Gustări proteice după efort
Cred că dincolo de efortul pe care îl depunem noi ca sportivi amatori pentru a ne informa cu privire la diverse aspecte ale pregătirii pentru efort – echipament potrivit, tip de antrenament, specificitățile unei curse, tip de ceas gps – trebuie să luăm în calcul și modul în care ne recuperăm.
Cumva, nutriția adecvată pentru a susține organismul în efort rămâne la coadă. De asemenea, revenirea și recuperarea fizică după efort.
În sportul de anduranță – triatlon, alergare, înot, ciclism – nutriția în cursă este de multe ori diferența dintre a câștiga o competiție și, uneori, abandon. Este o întreagă știință dar măcar fundamentele să le cunoaștem și să le adaptăm la noi înșine – ce este indicat să consumi înainte, în timpul, după concurs sau antrenament, ce tolerăm sau ce preferăm, ce nu este indicat să consumi în aceste etape.
Exercițiile fizice declanșează în organism, printre altele, descompunerea proteinei din mușchi. Țesuturile, cum ar fi mușchii, ligamentele, tendoanele, părul, organele și pielea sunt toate constituite din proteine, precum și hormonii, enzimele și alte substanțe chimice necesare vieții. Așa că prin consumul unei cantități adecvate de proteine după antrenament sau cursă va oferi organismului aminoacizii de care are nevoie pentru a repara și reconstrui aceste proteine.
Este și suportul pe care ni-l oferim pentru a construi un țesut muscular nou. Pentru că musculatură se formează mai ales după efort. Literatura de specialitate spune că recomandarea ar fi să consumăm 0,14–0,23 grame de proteine pe kilogram de greutate corporala, imediat după efort. Studiile au arătat ca ingerarea de 20–40 grame de proteine pare să maximizeze capacitatea organismului de a se recupera.
Ideală este combinația de proteine cu carbohidrați, întrucât capacitatea corpului de a reconstrui glicogenul și proteinele este îmbunătățită dupa ce faci exerciții fizice.
Alimentele derivate din animale, incluzând carne, pește, ouă și majoritatea produselor lactate conțin proteine complete. Cea mai mare valoare proteică se regăsește în lapte și ouă.
Iată câteva sugestii de gustări proteice post efort:
pulbere proteica (creatina monohidrată)
ouă
iaurt grecesc
brânză de vacă
somon
pui
baton de proteine
ton
curcubeu de proteine
Este important și intervalul în care se servește proteina – specialiștii spun că e vorba despre maxim 40 de minute post efort. Așa că dacă durează ceva până ajungi acasă, la masă, poți încerca o gustare proteică on the go, de exemplu: să îți faci pe loc o băutură proteică din pulbere proteică și apă, să ai la tine un baton proteic.
Sau să încerci de exemplu Chipsurile Proteice Herbalife Nutrition, abia lansate pe piață. Sunt o gustare nutritivă delicioasă, disponibilă în două arome: barbecue și smântână & ceapă. Mie îmi plac mult acestea din urmă, așa că le port cu mine la bazin sau în rucsac, când plec cu bicicleta.
Chipsurile Proteice de la Herbalife Nutrition nu sunt prăjite și sunt bogate în proteine din mazăre. Aceste chipuri se prepară prin așa numitul proces de popping, care are loc pe măsură ce paleta de proteine este expusă la presiune și temperaturi ridicate, ceea ce face ca produsul să explodeze, precum floricele de porumb sau rondelele de orez. 😀
micutele astea au calatorit cu mine in Grecia 🙂
Datorită procesului inteligent de popping și ingredientelor sale, Chipsurile Proteice de la Herbalife Nutrition sunt o opțiune de gustare delicioasă, ideale ca gustare proteică post antrenament sau concurs. Nu au gluten, au arome naturale și pot fi consumate de vegani și vegetarieni.
Vă las cu un articol din Shape.com, cu recomandări de gustări proteice post workout: sunt colorate și naturale și gustoase, așa că nu le ratați, mai ales că se fac repede, la voi acasă:
https://www.shape.com/healthy-eating/diet-tips/trainers-reveal-my-favorite-post-workout-snack
Poftă bună și spor la sport!
Roxana
Cicliști profesioniști cu diabet concurează la Turul Ciclist al Sibiului
Prima echipă de persoane cu diabet care face performanță la nivel mondial în ciclism, Team Novo Nordisk: All-Diabetes Pro Cycling Team, vine în România între 3 și 6 iulie 2021, pentru a participa la Turul Ciclist al Sibiului. Toți cei 19 cicliști din echipă, de diferite naționalități, sunt diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1. Misiunea echipei este de a inspira, a motiva și a aduce informație de bună calitate pentru toți cei afectați de diabet pentru a-și urma pasiunile și a adopta un stil de viață activ.
Începând din 2012, de când a fost înființată, echipa Novo Nordisk: All-Diabetes Pro Cycling Team a înregistrat o serie de victorii și performanțe, iar cea mai recentă este câștigarea Finland’s National Road Championships de unul dintre membrii echipei, ciclistul Joonas Henttala, în iunie 2021. Acesta va face parte și din echipa care va veni la Sibiu.
Astfel, la 100 de ani de la descoperirea insulinei, o inovație care a dat startul unui secol de noi și noi soluții în îngrijirea diabetului cu un impact real asupra calității vieții pacienților, echipa de cicliști va fi prezentă și în România, demonstrând că persoanele cu diabet pot avea o viață normală, pot fi active, pot face performanță și pot fi o inspirație zi de zi pentru ceilalți pacienți.
“Suntem în 2021 și acum 100 de ani a fost descoperită insulina. Prima injecție de insulină a fost pe 11 ianuarie 1922, prima producție comercială de insulină a avut loc în 1923. În 1960 a apărut prima pompă de insulină. Însă decoperirile cu adevărat revoluționare s-au înregistrat în ultimii 20 de ani. Dacă acum 20 de ani persoana cu diabet din România și poate din întreaga lume avea rar în posesie glucometre, în 2021 suntem la standarde internaționale în ceea ce privește monitorizarea glicemiei și terapia cu insulină. Datorită acestor inovații în diabetul de tip 1 cât și în diabetul de tip 2, persoanele care suferă de această boală își pot urma pasiunile și pot face sport, chiar și de performanță. Exercițiul fizic în cazul lor înseamnă o încercare de a atinge echilibrul. Persoana cu diabet este conștientă de benificiile exercițiului fizic – sportul reduce tensiunea, ameliorează profilul lipidic, arterele vor fi mai sănătoase, dă o stare de bine, reduce nivelul de stres, îmbunătățește somnul și crește sensibilitatea la insulină”, explică Dr. Delia Reurean-Pintilei, Medic primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, Iași.
Din echipa Novo Nordisk vor face parte, pentru Turul Ciclist de la Sibiu, șase sportivi – Kusztor Peter, Lozano David, Peron Andrea, Declan Irvine, Henttala Joonas, Umberto Poli, care vor purta mesajul Changing Diabetes și vor concura, în mod simbolic, pentru doi copii români care suferă de diabet.
