Mihai Baractaru
Mihai Baractaru, triatlonistul pe distanță foarte lungă și primul român calificat la Campionatul Mondial Ironman de la Kona (amatori age group) face anul acesta un salt major în carieră: va concura la categoria PROS!
De atunci s-a mai calificat de 2 ori acolo și cu fiecare sezon competițional al ultimilor ani a muncit și mai mult și a evoluat, iar dragostea pentru distanța Ironman este la fel de aprinsă :).
Am vorbit cu Mihai să vedem ce mai face și ce îl așteaptă din punct de vedere sportiv în sezonul 2018.
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Salut, Mihai, am văzut că ai fost plecat recent într-un cantonament în afara țării. Cum au mers antrenamentele și pe ce te-ai axat?
Mihai Baractaru:
Bună, Roxana, am fost plecat o lună de zile în Portugalia în cantonament. Mai exact, am plecat pe 30 ianurie și m-am întors pe 1 martie.
A fost un cantonament foarte productiv pentru mine. De fapt, a fost cel mai bun cantonament de pregătire pe care l-am avut până acum. Mi-am făcut singur programul și l-am respectat în proporție de 98%. Cei 2% au reprezentat zilele în care am simțit că trebuie să mă odihnesc mai mult.
Recuperarea este foarte importantă într-un cantonament. Riști să te accidentezi în loc să fii productiv. Trebuie să ai grijă și să fii extrem de receptiv cu semnalele pe care ți le trimite corpul.
M-am axat foarte mult pe ciclism. Încurajat de vremea din țară, cu ninsoare, m-am gândit să profit la maxim de ce am găsit acolo. Înot și alergare poți să faci în București chiar dacă este puțin mai frig, dar să pedalezi 4-5 ore pe zi este mai greu.
Am pedalat foarte mult în Spania. Am stat în Portugalia, în Vila Real de Santo Antonio, chiar la granița cu Spania. Treceam zilnic punctul de frontieră cu bicicleta iar vameșii nu ne-au spus nimic. (vezi video Facebook Mihai)
Ai anunțat că anul acesta vei concura la categoria profesioniști. Ce înseamnă asta pentru tine? Ce obiectiv concret vei avea?
Da, este adevărat! Anul trecut când am participat pentru a treia oară consecutiv la Campionatul Mondial de Ironman din Hawaii, mi-am dat seama că este următorul pas în cariera mea de sportiv.
Este foarte ușor să te plafonezi și să mergi mereu la concursurile la care vii pe podium și obții o clasare bună la amatori, dar adevărata provocare este atunci când te aliniezi la start cu sportivi de elită din toată lumea și ai numai de învățat.
În plus, mie îmi plac provocările! Din motivul acesta am început să practic triatlonul acum 12 ani. Am nevoie de o schimbare majoră, iar trecerea la profesioniști pentru mine reprezintă ceva foarte important.
Voi avea ca obiectiv principal participarea la Ironman Klagenfurt Austria. Am participat acolo în 2015, când m-am calificat pentru prima dată la Kona, și în 2016. Așa că știu destul de bine traseul și o să pot analiza progresul meu din ultimii anii.
Cum ți se schimbă antrenamentele în acest caz?
Ei bine, antrenamentele vor fi mult mai intense și mai lungi. Dacă până acum am participat la competiții făcând doar mulți km și ceva intensitate, acum urmează partea pe care am displăcut-o dintotdeauna! Nu mi-a plăcut niciodată intensitatea dar va trebui să mă obișnuiesc cu ea și să o iubesc. 🙂
Ce curse mari ai în 2018?
Concursurile la care voi participa internațional sunt următoarele:
13 mai – Triatlon distanță lungă – Korea de Sud
1 Iulie – Ironman Klagenfurt – Austria
16 august – Ironman Vicky – Franța
Ai schimbat ceva fundamental în ultima vreme/ultimul/ultimii ani în pregătirea ta? Alimentar, viziune, recuperare.
Am eliminat tot ce însemna junk miles. Sunt focusat pe calitatea antrenamentelor. Mult nu înseamnă mereu și bine!
Sunt mai atent la ce semnale îmi trimite corpul și încerc să îmi îndepărtez toate acele pofte. Încerc să fiu mai echilibrat și mai receptiv. Motivația vine de la sine dacă îți dorești ceva cu adevărat!
Partea de recuperare a rămas la fel, nu am schimbat nimic. Adică pentru mine recuperarea înseamnă un shake proteic de la Powerbar cu aromă de căpșuni și câteva banane. Încerc să nu mai consum carne prea mult (asta până ajung în Brașov, la parinti acasă, și îmi este mai greu să îi refuz). Chiar mi-am demostrat în cantonament în Portugalia că pentru mine carnea nu reprezintă o necesitate.
Ce te vezi făcând în viitor, ce ți-ar plăcea să faci? Altceva decât triatlon.
Peste 15 ani mă văd participând la concursuri de parapantă, canoe și trasee de mtb, ca hobby.
Iei în calcul altă distanță de concurs pe viitor?
Consider că distanța de Ironman este mai mult decât suficientă pentru a-mi potoli pofta de anduranță. Mereu am mers pe ideea că dacă un concurs de triatlon Ironman nu te satisface, atunci fă-l mai repede! Ce este peste această distanță reprezintă o uzură prea mare și nu cred că merită efortul.
