţă.

7. Fasciită plantară

În interiorul tălpii există o membrană care o acoperă, care susţine toate terminaţiile nervoase şi structura osoasă.

Ca urmare a stresului la nivelul tălpii din cadrul antrenamentelor de alergat şi de ciclism apar mai multe microfracturi la nivelul acestei membrane, moment în care aceasta îşi pierde din flexibilitate.

Pentru a scăpa de durerile din zonă şi a recăpăta flexibilitatea membranei respective, este indicat masajul cu o minge de tenis sau cu o sticlă de apă îngheţată, şi bineînţeles, mult stretching.

Ne „auzim” data viitoare! 🙂

Până atunci, atenţie la antrenamente 😉

Mountainbike în pădurea Căldărușani, la Haiduci și Domnițe

Pe 8 noiembrie, riderii curajoși sunt invitați să ia startul competiției Haiduci și Domnițe, care se va desfășura în pădurea Șurlari-Căldărușani, la 30 km de București. Aceasta este noua dată a concursului, cea din octombrie nu s-a ținut din cauza vremii nefavorabile.

Startul va fi dat din localitatea Moara Vlasiei. Înscrierile online la eveniment sunt deschise de astăzi, 14 octombrie, pe pagina competiției, iar aceasta  poate fi accesata  aici.

Se vor desfășura 37 de curse pe trasee variate, iar dintre acestea, 36 vor fi competitive. Pentru riderii începători dar și pentru copiii cu vârsta de peste 6 ani (însoțiți de părinți) se va organiza un traseu special, cu distanța de 16 km.

haiduci si domnite

Organizatorii acestui eveniment, Echipa Riders Club și multiplul campion la MTB  Răzvan Jugănaru au marcat prin desișul pădurii un traseu de 33 de kilometri, numai bun de străbătut  în viteză pe două roți.

În cazul în care unul dintre concurenţii deja înscrişi nu va putea lua startul în data nou anunţată pentru Haiduci şi Domniţe, din motive obiective, acesta va putea beneficia în schimb de o înscriere gratuită la unul dintre evenimentele din calendarul Riders Club 2015 – 2016, cu eticheta RoC MPG Series, în condiţiile descrise mai jos.

Care sunt paşii de urmat pentru a opta pentru un alt concurs:
Participantul în cauză va trebui să solicite acest lucru în scris şi să aleagă alt eveniment din calendarul RoC MPG Series, fie din 2015, fie din noul an, la care doreşte să participe.

Acest lucru se va face doar prin intermediul Formularului de contact de pe site – http://www.ridersclub.ro/ro/contact, cu specificarea concursului ales: din acest an valabil fiind Maratonul Dunării, 25 octombrie 2015, Prundu, jud. Giurgiu, SAU alt eveniment din calendarul Riders Club 2016, etichetat ca fiind RoC MPG Series, urmând să îl menţioneze după lansarea acestui calendar.

Data limită de solicitare a reportării înscrierii pentru un alt eveniment din calendarul RoC MPG Series 2015 / 2016 este vineri, 16 octombrie, până la ora 18:00.
Ulterior completării formularului, participantul trebuie să returneze numărul de concurs, primit pentru competiţia Haiduci şi Domniţe, în perioada 19-21 octombrie, între orele 09:00 şi 18:00, la sediul MPG.

După returnarea numărului de concurs, se va activa înscrierea gratuită pentru care participantul a optat şi care poate fi folosită în calendarul de ciclism.

Rezervările realizate înainte de 8 octombrie a.c. rămân valabile, la preţurile la care au fost efectuate în momentul respectiv.
Totodată, concurenţii înscrişi deja în competiţie, dar şi cei care urmează să se înregistreze îşi vor putea ridica pachetele de concurs în zilele de 5 şi 6 noiembrie a.c. de la sediul MPG, din Bucureşti, iar informaţiile noi le găsiţi aici.

 

Marius Buruianu: “Nu mai concep să treacă o zi fără bicicletă”

Am început să fac sport …

Sport… sport am început să fac de mic, dar nu de performanţă. Am cochetat un timp cu atletismul, am făcut apoi sărituri în apă, dar toate astea în timpul şcolii. Plimbări sau incursiuni cu bicicleta am făcut în funcţie de timpul liber pe care îl aveam. La început, prin anul 2000, am cumpărat primul meu FirstBike de la un magazin aflat pe Ştefan cel Mare, vis-a-vis de stadionul Dinamo. Bicicleta era argintie şi mi se părea cea mai frumoasă din toată România.