“Când primesc diagnosticul de diabet, mulți oameni cred că nu vor putea trăi viața așa cum au sperat. Echipa Novo Nordisk are misiunea de a arăta lumii ce este posibil, când suferi de diabet. Datorită ultimilor 100 de ani de inovație în managementul diabetului, suntem capabili astăzi să concurăm la cel mai înalt nivel sportiv, inspirându-i pe toți cei cu diabet să își urmeze visurile. Susțineți-ne pe măsură ce contribuim la schimbarea percepției asupra diabetului – cursă după cursă”, spun sportivii din echipa de ciclism.
Pe lângă progresul extraordinar în domeniul tratamentului, factori care contribuie la menținerea unei vieți normale și active sunt un stil de viață sănătos și o nutriție echilibrată.
“Diabetul înseamnă un adevărat antrenament mental în ceea ce privește exercițiul fizic și sportul. Pacientul trebuie să decidă dacă și cât trebuie să mănânce înainte și în timpul exercițiului fizic și trebuie să se gândească la ce oră, cu cât timp înainte de efort să facă insulina și ce doză să-și administreze pentru că hipoglicemia poate apărea și la 12 ore după exercițiul fizic. Fiecare medic lucrează cu pacientul său cu stil activ de viață, pentru a genera un plan cât mai corect pentru acea persoană. Cicliștii profesioniști din echipa Team Novo Nordisk au fost subiectul unui studiu legat de modul în care se modifică glicemiile lor din ziua 1 până în ziua 7 de efort fizic susținut și a reieșit că trebuie să fie foarte atenți la riscul de hipoglicemie nocturnă”, mai spune Dr. Delia Reurean-Pintilei.
Și în România, pacienți cu diabet, adevărați ambasadori a unei vieți active, inspiră zi de zi persoanele cu această boală să își urmeze pasiunile. Printre aceștia se numără Ionuț Drăgan, rider și fondatorul Asociației Sports & Diabetes, Gabriela Airinei, prima femeie cu diabet care a făcut Turul României pe bicicletă și care a fondat împreună cu soțul ei, Cristian Airinei, Asociația Da, și eu pot, Ines Nerina, blogger și pasionată de mișcare și sport.
Sportul și diabetul, diabetul ca stil de viață și poveștile persoanelor active cu diabet au fost și subiectele unei întâniri online cu jurnaliștii, organizată de RoDiabet cu sprijinul Novo Nordisk.
**
Despre Team Novo Nordisk: All-Diabetes Pro Cycling Team
Team Novo Nordisk este o echipă globală de cicliști profesioniști, formată integral din persoane care suferă de diabet. În 2012, Phil Southerland, cofondator și CEO al echipei, și compania globală farmaceutică Novo Nordisk s-au reunit pentru a crea Team Novo Nordisk, bazată pe o viziune comună de a inspira, educa și motiva oamenii din întreaga lume afectați de diabet. Pentru mai multe informații, accesați www.teamnovonordisk.com.
Despre RoDiabet
RoDiabet.ro este platforma digitală dedicată comunității de diabet, dezvoltată de Oameni și Companii din noiembrie 2018 ca o sursă de informare și educație în domeniul diabetului, a impactului diabetului în societate. Avizată de specialiști, platforma trimite săptămânal un rezumat al celor mai importante informații postate către cei peste 800 abonați.
Insule grecești interesante, unde să faci sport (I)
A venit vara și dacă nu încep iarăși ploile o să fim și convinși de asta :D.
Dar mai e ceva ce putem face ca să ne convingem că a venit: ne facem bagajele și o tulim în Grecia. Țara asta minunată este acum un fel de destinație vedetă în contextul pandemic pe care îl traversăm – la fel cum a devenit și Turcia, aproape luată cu asalt de români în ultima perioadă.
Pentru noi cei care tânjim după sport și natură, Grecia este însă absolut perfectă. Oriunde ajungi, în orice colțișor, dai de plaje minunate, ape turcoaz, munți sau coline, peisaje care-ți taie răsuflarea. Pentru mine Grecia este o stare de spirit, nu o țară. Când pășesc pe meleagurile ei intru instantaneu în vibe de vacanță. Am trecut granița și puf :D, toate problemele mele au dispărut 😊)).
Dar să trecem la subiect: am făcut o mică documentare pentru voi, știu că mulți aveți Grecia ca destinație pentru vara asta și pentru că sunteți și sportivi sigur vă prind bine informațiile despre ce sporturi puteți face pe anumite insule grecești. De la centrele de sporturi nautice din Lefkada, Mykonos, Paros, Rodos, Karpathos, Creta și Riviera Atenei până la scufundări în peșterile marine din Skiathos, Zante și Corfu, în largul coastei Pelionului și până la epavele de pe Santorini sau mountainbike și trekking în insule mai puțin călcate de turiști, cum este Samothraki.
Mai întâi, aici găsiți informații actualizate cu privire la criteriile de intrare și ieșire din Grecia – de ce anume aveți nevoie ca acte, teste, condiții de trecere și așa mai departe: https://www.mae.ro/travel-conditions/3701
Începem cu….
Corfu – înot, scufundări, sailing
Dining în Corfu
O destinație destul de populară, insula Corfu își întâmpină turiștii cu plaje cu nisip fin, golfuri și floră luxuriantă iar pe cei mai sportivi dintre ei cu ocazia de a practica diverse sporturi nautice. Pentru scufundări, de exemplu, puteți încerca golfurile din Paleokastritsa, aici apa este mai rece și e perfectă pentru fierbințeala din plin sezon.
Centrul de scufundări Achilleon are locații la Paleokastritsa și Messonghi. Cele mai populare plaje, organizate pentru activități sportive sunt Ipsos, Glyfada, Agios Georgios, Dassia și Messonghi. Gouvia este principalul port din Corfu și principalul punct de plecare pentru aventurile cu barca.
Pentru înot în ape deschise încercați insulele mici din apropierea Corfu, situate la nord-vest: Arhipelagul Diapontia cu insulițele Othoni, Mathraki si Ericoussa.
Milos – înot, excursii cu barca, scufundări
explorarea insulei prin înot de anduranță
Sailing in Milos
Cu peisajul său vulcanic unic, Milos atrage prin formațiuni stâncoase ciudate și izvoare termale și plaje incredibile. Apele liniștite dintre Milos și insulele învecinate, Kimolos și Polyaigos, formează un habitat unic, perfect pentru navigație și scufundări. Puteți face excursii de o zi cu iahturi sau catamarane locale și nu uitați să vă luați echipamentul de scufundări la voi. Centrul de scufundări Milos efectuează excursii de scufundări în zonă. În orașul port Adamantas puteți face windsurfing și kitesurfing, iar acolo coasta este perfectă pentru explorări cu caiac, canoe sau SUP. Clubul de windsurfing Hang Loose închiriază, de asemenea, plăci pentru SUP.
Santorini – caiac de mare
Santorini sea cayac
Cea mai bună opțiune pentru explorare a insulei, făcând și sport, este caiacul de mare, un mijloc de transport care permite mult mai multă flexibilitate decât o barcă. Căutați-i pe băieții de la Santorini Sea Kayaking – ei oferă o expediție de șapte zile pe care vă veți plimba printre insule, ajungând în Naxos, Kato Koufonisi și Ano Koufonisi, precum și Schinousa și Iraklia. Veți campa pe plaje izolate, veți face snorkelling în ape turcoaz și veți explorara pârâuri ascunse.
