Mihai Baractaru a reușit să se califice a doua oară la Campionatele Mondiale Ironman din Hawaii
Anul trecut, sportivul român Mihai Baractaru (27 de ani) devenea primul triatlonist român din istorie care reușea performanța calificării (ca amator) la cel mai important eveniment al triatlonului de anduranță tip Ironman, Campionatul Mondial Ironman din Hawaii, unde probele sunt: 3,86 kilometri înot, 180,25 kilometri ciclism, maraton – 42,185 kilometri.
Mihai a terminat anul trecut cursa cu un timp de 10 ore, 9 minute și 39 de secunde, situându-se pe locul 48 din 112 la categoria de vârstă, 25-29 de ani și locul 390 din 1705 concurenți la masculin și locul 416 din 2308 la general. Obiectivul său pe termen lung este să ajungă între cei mai buni triatloniști ai lumii pe distanță lungă, trecând astfel din divizia amatori la divizia profesioniști.
Acum, Mihai a reușit din nou să își asigure un loc printre cei mai buni triatloniști pe distanță Ironman din lume prin poziționarea de la Ironman Zurich, Elveția, cursă unde s-a poziționat pe locul 5 la categoria sa de vârstă (25-29), din 78 de concurenți, cu un timp de 9 ore, 33 de minute și 11 secunde. Mihai a reușit și un spectaculos loc 55 la general. Asta îi permite ca în octombrie să participe din nou în cursa Campionatului Mondial de la Kona, Hawaii, unde speră să facă o cursă și mai bună decât cea de anul trecut.
(C) arhiva personala
Cursa de la Kona este recunoscută și temută de toți sportivii lumii, din cauza condițiilor specifice insulei fierbinte, cum e denumită, care îngreunează și mai mult distanțele colosale de concurs: este vorba despre faptul că temperatura aerului este situată între 30-35 grade Celsius, umiditatea aerului atinge deseori 90% iar vânturile care suflă pe insulă, pe porţiunea dedicată cursei de ciclism, au viteze care nu scad sub 60 metri pe secundă.
“Simt o bucurie fără margini, pentru că a fost o cursă extrem de grea, unde am dat totul până la final. Nu am știut că m-am calificat decât a doua zi după cursă, când s-a făcut anunțul, iar șansele erau foarte strânse. Așa a fost să fie să ajung din nou la Kona și să îmi continui drumul către performanța de cel mai înalt nivel“ a spus Mihai Baractaru.
Sponsorii sportivului sunt eMAG, Arobs, Bicishop, Globalvision, JPSGroup, Solaris, Powerbar, CepRomania, Sailfish, Scott, Zoot.
(c) arhiva personala
TriChallenge Mamaia 2016 – noutățile acestei ediții
Pe 10 septembrie 2016, Mamaia va fi gazda TriChallenge Mamaia 2017, triatlon ajuns la a 8-a ediție. Staţiunea îmbracă hainele sport şi primeşte în centrul ei cel mai mare concurs de triatlon din Europa de Est și Balcani.
Lacul Siutghiol, Bulevardul Mamaia (din Năvodari până la Aqua Magic), parcarea de la Rex, promenada şi plaja, toate vor fi însufleţite de peste 1500 de participanţi care vor înota, vor pedala şi vor alerga.
După două ediții speciale, în care TriChallenge a fost gazdă pentru Cupa Europeană (în 2014) și Cupa Europeană Premium (în 2015) unde s-au întrecut unii dintre cei mai buni triatlonişti profesionişti din lume, anul acesta evenimentul ia o pauză de la aventura organizării acestei competiţii.
Se va concentra pe dezvoltarea curselor dedicate sportivilor amatori și copiilor, cu o infrastructură de concurs la cele mai înalte standarde, cu un accent sporit pe partea de entertainment și suport oferit participanților.
TriChallenge se va desfășura și anul acesta sub forma unui festival, având trei componente:
- Competiția dedicată amatorilor și sportivilor profesioniști la Super Ligă
- TriKids – aquatlon și duatlon pentru copii
- Crosul de seară – “Beach Run”
Competiția pentru amatori şi sportivi profesionişti
Amatorii vor avea ocazia să participe la proba care li se potriveşte cel mai bine, atât la întrecerile individuale, cât şi în cadrul celor de ştafetă.
Este deja o tradiție ca TriChallenge Mamaia să încheie seria competiţiilor de triatlon de şosea din cadrul circuitului Federaţiei Române de Triatlon (Romanian Triathlon Series), iar evenimentul de la Mamaia este Grand Final.
Probele de alergare și ciclism se desfășoară pe șosea, în condiții de siguranță maximă, cu trafic oprit, pe o suprafață plată sută la sută şi cu trasee diferite (pe Bulevardul Mamaia), iar înotul se face în Lacul Siutghiol, fiind foarte potrivit și pentru cei care doresc să participe la primul lor triatlon.
Probe individuale
Proba supersprint: 400 m înot + 10 km ciclism + 2,5 km alergare
Proba sprint: 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Proba olimpică: 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Probe de echipă
Ștafeta sprint – 750 m înot + 20 km ciclism + 5 km alergare
Ștafeta olimpică – 1.500 m înot + 40 km ciclism + 10 km alergare
Înscrierile sunt deschise și se fac pe site-ul oficial www.trichallenge.ro.
Eveniment Facebook: facebook.com/events/206453729731528
TriKids Challenge – aquatlon şi duatlon pentru copii
Festivalul TriChallenge Mamaia va continua cu evenimentul dedicat copiilor și curprinde două probe:
- aquatlon (înot şi alergare)
- duatlon (alergare şi bicicletă)
La întrecere se vor putea înscrie copiii cu vârste cuprinse între 8 şi 12 ani.
Crosul de seară “Beach Run”
Tot sâmbătă, promenada şi plaja din Mamaia se vor transforma în piste de alergare pentru iubitorii de mişcare. Pentru al doilea an consecutiv, în cadrul TriChallenge Mamaia, va avea loc un cros pe distanţa de 4 kilometri, accesibil pentru orice vârstă şi nivel de pregătire. Acesta va închide practic seria întrecerilor sportive şi va deschide festivitatea de premiere.
