N-am mai alergat de vreo doua luni, si pentru ca ma mobilizez destul de greu pentru o tura in parc, de una singura, am zis sa ma duc si eu la alergarea de grup organizata de Florin Simion in Tineretului, la capatul lacului, dinspre parcul Carol.
Am vazut ca traseul de 5 km jumatate, in regim de circuit (n.r. repeti acelasi traseu de mai multe ori), presupune si o panta – asta am tradus-o eu la liber prin “teren accidentat!”, mult mai motivant decat asfaltul.
Asta a fost traseul…
Si l-am parcurs de 10 ori.
Panta s-a dovedit neprietenoasa de la tura 5 incolo, dusmanoasa chiar. Iat-o! 😉
Dar atmosfera a fost misto: am luat cu totii startul, caci ne-am strans vreo 47 de oameni, oau!, ne-am setat cronometrul, si am pornit ca la un concurs!
Nu cunosteam pe mai nimeni dintre cei cu care alergam. A trecut pe langa mine la un moment dat un tip care alerga sa-si dea sufletul: horcaia de parca avea o criza de astm, cu muzica data la maximum in casti, si baga de ziceai ca e la Campionatele Nationale de Atletism si are de aparat un titlu. Cand ajungeam la panta eu una o lasam mai moale, dar treceau pe langa niste baieti cu niste picioare atat de luungi, si faceau niste pasi in alergare atat de maari, incat ma cam deprimau pentru cateva secunde.
La una dintre ture am dat peste un fost coleg de la Adevarul, care trecea prin parc si s-a apucat sa alerge cu mine pret de o tura, ca sa mai sporovaim putin – nu prea mult, ca eu nu prea aveam suflu.
Apoi, ultima tura am facut-o impreuna cu un tip cam ciudat, care a aparut de nicaieri, sau de dupa un copac sau asa ceva – nu stiu exact, ca era noapte si eu eram cam obosita – si a inceput sa ma intrebe continuu lucruri, gen “dar voi unde va intalniti, de ce veniti aici, cine sunteti, alergati maratoane?” ETC. Si ultima intrebare, de-am zis ca il bat: “e prima data cand alergi? Ca pari cam sfarsita”. I-am zis sa dea si el 10 ture de traseu din asta si dupa aia mai stam de vorba. Mi-a zis ca el a alergat de dimineata “orice”. Whatever that means.
Dar fara echipa tehnica nu as fi reusit sa termin acest antrenament! ;))
Cristian Purcaru, colegul meu de bicicleta de la Clubul Sportiv Adrenalina, mi-a facut galerie – desi i-am precizat ca e un antrenament, nu un concurs, dar nu m-a bagat in seama – si m-a hidratat cu apa la finalul fiecarei ture, alergand dupa mine pe role ;). Si bagand subliminale, de la tura 7 incolo: (discutie pe care-o purta cu un prieten prin telefon) “da, da, pai nu ti-am zis ca a ajuns la tura 7? Si e mai fresh ca la prima tura, da, da”. Vara-mea a facut si ea parte din stuff-ul tehnic, ciripind incurajari de pe margine.
Fresh nu prea am fost eu la final – m-am gasit taguita intr-o foto de la finish si m-am vazut nevoita sa ma untaguiesc – aratam absolut horror. Ziceai ca m-am intors din muntii Himalaya, unde am vazut moartea cu ochii, nu de la un antrenament de 5 km in Tineretului.
Dar sper sa ma mobilizez mai bine la alergare de acum incolo – mai bine insemnand chiar sa ma duc in parc!
Daca vreti sa mergeti si voi la aceste antrenamente, gasiti mai multe info la pagina de Facebook TimeTrialRunning, aici.
Primiti diploma!! :))