Lemnos – windsurf și kitesurf
Windsurf in Lemnos
Dacă sunteți în căutarea unei insule liniștite, cu o atmosferă autentică, prietenoasă și mult vânt, atunci nu căutați mai departe de Lemnos (numit și Limnos), din nordul Egeei.
Surf Club Keros a pus într-adevăr Lemnos pe hartă pentru windsurferi și kitesurferi, cu atmosfera sa relaxată de plajă tip boutique – cazarea, de exemplu, este în stil glamping, în corturi safari lângă plajă :D. Uite cum arată:
Easy Surf, de pe plaja Keros, oferă, de asemenea, lecții de SUP, windsurfing și kitesurfing.
Activitatea behemotului de vacanță Mark Warner are o stațiune pe insulă, cu schi nautic, wakeboarding și navigație printre activitățile disponibile oaspeților. La fel ca Neilson la Palatul Portomyrina.
Samothraki – drumeții, canyoning, mountainbike
canyoning in Samothraki
mtb in Samothraki
O insulă mică și pitorească, neinvadată încă de turismul de masă, Samothraki vă așteaptă să îi luați muntele la pas, în drumeții insolite.
Spun insolite pentru că în Samothraki se fac drumeții către vathre – piscine naturale în care se varsa apele cascadelor – da, există și cascade! :D. Pe insula exista peste 100 de vathre, cele mai cunoscute fiind cele formate de râurile Fonias și Tsivodgiannis, din apropierea localității Therma, și acolo se fac băi răcoritoare în ape incredibil de cristaline.
Insula aceasta este perfectă pentru iubitorii de mișcare, natură și adrenalină, pentru că relieful ei mirific și divers îți permite să faci de la canyoning (parcurgerea canioanelor prin cascade) la surfing, snorkeling, ture cu scuterele submersibile Sea Doo, caiac, alpinism, rafting sau mountain bike.
Din România puteți pleca pentru 7 zile de aventură (canyoning, caiac și explorare) în Samothraki cu băieții de la Green Adventure, merg de mulți ani acolo și cred că au plecări și în iulie și în august, vedeți aici.
Revenim și cu episodul 2 😀
Spor la pregătiri pentru vacanță! 😀
Ce fac eu pentru o viață trăită în wellbeing
Ultimii ani m-au schimbat. Și probabil nici nu avea cum să fie altfel: am devenit mamă, în primul rând. A venit pandemia.
Ideea mea despre wellbeing și o viață trăită în armonie s-a schimbat pe alocuri. M-am apropiat mai mult de natură, dar într-un mod mai delicat, mai prezent. În anii competiționali de mountainbike și triatlon natura era tot lângă mine, o căutam și atunci, doar că era decorul. Scena pe care îmi desfășuram pasiunea pentru sport. Acum natura este principala căutare, locul după care tânjesc, destinația. Nu e nimic să mă liniștească mai mult, după familia mea.
Este ceea ce am pierdut în orașele care mi-au fost case de când am plecat de acasă, de când am început școala. Până în clasa I am copilărit într-un sat din Moldova, dintre dealuri, și zilele mele însemnau flori cu rouă, ciocârlii, câmpuri, picioare desculțe, mirosuri de iarbă cosită, de fân, pământ plouat, stâne. Și aromele au rămas cu mine iar legătura cu pământul – uscat sau înglodat, cu iarbă sau crăpat, lutos sau reavăn- doar s-a erodat dar nu a pierit niciodată. Probabil asta am căutat de fapt în pădurile și munții pe care i-am străbătut pe bicicletă, o reconectare.
Formele sub care chem din nou cumva această legătură cu pământul s-au multiplicat în ultimii ani. Și s-au rafinat, mai ales cu pandemia. Am realizat că nu sunt o persoană urbană, de fapt. Urăsc apartamentele – sigur că trăiesc în unul; că nu-mi doresc seri la terase, concerte, expoziții, participări la evenimente de business – eu având un business în comunicare și evenimente și unul în e-commerce 😀
Mă obosesc uneori aceste lucruri.
Dar unele dintre ele trebuie făcute. It is the law of survival. Nu tot ceea ce facem în fiecare zi trebuie să fie o mare pasiune.
Sunt însă lucruri pe care le fac și care mă remontează. Mă primesc la ele în brațe și îmi cântă suav cântecele de leagăn.
Iată câteva dintre ele:
Urmăresc video-urile făcute de o chinezoaică ce trăiește la țară, în munți, alături de bunica sa
Acolo gătește niște mâncăruri absolut fabuloase, pe care le filmează. Cred că dacă aș căuta cuvântul perfect aș putea să alătur fata asta. Filmele pe care le produce (nu le filmează ea dar scenariile și regia îi aparțin) sunt ireale, nu doar imagistic dar și prin priceperea și manualitatea ei absolut fantastică la oricare dintre următoarele: vopsit haine cu culori naturale din legume, croit veșminte, construit garduri (!), gândit și ridicat sere și răsaduri, meșterit diverse obiecte de uz casnic sau de garderobă și orice altceva vă mai trece prin cap + mâncărurile pe care le gătește, aproape toate inventate de ea, cadrele din munții ăia cu văi interminabile de flori de primăvară sau ninsori ireale. Totul este un vis.
Când simțiți nevoia să vă relaxați, urmăriți-o. Este de neașezat în cuvinte ce poate să facă, nu mai ai nevoie de meditație. Eu una rămân pierdută cu orele în video-urile ei.
O cheamă Liziqi și e celebră în China și în lume:
Încerc să contribui la a avea o natură mai îngrijită și mai luminoasă și împreună cu voluntari curățăm pădurile din țară de gunoaie
Este vorba despre proiectul asociației noastre eco sportive Plogging pentru România.
Ne-am asumat că igienizăm zone verzi cu ajutorul voluntarilor iubitori de natură și mișcare, prin tabere sau teambuildinguri de educație eco sportivă și stil de viață sănătos. Am cunoscut oameni incredibili prin proiectul nostru și am fost deja în multe păduri din țară, de unde am cules tone de gunoaie. Știu că prima reacție este tristețea când vezi cruzimea acestui gest: cauciucuri și betoane și genți de haine și frigidere și sticle și pet-uri și ambalaje și orice vă trece prin cap, toate aruncate peste iarbă, peste floricele, în râuri, printre copaci.
Unii zic: autoritățile trebuie să facă, să strângă, nu tot noi, care platim taxe la stat. Ok, și până fac autoritățile și până se reglementează și până se și aplică (căci normele teoretic există), noi ce facem ca să oprim asta? Căci putem face și noi ceva, practic și simbolic, educând, încurajând, învățând copiii să iubească și să protejeze natura, vorbind despre asta în spațiul public, invitând oameni să se alăture. Expresia pe care o tot auzim – Să facă autoritățile înseamnă pasivitate și neimplicare, pentru că până una alta suntem în țara în care regula este că autoritățile nu fac.
Așa că ploggingul – o combinație între ecologizare și sport în cadrul taberelor noastre – este pentru mine un mod de a trăi în wellbeing.