Sibiu 2014

Asta până l-am cunoscut pe amicul meu Dan Bistriţeanu, de la care am aflat că mult mai interesante decât plimbările sunt concursurile de MTB, şi iată-mă în 2010 înscris la Prima Evadare. Atunci am înţeles un lucru foarte important, că numai cu un antrenament serios voi putea face faţă unui concurs de MTB.

Deci, m-am apucat serios de treabă! În următoarea duminică am plecat la Câmpulung unde se organizase o recunoştere a traseului ce urma să devină cel de-al doilea concurs la care voiam să particip dar la care n-am mai ajuns. Se anunţa o zi frumoasă şi caldă, cu cer senin. Plutonul, destul de mare, s-a pus în mişcare, însă pe prima urcare am rămas în urmă şi de epuizare începusem să văd numai galben-negru în faţa ochilor. Era clar că nu voi putea continua. M-am întins pe asfalt la umbra unui copac şi aşa cred că au trecut minute bune până am reuşit să-mi revin.

După aceste două episoade total demoralizante am decis că nu voi mai merge la competiţii. Mi se păreau mult prea dure pentru mine. Eram hotărât dar… iar revine Bistriţeanu şi mă convinge să mai paticip măcar o dată la un concurs aşa că, iată-mă la Azuga, la Surmont MTB Challenge! Fusese o dimineaţă ploioasă şi erau multe noroaie pe traseu. La un moment dat a început iar figura cu galben-negru. M-am dat jos de pe bicicletă şi m-am rezemat de o stâncă, să nu mă prăbuşesc pe drum.

La MTB Surmont Azuga, 2010

La MTB Surmont Azuga, 2010

Aşa a început totul. Am stat tot mai mult pe forumurile de ciclism, am schimbat dieta, m-am lăsat de fumat, mi-am cumpărat un costum de ciclism şi, cum era de aşteptat, a venit şi rândul unei noi biciclete, mult mai frumoasă şi mai performantă, la care nici nu puteam visa cu câţiva ani înainte. Mi-am propus să ies la antrenament în fiecare zi şi, cu timpul, au început să apară şi primele rezultate, ca o încununare a eforturilor depuse de câţiva ani. De atunci încolo, viaţa mea s-a schimbat substanţial, iar astăzi nu mai concep să treacă o zi fără bicicletă.

Îmi amintesc că la început orice efort substanţial sau o cursă mai lungă de o jumătate de oră îmi dădeau o stare de epuizare extremă. Îmi amintesc de o tură spre Frumuşani-Budeşti când, plecat de la Delfinului până pe şoseaua Olteniţei, am fost nevoit să mă aşez 15 minute pe bordură ca să-mi revin.

Prima competiţie la care am participat a fost Prima Evadare în 2010. Aveam 47 de ani pe atunci, dar eram plin de optimism şi încredere. Toate pregătirile pentru concurs au fost… o tură de 30 de km înspre pădurea Cernica. Mi-am zis că până la 55 de km, cât era cursa de la concurs, oricum nu e aşa de mult, deci trebuie să o scot cumva la capăt. Am luat cu mine în cursă un rucsac de 2-3 kg unde, printre mâncare şi apă, se afla şi un aparat foto pentru că, nu-i aşa, trebuia să imortalizez momentele cele mai frumoase ale cursei. (!?) Eram echipat cu încălţăminte sport, pantaloni scurţi şi un tricou de bumbac. Am terminat concursul în 7 ore.

Prima_Ev

La Prima Evadare

Antrenamentele mele …

Vara trecută am ajuns să fac ieşiri zilnice doar de câte 2-3 ore, din cauza lipsei de timp şi doar la sfârşit de săptămână puteam acorda 4-5 ore pedalatului. Din această iarnă am încercat să combin spinning-ul cu „forţa”, în speranţa unor rezultate superioare.

Sportul meu preferat este…

În acest moment prefer ciclismul. Apropierea de natură, drumurile pe care le străbat îmi oferă linişte interioară şi satisfacție.

Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este Şugaş Race-2011.

Era o dimineaţă de octombrie cu temperatura sub 10 grade Celsius şi în depresiunea Baraoltului ploua. Când am ajuns sus, pe dealuri, ningea şi zăpada se aşezase de zece centimetri. Solul nisipos în amestec cu zăpada şi apa a distrus frânele. Frigul şi umezeala pătrunseseră prin haine. Toţi eram uzi şi o mare parte dintre noi eram fără frâne sau cu lanţul rupt. Cale de întoarcere nu prea era pentru că traseul de concurs rămânea cel mai scurt drum spre sosire, aşa că am ajuns cu toţii la finish uzi, îngheţaţi şi plini de noroi.

Competiţia mea preferată este Surmont MTB Challenge pentru că de ea mă leagă amintirea „debutului”, dar pentru frumuseţe, dificultate şi efort depus competiţia preferată rămâne Geiger Sibiu MTB Challenge.

Cel mai mândru sunt de progresele rapide pe care le-am făcut şi de podiumuri.

Prietenii mei spun că nu depun suficient efort în pregătirea mea.

Pe podium, după multă muncă

Pe podium, după multă muncă

Am aflat despre mine că organismul uman este o maşinărie complexă, capabilă de un efort pe care creierul, uneori, nu reuşeşte să îl ia în calcul. Şi am mai aflat că, în managementul efortului, organismul este capabil de transformări uimitoare.

Sportul mă face să mă simt plin de energie şi îmi dă un tonus foarte bun întreaga zi.

Uneori, mi se întâmplă să visez cu ochii deschişi la noi trasee.

Obiectivul meu în 2015 este să fac ture de peste 200 de km pe zi.

Dacă ar fi să recomand ceva din experienţa mea, aş spune că perseverenţa şi determinarea duc către reuşită.

Ziua B – Compoziție cu mountainbike, poliție & ploaie torențială

Frate, când m-am dus la Ziua B, competiția de ciclism mountainbike din calendarul Riders Club, nu m-am așteptat să fie chiar Ziua B! Adică, am zis că merg într-o plimbărică până acolo, bag și eu un 42 de kilometri pe potecuțe plate, în pădurice la Cernica, ajung la finish, culeg niște ghiocei și mă întorc acasă satisfăcută că am realizat și eu un long bike ride pe 2015!

Da’ de unde! Am părăsit domiciliul din Popești Leordeni și am pornit-o spre Cernica pedalând și fluierând bike friendly eco bio etc prin Capitală – am zis că n-o iau pe centură, ca să ajung mai ușor, ci ocolesc!, ca să mai bag niște kilometri în Jurnalul meu de antrenament sărăcăcios. Aveam timp berechet, căci startul era la 11 și ceasul de acasă arăta un generos 09:20.

Îmi așezasem frumos numărul pe biclă și în rucsac totul era aranjat ca-n policlinică. Sigur, omisesem să mă uit pe hartă, să văd unde exact unde e startul, dar vorbisem cu o zi înainte cu niște prieteni care veneau și ei la cursă și îmi explicaseră câte ceva. Cât de greu putea fi să nimeresc?!  Really, sunt peste 1000 de participanți, o să văd mașini, bicicliști, mașini cu biciclete, pancarte mari pe care va scrie cu roșu: Roxana, pe aici!!! În plus, am mai fost prin Cernica la ture de câteva ori bune și chiar și la un grătar! (oops, asta mi-a scăpat :D).

Așa că am pedalat frumușel, am intrat în Pantelimon și la sensul giratoriu am făcut stânga, deși toate indicațiile primite cu o seară înainte spuneau altceva. Eram foarte ocupată cu gândurile din capul meu și am tot gândiiiit așa, până mi-am dat seama că de jur împrejur e pădure, că n-am ajuns la nicio cale ferată, la nicio fabrică de pâine, la nicio Cernica și că nici nu se vede nimic din toate astea înainte. Ok, m-am oprit. Cu ocazia asta am realizat că sunt deja cam obosită de la atâta pedalat 🙂 și că e cam târziu pentru un start reușit.

