Programe sportive de intensitate la Daimon, în 2016
Ușor, ușor, începem să ieșim din zona de acumulare și volum și strecurăm în antrenamentele noastre partea de intensitate, pentru a ne pregăti de sezonul competițional și a intra progresiv în formă.
Iată câteva clase de intensitate pe care le putem accesa, din programele wellness Daimon.
TABATA
Antrenamentul tip Tabata implică reprize de efort intense, urmate de pauze extrem de scurte – un fel de intervale. Clasa e indicată pentru consumul de oxigen de după antrenament, aşa numitul „efect după ardere“, asta înseamnă că se arde grăsimea chiar şi după terminarea sesiunii.
foto credit Daimon Wellness
Denumirea asta ciudată provine de la un studiu realizat de profesorul japonez Izumi Tabata, în anul 1996, pe un grup de patinatori de viteză, care s-au antrenat de 4 ori pe săptămână după sistemul său şi au obţinut rezultate echivalente cu ale unui alt grup, care s-a antrenat de 5 ori pe săptămână în condiţii normale. Atleţii care au urmat sistemul Tabata au crescut mult mai mult nivelul de rezistenţă faţă de grupul care s-a antrenat în condiţii normale.
HIT (High Intensity Training)
Programul este, așa cum îi spune și numele, un antrenament intensiv, cu arderi calorice puternice, într-un timp foarte scurt. Exercițiile de intensitate mare și medie, cardio dar și de forță sunt alternate cu pauze scurte de recuperare. Sunt folosite ganterele, BOSU (minge specifică unui anumit tip de antrenament fitness) și propria greutate.
foto credit Daimon Wellness
HIT este o formă de antrenament de forță, popularizată în anii 1970 de către Arthur Jones, un inventator în zona bodybuilding și exerciții de forță – este cel care inventat aparatele de forță Nautilus și exercițiile specifice.
Comparativ cu un antrenament obisnuit, în HIT se ard mult mai multe calorii decât prin alte procedee, calorii care continuă să fie consumate de către organism și în următoarele 24 de ore de la terminarea antrenamentului.
ZUMBA
O formă de intensitate mai soft și mai fun, ZUMBA e un program de fitness inspirat din dansurile latino și creat de către cunoscutul dansator și coregraf columbian, Alberto “Beto” Perez, în anii ’90.
Zumba implică o combinație între elemente ce țin de dans și elemente din sfera aerobicului. Coregrafia Zumba încorporează mișcări de hip-hop, soca, samba, salsa, merengue, reggaeton, mambo, arte marțiale, și chiar bollywood, respectiv dans din buric. 🙂 Sunt incluse și exerciții de squat și streching.
Spinning
La Daimon sunt 10 clase de spinning pe săptămână, 6 antrenori și 30 de bicilete staționare. Câteva dintre beneficiile spinningului, un antrenament cardio, de intensitate sunt consumul ridicat de calorii precum și eliminarea toxinelor din organism și… a stresului.
Lecții înot
Beneficiile înotului sunt multiple, așa cum știm cu toții, iată câteva dintre ele:
- Întărește sistemul imunitar
- Dezvoltă armonios a musculatura și rezistența
- Crește pofta de mâncare, și stimulează astfel cresterea și dezvoltarea copilului
- Ajută la dezvoltarea sistemului osos și a articulațiior
- Îmbunătățește circulația și respirația
În perioada 15-31 ianuarie, Daimon pune la dispozitie 2 pachete de sedinte înot pentru copii, cu antrenor, la prețuri preferențiale:
8 ședințe (valabilitate 1 luna) – 300 lei
30 sedințe (valabilitate 3 luni)- 1000 lei
Lecțiile de înot vor avea loc în piscina interioara ecologică (purificată prin sare).
foto credit Daimon Wellness
Spor la antrenamente! 🙂
SkyRun, cea mai mare competiție de alergare pe scări din țară, în acest weekend!
Cea de-a treia ediție a deja cunoscutului maraton de alergare pe scări, SkyRun, își așteaptă participanții la start sâmbătă, 23 ianuarie, în SkyTower, cea mai înaltă clădire din țară. În competiție s-au înscris peste 800 de participanți, la cele două categorii ale concursului, individual și corporate.
“Ne bucurăm că prin acest eveniment putem nu doar să susținem un stil de viață sănătos și o serie de cauze semnificative la nivelul comunității, ci și să promovăm valori importante, precum implicarea socială, voluntariatul sau filantropia. Interesul mare arătat acestei ediții a SkyRun, dar și celor anterioare, ne arată că ne-am atins scopul și, mai mult de atât, am creat propria comunitate SkyRun, care ne împărtășește valorile. Ne dorim ca această ediție să vină în întâmpinarea asociațiilor beneficiare cu un sprijin real, de care au atâta nevoie și, totodată, să inspire și să propage aceeași atitudine” a declarat Ruxandra Grinzeanu, Director Executiv SkyTower Building.
SkyRun – a 3-a ediție
Startul evenimentului se va da sâmbătă, 23 ianuarie, la ora 11:30, de la parterul SkyTower, iar alergarea se va face până la etajul 34, la o înălțime de 119 metri, după urcarea a 680 trepte. Participanții vor urca cele 34 de etaje o singură dată și vor fi cronometrați cu ajutorul unor cipuri electronice, putând astfel să afle timpul realizat la finalul cursei.
Taxele de participare vor fi direcționate către patru asociații beneficiare în cadrul acestei ediții, astfel că acestea vor primi 24% din taxa de înscriere a persoanelor fizice și 50% din taxa de înscriere a participanților din mediul corporate.
credit foto SkyRun
Participanții au putut alege să doneze către Asociația Mia`s Children, Asociația Mai Mult Verde, HOSPICE Casa Speranței și World Vision România, fiecare participant având opțiunea de a selecta încă de la înscrierea în competiție asociația către care dorește să direcționeze procentele menţionate din taxa de participare.
Inițiativa s-a bucurat de susținere și din spațiul public, astfel că Oana Cuzino, Gianina Corondan, Marius Vintilă, Zoli Toth sau Elena Ionescu (Mandinga) și-au anunțat deja participarea în competiție unde vor susține asociațiile cărora doresc să le ofere sprijinul.
O nouă provocare – ștafetă de 24 ore
Cu fiecare nouă ediție, SkyRun își propune să aducă un element de noutate. Astfel, dacă la ultima ediție SkyRun, încercarea ultramaratonistului Gabriel Solomon de a doborî recordul mondial într-un maraton de 24 de ore de alergare pe scări a ridicat nivelul adrenalinei, această ediție vine și ea cu o surpriză. Astfel, ediția de anul acesta a competiției, introduce și elementul 24 Challenge – o ștafetă de 24 ore, la care vor participa 4 echipe a câte 6 alergători, fiecare reprezentând câte unul din ONG-urile participante. Aceasta se va desfășura în ziua de 24 ianuarie, echipele de ștafetă luând startul la încheierea competiției de masă. La final, echipa care va contoriza cele mai multe urcări va fi desemnată câştigătoare.
Evenimentul este organizat de SkyTower Building și RPHI, alături de smartatletic, având Raiffeisen Bank ca partener principal, Radio 21 ca partener media și Ciuc, Power Bar şi Ambulanţa BGS, parteneri tehnici.