Susținători și parteneri
Ediția a VIII-a a competiției TriChallenge Mamaia este susținută de Primăria Municipiului Constanța. Evenimentul este organizat de Asociaţia Smart Atletic Team, cu sprijinul Federaţiei Române de Triatlon.
Partenerii evenimentului sunt: Skoda, BCR, Intersport, Ciuc, Felt, PowerBar, TYR, Generali și 140 de bătăi pe minut.
Parteneri media: Europa FM, Radio 21
Saint Ana Lake Xterra Triatlon – înapoi la „am ieșit din apă”
Acum 3 ani făceam primul meu triatlon și mă prezentam la start într-o stare de panică maximă. Înotam pentru prima dată în mare, într-un concurs, la 2 luni de când învățasem să înot. Marea dar mai ales eu înotând în ea s-a dovedit o experiență cam traumatizantă, aici e povestea :).
Eh, mi-am zis, așa e prima oară!! La două săptămâni după momentul ăsta, iată-mă înotând într-un lac la Oradea, în proba de Half Ironman – 1.900 m de înot. Bun găsit, atac de panică, și aici – din seria dacă doriți să revedeți, iată povestea cursei!
Mă rog, am mai fost la câteva triatloane de atunci – nu chiar foarte multe, și povestea s-a repetat. Pentru mine concursul începea cu adevărat după ce reușeam să ies naibii din prima probă.
Pe 9 iulie sunt la startul Saint Ana Lake Xterra Triatlon 2016, se spune unul dintre cele mai grele triatloane din România.
(c) Saint Ana Lake Xterra 2016
Moartă de frică. Panicată. Terifiată. După atâta timp. Din același motiv: că nu o să ies din apă, că o să fac atac de panică în apă, că ceva o să meargă foarte prost în apă!
Cu o săptămână înainte abia am putut să mănânc de stres. Cine mă cunoaște știe cât de mult îmi place să mănânc! 😀 Ei bine, nu s-a putut. Dincolo de asta, mai era ceva: făceam ștafetă cu colegul meu de echipă de la Club Sportiv Adrenalina, Alexandru Marcu, proaspăt racolat de Purkaru în rândurile noastre, ale obsedaților de sport. Trebuia să îi dau înotul. Dacă se întâmpla ceva, cursa lui nu mai avea loc.
Urși & revelații
Cum am ajuns la Tușnad am mâncat ceva și am decis că trebuie să merg să fac o probă în lac. Să depășesc puțin pragul psihologic, ca să fie (mai) în regulă a doua zi. Să înot din nou în apă deschisă după mult timp. Să testez noul neopren de la TriSport, ochelarii noi, Tyr, tot de acolo…
De la Tușnad până la lac sunt vreo 20 și ceva de kilometri și pe drum mă holbam pe geam, cu inima bătându-mi cu putere și realizând ceva: la naiba, au fost atâtea triatloane la care puteam merge și nu am făcut-o. Sigur, mereu au fost diverse motive – am de lucru în București, am alte priorități acum, nu sunt antrenată, etc etc. Dar dacă motivul real a fost de fapt că mi-a fost groază de înot?!
Am ajuns la lac și domnii de la intrarea în rezervație (Lacul Sfânta Ana este parte dintr-o rezervație naturală) ne-au spus că e deja 8 și nu mai e voie să coborâm la lac. Dacă vrem s-o facem o facem pe propria răspundere, pentru că seara vin animăluțele sălbatice să se adape din lac. Ursul, gen.
Evident, am coborât, mi-am luat neoprenul în brațe, decisă să intru neapărat în lac – oricum nu am luat foarte în serios avertismentul, și foarte rău am făcut. Și eu și Alex și Carmen, soția lui, am luat-o urgent la goană înapoi la mașină: ne-au tăiat calea doi urși. 😀
Superb! Nu puteam să am și eu o noapte liniștită, de ce s-o am când pot să n-o am.
Here we go again…
Dimineață când îmi așezam lucrurile în tranziție și mă autoîncurajam, în principal încercând să respir normal, mi-au căzut ochii pe marca de neopren: Dare to Swim. 🙂 Practic, era prima dată când vedeam ce scrie, deși e cât capul nebunului.
(c) Alex Marcu
La start cred că eram pe 180 puls în repaos :D.
Când a început numărătoarea inversă mi-a trecut prin cap să merg pe mal, să-mi iau ceva de băut și să stau liniștită, privind concursul de pe margine. Dar apoi m-am gândit să fac așa: voi rămâne ultima, îi aștept pe toți să se îndepărteze și înot în legea mea. Mă așezasem foarte în stânga lateral față de prima baliză – tot ca să evit îmbulzeala brațelor și picioarelor, așa că la un moment dat trebuia să fac dreapta pe diagonală ca să ajung la ea și apoi s-o ocolesc.
După ce învălmășeala s-a potolit, am pornit și eu, cătinel, cătinel :))). Targetul era, la halul în care mă găseam, următorul: să termin proba de înot. Se pare că uneori trebuie să te întorci la un T 0 și s-o iei de la capăt, ca și cum T1, T2, T20, T 100 (aici cred că e Ironman :D) nu s-a petrecut niciodată.
Am început să înot, era liniște :), apa era numai bună, lină, un pic cam cenușie dar asta nu mă deranja câtuși de puțin. Tot înotând așa am realizat că mai nimic nu mă deranjează, de fapt. Că… sunt ok.
Atât timp cât continui să înot, totul e ok. Am început să ajung concurenti dar de teamă să nu apară drăguțul de atac de panică am decis să nu:
- depășesc prea mulți concurenți iar când o fac să am grijă să nu ajung la mijloc, între ei și să nu
- accelerez și să-mi pierd suflul.
