tudor

EXCLUSIV: Dana Torok, prima româncă sub 11 ore la Ironman: Din septembrie anul trecut am respirat doar pentru recordul național!

Doamnelor și domnilor, Dana Torok este prima româncă ce reușește performanța unui timp absolut incredibil într-o cursă de anduranță tip triatlon distanță foarte lungă, Ironman, devenind astfel deținătoarea recordului național pe această distanță, cu 10 ore, 32 de minute si 25 de secunde. Dana a reușit asta la Austria Triathlon Podersdorf, weekendul trecut, pe 2 septembrie. Vechiul record național era deținut de Ana Mega, și era de 11 ore și 23 de minute.

Iată timpii defalcați ai Danei, pe probe: înot – 1 oră și 8 minute, bicicletă- 5 ore 34 de minute, alergare- 3 ore 43 de minute.

Dana este o obișnuită a sportului de anduranță, s-a îndrăgostit de această distanță și în anii aceștia a construit, ridicând constant ștacheta – acesta este al doilea record național pe care îl setează.

Am vorbit cu Dana în exclusivitate și am întrebat-o ce o mână în luptă, ce o face să depună zilnic efort în antrenamentele complexe pe care le presupune Ironman și ce îi dă anduranța, cu ce o hrănește, și cum a reușit să facă istorie în anduranța feminină din România.

Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Dana, felicitări pentru performanţa ta! Eşti din nou deţinătoare a recordului naţional feminin pe distanţa Ironman, de data asta cu un timp absolut incredibil. Spune-ne cum ai reuşit acest 10 ore, 32 de minute şi 25 de secunde? Acum 2 ani, timpul tău pe distanța asta era în jurul a 11 ore şi 34 minute. Cât ai muncit pentru timpul ăsta?

Dana Torok: Am muncit foarte, foarte mult. În perioada de vârf am avut antrenamente de până la 25-27 de ore pe săptămâna. Din septembrie anul trecut, de când am plănuit sezonul competiţional 2017, am respirat, am mâncat şi am dormit numai pentru titlul de campioană naţională şi pentru recordul naţional.

Am studiat mult, deoarece am vrut să mă antrenez “cu cap”. Am avut grijă să nu întru în stări de burn-out şi să nu mă accidentez. Am slăbit pentru că am ştiut că la alergare contează fiecare gram în plus sau în minus. M-am hrănit sănătos.

Iar ingredientul cel mai important a fost liniştea sufletească, pe care am reuşit să mi-o găsesc la sfârşitul anului trecut.

Cum a arătat 2017 pentru tine din punct de vedere antrenamente? Mai ales că Ironman presupune un consum enorm de timp şi energie. Cum ai prioritizat lucrurile sau cum găseşti loc pentru antrenamente, pe lângă job, viaţă socială…?

Părerea mea e că oricine doreşte cu adevărat să se antreneze pentru Ironman îşi găseşte timp, cu puţină organizare deşteaptă. Trebuie doar să îşi dorească cu adevărat, cu fiecare celulă a corpului său. Eu am reuşit să mă antrenez de două ori pe zi şi când eram la teatru în prag de premieră şi lucram 8-10 ore pe zi.

Mă trezeam la 4 dimineaţa să mă urc pe trainer pentru câteva ore, iar la 10 eram fresh la repetiţie. În pauza dintre repetiţii mergeam să alerg sau să înot.

Culmea e că am găsit timp şi pentru viaţă socială. Singurul “sacrificiu” pe care l-am făcut a fost să mă culc mereu devreme. Odihna e foarte importantă, la fel de importantă ca antrenamentele. 2017 a fost şi încă este cel mai frumos an din ultimii zece ani. A fost încununat cu multe realizări, pe plan sportiv, profesional, dar şi personal. Am legat prietenii frumoase, am eliminat toate elementele negative care îmi tulburau echilibrul sufletesc.

De ce ai ales Podersdorf şi care au fost provocările acestui traseu? Povesteşte-ne puţin cu ce te-ai confruntat în cursă. Ştiu că fiecare cursă de anduranţă are povestea ei, mereu ceva se întâmplă din ce nu ai vrea şi trebuie să remediezi din mers lucrurile şi să găseşti o soluţie. Tu cu ce te-ai confruntat acum?

Oooo, Podersdorf e una din cele mai faine curse pe care le-am făcut vreodată. În primul rând, îmi place că traseul de bicicletă e plat.

Mă simt foarte puternică pe plat. În Timişoara nu prea ai unde să te antrenezi pentru diferenţa de nivel, de aceea majoritatea timpului sunt cu bicicleta pe centura Timişoarei.

Şi deoarece e fără diferenţa de nivel, Podersdorf e o cursă foarte rapidă, deci un posibil loc de doborât recorduri. Asta dacă sunt şi condiţiile meteo favorabile. Cu toţii ştim că dacă e plat sunt foarte mari şanse de vânt puternic. Anul acesta a fost vânt foarte puternic. Am înţeles că a bătut cu 25 km la oră.

Cu o zi înainte deja se înrăutăţise vremea, s-a răcit şi a plouat. Noaptea de dinaintea concursului nu am putut dormi din cauza vâjâitului puternic al vântului.

Dimineaţa dârdăiam de frig în tranziţie şi mă uităm deznădăjduită spre valurile din lac. Cu un an înainte, la Ironman Vichy, am avut mari probleme cu valurile, am scos un timp foarte prost la înot şi am ieşit din lac mai mult moartă decât vie. Iar acum mă uităm la valuri şi mă gândeam că pot să uit de recordul naţional la care visam de atâta timp. Însă cu 20-30 de minute înainte de cursa m-am adunat şi mi-am zis că nu am muncit atât degeaba, că trebuie, pur şi simplu, să mă adaptez la situaţie şi să dau tot.

Şi asta am şi făcut. Până la urmă, valurile nu au creat problema decât într-o direcţie, în celelalte chiar simţeam că mă ajută şi că mă împing în faţă. Când am ieşit din apă, zâmbea soarele. Am simţit că cineva acolo sus mă iubeşte. Am urcat pe bicicletă şi am dat tot. Am profitat cât am putut de vântul de spate ca să recuperez timpul pierdut cu cel de faţă. La alergare am avut parte de vremea perfectă, puţin soare cât să te înveselească, iar în rest răcoare şi vânt, cum îmi place mie.

Cu ce strategie de cursă ai plecat la start? Care era marea ta teamă? Ce a contat cel mai mult în acest rezultat, ce a făcut diferenţa?

Strategia a fost să dau tot. Să fie cursa vieţii mele. Legendară, cum zice şi sloganul cursei. Să scot sub 11 ore. Când eram întrebată cât vreau să scot, răspundeam 10 ore și 59 de minute. Nici prin cap nu mi-a trecut că voi putea scoate 10 ore și 32. Teamă mea cea mai mare au fost valurile, însă am reuşit să scap de ea. În acest rezultat, diferenţa a făcut-o muncă. Determinarea. Pozitivitatea. Încrederea în mine. Gândurile bune ale oamenilor dragi mie de acasă.

Cu cine te antrenezi? Ai un antrenor care îţi urmăreşte evoluţia? Sau eşti autodidactă?

Nu am antrenor. După cum ţi-am zis, am studiat mult şi am reuşit să îmi compilez un program de antrenamente care să mi se potrivească precum o mănuşă. La înot mai cer sfaturi unui înotător foarte bun şi drag mie.