Mai multe detalii despre ce pregătesc organizatorii la această ediție SKYRUN aflați pe site-ul evenimentului: http://smartatletic.ro/skyrun/.
EXCLUSIVE. Mimi Hughes, the only woman who swam the Danube and Europe’s rivers: “The only thing that counts is the next stroke”
Mimi Hughes is a highschool teacher somewhere în Tenessee, America, 59 years old and 4 children, now adults with families. Mimi is also the only woman in the world to have swam, in 2006, when she was 50, the 2.850 kilometers of the Danube River, starting from its source, Black Forrest Mountains (Germany) to Sulina (România), the river mouth to Black Sea.
She achieved this performance together with her daughter, Kelsey, at that time of 19 years old. Kelsey acompanied her in a kayac.
Mimi swimming and Kelsey, her daughter, accompanies her in the kayac; photo credit blog.al.com
But this is not the only of Mimi’s incredible swimming expeditions: the endurance swimmer has swam the distance between North America and Siberia, the almost 5 kilometers of frozen and dangerous waters (because of the currents) of the Bering strait, (when she was 41, in 1997), but also the tributaries of the Danube, Drava river (707 km) & Mura river (480 km), and also Tenessee river (1049 km), located in South East of America, and Ohio River (1,579 km).
We have been talking with Mimi in an exclusive interview, for Adrenallina, and we stepped into a wonderfull story: the swimmer has dedicated all of these epic adventures to a great cause, and that is, most often, the protection of the environment. Mimi has swam but also gathered people to talk to them about the importance of protecting the natural areas and the necessity of some practical measures to limitate pollution and distruction of nature.
Mimi Hughes (Petterson)
photo credit: danubeswimmer.com
“If I wouldn’t have dedicated these endeavours to a bigger cause than myself, I wouldn’t have suceeded”, Mimi said, adding: “To swim rivers is most efficient than me staying home and complain to my kids about the things that bother me in the world”.
The Danube swim took Mimi 90 days, and she swam around 6 to 8 hours a day, in a water that is mostrly poluated, because of the accidental oil spillings and plastic waste thrown irresponsible. You can read the she story of this adventure in the book Mimi wrote, Wider than a Mile, it is available on Amazon.
“Absolutely everybody should be passionate about environment. It’s our life. If you truly care about people, then you’re going to make sure they don’t drink water that’s going to harm them or breathe air that’s going to hurt them“, Mimi stated in 2007 to an Associated Press reporter.
Let’s hear her story:
Dear Mimi, first congratulations for your performance! Please tell us how it all started for you? How did you discover endurance swimming?
When my four children were young, I signed them up to be on a swim team. At the beginning of the swim season, they complained about the cold water. I thought it was only fair for me to swim in the cold water too. At the time, I was already running. Swimming was just a great addition to my running. At the time, I was content swimming 1500 meters. Then my daughter, Tess, started doing very well as a competitive swimmer.
I had to take her 50km away to a larger pool and a better coach. Instead of sitting on a bench watching her swim, I joined the Master’s swim team and swam too. My practice distances grew to five kilometres. I loved the longer distances, and my coach enjoyed giving me sets of 800 meters. In the summer months, I began doing open water swimming at a nearby lake.
The kids all sat in an inflatable kayak, and I’d pull them around the lake. Sometimes I’d pull them to the marina for an ice cream or an order of french fries, and then I’d pull them back. Sometimes, they still go to the lake and let me pull them around while they drink beer and listen to music on their iphones.
I know all of your swims have a cause, you want to increase awareness over the environmental issues. What did you find out swimming all this international rivers, like Danube (2,860 km, Europe ), Tenessee (1049 km, USA), Drava (707 km, Slovenia) Mura (480 km, Austria, Slovenia)? What were your main concerns?
Every one of my major river/ocean swims had a cause. I could not complete such tasks without the belief that I was swimming for something significantly larger than myself. Russia, my first major swim, was for Peace and Healing between countries; the Tennessee, Danube, Drava, and Mura were to inspire more social/environmental responsibility; the Ohio River was for social responsibility in regard to supporting the life skills and academic education of girls/women locally, nationally, and internationally.
Mimi talks about the need to protect the Danube River, at a festival in Serbia, 2013; photo credit wwf.panda.org/
There were a multitude of concerns for all of the swims, and those concerns could change at any given moment depending on the situation. It was imperative to the completion of the swims, and the morale of the support kayaker and me, that we stayed in the present. Thinking about what might happen only serves to eat away at one’s resolve.
What was the toughest experience/part of all? You swim for weeks, every day more than 20 kilometers. How do you manage to do that? Sounds superhuman.
The length and time commitments of the swims make it is difficult to name the “toughest” part—the challenges were varied and frequently changed. When it was too cold, we struggled with hypothermia. When it was too hot, heat exhaustion was an issue. Hail, thunderstorms, rain and flooding added to the list of weather challenges. Obtaining drinking water and healthful food (we are vegetarians) was not always an easy. Sometimes we had no idea where we were going to sleep at the end of a day. When the day’s kilometres were completed, we looked for places along the river to camp. Thankfully, people—regardless of nationality, race, religion, or gender—came to the river to help and made the success of my swims possible.
The toughest part of my swim is not just what happens during the swim but also AFTER the swim. The swims are too intense and overwhelming, that there is no time to really reflect. In addition, it is all about “moving forward”. Allowing myself the time to think about anything more than the next minute, stroke, or water intake could be devastating to my resolve. My only concern or worry must be limited only to the present. It is all that matters—the next stroke.
When the swim is over and I return home, that is when the reflection begins. In addition to reflecting—sometimes on things I don’t want to remember—there is the physical and mental exhaustion to overcome. Reuniting with friends and acquaintances is difficult because the swim changes me.
The Danube was an incredible experience. I think about the people that came to the river to help and those that help from afar every day of my life.
You teamed up for all of your adventures with your daughter, Kelsey, who guided you throughout your quests, in a kayac. How did this work? I know Kelsey has a sports career background, isn’t it?
My friends, Kathy Cohen (nurse practitioner) and Pam Dean (a teacher) were my team for the swim to Russia and the Tennessee River. Kelsey was still in high school when I swam the Tennessee River but did crew me for a few days towards the end of it. She was a great crew person. That’s why she was my choice for the Danube. She was still young, 19, when she crewed me on the Danube and was terribly overwhelmed by the whole experience. She still reflects on the experience as extremely difficult and challenging but will say without hesitation that she would do it all over again.
credit foto experimentinflight.blogspot.com
Kelsey began swimming and running when she was five. She started soccer when she was eight and has not stopped. She helped to start a women’s soccer (football) league in Huntsville, Alabama and often coaches for American Youth Soccer Organization (AYSO). She rarely swims but still runs 5km races for fun. She also enjoys white water kayaking.
How did you connect to each other during your swims?
Kelsey had an extremely difficult job. She was my eyes down the Danube. Where she led me, I followed. Swimming a straight line is something I cannot do! We learned how to function as one. She made hand movements alongside of the kayak to let me know when there was danger ahead or when to stop. Every hour or two she stopped me and passed water and food to me. Without her, I doubt I could have made it. We were a team. Not always a happy team but a team. I am proud and love all four of my children, but Kelsey and I have had an experience that no other mother/daughter in the world has experienced.
Mimi’s tattoo, the the simbol of recycling, it’s a gift from one of her daughters
photo credit blog.al.com
How did these expeditions change your life?
