La 33 de ani s-a apucat de alergat iar asta i-a schimbat viata. A reusit sa slabeasca 22 de kilograme, a renuntat la televizor, a inceput sa participe la maratoane si ultramaratoane montane, a ajuns la triatlon, si ulterior, bineinteles, la cursa suprema. Sebastian Butcovan (40 de ani) ne vorbeste despre aceasta schimbare din viata lui, despre cum reuseste sa strecoare antrenamentele in ecuatia vietii, alaturi de familie, job si prieteni. Despre cum sportul il face fericit dar are rigorile sale, despre programul sau de antrenament, si despre ce inseamna pentru el cursa Ironman si cum a fost cand a trait-o prima data.
Daca mai precizam si ca Sebastian a reusit sa devina anul trecut vicecampion national la Triatlon Distanta Lunga (Ironman), atunci chiar ca trebuie sa auzim ce ne povesteste.
Sebastian Butcovan, la Ironman Oradea
Adrenallina: Cand te-ai apucat de sport si de ce?
Sebastian Butcovan: In 13 septembrie 2007 am renuntat la fumat – fumam 3 pachete pe zi, si am inceput sa alerg. Prima oara am facut 3 ture de 400 de metri , dupa care m-am dus „rupt” acasa si am suferit cateva zile. In primavara lui 2008 aveam 95 de kg , (cu 22 de kg mai mult decat azi ) si am hotarat sa ma apuc serios de alergat.
Iti amintesti prima ta competitie sportiva? Povesteste-ne cum a fost.
Maratonul DHL Iunie 2008. Am alergat proba de semi-maraton, pe distanta Predeal – Paraul Rece – Rasnov – Poiana Brasov. A fost foarte fain. Atmosfera, oamenii, locurile. E genul acela de competitie care te „infecteaza” ireversibil cu microbul alergarii. Am facut o ora si 50 in cursa, am alergat cat am putut de tare tot traseul, iar pentru ca inainte de finish era o urcare serioasa, am vomitat dupa ce am trecut linia. Am facut toate greselile pe care le poate face un alergator de anduranta incepator, dar mi-a placut la maximum.
In 2010 participam la primul triathlon, Triatlonul Sf Ana, la Tusnad. La inot eram in top 3 de la coada. M-au prins crampele. Le-am facut semn celor din barca sa ma ajute , dar nu m-au vazut. Acesta a fost norocul meu, deoarece am reusit pana la urma sa ajung la mal si apoi sa termin primul meu triatlon pe locul 30 din 63 de participanti.
la Runsilvania Wild Race, 2013
De ce ai ales sa te canalizezi pe triatlon?
Sunt mai multe motivatii. La nivel mental oamenii fac curse de anduranta pentru a iesi bine de tot din zona confort. E o provocare sa inoti, mai ales cand nu stii sa inoti. Apoi sa mergi pe bicicleta, si la urma sa alergi. Pentru un om obisnuit e o provocare. Apoi la nivel fizic antrenamentul pentru triatlon este unul foarte benefic. Daca doar alergi s-ar putea sa ai o problema cu picioarele. Sau daca doar biciclesti. Insa, daca combini alegarea cu inotul cu bicicleta si cu antrenamentul de forta la sala, efectul asupra fizicului va fi unul foarte vizibil.
La Triatlon Challenge Mamaia
La WinterTrichallenge, 2012
Cum ai ajuns la ideea de a face un triatlon Ironman? Cine/ce te-a motivat?
Imi plac cursele de anduranta. Imi plac cursele montane, maratoane sau ultra la fel de mult cat imi place un Ironman. Cursele scurta implica multa forta, explozie. Tragi tare si gata. Cursele lungi implica mai multa strategie, pregatire, tactica, echipament, nutritie, inteligenta (si modestie, sic!). Apoi emotia pe care o simti dupa ce inoti, biciclesti si alergi 12 ore si treci linia de sosire, este greu de descris in cuvinte si nu se compara cu nicio cursa scurta.
Sebastian Butcovan, vicecampion national triatlon 2013, distanta lunga (Ironman)
Care a fost in mare programul tau de antrenament? Cat de greu ti-a fost sa respecti planul de antrenament?
Programul pe care il urmez este inspirat din cartile lui Joe Friel si il impartasaesc si altora pe blogul meu, http://dupaganduri.blogspot.ro/. In mare, cu modificari in ceea ce priveste durata sau intensitatea, este structurat astfel:
Luni – forta (sala)
Marti – alergare si inot
Miercuri – bicicleta si forta
Joi – alergare si inot
Vineri – bicicleta si forta
Sambata – alergarea lunga si inot
Duminica – bicicleta lunga
Inotul imi este cel mai greu sa-l fac iarna deoarece bazinul nu este deschis non-stop iar jobul nu-mi permite sa ajung tot timpul la ora la care e deshis bazinul. Cand vine caldura ies sa inot in lacuri si problema e rezolvata. In rest, foarte rar se intampla sa nu-mi respect programul. Se intampla sa ies la alergat si noaptea la 23.00. De exemplu, azi am fost plecat cu munca de dimineata din Baia Mare. M-am intors seara.
La ora 19.00 am fost la bazin. La 20.15 am mancat. La 21.30 o ora alergare in parc. Antrenamentele sunt la fel de provocatoare precum cursa in sine. La Ironman te lupti cu tine insuti. Atat in cursa propriu-zisa cat si in antrenamente.
Cum te-ai documentat in pregatirea acestei curse – antrenament, nutritie?