Așa că eram la o tură de înot de relaxare în lacul Sfânta Ana și mă simțeam destul de bine! 🙂 Alunecam excelent cu noul neopren, cât despre ochelari, a fost primul înot în apă deschisă în care am văzut absolut totul în jur, nu mi-a intrat apă în ei, nu s-au aburit, nu m-au strâns… Iar detaliile astea mici sunt vitale.
Soarele era sus pe cer și eu mă apropiam de finalul celei de a 2-a ture de înot – la Sfânta Ana parcurgi de 2 ori 450 de m, ieșind pe mal și intrând iar în apă pentru a 2-a.
Când am ajuns în tranziție și i-am dat cipul lui Alex eram în culmea bucuriei. Mă cam clătinam dar cred că m-am mișcat destul de repede cu spd-urile și cu bicicleta. Nu mi-aș fi iertat-o dacă nu reușeam să ajung la traseul de bicicletă. Auzisem că e greu, că e foarte tehnic… Știam că 23 de km cu 800 de metri diferență de nivel înseamnă multă urcare, dar abia așteptam.
Cum a fost bike-ul
Tot entuziasmul meu s-a cam spart la începutul probei, pentru că a început cu o urcare susținută pe asfalt (cred că urăsc asfaltul, în special dacă sunt pe un mtb), apoi a continuat cu o urcare susținută pe teren accidentat – deja altă treabă, chiar dacă urcările nu sunt punctul meu forte. Cum necum am început să depășesc.
Știam că pot recupera pe coborâri, unde am tehnică și viteză, așa că îi dădeam maxim. Până când m-am prins că traseul ăsta este unul unde ai nevoie de ceva foarte important, pe lângă tehnică: prudență este cuvântul.
Mi-am dat seama de asta când am căzut într-un foarte mic șănțuleț – pur și simplu era nevoie continuu de manevre – să ocolești pietre, pietroaie, rădăcini, gropi, șanțuri, iarbă înșelătoare sub care se găseau alte gropițe sau pietre, treceri bruște și neașteptate la coborâri destul de periculoase…
Hm. Iată un traseu la care odată intrat pe o trasă nu te poți relaxa, pentru că terenul nu îți permite asta. Nicio clipă de relaxare, pare să spună traseul de bike de la Afânta Ana. Mereu în alertă, ca să nu ți-o iei – să te rănești, să cazi sau să faci pană…
Totul era ok, deja depășisem destul de multe fete, până când a venit o nouă urcare susținută pe asfalt. Doamne, cât am urât-o! Nu aveam absolut niciun chef de ea, așa că m-am mișcat în reluare și am pierdut nepermis de mult timp.
Alergarea – mai stau puțin să respir, ok?
Am ajuns în tranziție și am plecat destul de repejor la alergare. Sigur, repejor ăsta se va transforma în mai puțin de 3 minute în aproape stat. Prima porțiune de alergare este o urcare PIEPTIȘĂ!!! de vreun kilometru. Care m-a făcut zob. Abia puteam merge. Abia puteam respira. Bun găsit, triatlon! Uitasem cât de greu ești. Mulțumesc că îmi reamintești, îmi fusese dor de tine!
Proba de alergare a continuat la fel de sincopat.
(c) Saint Ana Lake Xterra 2016
Deși am ajuns pe poteci perfect alergabile în pădure. Unde am făcut uz la greu de fluierul portocaliu din kitul de înscriere, despre care organizatorii ne-au spus că e pentru urs. 🙂 Eram singură cuc și ca să nu fiu singură urs :)), am suflat din ăla cu ultimele rezerve de oxigen.
Da… era greu de acceptat, îmi venea să mă dau cu capul de pereți copaci dar fix asta se întâmpla: după fiecare kilometru aproape că mă opream ca să respir. Și nu, nu vă imaginați că sprintam rău de tot. Aveam picioarele grele, de plumb, suflul era scăpat de sub control și noroc că a venit o coborâre lungă și mi-am mai revenit.
Pe final mă aștepta poarta de finiș, de cealaltă parte a lacului, pe care trebuia să-l ocolesc. Au fost cred 2 kilometri. Groaznici. Abia m-am târât. Mintea îmi cerea să accelerez dar corpul meu nu putea!! De unde fusesem singurică pe tot traseul de alergare, acum mă ajungeau concurenți pe ultimii 2 km. Super. Fete să mai vină și tot ce am tras până atunci se ducea în bălării.
Ce lecție îți dă triatlonul și cum te așază acolo unde ți-e locul. 🙂 Exact cât investești în el exact atât îți dă înapoi. De ce am fost ruptă la alergare? Păi, pentru că nu m-am antrenat specific, legând disciplinele între ele. Și pentru că nu am antrenament pe trail. Pentru că, pentru că…
Chiar dacă distanțele par poate mici luate separat – am avut 900 de metri de înot, 23 de km de bicicletă cu 800 de metri diferență de nivel și 6 km de alergare cu vreo 300 de metri diferență, cred – , atunci când legi aceste 3 sporturi într-unul singur, situația devine alta.
Nu mă așteptam ca timpii mei să conteze la podium amatori, but it did. Saint Ana Lake Exterra m-a primit ca o mamă iubitoare, care-și învață copilul o lecție, iar la final îl mângâie pe cap. Îi spune drăgăstos: vezi, anul ce vine să știi mai bine!
Nu știu dacă Triatlonul Sfânta Ana este cel mai greu triatlon din România, așa cum se spune. Dar știu că s-ar putea să-mi fi deschis apetitul ca să parcurg cât mai multe și să pot veni la final cu o comparație și un verdict. 🙂
Până atunci, sper să ne tot vedem la start! 🙂
Isostar lansează o gamă de energizante sărate, pentru distanțe lungi!
Isostar, lider de nutriție sportivă în Europa, lansează şi în România, concomitent cu restul ţărilor europene, noile produse Isostar Endurance+, o gamă de energizante sărate, o gamă expert de produse special dezvoltate pentru sportivii ce practică alergarea pe distanţe lungi, triatlonul, ultramaratonul, alergarea montană, ciclismul pe distanţe lungi/solicitante.
