Sâmbătă, 30 iulie, se va desfășura la Buftea ediția a 3-a a Triatlonului Pegas, cu 3 probe de concurs: triatlon olimpic, triatlon sprint și ștafeta, precum și un cros pentru copii.
Probele de concurs se vor desfășura astfel:
Organizatorii, Pegas Triatlon Club în colaborare cu Primăria Buftea și Federația Română de Triatlon, oferă o reducere de 50% a taxei de înscriere pentru persoanele de sex feminin precum și pentru concurenții cu domiciliul în localitatea Buftea.
De asemenea, în conformitate cu Regulamentul Federației Române de Triatlon (FRTRI), beneficiază de gratuitate la înscriere sportivii care fac parte din Lotul Național de Triatlon – elite și juniori.
“Pegas Triatlon Buftea a ajuns deja o tradiție în calendarul anual de competiții. Anul acesta suntem etapa a 3-a în Circuitul național Romanian Triathlon Series, așa că rezultatele de sâmbătă sunt importante pentru sportivii din clasament. În bună parte însă concursul este despre dragostea pentru sport și mișcare a celor care practică triatlonul ca pasiune, făcându-și timp pentru el în viața agitată de zi cu zi. Sportul este bucurie și merită orice efort, așa că ne vedem sâmbătă! “ spune Cosmin Rogoveanu, manager eveniment.
Detalii suplimentare despre înscrieri și program se regăsesc pe pagina competiției, la http://www.triatlonbuftea.ro/, dar și pe pagina de Facebook a evenimentului.
Partenerii evenimentului sunt: Tipografia Silkat, Sailfish, Sloop, 4Living, BCR, Fundatia Emag, NoStress Events, Modernism, Salvalife, Divertiland, SupAcademy, Domeniul Stirbey, Redis Nutritie.
Parteneri media: Adrenallina.ro, Alerg.
Pe 10 septembrie 2016, Mamaia va fi gazda TriChallenge Mamaia 2017, triatlon ajuns la a 8-a ediție. Staţiunea îmbracă hainele sport şi primeşte în centrul ei cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est și Balcani.
Lacul Siutghiol, Bulevardul Mamaia (din Năvodari până la Aqua Magic), parcarea de la Rex, promenada şi plaja, toate vor fi însufleţite de peste 1500 de participanţi care vor înota, vor pedala şi vor alerga.
După două ediții speciale, în care TriChallenge a fost gazdă pentru Cupa Europeană (în 2014) și Cupa Europeană Premium (în 2015) unde s-au întrecut unii dintre cei mai buni triatlonişti profesionişti din lume, anul acesta evenimentul ia o pauză de la aventura organizării acestei competiţii.
Se va concentra pe dezvoltarea curselor dedicate sportivilor amatori și copiilor, cu o infrastructură de concurs la cele mai înalte standarde, cu un accent sporit pe partea de entertainment și suport oferit participanților.
TriChallenge se va desfășura și anul acesta sub forma unui festival, având trei componente:
Amatorii vor avea ocazia să participe la proba care li se potriveşte cel mai bine, atât la întrecerile individuale, cât şi în cadrul celor de ştafetă.
Este deja o tradiție ca TriChallenge Mamaia să încheie seria competiţiilor de triatlon de şosea din cadrul circuitului Federaţiei Române de Triatlon (Romanian Triathlon Series), iar evenimentul de la Mamaia este Grand Final.
Probele de alergare și ciclism se desfășoară pe șosea, în condiții de siguranță maximă, cu trafic oprit, pe o suprafață plată sută la sută şi cu trasee diferite (pe Bulevardul Mamaia), iar înotul se face în Lacul Siutghiol, fiind foarte potrivit și pentru cei care doresc să participe la primul lor triatlon.
Probe individuale
Proba supersprint: 400 m înot + 10 km ciclism + 2,5 km alergare
Proba sprint: 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Proba olimpică: 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Probe de echipă
Ștafeta sprint – 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Ștafeta olimpică – 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Înscrierile sunt deschise și se fac pe site-ul oficial www.trichallenge.ro.
Eveniment Facebook: facebook.com/events/206453729731528
Festivalul TriChallenge Mamaia va continua cu evenimentul dedicat copiilor și curprinde două probe:
La întrecere se vor putea înscrie copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani.
Tot sâmbătă, promenada şi plaja din Mamaia se vor transforma în piste de alergare pentru iubitorii de mişcare. Pentru al doilea an consecutiv, în cadrul TriChallenge Mamaia, va avea loc un cros pe distanţa de 4 kilometri, accesibil pentru orice vârstă şi nivel de pregătire. Acesta va închide practic seria întrecerilor sportive şi va deschide festivitatea de premiere.
Ediția a VIII-a a competiției TriChallenge Mamaia este susținută de Primăria Municipiului Constanța. Evenimentul este organizat de Asociaţia Smart Atletic Team, cu sprijinul Federaţiei Române de Triatlon.
Partenerii evenimentului sunt: Skoda, BCR, Intersport, Ciuc, Felt, PowerBar, TYR, Generali și 140 de bătăi pe minut.