Mi-am schimbat modul de a călători și de a alege o cazare
Sigur, asta are mare legătură cu copilul, dar am înțeles că doar ne-a întors și pe noi, părinții ei, la ceea ce ar fi trebuit să fie dintotdeauna. Astfel că acum criteriile pentru un loc în care să ne cazăm sunt în primul rând lipsa betonului. Pur și simplu nu mai suport curți betonate, mă întreb de ce te-ai muta la o casă cu curte, pe care să o înghiți toată în beton, când ai putea lăsa iarba așa cum e sau ai putea planta flori sau legume sau copaci.
Deci o curte înverzită, de preferință nu la șosea principală, cu trafic… Apoi dacă putem găsi ca acest loc să fie o afacere de familie sau dacă conceptul ar putea fi unul care are legătură cu zona sau cu tradițiile, atunci cu atât mai mult. Și să fie la sat, neapărat, nu la oraș. Iată o platformă de travel lansată relativ recent care pune accent iarăși pe ceva ce prețuiesc: experiențele, nu doar cazarea: Travlocals.com.
Am mai descoperit un hobby: să fac obiecte utile pentru spațiul de birou, din licheni norvegieni
suport de telefon, pentru birou, cu licheni
organizator pentru articole birou, cu licheni
Fără nicio altă introducere, acestea sunt obiecte pe care le producem noi la Wellness Highs, într-un mic atelier meșteșugăresc, compuse din lemn și licheni. 😊 Sunt accesorii pentru spațiul amorf de birou, de unde ne lipsește natura și verdele și uneori și viața 😊)).
Când m-am gândit la ele asta am avut în minte: să fie ceva util și să îți aducă puțin verde din natură. Iar lichenii au și un iz plăcut ușor dulceag, care aduce a muschi de pădure, este minunat să îi ai aproape.
Am mai multă grijă de corpul și pielea mea
Mă rog, ultima grijă față de mine s-a soldat cu o ruptură de ligamente + menisc, dar hei, I’m working on it :D. (povestea e aici: https://adrenallina.ro/m-operat-la-genunchi-punct-si-de-la-capat/)
Dacă până acum (aproape) orice cremă pe care scria hidratantă era una bună, acum nu mai merge. Vin the 40’s și chiar e nevoie să insist mai mult pe rutina de îngrijire a pielii, a tenului.
Am început să beau zilnic un pahar de Collagen Skin Booster, un produs nou marca Herbalife Nutrition – este un supliment alimentar sub forma unei băuturi pentru înfrumusețare, care are grijă de aspectul exterior al pielii pornind de la interior.
Am o lună și jumătate de când beau zilnic un pahar de apă amestecat cu Collagen Skin Booster – se adaugă o măsură de pudră (5.7 g) la 250 ml de apă. Și nu prea am ratat vreo zi și datorită faptului că apărea pofta de dulce și era o ocazie foarte bună să o potolesc așa, cu o băutură ușor dulce, dar fără prea multe calorii, incluzând astfel și o porție de hidratare.
Simt că tenul meu arată mai puțin uscat și mai viu, dacă pot spune asta despre piele :D. Folosesc bineînțeles și câteva măști de față (cât mai naturale) la fiecare două, trei zile și mai este ceva ce vreau să integrez în acest proces de îngrijire și wellbeing – masajul săptămânal 😀 (I am not there yet, deocamdată mă falimentează kinetoterapia+ înotul :D).
Revenind la Collagen Skin Booster. Colagenul reprezintă până la 30% din masa totală de proteine din corpul nostru și este cel care oferă structură și fermitate pielii noastre. După vârsta de 20 de ani producția de colagen scade iar pielea suferă modificări. Așa că studiile arată o îmbunătățire a elasticității pielii după doar patru săptămâni de utilizare zilnică și o reducere a semnelor vizibile de celulită, prin utilizarea zilnică a acestui produs. Collagen Skin Booster conține Verisol® P, care este cea mai susținută științific sursă de peptide de colagen de pe piață, un conținut ridicat de vitamine cheie (A, C, E, Niacină & Biotină) și minerale (Zinc, Seleniu, Cupru & Iod) care contribuie la menținerea sănătății pielii, a părului și a unghiilor. Are puține calorii, nu conține gluten și este disponibil cu aromă răcoritoare de căpșune și lămâie. Poate fi folosit atât de femei, cât și de bărbați.
Mi-am pus stufăriș în balcon și o imitație de iarbă 😊))
Yep, o adaptare românească disperată, totul ca să îmi lase senzația că trăiesc în natură – which I am not 😊)).
Dar ceva ceva tot schimbă verdele ăla – când am o cană cu cappucino dimineața și o savurez aici, ei bine, asta schimbă total vibe-ul zilei.
Vă doresc să vă găsiți și voi mici oaze de wellbeing în jungla urbană! 😊
Ruptura de ligament. Cum mă recuperez eu și cum o poți evita tu
Ruptura de ligament încrucisat anterior (prescurtată LIA) este cea mai întâlnită leziune de ligament întâlnită la sportivi. Se face referire în special la sporturi precum fotbal, rugby, hochei și baschet din cauza mișcărilor frecvente de pivotare, laterale sau de răsucire dar și a presiunii puse pe genunchi. Vestea proastă este că poți să faci LIA și pe stradă, când te împiedici, nu trebuie să practici neapărat sport sau vreunul din sporturile de mai sus. Din punctul meu de vedere, alte sporturi cu risc pentru această afecțiune ar mai fi schi-ul, handbalul, tenisul. A, și săritul de pe terase :D, dar acesta este un sport cu un singur practicant deocamdată – eu.
Sunt, acum când scriu, la o lună și două săptămâni de la operație, mai mult context aici: https://adrenallina.ro/m-operat-la-genunchi-punct-si-de-la-capat/
Încă mi se pare ireal că:
- Am avut curajul să mă operez (eu tremur când știu că a doua zi trebuie să mi se recolteze sânge…); (nota 1: operația nu era obligatorie în cazul meu, dar mi-ar fi fost imposibil să mai fac sport; nota 2: fără operație, procesele de degradare osoasă ce survin odată cu înaintarea în vârstă se accelerează în cazul rupturii de ligament, în plus alte accidentări sunt posibile. Ligamentul odată rupt nu se regenerează și provoacă o anumită instabilitate a genunchiului în diverse mișcări/poziții; nota 3: în general, medicii nu recomandă operația în cazul acestei afecțiuni dacă: pacientul are o vârstă considerabilă sau dacă nu intenționează să facă sport și își asumă posibilele consecințe);
- Deja merg și merg bine, fără cârje;
- A trecut doar o lună și 2 săptămâni – parcă am trăit un an ca intensitate în răstimpul ăsta.
Dar procesul de recuperare este ongoing… LIA este esențial pentru stabilitate – acest ligament împiedică tibia să facă o mișcare de alunecare înainte – iar articulația genunchiului este una dintre cele mai mari și mai complexe articulații ale corpului. Așa că e muncă de făcut până pot spune că piciorul meu este recuperat.