How did my expeditions change my life? The swims changed my life in many ways, but the most significant change came from my interactions with the people along the rivers and beyond that helped with the success of the swims. I learned what most people (unfortunately) never learn. As a people, we basically all want the same thing—a peaceful, healthy planet in which to live and love. It is when we view each other through race, religion, nationality, social class, or gender do we find reason to hate, brutalize, and support war. Individuals never benefit from that mentality, only governments, religious leaders, and the extraordinarily wealthy do. I strive to consider everyone by their character and compassion for life—not their religion, nationality, social class, etc.
One of my most prized possessions has no monetary value. It is a flower a man sent me from Russia along with a wish for a successful swim. I know nothing about the man other than he is a Russian who did a swim with an amazing Russian woman, Natasha, who was a tremendous help with my swim to Russia. The gift of the flower, in my world, symbolizes the compassion we are all capable of sharing with each other as a people, as human beings. We must remember that first and foremost, we are human beings.
Mimi and her daughter, Kelsey, in one of the stops along the Danube expedition; photo credit www.kpbs.org
Two women, one river. The cover of the book Mimi wrote about the incredible expedition of swimming the Danube
- At 59 years old, Mimi continues to swim and run in ultramarathons, and, foremost, to inspire people all over the world, no matter the race, sex, religious views…
EXCLUSIV. Singura femeie care a înotat Dunărea și râurile Europei: “Asta e tot ce contează: următoarea mișcare, următorul braț”
Mimi Hughes este o profesoară de liceu de undeva din America, Tenessee, în vârstă 59 de ani și având 4 copii. Mimi este și singura femeie din lume care a traversat înot, în 2006, pe când avea 50 de ani, cei 2.850 de kilometri ai Dunării, pornind de la izvor (munții Pădurea Neagră, Germania) și până la vărsare (Sulina, România). Este prima persoană din lume care a traversat fluviul fără să se ajute de aripioare de înot și a doua persoană care încearcă să facă această expediție și reușește. A realizat performanța asta împreună cu fata ei, Kelsey, atunci în vârstă de 19 ani, care a însoțit-o într-un caiac.
Dar asta nu e singura aventură incredibilă a americancei: înotătoarea de anduranță a traversat și distanța dintre Alaska și Rusia (strâmtoarea Bering, în 1997, la 41 de ani), cei aproape 5 kilometri de ape înghețate și foarte periculoase (din cauza curenților), precum și afluenții Dunării, râurile Drava (707 km) și Mura (480 km), dar și râul Tenessee (1049 km), din sud estul Statelor Unite, și râul Ohio (1579 m).
Am vorbit cu Mimi Hughes în exclusivitate, pentru Adrenallina, și am aflat o poveste minunată: înotătoarea a dedicat fiecare dintre aceste epice aventuri unei cauze, iar aceasta este, de cele mai multe ori, protejarea mediului înconjurător. Mimi și-a însoțit traversările de speech-uri de conștientizare cu privire la importanța protejării ariilor naturale și necesitatea unor măsuri care să limiteze poluarea si distrugerea naturii. Adică, după ce înota peste 30 de kilometri pe zi, stând în apă între 6 și 8 ore, (a început traversarea în luna mai și a finalizat-o în august), uneori avea întâlniri cu oamenii și oficialitățile localității, pentru a vorbi despre protejarea Dunării. (n.r. aceste întâlniri erau aranjate de cei cei care au sprijinit-o pe Mimi în expediție, The World Wide Fund for Nature și Rotary International.)
Mimi Hughes (Petterson)
credit foto: danubeswimmer.com
“Dacă nu aș fi dedicat traversările unei cauze mai mari decât mine și mai semnficative decât persoana mea, nu aș fi reușit să fac asta”, ne-a mărturisit Mimi, care a completat: “Să înot fluvii este mai eficient decât să stau acasă și să mă plâng copiilor mei despre chestiile care mă deranjează în lume.”
Aventura ei pe Dunăre a durat 90 de zile, perioadă în care a înotat între 6 și 8 ore pe zi, într-o apă în bună parte poluată, din cauza deversărilor accidentale de petrol și a deșeurilor de plastic aruncate iresponsabil. Mimi a povestit întreaga expediție a Dunării într-o carte, care se găsește de cumpărat pe Amazon, și se numește Wider than a Mile.
“Cu toții ar trebui să fim îndrăgostiți și interesați de sănătatea mediului înconjurător. Este viața noastră. Dacă ții cu adevărat la oameni, atunci trebuie să te asiguri că nu vor bea apă care le face rău sau că respiră un aer care le dăunează”, a declarat Mimi în 2007 unui reporter Associated Press.
Să îi aflăm povestea:
Dragă Mimi, pentru început, felicitări pentru performanțele tale remarcabile! Spune-ne, cum a început totul pentru tine? Cum ai descoperit înotul de anduranță?
Când cei 4 copii ai mei erau mici, i-am înscris într-o echipă de înot. La începutul sezonului de înot, se plângeau de apa rece. M-am gândit că ar fi corect să înot și eu în apa aia rece, cu ei. La acea vreme, deja începusem să alerg. Înotul era doar o completare minunată pentru alergările mele. Pe atunci eram mulțumită să înot 1500 de metri. Apoi, fiica mea, Tess, a început să se remarce ca înotătoare profesionistă. A fost nevoie să o duc la 50 de kilometri depărtare de casă, la un bazin mai mare și un antrenor mai bun.
În loc să stau pe o bancă și să mă uit la ea cum înoată, m-am înscris în echipa de înot Masters, și am înotat și eu. Distanțele mele de antrenament au crescut până la 5 kilometri. Adoram distanțele lungi, și antrenorului meu îi plăcea să-mi dea seturi de 800 de metri. În lunile de vară, am început înotul în ape deschise, pe un lac din apropiere. Toți copiii mei stăteau într-un caiac gonflabil și eu îi trăgeam după mine pe lac. Uneori îi trăgeam la mal ca să-și ia o înghețată sau să-și comande cartofi prăjiți, apoi plecam iar, trăgându-i după mine pe lac.
Acum, când sunt deja mari, tot mai facem asta uneori: mă lasă să îi trag după mine pe lac, în timp ce ei beau bere și ascultă muzică la Iphone-uri.
Știu că toate traversările tale au avut o cauză, majoritatea de conștientizare a problemelor mediului înconjurător. Ce ai aflat înotând atâtea râuri internaționale? Care au fost principalele tale îngrijorări?
Fiecare traversare a unui râu/ocean a avut o cauză. Dacă nu aș fi dedicat traversările unei cauze mai mari decât mine și mai semnificative decât persoana mea, nu aș fi reușit să fac asta.
Rusia, prima mea traversare majoră (n.r. strâmtoarea Bering, în 1997) a fost pentru pace și vindecare între națiuni; (n.r. Mimi a crescut în anii Războiului Rece, când relațiile politice și militare dintre America și aliații NATO cu țările din Blocul de Est erau extrem de încordate)
Traversările râurilor Tenessee, Dunăre, Drava și Mura au fost pentru a inspira mai multă responsabilitate socială și de mediu; traversarea râului Ohio a fost pentru responsabilitate socială, în ceea ce privește susținerea deprinderilor de viață și a unei educații academice pentru fete și femei, la nivel local, național, internațional.