Parteneri media: Europa FM, Radio 21
Țin minte că stăteam la baza muntelui, mă uitam în sus la creste și mă întrebam cum o să ajung acolo cu… bicicleta. Apoi am rugat pe cineva să îmi arate cum se schimbă vitezele atunci când urci ceva… În jur concurenții se încălzeau pe bicicletele lor futuriste, abia priveau pe sub ochelarii de cursă fumurii iar eu aveam așa multe emoții că am uitat să mă mai întreb ce naiba caut acolo.
Tocmai primisem o bicicletă cadou – un calorifer de 15 kg – și mi-am zis (nici acum nu îmi amintesc cum și de ce) că trebuie să particip la o competiție! Mai pedalasem de câteva ori în copilărie… și cam la asta se rezuma trecutul meu ciclist.
Aveam 29 de ani și ajunsesem la prima mea competiție de mountainbike, MTB Predeal Trophy. A fost prima dată când am intrat cu o bicicleta într-o pădure, pe munte.
Experiența asta mi-a schimbat viața
Am pedalat atunci 20 de kilometri, cu o diferență semnificativă de nivel, pe furtună și ploaie torențială, alunecând pe rădăcinile umede ale copacilor, coborând în viteză pe pietriș și poteci înfrunzite pe Valea Azugii (era toamnă), cărând după mine cele 15 kg de fier pe Creasta Cocoșului, unde e imposibil să stai pe bicicletă.
Pe final am căzut peste un buștean, mi-a sărit lanțul, am terminat cursa alergând pe lângă bicicletă, dar când am trecut linia de finish eram altă persoană.
Din momentul ăsta a început o altă viață pentru mine, viața mea sportivă. Am participat la majoritatea competițiilor de ciclism montan din România, am intrat într-o echipă de ciclism de amatori, am început să urc pe podium. Devenisem dependentă de adrenalina din competiții, de efortul până la epuizare, de peisajele de vis din pădurile și munții din România.
6 ani mai târziu sunt la fel de infestată cu virusul ăsta, ba s-au mai adăugat și alte nebunii, cum ar fi alergarea sau înotul. Acum mă holbez la calendarul competițional ca mâța-n calendar și nu știu cum/ ce să aleg. Maraton? Trail sau șosea? Mountainbike? Tura lungă sau tura scurtă? Duatlon? Triatlon? E greu 😀
De tradiție
Am câteva curse totuși la care merg anual, e deja tradiție. Am început să prefer și evenimentele duble – o zi alergare, o zi bicicletă – Maratonul Olteniei (Râmnicu Vâlcea) e un exemplu bun.
Aici am avut o cursă de mountainbike memorabilă anul trecut, unde era cât pe ce să abandonez… Mă băgasem la tura lungă – 51 de km cu 1.700 de metri diferență de nivel – probabil pentru că uitasem ce înseamnă să urci atâta… Nu-i nimic, mi-am reamintit la fața locului. 😀
Și nici nu e munte plin acolo, sunt dealurile dintre Râmnicu Vâlcea și Băile Olănești, dar ai de urcat, frate. Noroc că sunt puncte de alimentare și mai ai parte de hidratare și încurajări de la voluntari ;).
Cu un an în urmă parcursesem tura scurtă – are 33 de km cu 900 de metri diferență de nivel. Ce să zic, dacă e scurtă nu înseamnă că e și mai ușor J). Trebuie să ai ceva kilometri acumulați dacă te înscrii la ambele, sunt și tehnice traseele… Peisajele sunt absolut minunate, cărări în păduri, coborâri pe iarbă deasă pe pășuni deschise…
Nu tratați acest concurs ca pe o plimbărică, indiferent de proba pe care o veți alege, scurtă sau lungă. Asta e important de știut. Anul ăsta vreau să ajung la tura lungă și intenționez să am ceva kilometri la bord până atunci. Timp e, cursa are loc la final de august, pe 27.
Aici aveți un mic preview de pe traseu (cred că cel scurt), l-am găsit pe Youtube, e filmat de un participant la ediția Maratonul Olteniei 2013.
Voi la ce curse de tradiție personală mergeți în fiecare an? 🙂
Hai, spor la pedalat pe coclauri 🙂
Acum 3 ani făceam primul meu triatlon și mă prezentam la start într-o stare de panică maximă. Înotam pentru prima dată în mare, într-un concurs, la 2 luni de când învățasem să înot. Marea dar mai ales eu înotând în ea s-a dovedit o experiență cam traumatizantă, aici e povestea :).
Eh, mi-am zis, așa e prima oară!! La două săptămâni după momentul ăsta, iată-mă înotând într-un lac la Oradea, în proba de Half Ironman – 1.900 m de înot. Bun găsit, atac de panică, și aici – din seria dacă doriți să revedeți, iată povestea cursei!
Mă rog, am mai fost la câteva triatloane de atunci – nu chiar foarte multe, și povestea s-a repetat. Pentru mine concursul începea cu adevărat după ce reușeam să ies naibii din prima probă.