Operația mea a constat într-o reconstrucție de ligament (mă rog, și de menisc, că s-a rupt și ăsta la momentul săriturii), cu o grefă de tendon (tot al meu) care a preluat funcțiile ligamentului meu rupt, deci practic a fost pus în locul ligamentului, artroscopic.
În această fază a recuperării mele lucrez atât la extensia genunchiului – care e bună spre foarte bună – cât și la flexie – care e departe încă de a fi totală – mai precis, încă nu pot flexa piciorul la spate până la fund. Dar pentru acest moment al procesului sunt în grafic.
La ce mai lucrez ca să pot face flexia asta și toate mișcările de care am nevoie să mă mișc: la mușchi. Este pur și simplu șocant în cât de puțin timp se pierde forța musculară și cât de repede poți ajunge la atrofie. Sigur că știam asta cumva din experiența de alternare a fazelor de antrenament pe când concuram dar nu am avut ocazia s-o văd la nivelul ăsta – și sper nici să n-o mai văd vreodată. După o lună de la săritură era o diferență colosală (nu, nu exagerez) între cvadricepsul (mușchiul de pe partea superioară a pulpei piciorului, deasupra genunchiului) meu stâng (piciorul sănătos) și cvadricepsul meu drept (piciorul accidentat) – acesta din urmă era efectiv fleșcăit în mod vizibil, în doar o lună în care am mers relativ șchiopătând. Nu v-aș dori să trăiți sentimentul că trageți după voi un picior greu, care nu mai are forța de a-și îndeplini funcția, ce se simte ca ceva auxiliar, străin – așa a fost imediat după operație, ceva timp până mi-am recăpătat mobilitatea și am scăpat de dureri.
Hai să vedem cum se poate evita accidentarea asta și cum anume vă puteți proteja și întări din punct de vedere fizic ca să nu ajungeți la ruptură de ligament în diverse tipuri de mișcări, răsuciri, salturi, sărituri.
În primul rând: NU SĂRIȚI DE PE TERASE! 😀
Continuăm ceva mai serios imediat.
Sfaturi și exerciții de prevenire a rupturii de ligament
A În primul și în primul rând: încălziți-vă înainte de antrenament, înainte de orice tip de joc sau mișcare. Nu tratați superficial aspectul ăsta, este totul! Cel puțin 15 – 20 de minute în care alergați ușor, faceți exercițiile din școala alergării sau mobilizați articulațiile principale ale corpului, precum și mușchii.
Ruptura de ligament anterior apare cel mai adesea în cazul mișcărilor bruște de răsucire sau când se schimbă foarte rapid direcția de deplasare sau la aterizarea dintr-un salt (been there).
B E nevoie de un corp pregătit pentru a evita LIA, și cum anume putem face asta? Prin exerciții de forță, multă forță. E nevoie de forța asta mai ales în șolduri și coapse, pentru că ele susțin genunchii. E nevoie de forță în mușchi (cvadricepși și hamstrings – aceștia din urmă sunt cei de pe spatele coapsei), iar pentru asta aveți clasicele genuflexiuni si fandări, to start with, dar iată ceva mai avansat pentru mușchii picioarelor:
Cvadricepșii și hamstrings sunt absolut fundamentali pentru un bun control al picioarelor în mișcare și odată ce îi întăriți asta va preveni răsucirea sau hiperextensia de genuchi, care duce la ruptură de ligament.
Aici mă voi opri puțin să meditez la tonul meu pedagogic din acest articol, în condițiile în care acum câteva luni am sărit cu toată inconștiența de pe o terasă aflată la 2 metri de sol, neîncălzită (eu, nu terasa), în bocanci de munte. Gata și meditația, hai mai departe. 😀
C Echilibrul este esențial pentru a evita o accidentare de ligament, pentru că dacă îl exersați corpul vostru se va replia instant, cu de la sine putere, la momentul în care ar putea surveni o mișcare imprevizibilă ce poate cauza instabilitate. Așadar, exerciții de echilibru! Puteți face asta cu o placă de echilibru, yoga este iarăși ideală și vă las și un video găsit pe youtube pe subiectul ăsta:
D Foarte important iarăși în prevenția accidentărilor este să evitați să faceți efort sau sport pe oboseală, suprasolicitarea duce deseori la accidentări. Dacă simțiți că nu merge antrenamentul, lăsați-o baltă: mai importantă în acest moment este odihna, nu efortul.
E Exersați instabilitatea în antrenamente!
Iar pentru asta ideale sunt exercițiile de propriocepție; propriocepția este orientarea corpului și a mișcărilor noastre în spațiu și capacitatea mușchilor de a se contracta și a se relaxa pentru a stabiliza corpul în funcție de diverse situații de mișcare.
Trceți peste partea de început din video dar nu ratați exercițiile:
Vă las deocamdată, sper că e util pentru voi, și revin pe subiect, din toate ipostazele posibile: accidentat, sportiv amator, student la sport și kineto (an 1) 😀
Paaaa! 😀
& take care
M-am operat la genunchi. Punct și de la capăt.
Finalul anului trecut mă găsea plină de optimism din punct de vedere sportiv și priveam spre 2021 ca spre anul revenirii. După câțiva ani de bebelușeală, părea că se conturează la orizont o nouă cursă. Mă gândeam la un half.
Prima dată când m-am gândit la un half l-am făcut în 3 săptămâni de la momentul gândirii 😊)), dar hei, I was young. (Cursa de atunci o puteți citi aici)
Cumva, chiar dacă anii au trecut și eu am rămas fără sintagma de anduranță din sportul pe care l-am mai făcut de când am născut, acum 3 ani, mintea mea a rămas ancorată într-o realitate trecută. Asta înseamnă că în capul meu eram același sportiv amator care ducea un weekend cu două competiții.
Trezirea la noua realitate s-a întâmplat brutal, fix înainte de Crăciunul 2020. Eram cu ai mei la o pensiune în munți și am găsit de cuviință să sar de pe o terasă de aproape doi metri. Just for fun. Nu îmi amintesc ce a fost în capul meu la momentul saltului. Când am ajuns jos s-a auzit un click și acolo am rămas. Copilul a început să plângă așa că a trebuit să zâmbesc scrâșnind din dinți și să îi explic că da, mă doare, ceva s-a întâmplat cu genunchiul meu, dar nu e grav. Un RMN mai târziu acest nu e grav căpăta o formă mai concretă: ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA adică), ruptură de menisc.
Am mai analizat momentul acela al săriturii în rewind și mi-a fost clar: am făcut-o pentru că aveam încredere în corpul meu din amintiri. Probabil acum 10 ani săritura asta n-ar fi însemnat nimic, nu s-ar fi soldat cu RMN. Daar, 10 ani și 10 kg mai târziu, cu sport din doi în doi, a însemnat. Apoi mi-am amintit: click-ul ăsta l-am mai auzit o dată, anul trecut, la un joc de fotbal, când am aterizat jos și apoi după câteva zile cu o ușoară inflamație viața a continuat nestingherită. Medicii care m-au mai văzut recent au zis: aia a fost. Păi o fi fost. Apoi, mai e mașina care a dat peste mine pe trecerea de pietoni anul trecut, oprită tot în genunchiul meu drept. Nu avea viteză dar a existat un impact și chiar dacă nu am simțit durere decât câteva zile sigur a săpat pe undeva…
Anyways. Mi s-a spus că problema este relativ compatibilă cu un trai cotidian care nu implică sport și că operația nu este obligatorie. Dar că procesele de degradare osoasă survin cu cel puțin 30% mai devreme decât în cazul în care m-aș opera. E ok, they had me de la nu mai poți face sport… Așa că m-am obișnuit psihic cu ideea operației. În condițiile în care îmi trebuie ceva concentrare să mă obișnuiesc cu ideea și când mi se recoltează sânge din braț.