Această gamă înglobează produse consacrate deja în sporturile de anduranţă din gama Isostar (până acum sub denumirea Long Energy Endurance) precum şi trei noi produse, premieră pe zona de nutriţie sportivă: gama de energizante sărate.
“Prin lansarea Endurance+, Isostar îşi consolidează poziţia de expert în nutriţie sportivă în Europa, printr-o gamă inovatoare (gama sărată) şi produse tehnice ce susţin performanta sportivă în condiţii climaterice extreme sau în situaţii de efort intens/prelungit. Noua gamă este disponibilă începând cu 1 iulie în magazinele specializate de echipament sportiv, în magazinele online de sport precum şi pe www.nutrivita.ro” spune Cristina Gîrleanu, Marketing Manager Isostar România.
Mixul optim între tehnicitate, nutrienţi esenţiali şi gustul plăcut şi revigorant din produsele Endurance+ îi vor susţine pe atleţii profesionişti sau amatori în a-şi depăşi limitele în cursele şi antrementele susţinute din perioada următoare.
Produsele din gama Endurance+ au fost testate în faza de prelansare şi integrate în programul nutritional de pregătire de atleţi de top precum Bertrand Billard, Xavier Thevenard, Julien Absalon, Sylvain Court şi Andrei Gligor, Andrei Roşu, Alex Ciocan, echipa ASICS Trail Team, cea mai titrată din Europa.
Bautura izotonic rosii-busuioc 48g/portie
Formula concentrata in carbohidrati (42g/portie), cu aport sporit de sodiu (480mg/portie), vit. C, E si B1, pentru a compensa pierderile de electroliti, ideala pentru cursele lungi, in care sportivul nu mai poate consuma izotonice dulci.
SFATUL PRO: Julien Absalon, ciclist în echipa BMC, de 5 ori campion mondial la MTB şi dublu campion olimpic
„Isostar este partenerul meu de nutriţie nu doar în competiţii ci şi la antrenamentele zilnice. Endurance+ este o gama completă pentru orice ciclist cross-country: produse eficiente şi practice. Îmi place în mod deosebit băutura izotonică cu roşii-busuioc, o alternativă excelentă la energizantele dulci.”
Piure energizant de legume 90g/portie
O reteta inedita cu morcovi, cartofi dulci si gris, imbogatita cu maltodextrina, avand o aroma placuta si o textura semi-fluida. Nu necesita apa pentru a fi consumat. 90% din energie din carbohidrati. Ajuta in etapele dificile ale unei curse, cand apare senzatia de foame si nevoia de a avea o textura mai consistenta in stomac, fiind in acelasi timp usor de inghitit.
SFATUL PRO: Andrei Gligor, ultramaratonist, finalist Marathon des Sables 2015-2016
„În cei peste 16.000 km alergaţi, am învăţat că hidratarea şi aportul de energie în timpul curselor pe distanţe lungi pot face diferenţa între o cursă terminată şi una abandonată. Este important să variezi produsele dulci cu cele sărate, la fel şi texturile. Am testat recent gama Endurance+ la una din cele mai dure competiţii de alergare montană din România şi, deşi sunt un mare fan energizante dulci, am fost cucerit de nouă gama sărată Isostar. Produsele au o textură şi un gust plăcut, fiind de asemenea foarte uşor de digerat. Am inclus deja în planul meu de nutriţie produsele din gama Endurance+ pentru viitoarele curse de anduranţă.”
Cracker cu crema de sunca si branza 25g/portie
Gustari crocante si gustoase, bogate in proteine (27g/100g) ce contribuie la hranirea fibrei musculare in efort. Cu 48% carbohidrati, pentru pun plus de energie. Format unic in piata. Usor de luat in rucsac pentru cursele de bicla sau alergare montana, cand pot potoli foamea si reda tonusul muscular.
SFATUL PRO: Xavier Thévenard, alergator montan, castigator Ultra Trail du Mont Blanc 2013, 2015
„Am testat şi integrat în programul meu de nutriţie noile produse sărate Endurance+ de la Isostar. Am descoperit că sunt eficiente în cursele lungi şi intense, gusturile sunt inovatoare, iar texturile foarte plăcute. Obişnuiam să iau cu mine în cursă şi produse sărate homemade, dar acum cu produsele din gama Endurance+ economisesc timp şi sunt sigur că au toţi nutrienţii esenţiali. Îmi plac în mod special crackersii, bineveniţi după câteva ore de cursa, când te-ai săturat de geluri şi batoane.”
A 7-a ediție a Triatlonului Fără Asfalt la mare așteaptă peste 800 de concurenți
fotocredit Fara Asfalt
Cea de-a șaptea ediție a triatlonului Fără Asfalt, competiție premium dedicată sportivilor amatori și profesioniști de înot, ciclism și alergare, va avea loc pe 04 iunie, în rezervațiile naturale 2 Mai – Vama Veche și Hagieni – Albești, cu peste 800 de participanți care vor lua startul în competiție.
Triatlonul Fără Asfalt Intersport la mare face parte din circuitul celor cinci evenimente de Cross Triathlon (CTS) din calendarul FRTRI, circuit susținut de Fundația eMAG prin intermediul programului „140 de bătăi pe minut”.
Printre participanții din acest an se numără Ciprian Bălănescu, campionul național la triatlon și câștigător al ultimelor patru ediții Fără Asfalt la mare, și Mihai Baractaru, singurul triatlonist român calificat în finala mondială a circuitului Ironman.
„Reușim în fiecare an să facem din Fără Asfalt Intersport la mare mai mult decât un triatlon, de aceea punem accent pe peisaje, pe atmosfera de întâlnire cu prietenii și încercăm să le oferim concurenților câteva ore în care să își depășească propriile limite, să fie cu propriile gânduri și semne de întrebare. Și, pentru că pulsul accelerat și locurile frumoase prin care trece cursa pot oferi o parte din răspunsuri pentru acele semne de întrebare, ne place să credem că evenimentele noastre le amintesc participanților de o stare proprie copilăriei, când distracția și competițiile veneau împreună” spune Tudor Vlad, inițiatorul proiectului „Fără Asfalt”.