Pe 9 iulie sunt la startul Saint Ana Lake Xterra Triatlon 2016, se spune unul dintre cele mai grele triatloane din România.
Moartă de frică. Panicată. Terifiată. După atâta timp. Din același motiv: că nu o să ies din apă, că o să fac atac de panică în apă, că ceva o să meargă foarte prost în apă!
Cu o săptămână înainte abia am putut să mănânc de stres. Cine mă cunoaște știe cât de mult îmi place să mănânc! 😀 Ei bine, nu s-a putut. Dincolo de asta, mai era ceva: făceam ștafetă cu colegul meu de echipă de la Club Sportiv Adrenalina, Alexandru Marcu, proaspăt racolat de Purkaru în rândurile noastre, ale obsedaților de sport. Trebuia să îi dau înotul. Dacă se întâmpla ceva, cursa lui nu mai avea loc.
Urși & revelații
Cum am ajuns la Tușnad am mâncat ceva și am decis că trebuie să merg să fac o probă în lac. Să depășesc puțin pragul psihologic, ca să fie (mai) în regulă a doua zi. Să înot din nou în apă deschisă după mult timp. Să testez noul neopren de la TriSport, ochelarii noi, Tyr, tot de acolo…
De la Tușnad până la lac sunt vreo 20 și ceva de kilometri și pe drum mă holbam pe geam, cu inima bătându-mi cu putere și realizând ceva: la naiba, au fost atâtea triatloane la care puteam merge și nu am făcut-o. Sigur, mereu au fost diverse motive – am de lucru în București, am alte priorități acum, nu sunt antrenată, etc etc. Dar dacă motivul real a fost de fapt că mi-a fost groază de înot?!
Am ajuns la lac și domnii de la intrarea în rezervație (Lacul Sfânta Ana este parte dintr-o rezervație naturală) ne-au spus că e deja 8 și nu mai e voie să coborâm la lac. Dacă vrem s-o facem o facem pe propria răspundere, pentru că seara vin animăluțele sălbatice să se adape din lac. Ursul, gen.
Evident, am coborât, mi-am luat neoprenul în brațe, decisă să intru neapărat în lac – oricum nu am luat foarte în serios avertismentul, și foarte rău am făcut. Și eu și Alex și Carmen, soția lui, am luat-o urgent la goană înapoi la mașină: ne-au tăiat calea doi urși. 😀
Superb! Nu puteam să am și eu o noapte liniștită, de ce s-o am când pot să n-o am.
Here we go again…
Dimineață când îmi așezam lucrurile în tranziție și mă autoîncurajam, în principal încercând să respir normal, mi-au căzut ochii pe marca de neopren: Dare to Swim. 🙂 Practic, era prima dată când vedeam ce scrie, deși e cât capul nebunului.
La start cred că eram pe 180 puls în repaos :D.
Când a început numărătoarea inversă mi-a trecut prin cap să merg pe mal, să-mi iau ceva de băut și să stau liniștită, privind concursul de pe margine. Dar apoi m-am gândit să fac așa: voi rămâne ultima, îi aștept pe toți să se îndepărteze și înot în legea mea. Mă așezasem foarte în stânga lateral față de prima baliză – tot ca să evit îmbulzeala brațelor și picioarelor, așa că la un moment dat trebuia să fac dreapta pe diagonală ca să ajung la ea și apoi s-o ocolesc.
După ce învălmășeala s-a potolit, am pornit și eu, cătinel, cătinel :))). Targetul era, la halul în care mă găseam, următorul: să termin proba de înot. Se pare că uneori trebuie să te întorci la un T 0 și s-o iei de la capăt, ca și cum T1, T2, T20, T 100 (aici cred că e Ironman :D) nu s-a petrecut niciodată.
Am început să înot, era liniște :), apa era numai bună, lină, un pic cam cenușie dar asta nu mă deranja câtuși de puțin. Tot înotând așa am realizat că mai nimic nu mă deranjează, de fapt. Că… sunt ok.
Atât timp cât continui să înot, totul e ok. Am început să ajung concurenti dar de teamă să nu apară drăguțul de atac de panică am decis să nu:
Așa că eram la o tură de înot de relaxare în lacul Sfânta Ana și mă simțeam destul de bine! 🙂 Alunecam excelent cu noul neopren, cât despre ochelari, a fost primul înot în apă deschisă în care am văzut absolut totul în jur, nu mi-a intrat apă în ei, nu s-au aburit, nu m-au strâns… Iar detaliile astea mici sunt vitale.
Soarele era sus pe cer și eu mă apropiam de finalul celei de a 2-a ture de înot – la Sfânta Ana parcurgi de 2 ori 450 de m, ieșind pe mal și intrând iar în apă pentru a 2-a.