La momentul la care scriu acest text am 22 de zile de la operație și sunt în plin proces de recuperare. Nu vreau să insist pe momentele din spital pentru că fiecare dintre noi percepem – logic – extrem de subiectiv durerea, fizic și psihic. Eu una colaborez excelent cu durerea în curse, spre exemplu, fără de care nu prea există anduranță, și execrabil la spital, când mi se face ceva, orice.
Teoretic, la momentul acesta trebuia să merg doar cu o cârjă din cele două cu care mă distrez acum – cel puțin așa scrie pe biletul de externare, doar că asta scrie pe TOATE biletele de externare în această situație de diagnostic, și având în vedere că suntem diferiți, nu are cum să meargă în toate cazurile. Așa că sper ca în curând să arunc una dintre ele.
Se pare că încă nu mi-am învățat pe deplin lecția, căci în mintea mea încă sunt zmeu și, când să pășesc, ce să vezi, trebuie să mă confrunt cu limitările de la acest moment: piciorul nu se flexează decât până la maximum 70 de grade, musculatura e slăbită. Așa că exersez răbdarea – preferata mea… NOT – și îmi reamintesc că voi putea să le fac pe toate din nou doar DUPĂ ce o iau iarăși de la capăt. Sau înainte de capăt, pentru că acum încă nu merg autonom :). Așadar, relația mea cu sportul de anduranță a fost retrogradată la învăț să merg 😊)).
Este un moment bun să mă uit în urmă la mine. Și să îmi reamintesc că am forța necesară. Trebuie doar să îmi spun asta în cap în fiecare secundă și să muncesc, scrâșnind din dinți.
Vă țin la curent cu procesul de recuperare,
Aveți grijă de voi.
A, și nu săriți de pe terase 😀
Doar 3% dintre români știu că analizele de sânge ajută la depistarea cancerelor de sânge
Analizele de sânge sunt unele dintre cele mai uzuale teste medicale de laborator și sunt recomandate de medic, fie pentru un control de rutină al stării de sănătate, fie pentru a diagnostica și a urmări evoluția unor boli. Hemoleucograma este o analiză de sânge care ajută la depistarea a numeroase boli, inclusiv anemie sau infecții și cancere de sânge, cum ar fi leucemia, limfomul și mielomul și se poate realiza gratuit, la recomandarea medicului, de către persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Deși joacă un rol atât de important în evaluarea stării de sănătate și în depistarea unor afecțiuni grave, inclusiv a cancerelor de sânge, doar jumătate dintre românii care folosesc internetul , declară că au auzit de hemoleucogramă2. Dintre aceștia, doar 65% știu ce presupune această analiză de laborator, majoritatea menționând spontan că este doar o “analiză de sânge”. Abia 3% au menționat că este o analiză pentru depistarea cancerelor de sânge.
La persoanele cu vârsta peste 60 de ani, care reprezintă o categorie de risc pentru numeroase afecțiuni, inclusiv cancerele de sânge, realizarea unui set de analize anuale care să cuprindă și o hemoleucogramă ar trebuie să devină o rutină. De multe ori, însă, persoanele în vârstă au nevoie de un impuls din partea celor dragi pentru a se îngriji de sănătatea lor. În România, doar 1 din 5 adulți își întreabă părinții într-o discuție obișnuită dacă și-au făcut analizele de sânge gratuite, anuale.
„Analizele de sânge pot oferi informații cruciale despre starea de sănătate a unui pacient. Hemoleucograma ar trebui să devină o rutină anuală mai ales pentru cei cu vârsta peste 60 de ani pentru că detectarea precoce a oricărei afecțiuni, în special a cancerelor de sânge, și începerea tratamentului într-o fază incipientă a bolii, pot crește ratele de supraviețuire și îmbunătăți calitatea vieții. Cei dragi și mai ales copiii pot juca un rol important în protejarea sănătății părinților, din ceea ce am observat de multe ori.”, spune Dr. Dina Mergeani, Președinte Societatea Națională de Medicină de Familie.
Ai grijă! este o campanie realizată de Janssen România şi susţinută de Societatea Națională de Medicina Familiei, Societatea Română de Hematologie și de Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România, pentru a atrage atenția asupra sănătăţii noastre, a părinţilor noştri şi a importanței analizelor de sânge pentru a detecta din timp modificările stării de sănătate.
“Am un adevărat cult pentru părinții mei. Și pentru părinți în general. Exist datorită lor, sunt ceea ce sunt datorită educației primite de acasă, am un set de valori solide și pentru că ei au fost primele mele modele. Dragostea și grija pe care le-am primit le ofer înapoi cu recunoștință zi după zi. Nimeni nu ne va iubi vreodată mai mult ca părinții, nimeni nu va avea grija de noi mai bine decât au avut părinții noștri. Aveți grijă de părinți. Păstrați-i sănătoși și lângă voi. Analizele de sânge anuale protejează sănătatea părinților noștri. Oferă-le și tu grija de care ai avut parte!“, afirmă Iuliana Tudor, Ambasador al acestui demers.
Peste 900.000 de oameni din întreaga lume sunt diagnosticați cu o formă de cancer de sânge în fiecare an și multe persoane nu cunosc importanța analizelor de sânge în depistarea precoce a acestor boli grave.
Andreea Retea, Andressa.ro: În perioada asta mi-am încărcat bateriile cu peisaje superbe
Andreea Retea
În timpuri guvernate de pandemie și digital, am o prietenă cu care nu m-am întâlnit fizic niciodată.
Vorbim la telefon, ne sprijinim cu o vorbă sau cu o faptă bună. Avem destule în comun: suntem amândouă mame de fetițe, avem amândouă blog, am practicat jurnalismul ca job full time și acum activăm în domeniul larg al comunicării.
Andreea este de fapt Andressa, unul dintre primii bloggeri din România, citită de sute de mii de oameni, cu un har aparte în a te ține conectat la povestea pe care o scrie, cu o lejeritate de parcă o poți auzi vorbind. Este o tipă self made, cum își spune, luptătoare și foarte optimistă.
Este invitata mea la Life & Style, vorbim relaxat despre… relaxare în pandemie, sau cum o faci mai prezentă în viața ta, despre hobby-uri sau călătorii.
Roxana Lupu: Andreea, ești unul dintre primii bloggeri din România, ai lansat andressa.ro în 2005, adică acum 15 ani. Cum te ajută și te-a ajutat chestia asta, că ești, cum te numești tu, povestitor: faptul că vorbești despre viața ta, despre ceea ce te frământă, ce îți face bine, și împărtășești lucrurile astea unei comunități deja închegate.