Cum te simţi acum, că ai reuşit performanţa asta? Cât contează pentru ţine această titulatura: “deţinătoarea recordului naţional pe distanţă Ironman”?

Sunt în al nouălea cer! Cu un km înainte de finish, ştiind ce timp voi scoate, m-a apucat plânsul şi nu m-am mai putut opri decât la o oră după finish. Şi acum când mai îmi amintesc anumite momente din cursă mi se face pielea de găină şi mi se umezesc ochii. Titulatura această contează foarte mult. Mă onorează. E o confirmare a muncii mele, a tuturor strădaniilor mele. E un boost pentru planurile de viitor.

Ce te ţine motivată? Sunt mulţi ani de când ai ales drumul anduranței şi al triatlonului şi nu pare că îl vei părăsi prea curând. Ce îţi da ţie anduranţa?

Progresul este ceea ce mă ţine motivată. În decurs de 4 ani am făcut 5 curse Ironman. Am evoluat de la an la an. Nu am de gând să părăsesc drumul triatlonului pe distanţă lungă. Aş vrea să continui şi când voi fi mamă. Iar dacă îmi va permite sănătatea, vreau să fac curse pe această distanță până la adânci bătrâneţi.

De ce te-ai “lipit” de distanţă asta? De ce nu triatlon clasic sau altceva?

Ironman e un microb pe care dacă l-ai luat, greu mai scapi de el, poate deloc. E cea mai “provocatoare provocare”. Antrenamentele lungi pentru această cursă sunt timpul meu cu mine. Timpul meu de meditaţie. Mă eliberează de tot ce e negativ şi mă echilibrează.

Spune-ne câteva lucruri fără de care nu ai fi reuşit chestia asta.

Dorinţa, munca, munca, munca, pasiunea, dedicaţia, concentrarea… Sunt indispensabile. Eu am fost norocoasă şi am avut parte de susţinere totală din partea părinţilor şi a prietenilor. Şi lucrul acesta a contribuit la reuşită.

Ce urmează pentru tine: planuri de viitor, curse…

Anul acesta mai am doar 2-3 concursuri, dintre care triatlonul pe distanţă olimpică de la Mamaia şi Triatlonul Aradului, la care voi participa în mod sigur. La anu’ aş vrea să fac multe… dar acum nu vreau să decid pentru că sunt încă sub influenţa euforiei de după Podersdorf. Ce e cert şi pot să va zic este că îmi doresc să îmi bat propriul record.

Vom fi peste 1800 de alergători la Ciucaș X3 weekendul acesta!

Clubul de Turism și Alpinism Ciucaș Ploiești organizează a VIII-a ediție a concursului de alergare montană Ciucaș X3, eveniment ce va avea loc în stațiunea Cheia, județul Prahova.

Weekendul 7-10 septembrie va aduna peste 1800 de concurenți din toată țara și din afara țării și peste 1000 de susținători.

Cele 3 curse (semimaraton, maraton și ultramaraton) se desfășoară în 3 masive (Ciucaș, Siriu și Grohotiș) și însumează 170 km de trasee pe care se aleargă, promovînd o zonă importantă și sălbatică din Valea superioară a Teleajenului.

Cursa de 105 km este prima cursă de Ultramaraton Montan Individual din România.

Cursa copiilor este un eveniment care se desfășoară duminică, 10 septembrie, fiind o cursă simbolică, necompetitivă. Evenimentul poate fi urmarit Live pe internet. Mai multe detalii, rezultatele live si linkul transmisiunii pe www.ciucasx3.ro.

Clubul de Turism și Alpinism Ciucaș Ploiești – organizatorul – are ca scop promovarea activităților în masivului Ciucaș în rândul tinerilor, precum și inițierea de proiecte de dezvoltare durabilă a comunităților din zonă. Sunt implicați în eveniment și: Serviciul Public Județean Salvamont, Societatea Română a Radioamatorilor, Primăria Mâneciu, Jandarmeria Mâneciu, Politia Maneciu, Politia Valeni, Inspectoratul de Pollitie a Judetului Prahova, precum și comunitatea locală din Cheia.

Alimente pentru recuperarea post cursă

(c) pushcrossfit

Ceea ce mănânci în perioada imediat următoare după ce ai încheiat o cursă influențează prestația ta sportivă pe viitor, la antrenamente sau curse.

Antrenamentul sau competiția se traduce în stres pentru corp, iar asta duce la inflamație, care devine: durere musculară sau în încheieturi, refacere înceată sau risc crescut de accidentare, pe fondul acestei vulnerabilități.

Noi tocmai ne-am întors de la Maratonul Olteniei, unde am participat la proba de mountainbike, tura scurtă – 33 de km cu aproape 1.000 de metri diferență de nivel. A fost ceva anduranță, cu ruperi de ritm, urcări susținute, pe o căldură toridă, desi vara e cam pe sfârșite.

Fie că ați fost și voi pe trasele de concurs, la ciclism sau alergare, sau oriunde ați fost la curse sau unde veți mai merge, trebuie să fiți atenți la aspectul acesta: alimentația după efort intens.

Alimentele potrivite vă ajută post race în mai multe moduri:

refac depozitele de glicogen din mușchi pierdute în efort;
preîntâmpină/minimalizează distrugerea musculară.

Astfel, pentru refacerea musculară și a întregului organism după efort aveți nevoie de alimente care vă aduc un mix de carbohidrați și proteine, precum:

Avocado pe pâine + sare de mare

(c)strayedtable com

Sigur, cu avocado este o relație categorică: îl iubești sau îl urăști. Dacă ești norocosul din prima categorie, atunci acest fruct o să îți facă mult bine. Este bogat în potasiu – adică ceea ce pierdem toți prin transpirație. Dincolo de asta, nenumărate studii dezvăluie faptul că grăsimile monosaturate pe care le conține îmbunătățește sănătatea cardiovasculară.

Sarea presărată pe deasupra o să suplinească sodiul pierdut în cursă.

Brânză de vaci cu fructe proaspete

Până ajungi la o masa copioasă post cursă, pune mâna pe o brânzică de vaci și niște fructe. Conține protein din zer de calitate, calciu, iar fructele vin cu carbohidrați. Să nu cumva să cauți brânză dietetică sau cu un procent scăzut de grăsime! Acest tip de rpoduse nu sunt nici indicate și nici nu te ajută în acest moment, când trebuie să te hrănești cu substanțe nutritive de calitate nu să te gândești la diete.

Somon cu cartofi dulci la cuptor

(c) muscles&fitness

Peștele este o sursă de proteine iar omega3 este o minune pentru corp: îmbunătățește ritmul cardiac și scade rata efortului perceput în timpul exercițiilor fizice! Se pare că sportivii care consumă ulei de pește după o cursă grea sau un antrenament solicitant au o imunitate crescută față de alții – cel puțin asta arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Aberdee.

Broccoli și varză roșie

Și broccoli este un aliment love/hate J, dar ghiciți ce, este o sursă incredibilă de nutrițienți cu rol antiinflamator – calmează inflamațiile, alergiile și combate stresul oxidativ.

Ideea este să îț preparați termic cât mai puțin, pentru a-i păstra beneficiile nutriționale.

Varza roșie conține cantități însemnate de polifenoli, ce reduc inflamația și stresul oxidativ.