Când am ajuns în tranziție și i-am dat cipul lui Alex eram în culmea bucuriei. Mă cam clătinam dar cred că m-am mișcat destul de repede cu spd-urile și cu bicicleta. Nu mi-aș fi iertat-o dacă nu reușeam să ajung la traseul de bicicletă. Auzisem că e greu, că e foarte tehnic… Știam că 23 de km cu 800 de metri diferență de nivel înseamnă multă urcare, dar abia așteptam.
Cum a fost bike-ul
Tot entuziasmul meu s-a cam spart la începutul probei, pentru că a început cu o urcare susținută pe asfalt (cred că urăsc asfaltul, în special dacă sunt pe un mtb), apoi a continuat cu o urcare susținută pe teren accidentat – deja altă treabă, chiar dacă urcările nu sunt punctul meu forte. Cum necum am început să depășesc.
Știam că pot recupera pe coborâri, unde am tehnică și viteză, așa că îi dădeam maxim. Până când m-am prins că traseul ăsta este unul unde ai nevoie de ceva foarte important, pe lângă tehnică: prudență este cuvântul.
Mi-am dat seama de asta când am căzut într-un foarte mic șănțuleț – pur și simplu era nevoie continuu de manevre – să ocolești pietre, pietroaie, rădăcini, gropi, șanțuri, iarbă înșelătoare sub care se găseau alte gropițe sau pietre, treceri bruște și neașteptate la coborâri destul de periculoase…
Hm. Iată un traseu la care odată intrat pe o trasă nu te poți relaxa, pentru că terenul nu îți permite asta. Nicio clipă de relaxare, pare să spună traseul de bike de la Afânta Ana. Mereu în alertă, ca să nu ți-o iei – să te rănești, să cazi sau să faci pană…
Totul era ok, deja depășisem destul de multe fete, până când a venit o nouă urcare susținută pe asfalt. Doamne, cât am urât-o! Nu aveam absolut niciun chef de ea, așa că m-am mișcat în reluare și am pierdut nepermis de mult timp.
Alergarea – mai stau puțin să respir, ok?
Am ajuns în tranziție și am plecat destul de repejor la alergare. Sigur, repejor ăsta se va transforma în mai puțin de 3 minute în aproape stat. Prima porțiune de alergare este o urcare PIEPTIȘĂ!!! de vreun kilometru. Care m-a făcut zob. Abia puteam merge. Abia puteam respira. Bun găsit, triatlon! Uitasem cât de greu ești. Mulțumesc că îmi reamintești, îmi fusese dor de tine!
Proba de alergare a continuat la fel de sincopat.
Deși am ajuns pe poteci perfect alergabile în pădure. Unde am făcut uz la greu de fluierul portocaliu din kitul de înscriere, despre care organizatorii ne-au spus că e pentru urs. 🙂 Eram singură cuc și ca să nu fiu singură urs :)), am suflat din ăla cu ultimele rezerve de oxigen.
Da… era greu de acceptat, îmi venea să mă dau cu capul de pereți copaci dar fix asta se întâmpla: după fiecare kilometru aproape că mă opream ca să respir. Și nu, nu vă imaginați că sprintam rău de tot. Aveam picioarele grele, de plumb, suflul era scăpat de sub control și noroc că a venit o coborâre lungă și mi-am mai revenit.
Pe final mă aștepta poarta de finiș, de cealaltă parte a lacului, pe care trebuia să-l ocolesc. Au fost cred 2 kilometri. Groaznici. Abia m-am târât. Mintea îmi cerea să accelerez dar corpul meu nu putea!! De unde fusesem singurică pe tot traseul de alergare, acum mă ajungeau concurenți pe ultimii 2 km. Super. Fete să mai vină și tot ce am tras până atunci se ducea în bălării.
Ce lecție îți dă triatlonul și cum te așază acolo unde ți-e locul. 🙂 Exact cât investești în el exact atât îți dă înapoi. De ce am fost ruptă la alergare? Păi, pentru că nu m-am antrenat specific, legând disciplinele între ele. Și pentru că nu am antrenament pe trail. Pentru că, pentru că…
Chiar dacă distanțele par poate mici luate separat – am avut 900 de metri de înot, 23 de km de bicicletă cu 800 de metri diferență de nivel și 6 km de alergare cu vreo 300 de metri diferență, cred – , atunci când legi aceste 3 sporturi într-unul singur, situația devine alta.
Nu mă așteptam ca timpii mei să conteze la podium amatori, but it did. Saint Ana Lake Exterra m-a primit ca o mamă iubitoare, care-și învață copilul o lecție, iar la final îl mângâie pe cap. Îi spune drăgăstos: vezi, anul ce vine să știi mai bine!
Nu știu dacă Triatlonul Sfânta Ana este cel mai greu triatlon din România, așa cum se spune. Dar știu că s-ar putea să-mi fi deschis apetitul ca să parcurg cât mai multe și să pot veni la final cu o comparație și un verdict. 🙂
Până atunci, sper să ne tot vedem la start! 🙂
În weekend, mai precis sâmbătă, 9 iulie, are loc la Băile Tușnad poate triatlonul off road cel mai frumos din România, Saint Ana Lake Exterra Triathlon! De ce spun asta? Pentru că se înoată în lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România, se pedalează și se aleargă pe poteci de munte, în masivul Ciomatu din județul Harghita. 🙂
Organizatorii sunt Extreme Sport Club – Baile Tușnad & Asociația ADVENTURE împreună cu Asociaţia AKTIVITY.