Andreea Retea: Blogul m-a ajutat în 3 moduri: mi-a creat un brand personal, m-a ajutat să cunosc mulți oameni valoroși și a fost un exercițiu de consecvență, de decență și de antreprenoriat foarte util. O să le explic pe rând.
Lucrând 10 ani la ProTV, mulți au trăit cu impresia că slujba asta m-a făcut cunoscută în breaslă, mi-a deschis uși. De fapt, datorită blogului, deja foarte citit în 2007, m-au sunat de la ProTV și mi-au propus angajarea, când eram studentă, iar în anii care au urmat, chiar și în ProTV, dar și în afara lui, lumea mă știa ca Andressa, nu ca scenaristă, editorialistă sau producătoare.
Pe o piață profesională aglomerată, este dificil să ieși în evidență ca jurnalist, editorialist, copywriter sau specialist în PR. Am simțit din nou puternic ce important este blogul în viața mea în 2016, când am anunțat că mi-am dat demisia și vreau să lucrez pe cont propriu. Primii mei clienți au apărut repede, erau cititori fideli ai blogului, antreprenori la început de drum care mi-au spus că au rezonat cu modul meu de a gândi și că din acest motiv au vrut să colaborăm. Textele mele au fost cel mai tare CV pe care mi l-am putut scrie. De altfel, nici nu am un CV. Blogul i-a suplinit lipsa, din fericire. Cam asta este legat de brandul personal, m-a făcut cunoscută când și unde mi-a fost util.
În al doilea rând, am cunoscut mulți oameni valoroși, spuneam. Mai ales la început, când eram doar o mână de oameni scriind pe bloguri, ne știam toți. Pe măsură ce simțeam că rezonăm cu alți pionieri ai social media, ne contactam, ne întâlneam, puneam țara la cale, ne propuneam să colaborăm.
Mulți dintre ei îmi sunt prieteni apropiați acum sau colaboratori. Probabil că nu i-aș fi cunoscut niciodată dacă nu ar fi existat aceste platforme pe care să ne lăsăm descoperiți.
Nu în ultimul rând, spuneam că a fost un exercițiu de decență, de consecvență și de antreprenoriat în toți acești 15 ani. Decență, pentru că mi-am dat seama rapid ce putere avem când ne putem exprima fără filtre, pe blog sau pe rețele sociale, că putem desființa și distruge reputații cu câteva click-uri. Așa că mi-am propus de la început să nu fac asta, m-am bazat doar pe conștiința mea.
De consecvență, pentru că este greu să dedici timpul tău liber unui hobby, dar, pe de altă parte, te ajută să vezi în perspectivă lucrurile și să nu uiți că nu tot ce faci trebuie să aibă un beneficiu imediat. De antreprenoriat, pentru că a fost prima mea experiență pe cont propriu, îmi gestionam singură costurile – hosting, mentenanță și altele, câștigurile – aveam contracte pentru advertoriale. Cred că dacă nu ar fi fost el, nu mi-aș fi imaginat până la urmă că pot să demisionez dintr-o companie și să înființez firma mea. Blogul m-a ajutat să prind curaj.
Draga mea, ce faci ca să te deconectezi, în general? Ce te relaxează?
Îmi place să citesc, să mă uit la filme, să mă plimb în oraș și la munte, să fac drumeții, să petrec timp cu prietenii. De obicei, simt nevoia de odihnă, mai mult decât de relaxare. Nu e ușoară viața de freelancer și de părinte, uneori aș dormi un weekend întreg: m-aș culca vineri și m-aș trezi luni dimineață.
Pentru că această întrebare nu poate fi evitată: s-a schimbat rutina ta de relaxare odată cu pandemia? Am fost cu toții mai anxioși și mai stresați, am avut îngrădiri de mișcare și mă întrebam cum ai contracarat situația asta, să faci să fii mai liniștită?
Pentru că lucrez de acasă și fetița mea face școală online tot de acasă, desigur, am început să petrec weekenduri multe la munte, în țară. Aproape săptămânal! În mod obișnuit, aș fi găsit ceva de făcut în oraș, aș fi ieșit la restaurant, la teatru, la o plimbare, dar distanțarea socială ne-a obligat să găsim alte variante ca să petrecem timp în aer liber și drumețiile au fost cea mai bună soluție.
Cum venea weekendul, cum plecam! Am dus dorul litoralului, dar, în condițiile date, nu mă plâng deloc. Mi-am încărcat bateriile cu peisaje superbe, am făcut baie în ciubăr și m-am bronzat la înălțime.
Înțeleg că în trecut ai avut o fobie față de bicicletă? Și că ți-ai învins-o și acum pedalezi? Și la fel întrucâtva cu înotul?
Așa spuneam, da, dar poate că este mult spus fobie. Cert este că am tot încercat să merg pe bicicletă și am căzut, era chiar să cad într-un lac! Și nu voiam să mai încerc, mă lua groaza numai când îmi aduceam aminte! Prietenul meu m-a convins să mai încerc și tot el m-a învățat să merg.
Cât despre înot, am încercat să învăț să înot când eram copil, am mers la cursuri, am dat de profesori care nu au reușit să mă învețe, ci doar să mă sperie.
Unii mă aruncau în apă, alții îmi spuneau să dau mult din picioare și să mă țin de marginea bazinului… Pe la 12 ani am învățat singură să mă țin la suprafață cât de cât, iar ca adult am luat iar cursuri și am reușit să învăț. Am avut un profesor care s-a ocupat numai de mine, nu mai eram într-o grupă de 10-15 persoane. Contează să evoluezi în ritmul tău, într-o grupă unii sunt mai curajoși, alții plâng dacă îi pui să își bage capul sub apă. Nici acum nu sunt o mare înotătoare, în primul rând pentru că obosesc după un bazin, dar măcar știu cum să stau, cum să respir, mă descurc.
Știu că îți place să gătești, ce ai experimentat culinar în lockdown?
De voie, de nevoie, gătesc des, așa este. Am gătit mai ales pește și fructe de mare, pentru că asta ne place cel mai mult. Chiar și fetiței mele!
Midii cu sos de vin alb făceam miercurea – pentru că era ziua în care le luam proaspete de la magazin, creveți cu unt și usturoi sau în risotto, paste cu somon și mai ales pește la cuptor: doradă regală, biban de mare. În rest, am gătit cam orice se găsește pe meniul unui restaurant de care ne era dor: burgeri, lasagna, supe, rețete chinezești.
Pe unde ai călătorit în 2020? Știu că ai mers mai mult pe munte. Cum a fost? Ce ai descoperit?
Am descoperit că pot să rezist la efort, dacă nu renunț! J Am fost mai ales la munte, dar și în țară. Am descoperit un loc fantastic pe Drumul Vinului: Valea Scheilor. În mica localitate, am stat într-una din cele 3 case ale unui ansamblu care avea și piscină. Vă recomand locul, se numește Jardine Hills. Am fost să vizitez cramele din apropiere și am făcut o degustare memorabilă la Lacerta Winery.
Care este relația ta cu sportul și mișcarea, în general? De exemplu, ai vreo legătură cu sporturile de iarnă?