Mimi vorbeste despre nevoia de a proteja Dunarea, la un festival in Serbia, 2013; foto credit foto wwf.panda.org/
Au fost multe îngrijorări la toate aceste traversări, și toate se puteau schimba oricând în alte îngrijorări, în funcție de situație. Era imperativ să finalizez traversarea, și, pentru asta, important pentru mine și ajutorul de caiac era să rămânem în momentul prezent. Să te gândești la ceea ce ți se poate întâmpla nu face decât să-ți ia din hotărâre.
Care a fost cea mai grea experiență/parte a acestor traversări? Ai înotat săptămâni, luni la rând, mai mult de 20 de km pe zi. Cum ai reușit să faci asta? Pare suprauman.
Angajamentele de lungime și timp pentru aceste expediții fac să fie greu pentru mine să spun care a fost cea mai grea parte din tot – provocările erau variate și se schimbau frecvent. Când era prea frig, ne luptam cu hipotermia. Când era prea cald, epuizarea din cauza temperaturii ridicate era o problemă.
Grindina, furtunile, ploaia și inundațiile au fost pe lista de provocări ale vremii. Obținerea apei și a mâncării sănătoase (suntem vegetariene, eu și fiica mea) nu a fost ușoară. Uneori, habar nu aveam unde vom dormi la finalul zilei. Când kilometrii dintr-o zi erau finalizați, căutam locuri de campat pe lângă râu. Din fericire, oamenii – indiferent de naționalitate, rasă, religie sau gen – au venit la râu, oricare ar fi fost acesta, ca să ajute, și au făcut posibil succesul fiecărei traversări în parte.
Acum îmi dau seama că cea mai grea parte a acestor traversări nu e doar ceea ce se întâmplă în timpul lor, dar și ceea ce se întâmplă DUPĂ. Traversările sunt prea intense și copleșitoare ca să mai ai timp să și reflectezi la ele în timp ce se petrec. Să îmi fi permis să mă gândesc la mai mult decât următorul minut, următoarea mișcare a brațului, următoarea gură de apă ar fi fost devastator pentru hotărârea mea. Singura mea grijă și preocupare a trebuit să fie limitată la momentul prezent. Asta e tot ce contează: următoarea mișcare, următorul braț.
Când traversarea e gata și mă întorc acasă, abia atunci începe reflecția. Alături de reflecție – uneori asupra unor lucruri pe care nu doresc să mi le amintesc – este și epuizarea fizică și psihică pe care trebuie să le depășești. Reunirea cu prieteni și cunoștințe este grea pentru că înotul mă schimbă.
Dunărea a fost o experiență incredibilă. Mă gândesc la oamenii care au venit la râu să ne ajute și la cei care ne-au ajutat de la distanță, atunci și în fiecare zi din viața mea.
Ai făcut echipă cu fiica ta, Kelsey, în multe dintre aceste expediții: ea este cea care te-a acompaniat, într-un caiac. Cum ați funcționat ca echipă?
credit foto experimentinflight.blogspot.com
Prietenii mei, Kathy Cohen (asistentă medicală) și Pam Dean (profesor) au fost echipa mea pentru 2 traversări: Rusia și râul Tenessee. Kelsey încă era la liceu când am înotat Tenessee, dar a făcut parte din echipaj spre sfârșitul expediției. A fost un membru de echipaj grozav. De aceea am ales-o pentru Dunăre. Era foarte tânără, avea doar 19 ani când m-a însoțit pe Dunăre, în cele 3 luni, și a fost copleșită teribil de toată această experiență. Încă reflectă asupra acestei expediții ca fiind foarte dificilă și provocatoare, dar spune fără ezitare că ar face-o din nou.
Kelsey a început să înoate și să alerge când avea 5 ani. S-a apucat de fotbal la 8 ani, și nu s-a mai oprit de atunci. A pus umărul la înființarea unei echipe de fotbal în Huntsville, Alabama, și deseori arbitrează Organizația de Forbal Junior American (American Youth Soccer Organization). Înoată rar dar aleargă de plăcere curse de 5 kilometri. Îi place de asemenea raftingul.
Cum v-ați conectat în timpul expedițiilor?
Kelsey a avut o sarcină foarte dificilă. Ea era ochii mei pentru următoarea mișcare în Dunăre. Unde mă conducea ea, eu o urmam. Să înot în linie dreaptă pentru mine e imposibil! Am învățat cum să funcționăm ca o echipă, ca o singură persoană. Îmi făcea mișcări cu mâna pe lângă caiac, ca să mă atenționeze că urma pericol sau ca să mă opresc. La fiecare 1 oră/2 ore mă oprea, ca să îmi dea apă și mâncare. Fără ea, mă îndoiesc că aș fi reușit. Am fost o echipă. Nu mereu o echipă fericită dar o echipă. Sunt mândră de toți copiii mei și îi iubesc pe toți, dar eu și Kelsey am avut o experiență pe care nu a mai avut-o nicio altă mamă și fiică din lume.
Tatuajul lui Mimi, simbolul reciclarii, este un cadou din partea uneia dintre fiicele ei. credit foto blog.al.com
Cum ți-au schimbat aceste expediții viața?
Cum mi-au schimbat viața? Mi-au schimbat viața în multe feluri, dar cea mai semnificativă schimbare a venit din interacțiunile cu oamenii din localitățile de pe lângă râuri și de dincolo de ele, cei care m-au ajutat să finalizez aceste traversări. Am aflat că majoritatea oamenilor (din păcate) nu învață niciodată. Ca oameni, ne dorim toți același lucru: o planetă sănătoasă și liniștită, unde să trăim și să iubim. Doar când ne privim prin prisma rasei, a religiei, a naționalității, a clasei sociale, sau a genului găsim motiv de ură, brutalitate și de susținere a războiului.
Indivizii nu beneficiază niciodată de pe urma unei astfel de mentalități, doar guvernele, liderii religioși și cei extraordinar de bogați. Eu mă străduiesc să iau în considerare oamenii după caracter și nu după rasă, religie, și așa mai departe.
Una dintre cele mai prețioase posesiuni ale mele nu are valoare monetară. Este o floare pe care un bărbat mi-a trimis-o din Rusia, împreună cu urarea unei traversări reușite. Nu știu nimic despre acest bărbat, decât că este un rus care m-a ajutat enorm în incercarea din strâmtoarea Bering, împreună cu soția lui Natasha. Darul unei flori, în țara mea, simbolizează compasiunea de care toți suntem capabili față de ceilalți, ca ființe umane. Trebuie să ținem minte asta, că înainte de toate suntem ființe umane.
Varianta în engleză a interviului, aici.
Mimi si fiica ei, Kelsey, la una dintre opririle pe malul Dunarii; credit foto www.kpbs.org
Doua femei, un singur fluviu. Coperta cartii scrise de Mimi, Jurnalul de calatorie al expeditiei de traversare inot a Dunarii
- La 59 de ani, Mimi continuă să înoate și să participe la ultramaratoane de alergare, dar, mai ales, continuă să inspire oamenii din toată lumea, indiferent de rasă, sex, orientare religioasă…
Mircea Olaru: Fă din sport un mod de viată. „Rezoluțiile” de Anul Nou nu funcționează
Mircea Olaru, Italia, Pasul Gavia (2652m), 2014 arhiva personala
Am început să fac sport prin liceu când, pe langă orele obişnuite de fotbal sau baschet, am început să alerg pe stadion împreună cu cei care se antrenau să susţină bacalaureatul la proba sportivă. Eu am dat geografie până la urmă însă ţin minte că reuşeam să alerg destul de bine pe distanţa probei de rezistenţă pentru care se antrenau colegii mei.