Decid să fac cale întoarsă și pe dreapta dau de Poliția Rutieră în misiune!, în plin exercițiul funcțiunii: dădeau (că erau doi) o amendă unui român. Domnule, zic, unde e calea ferată? Mai am mult? Domnul polițist îmi spune că am cam greșit drumul și că mai e cale lungă până la Cernica, unde vreau eu să ajung. Da’ ce vreau să fac acolo, singurică așa? Am și eu un concurs de biciclete. Da?! Păi și el tot acolo merge! Mă ia cu mașina! M-am uitat în sus, am spus mulțumesc, Doamne, și mi-am îndesat bicla în portbagaj.

Când să încep să conversez cu domnul polițist, care și-a aruncat cutiile cât colo ca să încapă bicicleta mea, se aude un trosnet. Ne uităm în spate: bicla mea lată pe șosea. Să fac infarct, nu alta! Dăm în marșarier, o recuperez, îi scot roata din față și pornim către start. Domnul polițist s-a mobilizat admirabil: a sunat chiar la restul echipajului, ajuns deja pe traseu, să întrebe la cât e startul! Era 11 fără 20, toate șansele să-l prind. Așa că m-am relaxat și l-am invitat pe domnul polițist la primul selfie din viața mea! :)))

politia

Când am ajuns la start, colegii lui au murit de râs când l-au văzut ținând bicla ca să-mi pun eu roata. Răutăcioși, ce să zic! Domnul polițist a fost în slujba cetățeanului până la capăt! – a strigat chiar din toți plămânii hai, Roxana!!!, când am trecut în concurs prin punctul de traseu pe care îl “gestiona”.  😀

Iar am scris o sută de mii de semne fără să ajung la subiectul discuției… Așa, concursul. Păi… potecuțele cu plat și fluturași nu știu unde s-or fi ascuns, că mie mi s-a părut un concurs greuț! Or sunt eu cam ieșită din formă, dar iată că pe un traseu ca cel din Cernica am suferit puțin. Cum anume și de ce: au fost zone cu bălți imense și mâl, la care pierdeai minute prețioase așteptând concurenții (muulți) să traverseze sau traversând chiar tu, coborând de pe bicicletă; au fost trase de noroi întărit, pe care trebuia să le gestionezi foarte mult tehnic, ca să îți menții echilibrul și să înaintezi fără sincope;

Catalin Negrila

foto credit Catalin Negrila

a fost un vânt nemilos, pe digul de lângă lac, la care am ajuns cam obosiți (cred că era cam pe la jumătatea traseului), și pe care l-am părăsit cu toții cam sleiți de puteri- îmi permit pluralul pentru că am văzut colegii de suferință, și părea că arătăm la fel. Niste imagini revelatoare :):

pozzpozzz

Au fost single track-uri pe care nu se prea putea depăși; single track-uri cu rădăcini cam dubioase; ceva asfalt inclus în traseu, care nu face prea bine la mtb :).

single

Au fost și câteva urcări (da, în Cernica!!!), unde cu toată rușinea am coborât de pe biclă și am făcut push bike – asta e, lipsa de volum și forță de peste iarnă își spune cuvântul. Bine că n-am început sezonul cu un traseu montan! 😀 Cred că făceam popas pe traseu.

Una peste alta am venit pe un loc 3 la categorie și, în timp ce așteptam premierea mă uitam cum vine furtuna.

podium

Mai aveam de mers un pic până acasă, mai puțin ca la sosire totuși, că am decis c-o să aleg traseul de pe centură, ca să ajung mai repede. Mi-am îndesat medalia în ghiozdan și am pornit. Și ploaia torențială a pornit și ea! A fost frumos. M-au claxonat toate tirurile posibile, unele pentru că mă vedeau probabil în ultimul moment – vizibilitatea era foarte scăzută din cauza ploii. După 5 km eram deja fleașcă dar partea bună este că nu mi-a fost frig deloc – am pedalat cred că mai bine decât în concurs!, ca să ajung naibii mai repede acasă.