Ghimbir

(c) well-beingsecrets

Se pare că ghimbirul are proprietati farmaceutice comparabile cu cele ale medicamentelor antiinflamatoare, arată studiile. Cum poți consuma ghimbir? În sucuri/shake-uri ceai, dressing de salată, supe, legume călite.

În concluzie, ferește-te de alimente de alimente procesate, încearcă să cauți și să alegi hrană “curate”, cu vitamine și nutrienți de calitate, ca să susții efortul sportiv și în general, pentru o viață sănătoasă.

Dacă te preocupă și care sunt alimentele care îți cresc performanța sportivă, avem noi un articol și pe tema asta, aici.

Lectură plăcută sau poftă bună!

Dana Balmău: Ea este tipa de 52 de ani care te întrece la competiții!

Ana Dana Balmău (c) arhiva personala

Am cunoscut-o pe Dana acum câteva zile, la Maratonul Olteniei. Este impropriu spus că am cunoscut-o: am participat amândouă la cursa de mountain bike, traseul scurt, și am văzut-o pe podium, la premiere. Și-a câștigat categoria de vârstă și a ocupat locul 4 la general – da, m-a întrecut :). A, și a doua zi și-a câștigat categoria de vârstă la proba de alergare, pe 10 kilometri.

Dar nu asta m-a frapat la Dana, ci faptul că am văzut pe podium o tipă care arăta de 30 și ceva de ani, premiată la categoria +50. Sincer, am zis că e o greșeală. Cum poți arăta așa la 52 de ani?! Și cum poți să întreci la vârsta asta junioare sau tipe mult mai tinere?

Păi, am aflat chiar de la ea, pentru că sigur deține poțiunea tinereții fără bătrânețe, și am de gând s-o rog să ne dea și nouă din ea 😀 .

Deocamdată, avem formula, ne mai rămâne doar s-o aplicăm! 😀 Ne-a spus-o chiar ea, mai jos:

Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Salut, Dana, şi felicitări pentru performanta ta de la Maratonul Olteniei – ai câştigat categoria de vârstă atât la MTB, cât şi la alergare.

Spune-ne pentru început câteva lucruri despre tine: unde locuieşti, ce lucrezi, ce vârstă ai, ce îţi place să faci… O scurtă introducere ca să ştie oamenii puţin despre tine :).

Dana Balmău: Locuiesc în Bucureşti, sunt informatician într-o bancă şi am 52 ani. Nu fac sport de performanţă, dar la nivel de amatori fac mişcare la modul consecvent.

Merg la sală 8-10 ore săptămânal, îmi place să merg cu bicicleta de câte ori am ocazia (mă deplasez cu ea şi la serviciu) şi nu ratez nicio ocazie de a alerga.

Cât de mult te-ai antrenat pentru acest concurs?

Nu m-am antrenat în mod special, dar l-am aşteptat cu mare bucurie.

Care este relaţia ta cu sportul? Când ai început să practici sport? Şi ce sport anume?

Nu am practicat vreun sport de performanţă. Am început să fac sport consecvent acum aproximativ 10 ani şi de atunci merg regulat la sală şi fac antrenamente de grup combinate: cycling, TRX, switching, pilates, yoga, metabolic, c-core și altele.

Dana Balmău (c) arhiva personala

Eşti într-o formă extraordinară şi crede-mă că nu îţi arăţi deloc vârsta! Ce te menţine frumoasă? Sportul? Alimentaţia? O combinaţie dintre cele două?

Sunt convinsă că mişcarea face bine şi alimentaţia echilibrată face minuni. Încerc să le combin pe amândouă.

Deşi nu eram o fire sedentară, profesia mă făcuse să devin. Fără să-mi dau seama, am acumulat kilograme şi la un moment dat cineva m-a întrebat dacă sunt gravidă. Deşi îmi propusesem de mai multă vreme să fac ceva, ăsta a fost momentul hotărâtor.

Ca să-mi fac curaj mi-am făcut un abonament la o sală din apropierea casei, împreună cu fiica mea – care atunci era la liceu.

Nimeni din anturajul meu nu făcea sport. Am avut noroc să o întâlnesc pe Luiza Bucur, antrenor, care pe lângă sport m-a determinat să-mi schimb şi dieta, lămurindu-mă că nutriţia este hotărâtoare în slăbire, şi nu e suficient doar sportul.

A fost o luptă de lungă durată cu mine însămi să nu renunţ la antrenamente. Apăreau tot felul de obstacole mai mult sau mai puţin justificate, care păreau a complota să mă las de sport. Luiza a fost persoana care m-a mobilizat şi prin atitudinea ei a fost un exemplu pentru mine. M-am dus după ea de câte ori a schimbat sala la care era instructor şi, încet încet, au apărut şi rezultatele. Începusem să mă simt mult mai bine, nu mai umblam cu pastile în geantă (antinevralgic, nurofen…), nu mai aveam dureri de picioare, de cap, de spate.

Ca să nu mai mănânc dulciuri îmi autosugeram că zahărul mă otrăveşte. Aşa am reuşit să rezolv problema prăjiturilor. Şi pentru că nimic nu e întâmplător şi universul conspiră deasupra noastră, din cauza unor probleme de sănătate şi soţul meu a început să facă sport!

Am început amândoi să fim mai atenţi cu ce “băgăm în gură” şi încet încet din meniul nostru au dispărut complet mezelurile, tocăturile, alimentele procesate. Nu prea mai adăugăm nici sare în ceea ce pregătim iar zahărul l-am exclus complet din meniu.

Când ai intrat în lumea sportului amator?

Prima competiție la care am participat a fost un super-sprint la triatlonul de la Mamaia 2015 (400 m înot, 10 Km bicicletă și 2,5 km alergare).

A fost excelent! Am reuşit să ajung la finish! Eram la 4 luni după o accidentare stupidă, fără nicio legătură cu sportul, soldată cu cinci coaste rupte și concediu medical 1 lună… Dar veneam după o recuperare la mare cu mult soare, alergări uşoare şi înot.

Care este tipul de mișcare preferat? Ce tip de curse îţi plac?

Cu timpul, mersul la sală a devenit al doilea job şi este în continuare modul meu preferat de a face sport.

Cu aceeaşi plăcere merg şi cu bicicleta. Alerg pentru că simt că îmi face bine şi îmi completează antrenamentele. Am de lucru cu înotul… de fiecare dată când ies din apă la triatlon mă şi văd la linia de finish, îmi spun că am scăpat.

Anul 2016 a fost anul competiţiilor, triatlon, duatlon, alergare, mtb… astea erau cuvintele care se auzeau la noi acasă.

La triatlonul de la Mamaia, în 2015, am concurat cu o bicicletă de oraş cu coşuleţ. Eu eram mulţumită dar ulterior soţul meu mi-a cumpărat o bicicletă competitivă.

Cu bicicleta nouă am spart gheaţă şi la propriu şi la figurat la Trichallenge Izvorani 2016 – sprint, unde am şi luat prima buşitura zdravănă. M-am dat peste cap cu bicicleta, s-a strâmbat roata, s-a rupt frâna pe faţă, m-am julit la mâini dar m-am ridicat şi am terminat cursa – locul 1 , singura participantă la 50 +.

Căzătura a fost un semn să continui. Nicu, prietenul nostru, triatlonist mai vechi, a zis că e de bine. Şi el a căzut la primul triatlon. De atunci particip la astfel de curse de câte ori am ocazia. E competiţia mea favorită.