Concurenții vor porni în competiție la ora 9:30, cu proba de înot de 1.000 m în Rezervația Marină 2 Mai – Vama Veche, vor continua cu proba de bicicletă de 32 km în rezervația naturală Hagieni – Albești și cu 6 km de alergare pe plaja și faleza Rezervației Marine 2 Mai – Vama Veche.
„Ca nivel de efort, competiția este undeva între un triatlon olimpic de șosea și unul sprint. Traseul este off-road, dar este abordabil pentru orice participant, fără diferențe de nivel semnificative și fără porțiuni foarte tehnice,” spune Tudor Vlad.
Evenimentul li se adresează atât celor pasionați de triatlon cât și celor care practică doar una dintre probele triatlonului, prin secțiunea de ștafetă a concursului. Traseul deosebit și atmosfera prietenoasă îi aduc la eveniment și pe amatorii de ture în natură care nu sunt neapărat interesați de competiție.
În prezent, mai sunt disponibile 150 de locuri pentru triatlon și 40 de locuri pentru ștafete. Înscrierile la competiția din acest an se încheie la data de 30.05.2016 și pot fi făcute aici: http://www.faraasfalt.ro/formular-de-inscriere-pentru-triatlon/.
Fără Asfalt Intersport la mare 2016 va oferi un număr de 102 de premii, atât pentru sportivii elite (categoria Super Liga cf. regulamentului FRTRI), cât și pentru fiecare categorie de vârstă și câștigătorii ștafetelor.
Emilian Nedelcu: În triatlon poți întrece adversari mai puternici decât tine, dar care nu-și gestionează resursele
La Winter Tri Challenge, primul triatlon al sezonului 2016. foto arhiva personala
Am început să fac sport pe când eram copil, când am făcut înot la Dinamo. Pe urmă, în adolescență am făcut lupte și rugby la Steaua. Luptele greco-romane și-au pus amprenta cea mai grea asupra mea.
Îmi amintesc și acum primul antrenament, într-o sală de pe la Eroilor. Doar încălzirea ținea 30 de minute, perioadă după care mi-a venit să vomit. Am reușit să duc cele trei ore până la capăt, dar am fost lemn în ziua aia.
Antrenamentele mele sunt destul de haotice. Nu am un plan stabilit, pentru simplul motiv că nu sunt sportiv profesionist. Recent am început să mă antrenez cu trupa lui Ștefan Oprina, care are o disciplină de fier, mai ales la antrenamentele cu intervale.
Baneasa Trail Run 2015, foto arhiva personala
Sportul meu preferat este triatlonul, pentru că implică trei probe și pentru că poți întrece adversari care par mult mai puternici decât tine, dar care nu-și gestionează optim resursele. Este un sport de forță, dar tototodată și unul de strategie.
Cea mai puternică amintire pe care o am despre o cursă este de la Maratonul Vinului. Nu mai știu exact despre ce ediție a fost vorba, cred că acum doi, trei ani. A fost ziua cea mai călduroasă din acel an, iar pe traseu n-a fost niciun pic de umbră. Am suferit enorm, am băut peste 7 kg de apă și am ajuns la finish epuizat. A fost o cursă unde mi-am întins limitele la maximum și nu vreau s-o mai repet în condiții similare. O viață avem!
Prima Evadare 2015, foto arhiva personala
Competiția mea preferată este cea în care reușesc să întrec cât mai mulți adversari. Cu toate că nu sunt un obișnuit al podiumurilor, sunt un luptător și trag de mine să răzbat cât mai sus.
Obiectivul meu în 2016 este pur și simplu să mă țin departe de accidentări și dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea aș spune că asta este cel mai important lucru în viața unui sportiv amator. Nu trebuie să grăbești recordurile personale, ele vor veni dacă ești consecvent și te antrenezi în mod constant. Nu forța și vei câștiga!
Triatlon Challenge Mamaia, 2015, foto arhiva personala
pe Emilian îl puteți citi pe blogul său de ciclism, alergare și triatlon, pe Biciclistul.ro.
Rezultate studiu sportul de anduranţă (I): Cei mai mulți sportivi amatori au între 30 și 40 de ani, cel mai practicat sport e alergarea, pe 2 ciclismul
Avem si primele rezultate si concluzii ale studiului derulat de noi dedicat sporturilor de anduranță în România! Vă mulțumim încă o data vouă, celor care ați completat chestionarul nostru!
Am fost împreună 300 de respondenți, femei și bărbați, cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani iar chestionarul online a fost distribuit prin e-mail şi social media.
Iată câteva concluzii interesante:
Cei mai mulți sportivi amatori de anduranta au intre 30 si 40 de ani
26% dintre practicanţi – cel mai mare procent – au vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani;
25% dintre ei au vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani;
16% se situează între 25 şi 29 de ani.
Destul de mulţi români trecuţi de 40 de ani practică sporturi de anduranţă.
Astfel, 24% dintre românii care participă la maratoane şi ultramaratoane de alergare, maratoane de ciclism, competiţii de anduranţă la înot, triatlon, Half Ironman sau Ironman au vârsta cuprinsă între 40 şi 50 de ani.
Tinerii care practică sport de anduranţă sunt destul de puţin reprezentaţi: un procent de doar 7,5 % pentru vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani.
Studiul arată că în cazul sexului amatorilor de sport de anduranţă, procentul este dezechilibrat: 80% dintre ei sunt bărbaţi şi doar 20% femei. This unacceptable and has to change! 😀 (nota editorului)
Un aspect foarte interesant este că cei care practică sporturi de anduranţă consideră că viaţa li s-a îmbunătăţit de când au descoperit această nouă pasiune, şi mai ales viaţa profesională.