Mi-era dor de un concurs de mtb, și pentru că anul ăsta în plan sportiv pentru mine ar putea fi despre redescoperire, ne întoarcem la începuturi; so, mountainbike cât cuprinde! Când aflați despre curse mișto de biclă, pe trasee sălbatice și complicate :D, dați-mi de veste :). Ne vedem acolo!

foto credit Catalin Negrila

foto credit Catalin Negrila

Andreea Crivoi : „Cred că mă număr printre cei care suntem făcuți pentru sport”

andreaaaa

Am început să fac sport, mai bine spus mișcare, la 5 ani. Am primit atunci prima tricicletă, care nu era cu roți ajutătoare așa cum le cunoaste toată lumea, era o tricicletă cu trei roți, toate de acceași dimensiune – groaznic – multă muncă la pedalat și fără spor.

Mișcarea sub toate formele mi-a plăcut de la început. Am practicat la Casa Pionerilor gimnastică, unde profesoara a chemat-o pe mama să îi spună că ar fi cazul să acorde mai multă atenție și să mă îndrepte spre acest sport. După un vot 2:1 și un consiliu acasă, a învins cartea :).

Am învățat să înot foarte repede, practic nu am avut nevoie de colac și înotatul meu presupune și astăzi scufundările, atunci libere, astăzi cu cei de la Scubadiver. Cred că mă număr printre cei care suntem făcuți pentru sport, este singurul moment când mă regăsesc.

Pașii m-au îndreptat către sport în orice moment dar se ajungea mai mereu în acest punct, de exemplu – în ultima clipă părinții sunt informați de profesorul de educație fizică despre faptul că urmează să plec în cantonament deoarece am rezultate foarte bune și de fiecare dată votul alor mei a fost 2:1, adică NU.

Am practicat constant (de trei ori pe săptămână) baschet în perioada 1997-2005 până am reușit să fac ruptură de ligamente și a trebuit să uit orice sport cu stop pe picior.

Îmi amintesc că la început…

Am reușit să obțin prima bicicletă „adevărată”, un Pegas care se desfăcea la mijloc și avea niște „robineți” albi ca la chiuvetă, pentru a putea fi transportată în porbagaj. Era premiul alor mei pentru mine, de la sfârșitul clasei I,  la vârsta de 7 ani, pentru  că luasem coroniță.

Prima mea competiție ….

În același an când am primit  tricicleta am participat și la primul meu concurs pentru copii, unde am ajuns la finish pe locul trei, o cumplită dezamăgire și jenă față de ceilalți concurenți, care nu aveau monstrul meu pe trei roți  :). Acest loc trei aproape că m-a marcat toată viața și mi-a fost frică de el indiferent în ce domeniu. Tatăl meu obișnuia să mă încurajeze cu „ești cea mai bună dintre cei slabi și cea mai slabă dintre cei mai buni”.

Am reușit bineînțeles tot un loc trei J pe țară la ski, în anii ‘80, un copil apărut de nicăieri care nu mergea la cantonamente, care se „antrena” în spatele blocului, coborând și urcând un dâmb.

Eram foarte mandră când la atletism terminam prima pe școală și pe oraș sau când în concursurile de „circulație rutieră”, la capitolul bicicletă obstacole eram mereu prima în orașul meu.

Copilăria a culminat cu proba de la Bacalaureat, când toți din clasa mea am decis să alegem ca probă educația fizică în defavoarea fizicii, în semn de protest pentru cei care au pus aceste materii în aceeași categorie și țin minte că am reușit atunci cel mai bun punctaj din liceu (fete și băieți) la săritura de pe loc – 2,25m. (Aprecierile răutăcioase nu s-au lăsat așteptate – o colegă m-a făcut „capră comunală” :))

O experiență de neuitat este cea din 2007, când împreună cu soțul meu am traversat Tirolul, din Sudul Gemaniei Scharnitz până în Nordul Italiei Trentino, în cinci zile, cu bicicletele MTB.

Transtirol

Transtirol

Antrenamentele mele …

Am facut și ski tot de la 6 ani, îmi aminesc că în ziua în care am învățat să stau pe schiuri am skiat atât de mult că a doua zi nu puteam să merg și tatăl meu a trebuit să mă poarte în brațe toată ziua :). Așa am făcut cunoștință cu prima mea febră musculară. Skiurile erau de lemn, cu călcâiul detașabil și doar partea din față era fixă; am urcat și am coborât drumul de la Cabana Cheia până în Gura Humorului până în noapte, de aici cred că mi-a rămas plăcerea de azi de a folosi skiul de ture și nu cel de coborâre.