Dana Balmău (c) arhiva personala

Te-a inspirat cineva anume să faci sport?

Mai mult m-a inspirat un prieten. L-am sustinut la triatlonul de la Mamaia 2014 şi aşa am început competiţiile.

Îmi place determinarea sportivilor de a-şi depăşi de fiecare dată limitele. Nu mă inspiră un sportiv anume ci spiritul ce însufleţeşte competiţiile, indiferent de nivelul lor. Ca să simţi asta trebuie să fii acolo să participi.

Vii dintr-o familie sportivă? Ai făcut sport în copilărie?

Sport am făcut ca toată lumea la şcoală, nu provin dintr-o familie sportivă, dar am devenit eu.

Spre deosebire de noi, fiica noastră, care are 26 ani, are alte hobby-uri. Deşi aleargă şi ea, îi place cel mai mult să danseze (diverse stiluri: salsa, belly-dance). Ea şi colegii ei sunt într-o continuă mirare şi admiraţie vis-à-vis de preocupările noastre sportive.

Prietenii noştri consideră că am devenit un pic excentrici (ca să nu zic ciudaţi), ei nu înţeleg prea bine ce ne motivează pe noi să facem atât de multă mişcare.

Colegii de la birou sunt la curent cu fiecare competiţie şi aşteaptă să vin cu trofee şi bomboane (a devenit deja tradiţie).

Cum te împarţi între familie, job, antrenamente?

Nu mai am timp să fac ciorbă pentru soţul meu. Cu toate că preferă sportul în aer liber, l-am corupt să vină şi el la sală.

Programul meu obişnuit începe la 6 dimineaţa când ne trezim, ne facem bagajele, mâncăm un iaurt cu cereale, bem o cafea, un ceai şi plecăm la serviciu.

După ora 18 încep antrenamentele, aproximativ 2 ore zilnic. După antrenamente ajungem acasă şi pregătim împreună masa de seară…

De obicei salată, legume, peste, pui, un pahar de vin şi ceai. Din când în când vorbim cu copilul pe skype. Apoi citesc câteva pagini şi adorm…

Vara, în weekend-uri, evadăm la mare, unde ne place să alergăm pe nisip la răsărit şi să înotăm.

Ce ţi-a plăcut la Maratonul Olteniei? Cum ţi s-a părut traseul de bicicletă?

În primul rând îmi place că se vorbeşte olteneşte. Sunt născută la Craiova aşa că am o legătură specială cu Oltenia.

Mi-a plăcut mult atmosfera competiţiei. Organizarea a fost excelentă, voluntarii foarte drăguţi ne-au susţinut şi încurajat pe traseu, zona de refresh de la final extraordinară, traseul foarte bine marcat şi cu destule provocări.

Ştiam de anul trecut că este greu, dar satisfacţia de la final merită orice efort. Traseul de bicicletă a fost dificil, dar aşa trebuie să fie la MTB. Cu toate că mi-am îmbunătăţit mult timpul faţă de anul trecut, îmi dau seama că am mult de învăţat la tehnica de căţărare.

Au fost multe porţiuni la care am trecut la push-bike, mi-a căzut şi lanţul la prima ascensiune, am parcurs o bună parte din traseu cu emoţii să nu se defecteze bicicleta şi mai rău, schimbam vitezele cu multă grijă să nu se rupă ceva… Emoţii şi adrenalină.

Cum te face sportul să te simți? De ce ai nevoie de el?

Să ştii că sportul dă dependență. Dacă trece o zi şi nu fac mişcare nu mă simt bine. Pot spune că am înlocuit medicamentele cu mişcarea.

Ce ai învăţat practicând sport?

Sunt mai disciplinată şi mai hotărâtă.

Eşti genul competitiv sau preferi mai degrabă plimbările în natură sau turele alături de prieteni?

Îmi plac plimbările în natură, dar şi acolo îmi dau seama că am devenit genul competitiv. Mă simt bine când ajung printre primii la destinaţie…

Ce altceva îţi place în aceeaşi măsură precum sportul?

Îmi place mult să călătoresc, să merg cu prietenii la munte sau la mare, să merg cu maşina la plimbare. Îmi place să privesc focul şi să ascult prietenii cântând în jurul lui, mă relaxez când citesc o carte bună … şi am multe momente în care îmi place să stau fără să fac nimic.

O cursă la care îți dorești să ajungi?

Mi-am propus pentru sfârșitul anului să particip la primul meu maraton. Am ales in mod simbolic locul unde s-a născut această cursa: Maraton Athena. Voi fi la start pe 12 noiembrie.

Doar adidași trebuie să-mi mai iau, altfel totul e stabilit.

România se pune în mişcare şi îşi redefineşte stilul de viaţă (P)

România a ieșit din perioada regimului comunist cu restanțe care au făcut-o să îşi caute mijloacele şi resursele pentru a depăşi un moment istoric sensibil. Una dintre aceste restanţe a fost atitudinea față de sport. Pentru cei mai mulți oameni, ora de educație fizică era parte a unui program de control.

Nu conta atât de mult cultivarea plăcerii de a face mișcare și nici înclinația de a te simți bine în propria piele practicând un sport de care ești pur și simplu atras, ci mai degrabă sportul devenea o probă impusă. Ca atare, după decembrie ’89, sportul, mișcarea sau educația fizică au fost considerate ca aparținând celor care își dedicau viața performanței.Ceea ce însemna că România avea foarte mulți spectatori și foarte puține persoane dispuse să facă mișcare în mod regulat.

Cea mai mare oră de sport

Succesul unui proiect de tipul „Cea mai mare oră de sport” are, de aceea, ceva uimitor. An de an, Telekom Romania organizează, în mai multe orașe din România, un Festival de sport în toată regula. Mii de participanți, zeci de mii de suporteri, sute de instructori, zeci de clase de sport, 21 de orașe participante. Cam așa a arătat cea de-a VII-a ediție a evenimentului.

Când am văzut desfășurarea de forțe din București ne-a fost clar că ceva s-a schimbat fundamental în atitudinea românilor față de o viață din care nu lipsește sportul. În Capitală au participat 2.500 de persoane, susținute de peste 20.000 de spectatori. Totul a fost organizat în jurul a 15 clase de fitness, coordonate de 35 de instructori, și a 9 zone de sport: cycling, postural, bootcamp, streetworkout, freewheel, tenis de masă, fotbal, handbal, ştafetă alergare.

Această schimbare nu s-a întâmplat peste noapte. Pe de o parte, a contat organizarea acestui eveniment timp de 7 ani consecutivi, în 3 orașe, iar pe de altă parte, a contat exemplul fiecărei persoane de a include mișcarea în stilul său de viață. Pas cu pas, România s-a pus în mișcare. Şi, cel mai important, i-a plăcut.

Peste 50.000 de persoane la cea de-a VII-a ediție a Celei mai mari ore de sport

În total, Bucureștiul, Brașovul și Mamaia au atras peste 50.000 de persoane la cea de-a VII-a ediție a Celei mai mari ore de sport. Totul a fost organizat cu ajutorul a 35 de clase de fitness, coordonate de 118 instructori naționali și internaționali, și a 18 zone de sport precum: cycling, streetWorkout, freewheel, tenis de masă, fotbal, handbal, cross up&down, bootcamp, postural.