Îmi amintesc că, la început, 3 kilometri alergaţi erau o mare reuşită personală. Sau un drum de 40 km pe bicicletă (clasicul Pegas pe atunci) de la Râmnicu Vâlcea până la Olaneşti şi înapoi…; şi ce greu părea urcuşul de nici 500 m lungime de la mijlocul traseului.
Prima mea competiție a fost una de ciclism, la grădiniţă, grupa mijlocie cred.. 🙂 Aveam o tricicletă de care eram tare mândru, dar al cărei lanţ a cedat la câţiva metri înainte de linia de sosire. Am reuşit să o trec totuşi, dus de inerţie, pe locul doi chiar. Concursurile de alergare le-am început în facultate şi au fost clasicele crosuri din Bucureşti. Ne trimiteau profesorii de sport în schimbul unor motivări de absenţe de la orele normale de sport. Ironic, nu? 🙂
Antrenamentele le fac puţin după ureche, fără ceas la alergare şi fără ciclocomputer la bicicletă. Mai pornesc din când în când Endomondo sau Sports Tracker pe telefon, dar cam atât. Îmi urmăresc în schimb kilometrii parcurşi şi imi fac un plan de alergări atunci când mă antrenez pentru maratoane.
Sportul meu preferat este ciclismul de şosea. Îmi plac urcările în pasuri alpine şi nu mă împac cu ciclismul de câmpie. Pentru că am urmărit de mic Turul Franţei şi alte competiţii similare, unde îi admiram pe Indurain şi Pantani zburdând pe căţărările din Alpi sau Pirinei. Cu toate astea, îmi place să variez sporturile practicate, aşa că weekend-urile şi concediile sunt destul de pestriţe din punctul ăsta de vedere: cursieră, MTB, alergare de şosea, trail, schi, înot, drumeţie.
Maratona Dles Dolomites, 2014 arhiva personala
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este de la Maratonul Piatra Craiului din 2014. Îmi doream de foarte mulţi ani să ajung să particip acolo. Eram într-o formă foarte bună şi am alergat cu o plăcere incredibilă. Nu îmi venea să cred cât de frumos este totul în jur în ziua aceea, deşi merg de mulţi ani în Piatra Craiului şi cunoşteam deja toate traseele. Atmosfera de la MPC este unică.
Ecomarathon Moeciu de Sus, 2015
Competiția mea preferată în România este Transfier. Am reuşit să îl termin anul trecut. Organizarea de excepţie, voluntarii inimoşi, atmosfera extraordinară din rândul participanţilor, apa limpede din lacul Vidraru si Transfăgărăşanul închis total traficului auto sunt argumentele pentru care vreau să mă întorc şi în 2016.
Cel mai mândru sunt de faptul că am reuşit să termin două competiţii de ciclism extrem de grele pentru un amator. Ambele au fost în Italia, în munţii Dolomiţi: Sella Ronda Hero (MTB, 86km, 4200 diferenţă de nivel pozitivă) şi Maratona dles Dolomites(cursieră, 138 km, 4230 m diferenţă de nivel pozitivă)
Sosire la Maraton Piatra Craiului, Zarnesti, 2014
Prietenii mei se împart în două categorii: unii care fac sport la rândul lor şi care îmi inţeleg foarte bine pasiunea şi ceilalţi care încă nu s-au ridicat de pe canapea şi pe care sper să îi influenţez cât de curând 😉
Am aflat despre mine că pot face lucruri care mi se păreau în trecut imposibile. Dacă acum ceva ani mă chinuiam pe 5 km alergaţi acum alerg maratoane şi visez să termin un Ironman (3,8km înot, 180 km bicicletă şi 42 km alergare). Lucrul ăsta este valabil nu doar în sport ci în orice iţi propui să faci în viaţă. Cu un plan de acţiune şi cu perseverenţă cred că oricine poate realiza lucruri aparent „imposibile”.
Sportul mă face să mă simt BINE! Ăsta este cuvântul potrivit: BINE. Făcând mişcare în mod regulat te simţi BINE. Te simţi bine fizic, ai mai multă energie, te concentrezi mai uşor la muncă, te simţi excelent în propria piele, ai mai multă încredere.
Schi de fond, Maria Alm, Austria, 2015
Uneori, mi se întâmplă să îmi fie lene să ies la alergat. Doar uneori ;-). Tuturor celor care facem sport ni se întamplă asta. Sunt convins că şi sportivilor profesionişti, nu doar amatorilor ca mine. Important este să nu alegi calea uşoară, confortabilă. Te ridici de pe canapea, te echipezi şi pleci la alergat. Sau pe bicicletă, la sală sau la fotbal cu prietenii. Satisfacţia la final de zi este mult mai mare şi iţi vei mulţumi pentru că nu ai ales să butonezi telecomanda.
Obiectivul meu în 2016 este să ajung la formă necesară pentru a termina un Ironman în 2017. Cred că aş reusi să îl termin şi acum, însă chinuit. Şi nu doresc asta. Vreau să fiu pregatit şi să mă simt bine toată cursa, să mă bucur de fiecare moment.
Cu cateva zile inainte de Sella Ronda Hero, Dolomiti, Italia, 201
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că cel mai important este să faci din sport un mod de viaţă. Rezoluţiile de început de an şi dietele post Craciun sau Paşte nu funcţionează .
Retezat SkyRace Intersport, pe 18 iunie, la Cheile Buții!
Competiția Retezat SkyRace Intersport, organizată în masivul Retezat, județul Hunedoara, poartă concurenții de-a lungul unor trasee care urmăresc creasta colțuroasă Piule – Pleșa, culmea crenelată fiind o adevărată provocare pentru orice alergător. Startul competiției cu premii totale de 15.000 de lei va avea loc pe 18 iunie, la Cheile Buții!
Competiția Retezat SkyRace Intersport propune trei trasee – Custura, Buta și Valea Mării – primele două încadrându-se în categoria skyrunning (alergare montană cu grad mare de dificultate), iar cea de-a treia adresându-se celor care iubesc drumețiile pe munte sau celor care vor să înceapă alergarea montană.
În plus, se va organiza și o cursă de aproximativ 1 kilometru pentru copiii sub 10 ani, ce va avea loc pe 19 iunie, de la ora 10.00.
”Custura” este recomandată alergătorilor cu experiență montană, are 28 de kilometri (9 kilometri de creastă alpină) și 2.300 de metri diferență pozitivă de nivel și un timp limită de parcurgere de 8 ore.
”Buta” are o lungime de 23 de kilometri (5 kilometri de creastă alpină), 1.400 de metri diferență pozitivă de nivel și timp limită de parcurgere de 6 ore. ”Valea Mării” are o lungime de doar 7 kilometri și 300 de metri diferență de nivel.