Astfel, la întrebarea:
Cum vi s-a schimbat viaţa profesională de când practicaţi sport/sporturi de anduranţă?
52% dintre respondenţi au spus că au devenit mai organizaţi şi mai energici, că dau mai mult randament şi se concentrează mai bine la locul de muncă.
31% dintre ei spun că au dezvoltat un sistem de time management mult mai bun decât înainte, iar 17% mărturisesc că au devenit mai populari printre colegi şi o inspiraţie pentru cei din jur (colegi, şefi, subordonaţi).
Primele 3 cele mai practicate sporturi
Cei mai mulţi dintre participanţii la studiu, adică 34% dintre ei, practică alergarea pe distanţe lungi şi foarte lungi (semimaraton – 21,1 km, maraton – 42,195 km, ultra – peste 42,195 km).
Al doilea cel mai practicat sport de anduranţă în România este ciclismul (19% dintre respondenți), iar al 3-lea cel mai practicat sport de anduranţă de către români este triatlonul – 17,5%.
18% dintre sportivii de anduranță practică Half Ironman și Ironman
Sporturile de anduranţă pe distanţe foarte lungi, cum sunt triatlonul de tip Half Ironman şi Ironman sunt practicate de către 18% dintre respondenți, astfel:
10 % ≈ Ironman
8 % ≈ Half Ironman
Distanţele unei competiţii de triatlon tip Halfironman sunt: 1.9 km înot, 90 km ciclism şi 21.1 km alergare (semimaratonul).
Distanţele unei competiţii de tip Ironman sunt 3,8 km înot, 180 km ciclism, 42, 195 km alergare (maratonul)
Înotul de anduranţă este practicat într-un procent de 11,5%.
În ceea ce priveşte banii pe care îi alocă românii practicanţi ai sporturilor de anduranţă, cei mai mulţi dintre ei (49%) cheltuiesc lunar între 500 şi 800 de lei.
33% scot din buzunar pentru practicarea hobby-urilor sportive între 200 şi 500 de lei şi 12% investesc peste 800 de lei pe lună în sporturile preferate.
Studiul a fost derulat de Adrenallina, Sports PR & more, prima agenție de comunicare sportivă din România și Adrenallina.ro.
Joi, 10 martie, de la ora 18.30, la Connect Hub, rezultatele detaliate ale studiului vor fi dezbătute în cadrul evenimentului Cum am devenit ultrarunner, organizat de Adrenallina, Sports PR & more şi Connect Hub.
Evenimentul îi are ca invitaţi pe alergătorii de anduranţă:
Dragoş Rouă, Florin Ioniţă, Iulia Gainariu, Aris Necula, Alex Kelerman şi triatloniştii Mihai Baractaru (primul român calificat la Campionatul Mondial Kona, Hawaii) şi Liviu Dan Zburătura (triatlonist amator)
Andrei Nana, ultrarunner, fondator Internaţional 100+ UltraRunning Foundation, Inc., Director de cursa Icarus Florida UltraFest, sportiv de anduranţă stabilit în America, va interveni prin Skype în timpul evenimentului.
Intrarea este liberă. Vă așteptăm!
Pastila de ZLD. 5 trucuri ca să te trezești dis de dimineață la antrenamente
sursa foto: triathlonmagazine.ca
Viața unui sportiv amator poate fi foarte complicată…:) Muncă, familie, antrenament, competiții, viață socială și mulți de etc. 🙂
Cu toții avem deja o rutină zilnică, în care înghesuim toate activitățile care ne fac fericiți, dar dacă ar exista o modalitate de a planifica rutina asta într-un mod și mai eficient? Unul care să cuprindă programul de antrenament și să nu ne dea viața peste cap :D.
Am ajuns la concluzia că pentru a fructifica într-un mod cât mai eficient timpul alocat pentru o zi – a se citi pentru a reuși să îmi fac antrenamentele– am ales să mă antrenez la prima oră a dimineții, adică cu noaptea în cap :D. Nu sunt singura persoana care face asta dintre sportivii amatori, și, în plus, nu mă antrenez de unul singur.
Sunt o mulțime de avantaje ale antrenamentului practicat la prima oră, chiar dacă nu pare! Ești mult mai fresh, cu energia la maximum, și cu siguranță este mult mai benefic decât un antrenament realizat seara. Mai mult, după ce treci de o primă etapă, când trezitul la ora 5 dimineața este aproape insuportabil, acesta devine o activitate ca oricare alta! Pe cuvânt! 😀
E nevoie de ceva factori motivaționali pentru ca această activitate să devină o rutină și să nu rămână o experiență singulară :).
- În primul rând, pentru a reuși este mult mai ușor dacă găsești un partener cu care să te antrenezi, indiferent că ieși la alergat, la o tură cu bicicleta sau te duci la sală. Compania unui partener de antrenament este aur curat pentru tine. În primul rând, dacă știi că ai stabilit să te întâlnești cu cineva la 5:30 am, nu ar fi politicos să nu te ții de promisiune, nu-i așa?
- Un truc cât se poate de simplu este să muți ceasul cu alarma/telefonul cât mai departe cu putință, astfel încât să fii nevoit să te dai jos din pat pentru a opri alarma. Crede-mă, nu îți va veni să te mai întorci în pat. În plus, daca alături de tine se află partenerul de viață, atunci adrenalina eliberată în organism datorită rapidității cu care te vei mișca pentru a opri alarma, înainte ca partenerul să se trezească, te va face să uiți de somn.
- Impune-ți un obiectiv îndrăzneț! În cazul meu a fost să alerg un semimaraton în 80 minute, cu 4 minute mai bine decât cel anterior. Asta m-a motivat suficient de mult ca să mă trezesc de 3 ori pe săptămână la prima oră a dimineții pentru a alerga. După ce mi-am îndeplinit obiectivul, trezitul de dimineață pentru antrenamente devenise deja o rutină.