În plus, festivalul a prilejuit și punerea la dispoziția participanților din București, Brașov și Mamaia, a trei zone medicale asigurate de BTL România, care a oferit peste 500 de teste EKG pentru depistarea sindromului de moarte subită și sesiuni de estetică medicală; Crucea Roşie, care a oferit cursuri de prim ajutor și resuscitare pentru 100 de copii și adulți și de Fundația Leventer, care a oferit teste pentru depistarea cancerului de piele.

Mișcarea face bine

Mai mult decât atât, cu fiecare ediție a festivalului Cea mai mare oră de sport, Fundația Telekom Romania a reușit să susțină mai multe cauze umanitare. Anul acesta, au fost strânse suficiente fonduri pentru susținerea a două cauze caritabile: 40 de familii fără venituri din județul Giurgiu vor primi aproximativ 1000 de kg de alimente neperisabile, iar Hospice Casa Speranței va primi ajutor financiar pentru copiii și adulții cu boli incurabile din cadrul Centrului, ca urmare a organizării crosului Mișcarea face bine din cadrul evenimentului Cea mai mare oră de sport, de la Brașov.

Astfel de acţiuni ne arată că pasiunea pentru un stil de viață sănătos din care nu lipsește mișcarea este suficient de răspândită cât pentru a schimba în bine viața unora dintre cei care au nevoie de ajutor.

Cea mai mare oră de sport este parte a campaniei CSR derulate de Telekom Romania – Mișcarea face bine. Iar acest bine se referă nu doar la cei care fac mișcare, ci are impact și asupra celor care au nevoie de sprijinul nostru.

Pe scurt, Cea mai mare oră de sport crește de la un an la altul. Semn că a inspirat deja un stil de viață.

Q&A înainte de cursa mea la Maratonul Olteniei!

(c) Maratonul Olteniei

Weekendul acesta este Maratonul Olteniei 2017, o competiție deja tradiție pentru mine – acum va fi al 3-lea an în care mă așez la start, la ambele probe și în ambele zile: sâmbătă la cursa de mountainbike, iar duminică la cea de alergare.

Anul trecut am avut ocazia să coordonez un program de antrenament dedicat sportivilor care se pregăteau pentru Maratonul Olteniei, atât la proba de run cât și la bike. Este un sentiment minunat să vezi că ai contribuit măcar puțin, că poate ai sădit măcar o scânteie de dragoste față de sport în cineva și că poate și grație programului de antrenament cursa cuiva a fost mai reușită.

După această experiență am urmat un curs de personal trainer și instructor fitness (pe care l-am și absolvit!) – e ceva ce am descoperit că îmi place foarte mult! Și apoi, chiar dacă anii de competiții la care am participat, din toate sporturile posibile (de la alergare, mountainbike, triatlon, anduranță), de documentare și texte pentru Adrenallina.ro și alte antrenamente de grup pe care le-am mai coordonat mi-ar putea da legitimitate, totuși cred foarte mult în profesionalizare. Dar despre asta o să povestesc curând, într-un articol separat.

Acum o să răspund (public! :)) unor întrebări primite de la unii dintre cei care au fost parte din programul de antrenament din 2016, deja colegi de suferință în sport :), și în marea majoritate parte din echipa CEZ, organizatorul competiției.

Sunt întrebări destul de personale, precum ce playlist am prin curse :)), dar am încercat să fiu generoasă în răspunsuri.

Ce te motivează să te trezeşti dimineaţa şi să mergi la antrenament?

Ca să pot să îmi creez un obicei din programul de antrenament dimineaţa, îmi impun să îmi amintesc de fiecare dată că o să fie minunat dacă reuşesc să mă dau jos din pat! Accesez cutiuța cu “trăirile de la antrenamentul de dimineață“!, și în cadru îmi apare parcul aproape gol, aerul proaspăt, senzația aceea incredibilă, când te simți de parcă ai zbura, când ești tu cu tine și cu muzica ta din căști și cu trăirile tale!

Îmi amintesc că o să trăiesc o stare de bine, că voi fi energică toată ziua şi că un antrenament reuşit este încă un pas către obiectivul meu, oricare ar fi acela.

La ce vârstă te-ai apucat de sport şi de ce? Dacă ai putea să dai timpul înapoi te-ai apuca mai devreme?

La 29 de ani am primit cadou o bicicletă, şi din întâmplare, am participat la un concurs de mountainbike. Mi-a plăcut la nebunie şi aşa a început totul.

Da, mi-ar fi plăcut să fi descoperit mult mai devreme frumuseţea practicării sportului. Cred că cel mai potrivit este să începi practicarea unui sport în copilărie. Te conturează atât fizic, cât și psihic, te face un om mai pregătit să înfrunte viața. Pentru că sportul îți testează voința, perseverența și tenacitatea, rezistența la obstacole și suferință.

Ţi-ai fi dorit să faci sport de performanţă?

Cu siguranţă, da. Dar o fi vreun rost și că s-a întâmplat așa târziu apropierea de sport.

Există o competiţie la care visezi să ajungi? De ce? Cum te-ai pregăti pentru ea?

Mi-ar plăcea să particip la o cursa de aventură! Una ce presupune şi alergare şi escaladă şi orientare şi caiac şi înot şi mountainbike şi alte nebunii!

Dar da, trebuie un program de antrenament solid pentru aşa ceva, multă anduranţă şi cross training. Cred că mi-aș dori să găsesc o cursă ca asta, undeva în niște ținuturi (sună mai bine decât trasee :D) îndepărtate și exotice.

Cât de mult te ajută aplicaţiile de tracking (strava, runkeeper) sau aplicaţiile de tip calendar de antrenamente? Le recomanzi?

Mă ajută pentru că îmi pot observa evoluţia sportivă. Recomand device-urile de sports tracking pentru că sunt o sursă de motivaţie suplimentară și o suită de informații despre nivelul la care ești din punct de vedere sportiv și cum reacționează corpul tău la pragurile de efort.

Playlist de învingător? Enumeră câteva piese preferate pe care le asculţi atunci când faci sport.

Hans Zimmer – He’s a Pirate (soundtrack Piraţii din Caraibe :))

Sia – The Greatest

Ce îţi place la MO? De ce te întorci în fiecare an? Ce e diferit în fiecare an?

Peisajele incredibile, atmosfera de competiţie, atât înainte de start, cât şi în concurs şi după cursă, faptul că în fiecare an organizatorii gândesc happening-uri insolite pentru sportivi, prieteni și familiile lor.

Când „te taie” în cursă. Ghid de supraviețuire

Iată un subiect delicat, care merită mai multă atenție! 🙂 Nu de alta, dar câte curse a distrus el?! Câtă suferință a produs, îndepărtându-ne de personal best-uri, de podiumuri, de demnitatea noastra de sportivi amatori?! :))))

Am căutat în mai multe dicționare de sinonime, și, ca să evit totuși cuvântul principal de circulație, care sună absolut îngrozitor, am avea așa ca substitut: cufureală, lamoste, pântecăraie, urdinare, deranjament, defecare, purgaţie, dizenterie. Mda, sună destul de groaznic și astea. Oricum, noi după cursă, atunci când ne explicăm prestațiile lamentabile, zicem așa, mai eufemistic: “am avut niște probleme cu stomacul… “. Dar știm cu toții câtă suferință e în spate! Ca să zic așa. :))

Oricine face sport a trăit situația asta neplăcută. Sunt și câteva cazuri celebre pe la Olimpiade, pe la Campionate Mondiale, și cine știe câte miliarde de alte cazuri zac necunoscute, la adăpostul pudorii! Câți campioni mondiali or fi pierduți pe drum și neconfirmați, din cauza asta!

