Maria Cristina Banu (c) Running Mag- Robert Marooni
Am început să fac sport acum 4 – 5 ani, mai mult din rusine ?). Organizam triatloane și eu nu făceam mai nimic (bine, mergeam la Zumba și pilates din când în când ?).
Dupa ce am făcut o analiză corporală și am văzut că nu stau prea bine am zis că e cazul să fac ceva. Am acceptat propunerile (repetate) ale lui Ciprian Bălănescu, cu care lucram în acea perioadă, de a ieși la miscare.
Îmi amintesc că la început mergeam pe stadionul Yolanda Balaș cu Ciprian. Ce-i drept, 20 de minute alergam și restul vorbeam ?). Era o combinație de mișcare cu terapie personală. A fost miraculos pentru că atunci a fost primul moment în care am reușit să îmi deschid sufletul și să vorbesc despre etapa extrem de dificilă din viața mea prin care treceam atunci.
Mi-am dat seama că sportul nu are doar beneficii fizice ci și pshice și… deși treceam printr-un divorț mi-am descoperit o nouă dragoste- alergarea.
Prima mea competiție
Hahaha, este cea la care am participat împreună – Beach Run Mamaia ?). A fost un semi-miracol. Nu prea eram antrenată și eram și foarte obosită.
Tin minte că am alergat noi două în seara de dinainte și m-ai pus tu să fac un sprint ?))). Desi eram moartă de somn și oboseală pentru că eram parte din echipa de organizare la TriChallenge Mamaia am luat locul 2 la categoria de vârstă, a două zi la concurs.
Cand am urcat pe podium am simțit că pot să fiu învingătoare din nou!
Antrenamentele mele
Au început treptat. Mai serios am început să mă antrenez anul trecut, cu Ciprian Bălănescu. M-am înscris la primul triatlon, deși nu știam să înot și să merg pe bicicletă. Am început un program de antrenament serios cu Ciprian. Aveam antrenamente zilnice și o dietă strictă – asemanatoarea cu cea a unui sportiv de performanță.
Cred că asta m-a ajutat – discpilina! Am terminat primul triatlon, cu un timp bunicel.
Dupa care n-am renunțat la antrenamente și în același an am început să alerg ca Ambasador Hospice. Am alergat cu Claudia Pavel în ștafetă anul trecut la Maratonul Raiffeisen.
Ulterior am început să mă antrenez serios pentru alergare – cu Florin Munteanu, și am bifat anul asta două semi-maratoane.
Acum mă antrenez singură – cred că am ajuns la disciplina de care ai nevoie pentru a fi autodidact. Alerg în fiecare zi (chiar și în vacanță) și de 2 ori pe săptămână fac și fitness.
Sportul meu preferat este alergarea. Pentru că este un exercițiu excelent de dezvoltare personală. Îți lucrezi fricile îți descoperi și repozitionezi limitele, îți exersezi disciplină. Și mai presus de toate ai timpul și spațiul de care ai nevoie pentru a-ți recăpăta libertatea. Sună poetic poate, dar pentru mine asta reprezintă!
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este momentul în care simt că nu mai pot.
Atunci totul din mine se unește și mă ajută să depășesc acest moment. După, totul devine simplu și firesc.
Competiția mea preferată este cred triatlonul, deși am participat doar la unul. Însă mi s-a părut cea mai tare experienta.
Cea mai mândra sunt de faptul că am terminat un triatlon, deși nu știam să înot și să merg pe bicicletă când m-am apucat de antrenamente. De fapt cea mai mândră sunt de faptul că mi-am atins absolut toate obiectivele propuse până acum.
Prietenii mei spun că sunt nebună că alerg în fiecare zi . 🙂
Am aflat despre mine că sunt foart disciplinată. De asemenea, cred că alergarea m-a făcut să mă descopăr foarte bine pe interior.
Sportul mă face să mă simt liberă și puternica.
Uneori, mi se întâmplă să mă recunoască lumea pe stradă că fata care aleargă zilnic. ?))
Obiectivul meu în 2018 este să termin al doilea triatlon. Și aș vrea să continui să strâng bani pentru HOSPICE și să încurajez cât mai multe persoane să alerge pentru o cauză.
Am în plan să organizez și niște cursuri de alergare și foundraising, dar să vedem…
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că lucruri atât de simple fac o diferență enormă în viața ta și a altora. Trebuie doar să le dai o șansă!
Fotografii: Running Mag- Robert Marooni