Premii totale de 15.000 de lei
Premiile totale de la Retezat SkyRace Intersport se ridică la 15.000 de lei, urmând a fi răsplătiți primii cinci sportivi de la categoriile feminin și masculin de la cursa lungă: 2.500 de lei, 2.000 de lei, 1.000 de lei, 800 de lei și 400 de lei. Alergătorii vor primi premiile doar dacă se vor încadra la final în următoarele bareme de timp: la masculin, sub 3:40:00, iar la feminin, sub 4:20:00! Se vor acorda și bonusuri de 500 de lei pentru un nou record al traseului (timpi de referință: 3.03.51, Ionuț Zincă, în 2015; 3.48.30, Denisa Dragomir, în 2014) și două premii speciale în valoare de 300 de lei, King of Custura și Queen of Custura, pentru primul băiat și prima fată care vor ajunge pe vârful Custura, la 2.457 de metri.
Ambasador, Ionuț Zincă (unul din cei mai buni alergători montani din lume)
Ambasadorul Retezat SkyRace Intersport, prahoveanul Ionuț Zincă, este cel mai bun alergător montan din România. Printre performanțele atletului român se numără două medalii de bronz, la Campionatul European de Alergare Montană și Campionatul Mondial de Alergare Montană, și două clasări pe locul 2, în 2013 și 2014, în topul general al Federației Internaționale de Skyrunning.
Ionuț Zincă este și cel mai bun orientarist român, cele mai bun rezultate ale sale fiind un loc 5 la proba de Sprint și un loc 8 la proba de Lungă Distanță, la Campionatele Mondiale de Orientare.
Înscrieri on-line, până pe 10 iunie
Înscrierile vor avea loc până pe 10 iunie 2016, valoarea taxei crescând cu 10 lei la fiecare 100 de înscriși, de la 60 de lei, până la 90 de lei, până se atinge limita de 700 de participanți. Înscrierile se pot face aici: http://retezat.skyrace.ro/detalii-inscriere/. În limita locurilor disponibile se mai pot face înregistrări și la fața locului, contribuția de participare fiind de 130 de lei.
Fiecare participant la Retezat SkyRace Intersport va primi un tricou tehnic Intersport, un număr personalizat, vouchere și alte materiale, și va avea parte de cronometrare individuală, tabelă electronică, videofinish individual, puncte de susținere, medalie de finisher, ambulanță, clasament online și diplomă electronică, album personalizat, extrageri de premii surpriză, puncte de revitalizare. Mai mult, fiecare participant va primi o porție de paste (17 iunie), o porție de tochitură (18 iunie) și va putea lua parte la o degustare de vin de Corcova (podgoria Roy&Dâmboviceanu).
Despre asociația Sport la Orice Vârstă
Asociația Sport la Orice Vârstă este o organizație nonprofit care din 2012 își canalizează energia, ideile și toate eforturile în trei direcții principale: încurajarea practicării sportului la orice vârstă prin promovarea manifestărilor sportive, dar și prin organizarea concursurilor de alergare și ciclism: albaiulia.cityrace.ro, retezat.skyrace.ro, busteni.skyrace.ro, corcova.trailrace.ro, azuga.trailrace.ro, sinaia.urbantrail.ro; promovarea și sprijinirea sportivilor profesioniști români, prin crearea de oportunități pentru aceștia și prin oferirea de ajutor cuantificabil, în funcție de nevoile lor diverse și neacoperite de statul român; și educarea populației în ceea ce privește evitarea degradării naturii și recunoașterea națională și internațională a zonelor turistice ale României în care au loc evenimentele.
Antrenament cu Baractaru: Cum construiești anduranța de triatlon (I)
Mihai Baractaru, foto arhiva personala
Intrăm direct în pâine, cum îi stă bine oricărui atlet în ianurie :), așa că haideți să vedem cum facem să exploatăm la maximum perioada aceasta pentru a ne construi anduranța de triatlon!
ÎNOT
Primul lucru care ar trebui spus, în introducere, ar fi că ai nevoie de ședințe de înot cât se poate de apropiate în timp și să fii cât mai consecvent cu putință. Mai exact, dacă vrei să progresezi foarte mult la înot trebuie să faci antrenamente aproape zilnic.
Timp pentru antrenamente
În principiu, recomand un interval pe sesiune de 45 de minute pâna la două ore de stat în bazin, și lucrat foarte mult pe tehnică. După ce efectiv ai lucrat foarte mult pe tehnică și ai început să deprinzi tehnica de înot, după ședințele de înot urci la sală și mergi să lucrezi acele grupe musculare care te avantajează și-ți cresc nivelul de anduranță.
Trebuie să lucrezi la sală bicepși, tricepși, trapez etc, toate grupele musculare care împreună angrenează mișcarea pentru înot. Bineînțeles, nu poți progresa dacă nu ai și un timp de odihnă suficient. De exemplu, eu nu pot să dau randament la antrenamente dacă nu dorm minimum opt ore pe noapte. Dacă dorm șase ore pe noapte, resimt oboseala și va trebui ca în următoarele zile să compensez acele ore pierdute.
Pentru mine, înotul a fost teribil de greu, chiar și până în ziua de astăzi a rămas ultima probă pe care aș vrea să o practic la antrenament, dar mă duc pentru că trebuie, e foarte importantă. În triatlon, dacă nu încerci să ai toate cele trei discipline la același nivel, la un moment dat, în cursă, vei începe să plătești pentru acel deficit. Antrenamentele mele de înot sunt în fiecare zi, și durează cam o oră și jumătate. Este destul de obositor să stai o oră și jumătate în bazin, deși asta este recomandat la probele de rezistență: să stai cât mai mult în apă.
Aș vrea să mai punctez și faptul că, pentru înot, ai nevoie de o mobilitate extraordinară. Știu că mulți dintre noi suntem foarte rigizi și asta ne împiedică să progresăm. Înotul se desfășoară într-un alt mediu decât suntem noi obișnuiți și trebuie să ne adaptăm cât mai bine.
Ca să îmi cresc mobilitatea la toate articulațiile, am introdus un program de stretching combinat cu exerciții de respirație. Nu trebuie să dureze mult, maxim 10-15 minute, când vă treziți.
BICICLETĂ
La bicicletă ar fi indicat în perioada asta să faci antrenamente și pe trainer și pe bicicleta de spinning. Este foarte important să ai zilnic (sau măcar o dată la două zile) mișcarea de bicicletă, de alergare, pentru că mușchiul uită. În cazul meu, timpul de antrenament pe bicicletă este de la o oră până la trei ore pe zi.
Antrenamentele pe trainer sunt mult mai bune decât antrenamentele la spinning, deoarece te apropie de condițiile de antrenament de pe șosea… Simulează mult mai bine poziția ta, mișcarea… Pentru că în sezonul rece temperatura nu ne permite, putem să lucrăm destul de ușor și pe trainer. Evident, nu se compară cu un antrenament afară, cu toate condiițle meteorologice. Pe bicicleta indoor, poți să insiști foarte mult pe poziție (să găsești modalități noi prin care să-ți găsești un confort mai bun. Un prieten mi-a spus odată: „confort is performance”. Nu poți să dezvolți foarte multă putere, dacă nu stai confortabil pe bicicletă. Eu mi-am facut bike fitting-ul la bicishop.ro și am simțit o îmbunătațire de cel puțin 25% legat de poziție.
Acum că am început să vorbim despre poziția bicicletei, ne întoarcem la exercițiile de stretching, deoarece fără o mobilitate bună nu poți obține cea mai bună poziție pentru tine. Te vei chinui mereu să stai înt-o anumită poziție, încordat, stresat că nu-ți iese, și într-un final să-ți dai seama că ai dezvoltat o putere mult mai mică față de cea din poziția inițială.