Cu puțin curaj, aduc, iată, o mărturie în galeria sportului de amatori, afectat de purgație!

Fraților, mi s-a întâmplat! Și nu o dată.

Dau timpul înapoi (îl dau cât vreau eu, îmi permit, am o vârstă!) și ajung la anul de grație 2011 (promit că după ce vă plictisesc cu ceva experiență personală, chiar am și niste sfaturi care să vă ajute pe viitor în situație!).

Așadar, mă bag inconștient la MTB Surmont Challenge, cursă de mountaibike la Azuga, anunțată de organizatori astfel: “Se adresează categoric şi în mod exclusiv elitei cicliştilor montani, cu experienţă vastă în abordarea traseelor montane, capabili să suporte condiţiile dure ale unor urcări susţinute, cu ruperi de ritm şi porţiuni de push-bike, până în golul alpin din creastă, la peste 1.700 de metri altitudine, urmate de coborâri abrupte şi tehnice”.

Carevasăzică, numai cufureală nu-mi mai trebuia, că în rest aveam de toate! Jurnalul de cursă e aici: https://adrenallina.ro/83/. A fost un haos total, dar pe atunci nu aveam atâta curaj ca s-o mai zic și p-asta!

Surmont MTB Challenge, 2011

am gasit o poza de la start de atunci! 😀 Incepusem bine, nu stiam ce ma asteapta :))

Știi cum te simți într-o situație cu asta: te lupți cu crampe, amețeală, letargie…

Ce era să fac? Decât să mă împrietenesc și mai tare cu natura, în căutarea unor frunze mai voluminoase? Aveam doar niște apă la mine, dar nu mă ajuta foarte mult. Mă bătea soarele în cap, deja amețeam în forțarea aia de cărat bicla după mine – nu, nu se putea pedala pe urcarea aia… Când mi-a mai căzut și șaua bicicletei am zis că am nevoie ori de-o exorcizare ori de-un elicopter Smurd.

În timp, am aflat că sunt totuși câteva chestii pe care poți să le faci ca să preîntâmpini atâta suferință fără rost în timpul unei curse!

Gata, vine și minighidul de bune practici, în caz că „te taie” în cursă!

Interesant este că specialiștii nu au ajuns încă la o concluzie științifică clară despre factorii declanșatori ai deranjului la stomac (am mai găsit un sinonim! 🙂 ) în timpul unei curse sportive. Se știe câte ceva, dar nu foarte mult.

Printre cauzele cunoscute se află:

“înghesuiala” și clătinarea/balasarea neplăcută a intestinelor în efort;
scăderea fluxului sanguin către intestine, care în caz de efort merge mai mult către mușchi;
schimbări în secreția hormonilor intestinali;
prea multă mâncare ingerată înainte de cursă sau introducerea unui aliment nou/cu care nu ești familiarizat/pe care nu l-ai testat în efort;
gelurile/batoanele energizante (evident, netestate în efort).

Situația asta neplăcută se pare că apare îndeosebi la efortul de lungă durată – spre exemplu, la cursele de peste 10 kilometri. Unele studii au scos la iveală că aproximativ 30% ! dintre alergătorii unei curse de 10 km sau peste 10 kilometri experimentează simptome precum: crampe, balonări, „probleme cu stomacul”. La distanța de maraton procentul crește.

Iată câteva lucruri pe care le poți face ca să eviți ză situation:

cu o zi sau mai multe înainte de cursă evită mâncărurile bogate în fibre sau grăsimi, sau cele ce produc gaze, precum: fasole, nuci, fructe (mai ales struguri), salate, tărâțe, roșii sau cafea. Poți încerca să limitezi lactatele;
mănâncă cu mai multe ore înainte de cursă – cel puțin 3;
hidratează-te cu destule lichide, înainte, în timpul și după cursă. Deshidratarea se pare că îți poate cauza această problemă. Evită însă lichidele calde sau fierbinți, căci grăbesc călătoria alimentelor în tubul digestiv;
evită introducerea unui gel sau baton energizant nou în ziua cursei! Nu exagera cu energizantele. Multe conțin îndulcitori artificiali și conservanți care te pot afecta intestinal. Și, în general, stai departe de zaharuri și alcool în zilele premergătoare cursei;
nu purta pantaloni sau bluze care te strâng în jurul taliei;
mergi la medic dacă treci des prin situația asta. Cercetează ce medicamente iei (daca iei) și cum îți pot influența acestea starea în efort (antiinflamatoarele, mai ales, se pare că ar conduce către probleme la stomac în timpul efortului).

Ai grijă la alimentele pe care le consumi înainte de antrenamente!

Dincolo de asta, trebuie să îți analizezi dieta și să ai grijă la alimentele pe care le consumi înainte de antrenamente, să experimentezi și să vezi ce îți priește ție, cu ce te simți comfortabil din punct de vedere alimentar. Pentru că în cursă experimentele te costă, și totul este la o altă intensitate decât la alergările din rutina antrenamentelor.

Dacă ai și tu povești din cursă care se leagă de această delicată situație, povestește-ne în comentarii, ca să nu ne simțim singuri! :))

Vă doresc curse care se desfășoară conform planului, fără surprize de genul ăsta pe traseu! 🙂

p.s. În caz că nu știi, s-a lansat recent pe piață Smikactiv GO, produs antidiareic, care se adresează mai ales oamenilor activi, dinamici, cu activitate fizică și sportivă. Este un plic cu suspensie buvabilă, gata de băut, “ready to use“, poate fi administrat “on the go”- asta e tare, că îl iei pe loc, rapid, nu îl dizolvi.

Smikactiv GO ajută la eliminarea toxinelor și a bacteriilor din organism, protejează tractul intestinal și remediază leziunile intestinale grație proprietăților sale protectoare naturale.

Mai multe despre Smikactiv, aici:

https://www.youtube.com/channel/UC4Pegv6S26ZBHB6jleB0nmg

Parc de distracții la Maratonul Olteniei 2017!

Ne vedem și anul ăsta la startul Maratonul Olteniei, un combo sportiv de 2 zile, în weekendul 26-27 august, adică la finalul acestei săptămâni! ☺

Sâmbătă este mountain bike, traseu scurt și lung (detalii trasee aici) duminică alergare, traseu de 10,5 k sau semimaraton, detalii pe pagina de concurs: http://www.maratonulolteniei.ro/trail-running.

Se întâmplă tot felul de nebunii la Râmnicu Vâlcea weekendul acesta, așa că ar fi bine să fiți acolo! ☺

Nu de alta, dar este singurul concurs sportiv adresat amatorilor care are propriul soundtrack! – detalii aici.