Joe Frioel este „maestrul meu” . Trebuie sa te informezi asupra nutritiei, dar si sa experimentezi din acest punct de vedere in alte competitii. Mie unele geluri imi plac, altele nu. La altii e invers. Trebuie sa testezi.
Ai reusit sa iti pastrezi motivatia neschimbata in timpul antrenamentului? Cum a fost?
Da , motivatia e maxima dintr-un simplu motiv: ma simt foarte bine cand fac sport. Cred ca toti am experimentat „lenea” de a iesi la un antrenament de alergare si atractia canapelei. Dar daca am reusit sa trecem peste momentul acela , senzatia de bine pe care o ai dupa cele minim 45 de minute de alergare este…. Reactia chimica care da senzatia de bine apare la mine dupa minim 45’ de sport. De aceea sfatul meu pentru oricine se antreneaza este sa o faca timp de minim 45 de minute. Iti pastrezi vie si motivatia facand asa.
Cum s-a schimbat viata ta cand ai luat aceasta decizie, de a participa la o cursa Ironman?
Am alocat mai mult timp antrenamentelor. Si am redus din timpul alocat canapelei in fata televizorului. Un roman sta in medie 5 h 30’ / zi in fata televizorului – suntem fruntasi in Europa. Unii dintre ei ma intreaba daca nu exagerez cu sportul 🙂
Eu ies cu intreaga familie la alergat. Incercam sa facem cat mai multe lucruri impreuna. De exemplu, vara eu merg cu bicicleta la un lac la 30 km de Baia Mare, iar familia mea vine cu masina. Ne intalnim acolo, eu imi fac antrenamentul de inot, ne mai balacim, mai stam la soare, mancam, ne intoarcem.
Antrenamentul pentru Ironman iti poate afecta relatiile de familie sau cu prietenii. Dar poti sa-i implici si pe ei intr-o forma sau alta in ceea ce faci. Ei pot fi cea mai buna echipa de suport daca reusesti sa ii implici.
Care au fost temerile tale inainte de concurs?
Inotul e punctul meu slab si principala temere. Mi se intampla sa fac crampe de la apa rece combinata cu efortul indelungat. Si daca la alergare mai faci o pauza si intinzi muschiul, la inot risti sa abandonezi. De aceea la inot merg precaut, fara sa fortez deloc, chiar daca pierd timp.
Povesteste-ne cum a fost cursa ta Ironman. A fost mai greu decat ti-ai imaginat? Ce ganduri ti-au trecut prin cap in timpul concursului? A fost printre ele si ideea de abandon?
Dimineata s-a dat startul intr-o apa „ciorba”. Adica foarte calda. Prin urmare, neoprenul nu a fost permis, un dezavantaj petnru cei care au un minus la inot, cum sunt eu, deoarece costumul de neopren iti sporeste considerabil flotabilitatea si pozitia corecta in apa. Am facut 1h30, asa cum mi-am programat. Fara sa fortez, fara suprize, fara sa ma plictisesc. A fost incalzirea.
Tranzitia am facut-o rapid. Nu m-am schimbat, nu m-am data cu creme de soare. Nu mi-am luat sosete. M-am urcat pe bicicleta si am plecat.
Bicicleta a fost frumoasa si grea. E o zona de dealuri in valuri pe traseul de la Oradea. Urci si cobori. Chiar si acolo unde crezi ca e plat e de fapt o usoara urcare sau coborare. Asta te poate da peste cap deoarece nu simti cand fortezi si „arzi” muschii care pot capitula la alergare. Caldura mare, 38-39 de grade. Foloseam sticlele de apa date de voluntari pentru racorire iar in bidonul de pe aerobare aveam bautura de rehidratare primita la fiecare tura de 26 de km de la echipa de suport , fetele mele. Plus geluri, batoane, banana si sandvis cu branza sarata.
La alergare m-am simiti bine primii 25 de kilometri. Dar dupa acel moment nu am mai putut inghiti bautura de rehidratare sau gelurile, deorece mi se facea greata rau de la ele. Am trecut pe pastile cu saruri si minerale pentru a compensa ce pierdeam prin transpiratie. Dar era ok. Nu m-am gandit nici o clipa la abandon. Cred ca daca vrei sa faci Ironaman trebuie sa-ti scoti acest cuvant din vocabular 🙂
Eu obisnuiesc la antrenamente si in curse sa-mi golesc mintea. Ma focusez pe priveliste atunci cand e cazul, pe strategie, pe mecanica miscarii. Un bun exercitiu e sa alergi cu ochii inchisi. E si un bun exercitiu de echilibru dar si o metoda de a-ti duce focusul pe miscare, pe mecanica corpului tau. Apoi in momentele grele am diverse ancore emotionale de care ma agat mental – situatii din trecut in care m-am simit foarte bine. Daca reusesti sa te ancorezi in acele momente placute din trecut, pur si simplu corpul capata o portie zdravana de energie 🙂
Alergand maratonul, dupa cei 4 km de inot si cei 180 de km de bicicleta
Proba de bike – 180 de km
Cum a fost pentru tine viata post ironman? 🙂 S-a schimbat ceva? Cu ce crezi ca te-a ajutat faptul ca ai participat la aceasta cursa?
Cred ca sunt mai bun. Dupa ce treci printr-o asemenea incercare de depasire a limitelor, de iesire totala din zona de confort, apreciezi altfel ce se intampla cu tine si in jurul tau.