- Pentru a face față antrenamentelor de dimineață, trebuie să te culci mai devreme decât în mod obișnuit. Asta nu e chiar ușor, chiar dacă pare mai realizabil decât trezitul dimineața! Nope, nu e. Aici e și cheia trezitului de a doua zi.
Avantajul este ca vei beneficia de întreg procesul de recuperare al organismului, datorită faptului că hormonul de creștere este eliberat în mod natural de organism în intervalul 21:00-23:00. Iar orice activitate fizică în acel interval de timp va avea ca efect consumarea acestuia în dauna recuperării.
- Diversifică antrenamentele! Cea mai bună opțiune pentru a păstra activ interesul este flexibilitatea și diversitatea antrenamentelor tale. Azi alergare, mâine înot, poimâine bicicletă… Nu prea ai cum să te plictisești dacă faci triatlon, oricum. 🙂 Orice antrenament reușit presupune un mic dejun mult mai bogat, fără să ții cont de dietă!
Lucrează la psihicul tău așa cum lucrezi pentru corp. Dacă tu crezi că ceea ce faci merită și vei deveni un sportiv mai bun atunci vei reuși să te trezești dimineață. Mintea ta va face totul.
Succes!
Andreea Călugăru: Antrenamentele mele sunt planificate și prioritizate după principiul „fără nicio scuză”
Transfier 2015, foto credit Donez Amintiri
Am început să fac sport la vârsta de un an, pentru a corecta o ușoară problemă medicală. Ai mei m-au încurajat mereu să fiu foarte activă și m-au dus cam la toate sporturile disponibile în orașul natal. Într-un final s-a „prins” atletismul la vârsta de 9 ani, pentru că …îmi plăcea să sar și să fac tumbe pe salteaua de la săritura cu prăjina. M-am lăsat de sport în adolescență și am uitat de latura asta până la 25 de ani, când cele câteva kilograme în plus m-au scos la o alergare chinuită în Tineretului.
Îmi amintesc că la început nu reușeam să alerg mai mult de 400 de metri legați. Abia după vreo 6 luni am reușit să dau o tură de lac completă (3km), fără să încetinesc.
Triatlon Brasov 2013; foto arhiva personala
Prima mea competiție ca adult a fost în 2009 la MIB – cursa de 3km :), am crezut că o să mor.
Antrenamentele mele sunt planificate din timp și prioritizate după principiul „fără nicio scuză” – altfel sunt imposibil de îndeplinit printre jobul de la birou, afacerea de familie și alte delicii ale vieții.
Sportul meu preferat este… înotul (!?) pentru că …. ăăă… zău că abia acum mi-am dat seama că am început să iubesc mai mult înotul decât alergarea. Cum și când s-a întâmplat asta, nu știu! Ok, poate sunt amândouă la egalitate.
Dupa o cursă de înot de 5.000 de m, pe podium; foto credit arhiva personala
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este momentul când am ajuns în tranziția 2 la Ironman Mallorca, neștiind dacă m-am încadrat în timpul limită sau sunt deja descalificată (într-un final mai aveam 5 minute și am putut să termin cursa). Au fost câteva momente incredibile, trecând brusc de la agonie și disperare la speranță și apoi ușurare.
Competiția mea preferată este Transfier (half-ironman pe Transfăgărășan). Anul trecut am trăit acolo probabil cea mai fericită linie de finish și abia aștept să revin.
Cel mai mândra sunt de faptul că pot să merg pe bicicletă și că nu prea mai am julituri și vânătăi în ultima vreme.
Prietenii mei spun că nu prea mai am timp de o ieșire la cafea. Au dreptate!
Am aflat despre mine că sunt foarte fricoasă. Acesta este și motivul pentru care îmi este atât de greu în proba de bicicletă dintr-un triatlon – pentru că și acum, după 3 ani și mii de kilometri făcuți, tot stau cu frica în sân.
Sportul mă face să mă simt curoajoasă, relaxată, liberă.
Uneori, mi se întâmplă să adorm la birou :), după doar câteva ore de somn și un antrenament greu de dimineață. Din fericire avem un spațiu special amenajat pentru relaxare, în care pot să ațipesc timp de 15 minute.
Obiectivul meu în 2016 este Ironman-ul cu numarul 2, în iunie, la Oradea.
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că trebuie să îți faci timp pentru ceea ce te face fericit. Cu forța și cu buldozerul dacă este necesar :).
Andreea a devenit anul trecut campioana nationala pe distanta de half ironman, la Oradea; foto credit arhiva personala
Antrenament cu Baractaru: Cum construiești anduranța de triatlon (I)
Mihai Baractaru, foto arhiva personala
Intrăm direct în pâine, cum îi stă bine oricărui atlet în ianurie :), așa că haideți să vedem cum facem să exploatăm la maximum perioada aceasta pentru a ne construi anduranța de triatlon!
ÎNOT
Primul lucru care ar trebui spus, în introducere, ar fi că ai nevoie de ședințe de înot cât se poate de apropiate în timp și să fii cât mai consecvent cu putință. Mai exact, dacă vrei să progresezi foarte mult la înot trebuie să faci antrenamente aproape zilnic.
Timp pentru antrenamente
În principiu, recomand un interval pe sesiune de 45 de minute pâna la două ore de stat în bazin, și lucrat foarte mult pe tehnică. După ce efectiv ai lucrat foarte mult pe tehnică și ai început să deprinzi tehnica de înot, după ședințele de înot urci la sală și mergi să lucrezi acele grupe musculare care te avantajează și-ți cresc nivelul de anduranță.
Trebuie să lucrezi la sală bicepși, tricepși, trapez etc, toate grupele musculare care împreună angrenează mișcarea pentru înot. Bineînțeles, nu poți progresa dacă nu ai și un timp de odihnă suficient. De exemplu, eu nu pot să dau randament la antrenamente dacă nu dorm minimum opt ore pe noapte. Dacă dorm șase ore pe noapte, resimt oboseala și va trebui ca în următoarele zile să compensez acele ore pierdute.