De asemenea, banii strânși din taxele de înscriere vor fi donate către Centrul de Transfuzii Râmnicu Vâlcea, care urmează să fie dotat cu echipamente medicale performante. Pe site-ul de concurs există un buton dedicat persoanelor care nu sunt sportive sau care nu pot dona sânge, dar care doresc să contribuie printr-o donație financiară pentru această cauză – http://www.maratonulolteniei.ro/cauza-sociala

Organizatorul Maratonului – Grupul CEZ în România – s-a gândit și la însoțitorii sportivilor și le-a amenajat un adevărat parc de distracții în Zăvoi, parcul din Râmnicu Vâlcea unde e amenajat startul și finish-ul competiției! Ia priviți ce ne așteaptă pe toți, concurenţi, susţinători, copii, în acest spațiu:

Zona de hidratare şi alimentare

Zona, susţinută de Adrem, este amplasată exact în zona controlată de start-finish, loc unde toţi concurenţii se vor putea alimenta şi răcori după terminarea curselor.

Recuperare după efort

Susținută de RC Europe, zona este dedicată participanţilor care vor avea ocazia să se relaxeze după cursă, mai ales dacă participă la COMBO (ambele zile de cursă).

Dacă te întorci de pe traseu, îţi poţi odihni picioarele păşind pe o alee terapeutică sau intrând într- o zonă specială pentru streching. Zona este deschisă în ambele zile de competiție. Aici, antrenori specializaţi te vor ajuta să faci câteva exerciţii de revenire după efort.

Sport & health counter

Susţinută de Ciga Energy, aceasta este o zonă tehnică şi utilă, destinată tututor persoanelor prezente în parc. Aici vei primi un “contor” pe hârtie cu anumite detalii despre starea ta sportivă şi de sănătate (greutate, înălţime, masă musculară). În plus, dacă ai mai şi participat la una dintre competiţii, vei afla diferite informaţii despre starea ta sportivă și de sănătate (greutate, înălţime, loc ocupat, timp parcurs, viteza medie, și altele).

Photo booth

Una dintre cele mai apreciate zone de anul trecut revine şi la ediţia din 2017. Firma de avocatură Țuca Zbârcea & Asociaţii te aşteaptă după terminarea curselor, alături de prieteni şi însoţitori, pentru a imortaliza atmosfera din parcul Zăvoi. Toţi doritorii vor primi o amintire personalizată de la cabina foto din această zonă.

Refresh

Pentru a te recupera şi răcori după cursă, Sloop te aşteaptă în zona de revitalizare de la finish cu fructe proapete şi reci, precum şi cu sucurile lor naturale şi pline de vitamine, numai bune după efort!

Masaaaaj

După efort, masajul poate fi unul din cele mai plăcute moduri de recuperare. AEM te invită după ce treci linia de finish să te bucuri de o sesiune de masaj realizată de terapeuţi profesionişti.

Fun, fun, fun

Toţi cei care ajung în parcul Zăvoi pe parcursul celor două zile ale evenimentului sunt invitaţi alături de prieteni şi familie la această competiţie unde lupta este cu ceasul. Tot ce trebuie să faci este să rezolvi în echipă provocările primite de la animatori în timpul pus la dispoziţie. Dacă le rezolvi pe toate, câştigi. Zona este susţinută de Ernst & Young.

Zona Copiilor

Pe lângă cursa dedicată lor, copiii au o zonă specială în cadrul evenimentului, susţinută de Comranado. Aici vor putea să participe la atelierele de lego, unde vor realiza alături de instructori o turbină de vânt. Atelierele durează între 45 – 60 de min şi sunt deschise pentru 8 copii/sesiune.

Dacă trebuie să aştepţi un pic până la următoarea sesiune, micuțul tău poate participa la o cursă de orientare în Parcul Zăvoi! Instructorii de la stand vor ghida participanții pe un traseu cu posturi de control, cu ajutorul unei hărţi şi a unei busole. Ai liber apoi la explorat!

Zona Rezultatelor live

La scurt timp după ce ai terminat cursa, poţi afla cum te-ai descurcat, urmărind rezultatele live. Ce timp ai obţinut, ce loc ai în clasament – toate aceste date vor fi disponibile atât online, pe site-ul oficial, precum şi la faţa locului, în zona de live results, susţinută de Ness.

Zona sporturilor de familie

Maratonul Olteniei este un eveniment dedicat întregii familii, aşa că vei putea să participi alături de cei dragi la jocurile sportive din zona Family sports area, susţinută de Fine Consulting: basket, fotbal, coarda elastică și altele.

Pasta party!

Doar ce ai încheiat una dintre competiţii? Urmează o porţie gustoasă de paste. Tot ce trebuie să faci este să vii la zona susţinută de Inform Lykos cu bonul primit în kitul de participare!

Experienţe VR

Dacă vrei să vezi cum e să alergi la o cursă în New York sau să sari cu paraşuta, mergi la standul susţinut de Ericsson. Aici te vei putea proiecta cu ajutorul ochelarilor 3D în experiențe sportive, de la alergat şi skydiving, până la scuba diving.

Zona mașinii oficiale

Dacă ai ajuns în parcul Zăvoi, trebuie să treci neapărat şi pe la zona susţinută de Toyota, acolo unde va fi expus un nou model din gama Toyota, care va fi şi maşina oficială a Maratonului Olteniei.

Pe lângă activităţile de la aceste zone, în parc vor fi şi Energix şi Calorix, personaje care reprezintă energia electrică şi gazele naturale. 🙂 Misiunea lor va fi să anime atmosfera și să se distreze!

Vă las cu trailerul MO 2017, ne vedem curââând ☺

Mituri alimentare pentru alergători

Pentru sportivi, mâncarea este mai mult decât nutriție simplă, este de fapt energie. E o întreagă inginerie domeniul alimentației sportive și unul supus multor contradicții. Nu degeaba sportivii profesioniști au în echipă medic nutriționist, uneori sau de multe ori alimentația este factorul diferențiator în performanța de cel mai înalt nivel.

La ce trebuie să fim atenți însă noi, alergătorii amatori, astfel încât să atingem maximum de eficiență în antrenamente și curse?

Am demolat câteva mituri legendare în alimentația alergării, pentru cei care se pregătesc pentru cei 10.5 km sau pentru semimaraton la Maratonul Olteniei 2017. Sunt convinsă însă că va fi de folos și celor care nu participă neapărat la Râmnicu Vâlcea :), ci aleargă în general.

Mit 1: Trebuie să mănânci cât mai mulți carbohidrați posibil înainte de cursă

Știți porția de paste din seara de dinaintea cursei, nu? Dacă exagerați cu cantitatea de paste din farfurie și dacă asta se întâmplă mai multe zile la rând, în săptămâna cursei, nu ajungeți la rezultatul scontat.

Carbo loading-ul ce face, de fapt? Umple mușchii cu glicogen, adică cu energie preluată din carbohidrați, care te ajută în cursă, la efort. Hannah Schultz, o cunoscută antrenoare în performanța sportivă, spune că adesea sportivii exagerează cu cantitățile, ceea ce duce de fapt la îngrășare, nu la eficiență în efort. Ceea ce trebuie să se înțeleagă este că mușchii nu pot curpinde atâta glicogen ingerat. Tot ce este peste, este stocat de corp ca grăsime, spune antrenoarea. Ea recomandă în procesul de carboloading creșterea cantității de carbs gradual, cu 300, 400 de calorii pe zi, dacă vorbim despre maraton. Pentru semimaraton, cu 100, 200.

