Bogdan, la antrenamente
*Spre primul meu semimaraton este un proiect Adrenallina, “energizat” de Sloop, prin care 4 oameni obișnuiți, cu joburi full time și fără un background sportiv, învață să alerge: pornesc de la 0 kilometri și tind către cei 21 de km ai unui semimaraton! Acest moment este acum foarte aproape: duminica asta, pe 15 mai, Ana, Bogdan, Andreea și Narcis vor alerga la OMV Petrom Bucharest Half Marathon! Au fost pentru ei câteva luni de antrenamente, în care au experimentat sentimente de stări, au învățat lucruri despre ei, despre corpul și mintea lor, iar duminică au test :). Emoții au cu toții, și ne povestesc fiecare în parte cum a fost și încă este această călătorie pentru ei. Azi are cuvântul Bogdan Ciubuc :):
Acum aproape o jumătate de an eram o epavă. Ne mutaserăm într-un bloc nou, la etajul trei, și, mai în glumă, mai în serios, ne încurajam spunându-ne unul altuia că urcatul zilnic al treptelor o să ne facă bine, la un an și jumătate după ce ne lăsaserăm amândoi de fumat. În realitate, lucrurile stăteau destul de rău: urcam scările suflând greu, trăgând de papornițe, cu ochii împăienjeniți, blestemând la fiecare pas anii de fumat și cu un inexplicabil sentiment de vinovăție pentru că reușisem, dintr-un singur foc, să mă las de țigări și să descopăr că sunt complet paradit, abia trecut de 40 de ani.
N-am avut eu ideea de a ne apuca de alergare. Ana voia să slăbească – cum bine se știe, printre efectele renunțării la fumat se numără descoperirea apetitului pentru dulciuri. Eu unul scăpasem ieftin, cu vreo 5 kile în plus – ca o glumă proastă, toate puse pe burtă. Am acceptat fără să mă gândesc prea mult; la urma urmelor, mă mai încăpea o singură pereche de pantaloni.
În primele două săptămâni a fost un calvar. Nu era prima oară că începeam programul la 5 dimineața, dar sigur nu mă mai trezisem niciodată ca să alerg în parc înainte să răsară soarele. Era iarnă, un frig crunt și eu purtam un fel de izmene negre. Până la urmă m-am obișnuit.
Primul obiectiv era, în capul meu, să alerg 2 km. Roxana (adică sufletul adrenallina.ro) s-a uitat la mine cu o milă infinită: „Îți trebuie ceva mai ambițios, ăsta nu e obiectiv. Ceva gen 21 de km. Semimaraton.” Pe vremea aia m-aș fi simțit campion și dacă reușeam să fug până la colțul străzii. Maraton sau semimaraton, era tot un drac: țicneală curată.
Gâfâielile au dispărut în prima săptămână. Am ajuns să mă trezesc înainte de a suna alarma, la 5 dimineața, uneori și mai devreme. Am alergat mai întâi 3 km, apoi 6, 8, 12, 15. Am fost la primul meu cros și a fost perfect. Nu mă mai simt obosit decât foarte rar. Am dat masa de Paște pe o plimbare de 12 km; fizic, mă simt în cea mai bună formă în care am fost vreodată.
Mai sunt doar câteva zile până la primul meu semimaraton. Cred că am să reușesc să îl termin; mental, cel puțin, am depășit de mult blocajul ăsta. Am făcut deja lucruri care la începutul anului mi se păreau imposibile. Desigur, nu-mi fac iluzia că o să fie ușor, dimpotrivă, îmi amintesc bine ce chin a fost să alerg 15 km. Dar sunt optimist.
Mulțumim Sloop pentru hidratarea de la antrenamente! Sloop e suc natural de fructe fără zahăr adăugat, fără conservanți, coloranți, aditivi. I se spune smuti, și este o adaptare simpatică a lui smoothie, care păstrează conservate toate calitățile nutritive ale fructelor.
primul antrenament impreuna #spreprimulsemimaraton