Iată câteva informații de ultimă oră pentru participanți:
* Ora 08.00 -10.00: înregistrare și ridicare kit de participare, Lacul Sfânta Ana
* Ora 10.00: check-in în zona de tranziție și verificări tehnice
* Ora 10.30: Start pentru copii
* Ora 11.30: festivitate de premiere copii
* Ora 11:45: ședință tehnică
* Ora 12:00: START
* Ora 16.00 festivitatea de premiere la Lacul Sf. Ana.
Succes & see you there!
Alergarea pe potecă, trail running în termonologie english fancy 🙂 este ceva special, după cum spune și titlul :)))).
Am însă argumente mai puternice de-atât :). Le-am trăit pe pielea mea, după ce am descoperit alergarea de trail. Asta s-a întâmplat la una din edițiile Maratonul Olteniei, o competiție dublă, de alergare + bike, în 2 zile consecutive, care are loc la Râmnicu Vâlcea.
Acolo am alergat prima dată într-un concurs de alergare pe teren neasfaltat. A fost love at first sight, aici e Jurnalul de cursă care o dovedește! 🙂
Alergarea de trail înseamnă multe lucruri, hai să vedem cum te schimbă și ce ai de câștigat.
Da, sentimentul ăla că te contopești cu cerul, cu verdele copacilor, cu vântul, cu sângele care îți face venele să pulseze, cu inima care saltă de bucurie, vorba poetului. 😀
Senzația aceea că tu îți controlezi corpul, că ești una cu frumusețea peisajului din jur.
Se cam abuzează de cuvântul ăsta, dar l-am ales pentru că incumbă multe înțelesuri: și sănătate și stare de bine – fizică și psihică. Alergarea pe coclauri/munte/potecă/dealuri te îndepărtează de agitația urbană, de stres și de rutina cotidiană, de poluare, de… mase nesfârșite de oameni, de care uneori e bine să scapi :D. Îți limpezește mintea, te reîncarcă energetic. Natura are darul ăsta și este moca/free/gratis!
Studiile spun că alergatul te face mai deștept :D. Dar alergatul în natură, departe de claxoane și poluare, îți mai dă câte ceva…
Spre deosbire de alergarea pe asfalt, unde te poți gândi la ce vrei tu în timp ce faci asta, pentru că drumul se întinde cuminte în fața ta, la trail lucrurile stau diferit: vei fi mereu alert, să sari peste rădăcina aia de copac, să eviți piatra aia, să îți menții echilibrul pe coborâri, să te ajuți de corp – brațe, picioare – ca să înaintezi… Trebuie să asculți mereu corpul și natura, să îți ascuți simțurile ca să depășești obstacole.
Iar asta, my friends, îți dezvoltă intuiția.
Una dintre cele mai misterioase trăsături umane, intuiția înseamnă și abilitatea de a dezvolta cunoștine/know how fără uzul rațiunii. 🙂 Buhuhu 😀
Două cuvinte pe care le iubesc și care mă ghidează mereu în ceea ce fac. Ador să fiu luată pe nepregătite și să fac față ACUM cu maximum de resurse, la ceea ce trăiesc. Îmi place să descopăr locuri și situații noi și să găsesc soluții instant.
Alergarea de trail e perfectă pentru asta. Ești în mijlocul naturii, departe de facilitățile civilizației și te bazezi pe tine, pe ceea ce ai dar și pe ceea ce nu știi că ai. 🙂 Dar descoperi. Descoperi minunățiile din jur și pe cele dinăuntrul tău.
Și, să sperăm, și un om mai bun :). Când ești puțin mai liniștit și mai pozitiv se răsfrânge și asupra celorlalți, nu?
Dar alergarea pe teren variat, în clime diferite, cu ruperi de ritm, cu mișcări care cer angrenarea tuturor mușchilor din corp nu face decât să te transforme, muscular și… psihic. Sportul este mai mult psihic decât fizic, descoperi asta destul de curând ca practicant :). Capeți forță, experiență și abilități suplimentare.
Dacă ești încă un alergător de asfalt și nu știi de unde să începi și cum să apuci alergarea de trail, poți începe cu o competiție precum Maratonul Olteniei: poți parcurge distanța de cros, de 10, 5 km.
Dacă nu ești novice și ai la activ suficienți kilometri și curse alergate, poți încerca la MO și semimaratonul. Este timp de antrenamente pentru ambele, cursa este la final de august (28 august).
Vă las cu un documentar despre trail running. După ce veți începe să aflați și să trăiți trail running-ul, nu va mai fi cale de întoarcere! 🙂
Isostar, lider de nutriție sportivă în Europa, lansează şi în România, concomitent cu restul ţărilor europene, noile produse Isostar Endurance+, o gamă de energizante sărate, o gamă expert de produse special dezvoltate pentru sportivii ce practică alergarea pe distanţe lungi, triatlonul, ultramaratonul, alergarea montană, ciclismul pe distanţe lungi/solicitante.