Pe lângă poziția pe bicicletă, contează mult și respirația. Cât de bine ne oxigenăm în timp ce pedalăm. Cu cât respiri mai bine, cu atât ai mai multă forță în pedale. Cu cât te oxigenezi mai bine, cu atât începi să deții controlul asupra situației.
ALERGARE
Eu alergare fac aproape zilnic. De la 45 de minute (undeva la 10 km) până la 30 km, care înseamnă două ore, două ore jumătate de alergare, de acumulare. Atât la alergare cât şi la bicicletă este foarte important ca antrenamentele să nu fie făcute în grabă. Majoritatea atleţilor au tendinţa să facă antrenamentul doar pentru că trebuie să-l facă şi apoi să meargă direct la birou. Nu este chiar ok. Pentru că dacă tu îl faci mecanic, într-adevăr poţi menţine tonusul muscular, dar tu de fapt nu ai lucrat nimic în ziua respectivă, nu ai făcut un antrenament de calitate. L-ai făcut pur şi simplu doar pentru că trebuia, este doar o stare de tonus muscular.
Dar că să progresezi mai mult, trebuie să înţelegi ce se întâmplă acolo în interior, trebuie să vezi exact care sunt limitele tale şi cât de mult poţi să tragi de ele şi estimativ să vezi cam până unde ai putea să ajungi în sezonul respectiv.
Ca să ai parte de un antrenament calitativ, încearcă pe parcursul şedinţelor de antrenament să nu te mai gândeşti la familie, job, prieteni sau altele, pentru că nu fac decât să-ţi distragă atenţia de la ceea ce este important, şi anume să fii prezent la antrenament.
Nu te mai gândi cum o să te simţi la km X, pentru că nu vei şti dinainte, se pot întâmpla multe în decursul sesiunii de antrenament şi corpul este intr-o continuă schimbare, atât fizic cât şi emoţional.
Vei reuşi să înţelegi mai bine cum funcţionează lucrurile doar atunci când vei avea timp să te asculţi şi pe tine. Corpul îţi trimite foarte multe informaţii şi noi alegem ce vrem să „ascultăm”; foloseşte-te de ele. O să dureze un timp, dar trebuie să fii răbdător cu tine.
Încearcă să nu mai alergi cu căşti în urechi, pentru că nu fac decât să te distragă de la ceea ce se întâmplă cu tine şi ce se află în jur.
Alergarea ar trebui să fie cât se poate de naturală, dar noi alegem să o complicăm al naibii de mult, devenind din ce în ce mai dependenți de gadget-uri. Sunt bune, şi eu le folosesc, şi îmi arată anumite informaţii pe care le iau ca reper. Atâta tot, nimic mai mult.
Alergaţi de plăcere, şi pentru că puteţi. Bucuraţi-vă de fiecare dată când mergeţi la antrenament. Nu ar trebui să devină o corvoadă. Când faci ceea ce-ţi place o faci cu drag şi nu simţi că depui vreun efort.
*Mihai Baractaru este primul triatlonist român calificat la Campionatele Mondiale Ironman de la Kona, Hawaii. Deține recordul național pe distanța de Ironman – 3, 800 km înot, 180 de km bicicletă și 42 de km alergare. Îl găsiți pe Mihai pe Facebook, aici.
Mihai Baractaru, finish Ironman Kona, octombrie 2015
Isostar şi antrenamentele tale îţi aduc o înscriere gratuită la Paris Marathon şi alte premii!
Isostar, lider de nutriţie sportivă în Europa, pune la bătaie în această perioadă 4 înscrieri gratuite la Maratonul de la Paris, de pe 3 aprilie 2016, şi alte premii consistente pentru alergători, în valoare totală de 8.900 de lei.
Ce trebuie să faci ca să câştigi o înscriere gratuită la Paris Marathon & alte premii pentru alergători? Păi… să mergi la antrenamente şi să alergi! 😀 Şi să te înscrii cât mai repede în concurs, pentru că îţi sunt contorizate eforturile sportive până la data de 3 februarie!
Cum te înscrii?
Accesează aplicaţia “Alătură-te echipei Isostar“, disponibilă la linkul hyperurl.co/jt3hoc şi pe pagina de Facebook Isostar România, apasă butonul “Accept provocarea!”.
Apoi alege una din aplicaţiile sport de alergare partenere (Garmin, Strava, Runkeeper, Runtastic) pe cea utilizată cel mai des de tine pentru monitorizarea sesiunilor de alergare (o singură aplicaţie posibilă per participant), şi conectează-te la aceasta direct din aplicaţia Isostar!
Înregistrează-ţi toate sesiunile de alergare din perioada campaniei! Și ești mai aproape de o înscriere gratuită la Paris Marathon & celelalte premii din campanie.
Actualizările se pot face până în ultima zi, pentru întreaga perioadă a derulării acestui concurs – 14 decembrie 2015 – 3 fenruarie 2016. Datorită acestui aspect, pot apărea surprize până în ultima clipă a competiţiei. Cu cât mai multe sesiuni de antrenament sau kilometri alergaţi, cu atât participanţii se află mai aproape de podium şi de premiile oferite!
În cadrul competiţiei există patru tipuri de clasamente:
- Distanţă alergată – femei
- Distanţă alergată – bărbaţi
- Număr de sesiuni de antrenament – femei
- Număr de sesiuni de antrenament – bărbaţi
Cine câștigă o înscriere gratuită la Paris Marathon?
Participanţii clasaţi pe locurile 1 la fiecare din cele patru categorii vor primi câte o înscriere gratuită la Marathon de Paris şi o lună de antrenament cu Team Run.
Participanţii plasaţi pe locurile 2-4 la fiecare din cele patru categorii vor primi câte un set de căşti de alergare wireless Bluetooth Plantronics.
Participantii plasaţi pe locurile 5 la fiecare din cele patru categorii vor primi câte un set de echipament de compresie de alergare Compressport.
“Prin noua promoţie <<Alătură-te echipei Isostar la Marathon de Paris 2016>>” dorim să recompensăm fidelitatea consumatorilor Isostar ce au drept pasiune alergarea pe distanţe lungi şi să încurajăm practicarea acestui sport, având în vedere multiplele beneficii pentru sănătate pe care le oferă. Conform ultimelor studii de piaţă, alergarea devine un din ce în ce mai populară şi în România, fapt dovedit şi de numărul mare de competiţii pentru amatori cu participanţi numeroşi din ultimii ani. ” precizează Adelina Păsat, Director Comercial Nutrivita Marketing & Distribution – unic importator al produselor Isostar în România.
Printre competiţiile de alergare susţinute de Isostar în 2015 se numără Maratonul Internaţional Bucureşti, Isostar Maratonul Zăpezii, Semimaratonul Internaţional Bucureşti, Maratonul Internaţional Cluj, Semimaratonul Gerar, Semimaratonul Iaşi, Maratonul Regal, Maratonul Dacilor, Maratonul Aradului precum şi seria de maratoane istorice (Regina Maria, Delta Dunării, Mărăşeşti, Suceava, etc), cu un număr total de peste 20.000 de participanţi.
George Toma: Prietenii mei spun că i-am convins să alerge!
