Cezar Romaniuc
Am început să fac sport, oficial, înainte să întru la liceu.
În copilărie am fost atras de fotbal (băteam mingea în fața curții mai mereu, dar săream și elasticul cu fetele) de badminton, de șah și cam o dată pe weekend aveam plăcuta ocazie să mă urc pe un Pegas de la un vecin (ăla cu șaua lungă), deci pot să spun că îmi plăcea sportul de mic, îmi place și acum, iar asta cred că nu se va schimba niciodată. Chiar mă gândeam într-o seară că sportul ajută și va ajuta întotdeauna omul să pășească cu dreptul în societate, să fie sigur pe el… ; va ajuta un om să fie om.
Îmi amintesc că la început am urmat un liceu cu profil uman, care avea și clasa de sport. Visam să joc fotbal într-un campionat profesionist, dar pentru faptul că mi-a plăcut și școala, nu toată, am ajuns, acum, să scriu despre fotbal și nu numai. (n.r. Cezar este jurnalist sportiv).
Din 2005 am descoperit ce înseamn o bicicletă
și pot să spun că a fost dragoste la prima vedere, deși cu bicicleta m-am mai văzut prin anii copilăriei. Și pentru a pedala cât mai mult am decis să mă fac curier. Vedeam în filme curierii pe bicicletă și mi-a plăcut ideea.
Din momentul când am realizat că această legătură va fi una de durata, nu cred că au existat saptamâni în care să nu pedalez cel puțin 3-4 zile pe saptamâna. Au fost zile când pedalam prin oraș, între 8:00 și 20:00, peste 100 de km! Mă duceam la serviciu, mă duceam la cursuri, mă duceam la piață, mă duceam la film, mă duceam la o întâlnire cu o față, mă duceam “călare” pe bicla. Și azi fac asta, dar am lăsat curieratul în urmă pentru o carieră în media.
Cu timpul am luat în greutate.
Stresul și programul tot mai încarcat … și trebuia să caut un sport care să mă ajute să scap de surplusul de kg, dar parcă bicicleta nu putea să mă ajute. Într-o zi, era început de an, datorită unui fost arbitru de fotbal am descoperit alergatul, pregătirea de dinaintea unor ture de parc/stadion și perioada de după – recuperarea. Se întâmpla pe la începutul lui 2014.
Cred că în acel an nu a existat parc în București în care să nu fi alergat câtiva km. Cu toate astea, greu scăpam de kg. Îmi plăceau tare mult zilele care începeau cu cel puțin 5 km alergați prin Parcul Plumbuita. În acel început de an citisem undeva despre evenimentul “Cu bicicleta la mare”. Mi-a plăcut și am decis să mă pregătesc pentru asta, pentru a ajunge la mare pe bicicletă! Deci combinam alegarile cu orele petrecute în sală pe o bicicletă statică.
Si am reușit. Am pedalat 250 de km în două zile, București-Năvodari, deși greutatea mea nu era una care să mă avantajeze! Dar ușor-ușor scăpam de ea, se simțea, se vedea.
Din păcate, în partea a doua a anului am lăsat-o mai moale, tot din cauza activităților profesionale, dar și din lipsa unui anturaj de oameni mai activi d.p.d.v al sportului. M-am gândit mai serios la problema asta și am decis să-mi reiau alergările.
Prima mea competiție a fost Semimaratonul de la București, din primăvara lui 2015.
Nu alergasem niciodată mai mult de 10 km și nu știam dacă am să rezist 21, dar experiența cu bicicletă la mare m-a ajutat și am zis că și de această dată trebuie să reușesc.
Antrenamentele mele nu se întindeau mai mult de o oră și jumătate, timp în care mă chinuiam să ajung la 8 km. Alergam dimineața, după 7, într-o zi, iar ziua următoare alergăm seara, după 19. Vreo 3 zile din saptamâna nu făceam niciun efort.
Sportul meu preferat este ciclismul pentru că între mine și bicicletă s-a creat o legătură foarte frumoasă, iar atunci când pedalez efectiv mă limpezesc la cap. Pot să spun că ciclismul este și o joacă pe care o iau în serios.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este km 35 de la Bucharest Marathon 2016, când am crezut că îmi explodează gambele și momentul când am ajuns în vârful Ciucasului, în același an, la Ciucaș x3, probabil cele mai frumoase minute din viața mea de alergător.
Nu am o competiție preferată, dar prefer Duatlonul pentru că îmi place combinația dintre alergare și bicicletă.
Cel mai mândru sunt atunci când mă gândesc la momentele când am reușit să-mi depășesc limitele, dar și la momente când nimeni nu-mi acorda vreo șansă, pentru că știam că lucrurile nu vor sta așa cum vedeau cei din jur. Cred că dacă pleci la un drum cu o gândire pozitivă, cu siguranță vei ajunge acolo unde ți-ai propus.
Prietenii mei spun că sunt de apreciat, că am un suflet de luptător. Nu știu ce să zic, dar cred că le-am atras atenția prin ceea ce am făcut pâna acum acum și înca o mai fac.
Sportul mă face să mă simt liber, mă face să uit de toate necazurile și neplăcerile cu care ne confruntăm aproape zi de zi, mă face să zâmbesc.
Obiectivul meu în 2018 este participarea la câteva competiții noi pentru mine, să termin un concurs de triatlon și să parcurg cât mai mulți km pe bicicletă.
Daca ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că nu trebuie să ne dăm bătuți niciodată, să luptăm pâna la ultima picătură de energie și cu siguranță vom ajunge acolo ne dorim.