Așa numitele antrenamente și mă refer aici la bicicletă, le făceam zi de zi, dimineața înante de a merge la facultate; în weekenduri, când prietenii mergeau „la grătar” cu mașinile eu veneam cu bicicleta;  în România acelor ani cultura sportului nu pătrunsese la noi, astfel că o femeie sportivă era o apariție, așa că primeam mereu comentarii sau aprecieri răutăcioase.

Este o imensă bucurie pentru mine că începând cu anul 2007 am observat o schimbare de mentalitate, iar astăzi există concurență în plan sportiv și în rândul femeilor, și nu doar simplu fapt că participă le asigură un loc pe podium.

Primul meu loc 1 la MTB a fost cel din 2009 la Padina, o surpriză pentru mine cât și pentru colegii mei de echipă de la acel moment, care m-au adoptat imediat. (Bikersteam)

Padina Fest 2009, primul concurs, primul podium

Padina Fest 2009, primul concurs, primul podium

Nu pot să spun că am avut parte de antrenamente dar am alergat mult la început pe MTB până într-o zi când am primit pentru 3 zile o bicicletă Rabo Bank Test, de la GIANT. Cel care a făcut  acest gest, Dan de la Giant, a spus: „Andreea, ai să ai o revelație!”. Și așa a fost, parcă mă împingea cineva de la spate așa cum se face la start la velodrom, este o senzație nemaipomenită; așa am parcurs 300 km în trei zile și pot să spun că acesta a fost primul meu antrenament adevărat.

Din păcate la acea vreme toți practicam acest sport fără prea multe cunoștințe, munca nu te lăsa să ai parte de un atrenament bine organizat iar concursurile din weekend ajungeau să se transforme în antrenamente.

Sportul meu preferat este

Nu cred că am un sport anume preferat, le practic pe toate, în egală măsura cu bucurie, ori de cate ori am ocazia, și fiecare din ele îmi face viața fericită – ciclism, scufundări, schi tură, alergare. Pe toate le-am practicat cu pasiune și am reușit să obțin rezultate bune în concursuri.

Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este Ploiești – Road Grand Prix – când am participat la categoria mea de vârstă cu băieți ;).

Competiția mea preferată a fost Geiger, tura lungă, 100 km. Astăzi este Velothon Berlin șosea.

Velothon Berlin 2014

Velothon Berlin 2014

Cea mai mândră am fost de terminarea cursei de 100 km MTB de la Sibiu – Geiger, chiar dacă au existat controverse în rândul organizatorilor și au decis să nu mai organizeze această distanță pentru fete. Dar și de Trofeul Muscelului, tura lungă.

De fapt toate concursurile, fie ele de ciclism, alergare montană, maraton, urcare scări îmi dau un sentiment de fericire, terminarea cursei este practic momentul plin de adrenalină care te îmbată cu o multitudine de sentimente strânse în timpul cursei – speranță, deznădejde, fericire, temeri, bucurie, satisfacție. Pentru acea clipă particip, pentru ea sunt acolo.

Prietenii mei spun că știu să trăiesc.

Am aflat despre mine că…

Chiar dacă mereu am spus că nu am instinct de luptător, am descoperit că de fapt îmi place să înving 😉

sosea

Sportul imi eliberează mintea și mă face să mă simt liberă. Nu știu dacă LIBERĂ e cuvântul bine ales, dar cred că știți la ce mă refer atunci când simți vântul în față, când ești în natură, doar tu cu tine.

Am învățat însă să nu fiu egoistă și împart cu mare bucurie aceste sentimente împreună cu echipa din care fac parte, Club Sportiv Adrenalina; particip cu gândul și sufletul alături de ei, sufăr sau sunt fericită pentru rezultatele lor. Cred că acest sentiment nu îl descopeream fără colegii mei și îmi aduce cea mai mare satisfacție.

moara vlasiei 2011

Obiectivul meu în 2015 este să am curajul de a combina cel puțin două discipline sportive într-un cadru competițional organizat și să gust din nou Adrenalina!! 😉

Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune să nu faceți ca mine, antrenându-vă doar la concurs; documentați-vă, cereți ajutorul sportivilor de performanță și îndrumarea specialiștilor atunci când practicați orice fel de sport.

Scroll to top