Această gamă înglobează produse consacrate deja în sporturile de anduranţă din gama Isostar (până acum sub denumirea Long Energy Endurance) precum şi trei noi produse, premieră pe zona de nutriţie sportivă: gama de energizante sărate.
“Prin lansarea Endurance+, Isostar îşi consolidează poziţia de expert în nutriţie sportivă în Europa, printr-o gamă inovatoare (gama sărată) şi produse tehnice ce susţin performanta sportivă în condiţii climaterice extreme sau în situaţii de efort intens/prelungit. Noua gamă este disponibilă începând cu 1 iulie în magazinele specializate de echipament sportiv, în magazinele online de sport precum şi pe www.nutrivita.ro” spune Cristina Gîrleanu, Marketing Manager Isostar România.
Mixul optim între tehnicitate, nutrienţi esenţiali şi gustul plăcut şi revigorant din produsele Endurance+ îi vor susţine pe atleţii profesionişti sau amatori în a-şi depăşi limitele în cursele şi antrementele susţinute din perioada următoare.
Produsele din gama Endurance+ au fost testate în faza de prelansare şi integrate în programul nutritional de pregătire de atleţi de top precum Bertrand Billard, Xavier Thevenard, Julien Absalon, Sylvain Court şi Andrei Gligor, Andrei Roşu, Alex Ciocan, echipa ASICS Trail Team, cea mai titrată din Europa.
Bautura izotonic rosii-busuioc 48g/portie
Formula concentrata in carbohidrati (42g/portie), cu aport sporit de sodiu (480mg/portie), vit. C, E si B1, pentru a compensa pierderile de electroliti, ideala pentru cursele lungi, in care sportivul nu mai poate consuma izotonice dulci.
SFATUL PRO: Julien Absalon, ciclist în echipa BMC, de 5 ori campion mondial la MTB şi dublu campion olimpic
„Isostar este partenerul meu de nutriţie nu doar în competiţii ci şi la antrenamentele zilnice. Endurance+ este o gama completă pentru orice ciclist cross-country: produse eficiente şi practice. Îmi place în mod deosebit băutura izotonică cu roşii-busuioc, o alternativă excelentă la energizantele dulci.”
Piure energizant de legume 90g/portie
O reteta inedita cu morcovi, cartofi dulci si gris, imbogatita cu maltodextrina, avand o aroma placuta si o textura semi-fluida. Nu necesita apa pentru a fi consumat. 90% din energie din carbohidrati. Ajuta in etapele dificile ale unei curse, cand apare senzatia de foame si nevoia de a avea o textura mai consistenta in stomac, fiind in acelasi timp usor de inghitit.
SFATUL PRO: Andrei Gligor, ultramaratonist, finalist Marathon des Sables 2015-2016
„În cei peste 16.000 km alergaţi, am învăţat că hidratarea şi aportul de energie în timpul curselor pe distanţe lungi pot face diferenţa între o cursă terminată şi una abandonată. Este important să variezi produsele dulci cu cele sărate, la fel şi texturile. Am testat recent gama Endurance+ la una din cele mai dure competiţii de alergare montană din România şi, deşi sunt un mare fan energizante dulci, am fost cucerit de nouă gama sărată Isostar. Produsele au o textură şi un gust plăcut, fiind de asemenea foarte uşor de digerat. Am inclus deja în planul meu de nutriţie produsele din gama Endurance+ pentru viitoarele curse de anduranţă.”
Cracker cu crema de sunca si branza 25g/portie
Gustari crocante si gustoase, bogate in proteine (27g/100g) ce contribuie la hranirea fibrei musculare in efort. Cu 48% carbohidrati, pentru pun plus de energie. Format unic in piata. Usor de luat in rucsac pentru cursele de bicla sau alergare montana, cand pot potoli foamea si reda tonusul muscular.
SFATUL PRO: Xavier Thévenard, alergator montan, castigator Ultra Trail du Mont Blanc 2013, 2015
„Am testat şi integrat în programul meu de nutriţie noile produse sărate Endurance+ de la Isostar. Am descoperit că sunt eficiente în cursele lungi şi intense, gusturile sunt inovatoare, iar texturile foarte plăcute. Obişnuiam să iau cu mine în cursă şi produse sărate homemade, dar acum cu produsele din gama Endurance+ economisesc timp şi sunt sigur că au toţi nutrienţii esenţiali. Îmi plac în mod special crackersii, bineveniţi după câteva ore de cursa, când te-ai săturat de geluri şi batoane.”
Ambasada Chile și Extreme Travel, în colaborare cu Institutul Cervantes București organizează expoziția “Chile, o țară a extremelor, descoperită de Extreme Travel”. Adrenallina.ro, platformă de sport și aventură, este partener media al evenimentului.