Mit 2: Crampele musculare sunt cauzate de deshidratare și pierderea electroliților, în efort

Sigur că buna hidratare și un nivel adecvat de minerale și electroliți sunt imperios necesare pentru cursa ta. Dar dacă încep să te doară mușchii în cursă și ai ceea ce se cheamă o crampă, cel mai probabil nu lipsa celor de mai sus ar fi cauza. Într-un studiu publicat în British Journal of Sports Medicine, cercetătorii au comparat nivelurile de hidratare și electroliți din sânge a două grupuri de atleți Ironman: unii care au experimentat crampe și unii care nu. Nu au găsit diferențieri, așa că au concluzionat că de fapt crampele au fost rezultatul creșterii vitezei de alergare și nu deshidratării sau lipsei de electroliți.

Oricum, trebuie să știți că la Maratonul Olteniei veți transpira mult 🙂 și veți avea nevoie de hidratare corespunzătoare, atât înainte de cursă, cât mai ales în timpul ei.

Mit 3: Mâncând mai multe proteine îți crești masa musculară

Ecuația este mai complexă, de fapt. Pentru că doar crescând gramajul zilnic de proteine din dieta zilnică nu apar minuni, ca atunci când mănâncă Popeye spanac :D.

Pur și simplu, mai multe proteine decât ai nevoie se transformă fie în grăsime, fie sunt folosite de organism ca sursă de energie.

Ca să-ți crești masa musculară, ai nevoie de 3 elemente: calorii adecvate pentru corpul tău, proteină, un program sportiv de forță.

Și un trick util: imediat după antrenament, consumă o sursă de proteină, împreună cu ceva carbohidrați.

Iată câteva alimente bogate în proteine:

Mit 4: Îmi trebuie doar apă pentru rehidratare post cursă

Sigur că depinde de cursă, dar vara în niciun caz – ai nevoie de mai mult decât apă pentru a așeza la loc electroliții și vitaminele pierdute prin transpirație.

Atât la cursa scurtă Maratonul Olteniei, de 10.5 km, cât mai ales la semi, nu te baza doar pe apă! Numai după primii kilometri din traseu, care sunt comuni, și care încep cu o urcare susținută, numai aici se transpiră deja foarte mult!

Transpirația conține apă, sodiu și alți electroliți esențiali pentru organism, așa că pentru a-ți reface rezervele ai nevoie de o băutură sportivă hidratantă. De obicei, acestea conțin și sodiu, atât de necesar în efort, și de-a dreptul fundamental în activități sportive care durează mai mult de o oră.

După cursă îți recomand gustărici sărate, biscuiței sau crackers, precum și băuturi sportive post workout.

O variantă naturală ar fi laptele. Laptele aduce carbohidrați și proteină de calitate, foarte necesare recuperării – la un pahar de lapte (low fat) avem 12 grame de carbs și 8 de proteine. Proteina din lapte este o combinație ce conține zer – iar acesta se digeră rapid și ajunge imediat la mușchii obosiți și cazeină – o proteină cu eliberare prelungită, care se ocupă de recuperarea ta în orele de după cursă.

Pentru cei care urmăresc alte obiective decât eficiența curselor, un meme cu dedicație 😀

O tură de recunoaștere inedită – avem primul soundtrack al unei competiții sportive de amatori!

Sincer, la Maratonul Olteniei nu mai am nimic de „recunoscut”, cred că știu traseele pe dinafară, la ambele distanțe și la ambele probe :D. Trail run tura scurtă, tura lungă, mountainbike tura lungă, tura scurtă, you name it, le-am făcut pe toate! 😀

Mă întorc însă în fiecare an, atât la cursă cât și la tura de recunoaștere.

Pur și simplu îmi face bine aerul zonei submontane de lângă Râmnicu Vâlcea, ador căsuțele țărănești din satele izolate prin care trece traseul, cu podurile ca-n copilăria mea, deschise și cu fânul curgând din ele, cu umbra aceea din pridvor când e căldura mare la amiază. Liniștea drumeagurilor pustii, copiii mirați care privesc cu ochii mari concurenții trecând în goană, pădurea, pajiștile…

Maratonul Olteniei este singura competiție sportivă pentru amatori de la noi cu un plan strategic în zona de comunicare și în fiecare an abia aștept să aflu conceptul creativ. Ei bine, anul ăsta echipa CEZ România și agenția de PR și comunicare Rogalski Damaschin au pregătit împreună ceva foarte mișto: prima melodie inspirată de ritmul cardiac al unor sportivi – și eu printre ei :D, care este și soundtrack-ul oficial al competiției Maratonul Olteniei :).

Practic, lucrurile s-au întâmplat așa: am mers la tura de “recunoaștere” 😀 împreună cu Martin Zmelik, Country Manager Grupul CEZ în Romania, Carmen Brumă, Emilian de la Biciclistul.ro și alți prieteni de prin Vâlcea și București, cu care ne reîntâlnim în fiecare an la Vâlcea. Am purtat brățări de monitorizare a pulsului pe tot parcursul traseului de mountainbike, iar datele colectate de pe dispozitive au fost descărcate și utilizate de artiștii Raul Kusak și Electric Brother, care pe baza ritmurilor cardiace înregistrate de noi și graficele generate, au compus soundtrack-ul oficial al Maratonului Olteniei! 😀

A fost o zi absolut minunată, am avut parte de soare și cer senin, am fost între prieteni, ne-am bucurat de verdeață, am făcut sport. J Ce poți să-ți dorești mai mult? A, și a rezultat un album foto destul de reușit, soldat în cazul meu cu o poză de profil! 😀 De când o așteptam!

Iată un preview al turei de recunoaștere – vă mai fierb puțin până vă arăt video și ascultați și melodia oficială a competiției! 😀

În spatele ideii creative stă o campanie socială de conștientizare a… donării de sânge. Nu v-ați așteptat la asta, nu?

În fiecare an, banii strânși din taxele de înscriere la competiție sunt donați câte unui centru medical din județ, cu nevoie acută într-o de echipamente medicale. Anul trecut, spre exemplu, CEZ a donat banii strânși (suplimentând până la suma de 15.000 de euro) Secției de pediatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Râmnicu Vâlcea, pentru achiziționarea unui sistem chirurgical cu radiofrecvenţă.

Anul acesta sprijinul merge către Centrul de Transfuzii Râmnicu Vâlcea, care urmează să fie dotat cu echipamente medicale performante. Pe site-ul de concurs există un buton dedicat persoanelor care nu sunt sportive sau care nu pot dona sânge, dar doresc sa contribuie printr-o donație financiară pentru această cauză – http://www.maratonulolteniei.ro/cauza-sociala

Se pare că anul trecut a fost deficit de sânge la Centrul din Vâlcea, așa cum este la centrele din toată țara, căci cele mai recente statistici arată că nici măcar 2% din populaţia României nu donează anual sânge. Iar acest procent este cam de aproape 4 ori mai puţin decât media europeană.

Gata, ați fost cuminți până acum, poate că unii dintre voi se gândesc deja să doneze sânge sau bani sau măcar să se înscrie la concurs! :), în orice caz, sunt pregătită să scot din pălărie video-ul și primul soundtrack al unei competiții sportive de amatori, compus pe baza ritmurilor cardiace ale unor sportivi, pe traseul de concurs! U-ha! 😀

https://www.facebook.com/MaratonulOlteniei/videos/vb.293479880789240/1044534195683801/?type=2&theater

https://www.facebook.com/MaratonulOlteniei/videos/1048192708651283/?autoplay_reason=gatekeeper&video_container_type=0&video_creator_product_type=2&app_id=2392950137&live_video_guests=0