Am început să fac sport în urmă cu 3 ani, când am redescoperit alergarea. Și de atunci tot fug. 😀
Îmi amintesc că la început primul kilometru a fost dificil, și mă uitam la cei care mă depășeau gândindu-mă ce ușor aleargă, fără să arate că depun efort.
Prima mea competiție a fost Semimaratonul București din 2013, proba de 10km, pentru care m-am antrenat jumătate de an.
Antrenamentele mele sunt seara. Alerg și dimineața, împreună cu alți alergători, dar antrenamentele în care reușesc să mă concentrez sunt seara, eventual după 21.30, când în parc sunt doar eu și muzica din căști.
Sportul meu preferat este alergatul, pentru că mă ajută să mă relaxez mult mai mult decât alte sporturi pe care le-am încercat. Și îl consider un sport egoist. Îți compari performanțele cu cele anterioare, ești singur pe traseu și te întreci cu tine.
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este de anul trecut, de la Maratonul București. Am făcut PB-uri pe mai multe intervale și la finalul cursei am devorat trei pahare mari de apă și bucăți de ciocolată! A fost o cursă frumoasă.
Competiția mea preferată este Semimaratonul București. Am rămas atașat de cursele pe care le-am făcut acolo. Și cred că în cursa de 10 km mă simt cel mai bine, deși după prima ediție la care am participat am dormit toată ziua.
Cel mai mândru sunt de fiecare cursă terminată. E o bucurie să treci linia de finish, apoi să o treci cu un timp bun.
Prietenii mei spun că i-am convins să alerge!
Am aflat despre mine că rezist oricărei provocări, știind că după asta urmează o tură de parc, de relaxare.
Sportul mă face să mă simt odihnit și cu mai multă energie.
Uneori, mi se întâmplă să… sar peste un antrenament. 😀
Obiectivul meu în 2016 este să termin un maraton. Și l-am programat pentru toamnă, la Maratonul Internațional București.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că timpul te ajută să fii mai bun. Și nu sări peste încălzire, e cea mai importantă.
S-KARP UrbanTrail Sinaia – un nou concept de alergare în România!
Pe 9 aprilie anul acesta va avea loc prima competiție de tip Knockout din România, și anume S-KARP UrbanTrail Sinaia! Ce presupune mai exact acest concept? Alergătorii vor fi nevoiți să se califice pe parcursul a trei curse succesive pentru a ajunge în finală!
credit foto George Oprea
Competiția UrbanTrail Sinaia are un traseu de 10 kilometri și o diferență pozitivă de nivel de 400 de metri. Traseul este un amalgam de suprafețe de alergare, se fuge pe asfalt, pe piatră cubică, pe scări, pe pământ și pietriș, și, ceva nou pentru Europa, pe pista de bob și sanie din orașul de pe valea Prahovei.
Cei mai buni 32 de sportivi și 32 de sportive se vor califica în sferturi de finală (start de la ora 11.30, 3.3 km cu 150 de metri diferență pozitivă de nivel), iar de aici, în semifinală (start de la ora 15.00, 3.3 km cu 150 de metri diferență pozitivă de nivel) vor ajunge 16 alergători și 16 alergătoare.
Cei mai buni șase dintre ei vor alerga finala, al cărui traseu va fi dezvăluit înainte de start (ora 17.00).
Pentru cei mici, ca un prim pas spre inițierea în alergare, a fost concepută o cursă specială, ”Kids Race” (start de la ora 15.00), pe o distanță de 1,1 kilometri. Înscrierile la ”Kids Race” se vor face la fața locului, începând din 8 decembrie, ora 16.00, la Casino Sinaia.
Premii totale de 6.600 de lei la S-KARP UrbanTrail Sinaia
Premiile totale de la S-KARP UrbanTrail Sinaia se ridică la 6.600 de lei, urmând a fi răsplătiți primii șase sportivi de la categoriile feminin și masculin: 1.000 de lei, 800 de lei, 600 de lei, 400 de lei, 300 de lei și 200 de lei. Înscrierile vor avea loc până pe 1 aprilie 2016, valoarea taxei crescând cu 10 lei la fiecare 100 de înscriși, de la 70 de lei, până la 100 de lei, până se atinge limita de 1.000 de participanți. Înscrierile se pot face aici: http://sinaia.urbantrail.ro/detalii-inscriere/.
Ambasadori: Toma Coconea și Gheorghiță Vitalie
Competiția îi va avea ca ambasadori pe basarabeanul Gheorghiță Vitalie și pe Toma Coconea. Atletul moldovean este un fondist foarte bun care are ca recorduri personale 14.44:36 pe 5.000 de metri, 31.13:52 pe 10.000 de metri, 64.24 pe semimaraton și 2 ore, 24 de minute și 38 de secunde pe maraton. Toma Coconea, sportivul din Petroșani, este cunoscut pentru faptul că ia parte cu succes în cursa de alergare și parapantă care traversează Munții Alpi, Red Bull X-Alps, concurs unde s-a clasat de două ori pe locul doi.
Kit-ul de participare
Fiecare participant la S-KARP UrbanTrail Sinaia va primi un tricou tehnic S-KARP, un număr personalizat, vitamine Sport Doppelherz, vouchere și alte materiale, și va avea parte de cronometrare individuală, puncte de susținere, medalie de finisher, clasament online și diplomă electronică, album personalizat, extrageri de premii surpriză, punct de revitalizare și acces la petrecerea S-KARP UrbanTrail de la Casino Sinaia, ce va avea loc după festivitatea de premiere.
Două concepte noi: Urban Trail și Knockout
”S-KARP UrbanTrail Sinaia este evenimentul de alergare din România care și-a propus să inoveze conceptul de «competitivitate», introducând două noi idei pe scena alergării din România: UrbanTrail & Knockout! Parte a seriei de concursuri organizate de Asociația Sport La Orice Vârstă, apariția acestuia s-a datorat parteneriatului cu brandul românesc S-KARP și a deschiderii Primăriei Sinaia către sport. Obiectivele acestui concurs sunt acelea de a demonstra că alergarea poate fi o provocare chiar și în mediul urban îmbinând toate elementele specifice orașului Sinaia, trecând în alergare pe lângă cele mai importante obiective turistice, dar și dorința de a impune un nou standard de organizare și de a răsplăti eforturile sportivilor care vor avea de înfruntat o mare provocare!”, a spus pe pagina oficială a competiției, sinaia.urbantrail.ro, directorul sportiv Radu Milea.
Despre asociația Sport la Orice Vârstă
Asociația Sport la Orice Vârstă este o organizație nonprofit care din 2012 își canalizează energia, ideile și toate eforturile în trei direcții principale: încurajarea practicării sportului la orice vârstă prin promovarea manifestărilor sportive, dar și prin organizarea concursurilor de alergare și ciclism: albaiulia.cityrace.ro, retezat.skyrace.ro, busteni.skyrace.ro, corcova.trailrace.ro, azuga.trailrace.ro, sinaia.urbantrail.ro; promovarea și sprijinirea sportivilor profesioniști români, prin crearea de oportunități pentru aceștia și prin oferirea de ajutor cuantificabil, în funcție de nevoile lor diverse și neacoperite de statul român; și educarea populației în ceea ce privește evitarea degradării naturii și recunoașterea națională și internațională a zonelor turistice ale României în care au loc evenimentele.
Site: http://www.sportlaoricevarsta.ro/
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/SportLaOriceVarsta