Evenimentul va avea loc miercuri, 6 iulie, în Sala Auditorium a Institutului Cervantes (Bulevardul Regina Elisabeta numărul 38), de la ora 18.00.
Autorul expoziției este Radu Vatcu, fondator și ghid Extreme Travel, prima agenție de turism de aventură din România. Chile este una dintre destinațiile lui de suflet și unul dintre cele mai vechi programe de turism ale agenției pe care o conduce.
Radu Vatcu va susține o miniconferință despre Chile ca destinație a turismului de aventură iar dl. Insarcinat cu Afaceri a.i. al Republicii Chile la Bucuresti, Rodrigo Guzman, va spune câteva cuvinte despre această fascinantă țară a extremelor.
“Chile este un paradis fascinant al contrastelor: de la ghețari la vulcani, de la lacuri glaciare la trasee de trekking montane cu peisaje care îți taie respirația, de la cascade la fiorduri. Am fost de nenumărate ori în Chile cu turiștii noștri dar m-aș întoarce oricând să spun povestea acestei țări, prin cuvinte ori prin imagini, cum se întâmplă acum“, spune Radu Vatcu.
Într-o ceremonie realizată la Bogota, Chile a fost recunoscută în 2015 de către World Travel Awards drept cea mai bună destinație din America Latină pentru turismul de aventură. La această categorie, Chile a concurat cu destinații de referință din industria turistică, precum Argentina, Brazilia, Columbia, Ecuador, Peru și Uruguay.
Mai mult decât atât, ca o recunoaștere a atracțiilor sale turistice și a faptului că este considerată o țară a extremelor, Chile a găzduit anul trecut la Puerto Varas Summitul Mondial al Turismului de Aventură, unde peste 700 de delegați au reprezentat 60 de țări participante.
Extreme Travel este prima agenție de turism de aventură din România. Ghizii Extreme Travel conduc români în destinații spectaculoase ale planetei: de la cele mai înalte și celebre culmi muntoase – Mont Blanc (Franta), Mount Kenya (Africa), Aconcagua (Argentina), la trekking și aventură în Chile, Venezuela,Tanzania, Borneo, Antarctica, Peru, America Centrala, și multe altele.
Programele Extreme Travel includ circuite pe toate continentele lumii și se adresează atât persoanelor cu experiență în escaladarea vârfurilor muntoase cât și celor fără aptitudini fizice deosebite.
O întrebare vitală pentru noi, sportivii amatori este legată de cum te hidratezi în curse și antrenamente.
Ne răspunde la ea, la rubrica #trainingTIPs, doctor Luminiţa Florea, medic specialist nutriţie în cadrul Centrului Medical ProVita.
Adrenallina.ro: Cum trebuie să se hidrateze cineva care face sport în perioada aceasta, când temperaturile sunt foarte ridicate?
Dr. Luminița Florea: Organismul uman are în compoziţia sa compartimentul hidric care reprezintă un procent corporal între 60-70% apă.
Orice modificare de adaptare care presupune pierdere de apă – cum este efortul fizic susţinut sau căldura excesivă – reprezintă o ameninţare a echilibrului hidric dar şi electrolitic din organism.
Apa este transportorul şi catalizatorul schimburilor celulare de electroliţi vitali (calciu, magneziu, sodiu, potasiu, zinc etc), care stau la baza unor funcţii vitale: cardiovasculare, renale, musculare sau cerebrale.
De aceea, asigurarea aportului corect de apă este vital pentru cineva care face sport vara, la temperaturi mai ridicate, şi depăşeşte recomandarea standard, în condiţii bazale de minim 2 l de lichide/ zi.
Este important de ştiut că senzaţia de sete este un semnal tardiv al organismului în fata unui dezechilibru hidro-electrolitic şi poate fi un semnal întârziat sau chiar absent la unii indivizi. De aceea aşteptarea apariţiei senzaţiei de sete este periculoasă şi nerecomandată în timpul efortului fizic! Hidratează-te înainte de a-ți fi sete!
Care sunt regulile de hidratare şi nutriţie înainte, în timpul, precum şi după cursă?
Hidratarea înainte de antrenament/cursă presupune un aport de aproximativ 300 – 500 ml de lichide înainte de efort.
E important ca procesul de hidratare să se deruleze cu 2-3 ore înainte şi repetat apoi, cu o jumătate de oră iarăşi înainte de o competiţie mai solicitantă şi mai lungă, de câteva ore ca durată.
Ce se poate consuma: lichide simple – apă sau combinaţii de soluţii hipotonice (fără glucide), isotonice (normoglucidice) sau hipertonice (hiperglucidice), cu sau fără electroliţi (aceste variante se aleg în funcţie de intensitatea şi durata efortului ce urmează a fi efectuat).
Alimentaţia de dinaintea antrenamentului/ cursei trebuie:
Se vor evita:
Hidratarea în timpul antrenamentului/ cursei
În timpul exerciţiului fizic, esenţială este hidratarea şi mai puţin aportul caloric. Dacă însă durata efortului depăşeşte 1 oră, atunci se poate lua în considerare un aport suplimentar de 20 g – până la 50-60 g de glucide/ fiecare or[ de efort fizic (soluţii hipertone).