Pentru mine, înotul a fost teribil de greu, chiar și până în ziua de astăzi a rămas ultima probă pe care aș vrea să o practic la antrenament, dar mă duc pentru că trebuie, e foarte importantă. În triatlon, dacă nu încerci să ai toate cele trei discipline la același nivel, la un moment dat, în cursă, vei începe să plătești pentru acel deficit. Antrenamentele mele de înot sunt în fiecare zi, și durează cam o oră și jumătate. Este destul de obositor să stai o oră și jumătate în bazin, deși asta este recomandat la probele de rezistență: să stai cât mai mult în apă.
Aș vrea să mai punctez și faptul că, pentru înot, ai nevoie de o mobilitate extraordinară. Știu că mulți dintre noi suntem foarte rigizi și asta ne împiedică să progresăm. Înotul se desfășoară într-un alt mediu decât suntem noi obișnuiți și trebuie să ne adaptăm cât mai bine.
Ca să îmi cresc mobilitatea la toate articulațiile, am introdus un program de stretching combinat cu exerciții de respirație. Nu trebuie să dureze mult, maxim 10-15 minute, când vă treziți.
BICICLETĂ
La bicicletă ar fi indicat în perioada asta să faci antrenamente și pe trainer și pe bicicleta de spinning. Este foarte important să ai zilnic (sau măcar o dată la două zile) mișcarea de bicicletă, de alergare, pentru că mușchiul uită. În cazul meu, timpul de antrenament pe bicicletă este de la o oră până la trei ore pe zi.
Antrenamentele pe trainer sunt mult mai bune decât antrenamentele la spinning, deoarece te apropie de condițiile de antrenament de pe șosea… Simulează mult mai bine poziția ta, mișcarea… Pentru că în sezonul rece temperatura nu ne permite, putem să lucrăm destul de ușor și pe trainer. Evident, nu se compară cu un antrenament afară, cu toate condiițle meteorologice. Pe bicicleta indoor, poți să insiști foarte mult pe poziție (să găsești modalități noi prin care să-ți găsești un confort mai bun. Un prieten mi-a spus odată: „confort is performance”. Nu poți să dezvolți foarte multă putere, dacă nu stai confortabil pe bicicletă. Eu mi-am facut bike fitting-ul la bicishop.ro și am simțit o îmbunătațire de cel puțin 25% legat de poziție.
Acum că am început să vorbim despre poziția bicicletei, ne întoarcem la exercițiile de stretching, deoarece fără o mobilitate bună nu poți obține cea mai bună poziție pentru tine. Te vei chinui mereu să stai înt-o anumită poziție, încordat, stresat că nu-ți iese, și într-un final să-ți dai seama că ai dezvoltat o putere mult mai mică față de cea din poziția inițială.
Pe lângă poziția pe bicicletă, contează mult și respirația. Cât de bine ne oxigenăm în timp ce pedalăm. Cu cât respiri mai bine, cu atât ai mai multă forță în pedale. Cu cât te oxigenezi mai bine, cu atât începi să deții controlul asupra situației.
ALERGARE
Eu alergare fac aproape zilnic. De la 45 de minute (undeva la 10 km) până la 30 km, care înseamnă două ore, două ore jumătate de alergare, de acumulare. Atât la alergare cât şi la bicicletă este foarte important ca antrenamentele să nu fie făcute în grabă. Majoritatea atleţilor au tendinţa să facă antrenamentul doar pentru că trebuie să-l facă şi apoi să meargă direct la birou. Nu este chiar ok. Pentru că dacă tu îl faci mecanic, într-adevăr poţi menţine tonusul muscular, dar tu de fapt nu ai lucrat nimic în ziua respectivă, nu ai făcut un antrenament de calitate. L-ai făcut pur şi simplu doar pentru că trebuia, este doar o stare de tonus muscular.
Dar că să progresezi mai mult, trebuie să înţelegi ce se întâmplă acolo în interior, trebuie să vezi exact care sunt limitele tale şi cât de mult poţi să tragi de ele şi estimativ să vezi cam până unde ai putea să ajungi în sezonul respectiv.
Ca să ai parte de un antrenament calitativ, încearcă pe parcursul şedinţelor de antrenament să nu te mai gândeşti la familie, job, prieteni sau altele, pentru că nu fac decât să-ţi distragă atenţia de la ceea ce este important, şi anume să fii prezent la antrenament.
Nu te mai gândi cum o să te simţi la km X, pentru că nu vei şti dinainte, se pot întâmpla multe în decursul sesiunii de antrenament şi corpul este intr-o continuă schimbare, atât fizic cât şi emoţional.
Vei reuşi să înţelegi mai bine cum funcţionează lucrurile doar atunci când vei avea timp să te asculţi şi pe tine. Corpul îţi trimite foarte multe informaţii şi noi alegem ce vrem să „ascultăm”; foloseşte-te de ele. O să dureze un timp, dar trebuie să fii răbdător cu tine.
Încearcă să nu mai alergi cu căşti în urechi, pentru că nu fac decât să te distragă de la ceea ce se întâmplă cu tine şi ce se află în jur.
Alergarea ar trebui să fie cât se poate de naturală, dar noi alegem să o complicăm al naibii de mult, devenind din ce în ce mai dependenți de gadget-uri. Sunt bune, şi eu le folosesc, şi îmi arată anumite informaţii pe care le iau ca reper. Atâta tot, nimic mai mult.
Alergaţi de plăcere, şi pentru că puteţi. Bucuraţi-vă de fiecare dată când mergeţi la antrenament. Nu ar trebui să devină o corvoadă. Când faci ceea ce-ţi place o faci cu drag şi nu simţi că depui vreun efort.
*Mihai Baractaru este primul triatlonist român calificat la Campionatele Mondiale Ironman de la Kona, Hawaii. Deține recordul național pe distanța de Ironman – 3, 800 km înot, 180 de km bicicletă și 42 de km alergare. Îl găsiți pe Mihai pe Facebook, aici.
Mihai Baractaru, finish Ironman Kona, octombrie 2015