Hidratarea la finalul antrenamentului/ cursei
Este necesară evaluarea greutăţii corporale din momentul încheierii antrenamentului, fiecare 100 g de greutate pierdută fiind de fapt 100 ml de lichide deficit hidric pentru organism!
Această lipsă trebuie înlocuită în echivalentă 100 % pentru a ajuta organismul să se refacă după efortul efectuat.
În ceea ce priveşte alimentaţia de la finalul antrenamentului ea trebuie să aducă un aport proteic consistent, de bună calitate, deoarece organismul face sinteză şi refacere de masă musculară.
Aveţi nevoie de glucide lent eliberabile şi cât mai puţine lipide animale, preferabil doar vegetale – din uleiuri vegetale, seminţe şi oleaginoase.
În cazul în care se umăreşte scăderea ponderală din masă de grăsime şi doar creşterea masei musculare se recomandă reducerea aportului de glucidelor şi grăsimi.
Cât de gravă este deshidratarea pentru un sportiv?
Studiile au demonstrat că pierderi mici de doar 1-2 % din greutatea corporală prin deshidratare pot duce la scăderi ale performanţei sportive cu 10-20 %!
Astfel, cel mai mare duşman al performanţei, pentru un sportiv, este deshidratarea din timpul competiţiei.
De aceea el trebuie să fie bine informat asupra modalităţii de hidratare şi pregătire din timpul competiţiei (înainte, în timpul sau după terminarea ei) precum şi despre unele semnale din partea organismului lui pe care trebuie să şi le monitorizeze frecvent:
lipsă de concentrare
oboseală
gură uscată
greaţă
dureri de cap
crampe musculare
ameţeală
sete
urină puţină şi închisă la culoare (hiperconcentrata, semn de agresiune prin deshidratare a rinichilor)
Performanţă sportivă are la baza pe lângă antrenamentele susţinute şi pregătirea fizică impecabilă, o hidratare şi o nutriţie corectă şi echilibrată a organismului. Doar aşa corpul tău va deveni un partener şi va reacţiona adecvat la condiţiile speciale din timpul efortului fizic.
De mâine și până pe 24 iulie este spectacol în ciclism, este Turul Franței! Ediţia 2016 a Turului Franţei va fi transmisă în direct pe Eurosport! În această ediție vor fi inserate imagini surprinse de camere adiţionale proprii ale canalului şi transmisiunile se vor întinde pe durata a 70 de ore, LIVE.
Turul Franței se dispută pe durata a 3 săptămîni, între 4 și 26 iulie, adică 21 de etape și adună la start 198 de rutieri din 22 de echipe. Este cel mai important evenimentul sportiv din lume, grație audienței pe care o captează. În total, rutierii vor avea de parcurs 3,360 kilometri. Vor fi 9 etape de plat, 3 de podiș, 7 etape montane cu 5 finișuri în cățărare, un contratimp individual și unul pe echipe;
Principalul expert Eurosport în ciclism, Greg LeMond, va face analizele în direct. Experţii Eurosport vor dezvălui detalii de culise şi vor oferi sfaturi în programul „Tech Talk” („Discuţii Tehnice”) iar în timpul transmisiunilor în direct, cu ajutorul unui program computerizat de urmărire, vor fi generate statistici.
Cele mai interesante tweet-uri ale cicliştilor sau ale experţilor vor fi difuzate în timpul transmisiunilor.
GREG LEMOND
“LeMond on Tour” este programul zilnic care cuprinde reportaje cu principalul expert Eurosport în ciclism, Greg LeMond, care va comenta cursa aflată în plină derulare.
Greg LeMond va face analiză fiecărei etape în programul zilnic „Tour de France today” („Turul Franţei astăzi”), ce va încheia transmisiunea etapei.
Lemond este un rutier care a câștigat Turul Franței de 3 ori, în 1986, 1989 și 1990, printre alte victorii impresionante din palmaresul său de ciclist.
„Tour de France Extra” este producţia studio LIVE principală a Eurosport. Programul va fi difuzat de două ori pe zi, înainte şi după etapă, va dura 20 de minute şi va fi produs la fata locului cu fostul ciclist profesionist spaniol Juan Antonio Flecha, cu Ashley House şi cu Laura Meseguer. Programul cuprinde interviuri în direct, reportaje, secţiunea „Tech Talk” şi recunoaşterea traseului.
„Tour de France today” este programul zilnic difuzat la încheierea etapei ce prezintă rezumatul cursei făcut de Greg LeMond şi de Ashley House. Programul cuprinde analiză celor mai importante momente ale cursei, interviuri exclusive, imagini din culisele echipelor prin reportajele de tip „Sports Insiders” şi prin imaginile surprinse de camerele on-board.
La finalul Turului Franţei, Eurosport va difuza un program de o ora ce va trece în revista cele mai importante şi interesante momente ale competiţiei prin secvenţele respective, preluate din transmisiunile în direct.