Mie mi se pare că este splendid să faci mișcare în aer liber, în sezonul rece. Uiți de frig, de oboseală, vezi multă zăpadă în jur, este de vis. De aceea, acum 3 ani mi-am propus să fac mai mult sport iarna, nu doar să urc pe munte. Mi-am pus prima oară ski-urile în picioare și mi-a plăcut la nebunie. Am luat lecții la Poiana Brașov și la Sinaia, iar în februarie 2020 am avut o vacanță de vis în Livigno, Italia, unde am progresat mult. Alte sporturi de iarnă nu s-au lipit de mine, am încercat să patinez, dar nu pot să spun că am învățat.
Cum ți-a schimbat paradigma de wellbeing faptul că ai devenit mamă?
Am trecut printr-o perioadă de oboseală cruntă, ca mai toți părinții. Această oboseală m-a făcut să îmi dau seama că a mă odihni sau a mă relaxa făcând ce îmi place nu înseamnă, cum credeam până atunci „a nu face nimic”, ci a mă ajuta pe mine să fiu sănătoasă la cap, funcțională, zâmbitoare, iubitoare, productivă. Fericirea nu este un lux, ci o necesitate ca să putem oferi la rândul nostru cât mai multă iubire și susținere celor din jur. Așa că, după câțiva ani de la nașterea fetiței mele, am început să trăiesc mai echilibrat.
Cu ce gânduri sau planuri ai început 2021?
Am început anul simțind că pot să mai cresc, așa cum am făcut și în 2020. Simt că acumulez, că învăț încă multe pe plan profesional, că e loc de mai multe performanțe: proiecte mai ambițioase, clienți mai mari, provocări mai complexe și, totodată, venituri mai mari.
Pe plan personal, am aceeași senzație de urcare spre orizonturi mai frumoase, cu multă împăcare. Mă vizualizez pe o scară și nu mă uit înapoi ci doar în sus, unde văd un curcubeu. Cred că viitorul ne rezervă tuturor lucruri frumoase, trebuie doar să nu umbrim șansele primite cu frică și pesimism. O să fie bine.
credit foto Andreea Retinschi, 2018
Tendințe în fitness care vor contura anul 2021
articol scris de Samantha Clayton, vicepreședinte pentru performanța sportivă și educație în fitness în cadrul Herbalife Nutrition
Privind înapoi spre anul 2020, ne amintim cum au evoluat activitățile noastre de rutină pentru a ne adapta la noul normal, în special în ceea ce privește programul de fitness. Pentru că sălile de sport au fost închise, ne-am îndreptat spre sesiuni de workout online, am optat pentru exercițiile fizice în casă și am redefinit modul în care ne păstrăm în formă.
De asemenea, am ales programele de fitness care ne-au ajutat mintea și corpul și care ne-au oferit relaxarea necesară în contextul unui an dificil. În 2021, vom vedea cum multe dintre schimbările care au avut loc în 2020 în materie de fitness vor deveni un standard. Vom vedea mai mulți oameni făcând exerciții acasă și nu într-o sală aglomerată, punând accent pe starea mentală, precum și un număr din ce în ce mai mare de instrumente tehnologice care ne vor ajuta să ne actualizăm obiceiurile, fie acasă, la serviciu sau afară.
Exerciții fizice și echipamente
Popularitatea programelor de fitness la cerere și pe bază de abonament a atins niveluri record în 2020 și va continua să crească în 2021. Pe lângă accesul facil oriunde și oricând la astfel de programe, multe au dezvoltat și o bază de utilizatori dedicată care a dat naștere unor comunități virtuale menite să-și susțină și să-și inspire membrii. Aceste comunități atrag utilizatorii cărora le lipsește interacțiunea fizică din sălile de fitness.
Programele bazate pe abonamente online vor continua să se extindă în anul care urmează, oferind o varietate mai mare în ceea ce privește tipurile de sesiuni și conținut, punând la dispoziția pasionaților de fitness opțiuni mai personalizate adaptate nevoilor și obiectivelor lor specifice.
Cererea de echipamente de fitness pentru acasă nu a fost niciodată mai mare, anumite companii raportând creșteri uriașe în sectorul de vânzări, dar și întârzieri frecvente în livrarea comenzilor de echipamente sportive în ultimul an, și se estimează că această cerere va continua să crească în 2021. Acest lucru poate fi mai mult decât o tendință trecătoare. Și nici echipamentele nu trebuie să fie costisitoare; mulți oameni au fost inventivi și au folosit articole pe care le au în casă pentru a-și intensifica rutina de exerciții sau au integrat câteva mișcări de exerciții fizice în timp ce își făceau treburile casnice. Chiar și cu livrarea noilor vaccinuri, noi ordine de izolare și preocupări legate de igiena și siguranța întoarcerii în sălile de fitness fizice vor exista în continuare echipamentele personale devenind astfel articole dorite în viitorul apropiat.
Soluții de combatere a monotoniei și stresului prin fitness
Stresul de a fi închiși în casă i-a determinat pe mulți oameni , ca după ridicarea acestei restricții, să meargă în natură pentru a face sport și a beneficia de o foarte necesară pauză mentală. Activitățile în aer liber precum drumețiile sau alergatul, ghidate de programe de asistență prin aplicații, sunt din ce în ce mai populare, această tendință continuând și în noul an.
De asemenea, oamenii tânjesc și după activitățile distractive de altădată, de aceea activități nostalgice precum mersul pe role se bucură de o popularitate în creștere. Mersul pe role este nu doar un exercițiu excelent pentru picioare și coapse, ci și foarte distractiv! Rolele au devenit articole atât de dorite la nivel global, încât producătorii s-au confruntat cu probleme în a îndeplini cererile copleșitoare, raportând stocuri limitate, stocuri epuizate și întârzieri mari în livrarea comenzilor.
Efectele pandemiei le-au creat multor persoane probleme emoționale, de aceea din ce în ce mai mulți au apelat la yoga și meditație pentru a-și revitaliza atât corpul cât și mintea. Numeroase aplicații axate pe fitness, precum și platforma Herbalife Nutrition Fitness oferă sesiuni de meditație și yoga. Ne așteptăm ca în 2021 să se înregistreze o creștere a aplicațiilor și sesiunilor online pentru sănătate psihică și stare de bine, dar și în alte segmente. Richard Davidson, fondatorul Center for Healthy Minds din cadrul University of Wisconsin-Madison, a declarat că aplicațiile de tipul mindfulness pot ajuta la combaterea singurătății, depresiei și anxietății – toate agravate de această pandemie.
Angajații corporațiilor și nu numai s-au bucurat de beneficiile oferite de programele de stare de bine la locul de muncă, însă în 2021, acestea se vor transforma din programe „ar fi bine” de implementat într-o componentă principală pentru a asigura starea de bine a echipei. În afară de a susține programele de sport în rândul angajaților, va exista un interes mai mare pentru sănătatea mentală. Ne putem aștepta ca aceste companii să continue să solicite asistență pentru a sprijini sănătatea mentală a personalului.
Pentru că am fost un sprinter competitiv și instructor de fitness o viață întreagă, a fi activă este în ADN-ul meu. Fiecare an aduce tendințe în materie de fitness care oferă moduri noi sau revenirea la exercițiile preferate, cunoscute pentru a ne menține în formă. Anul trecut am învățat multe lecții, dintre care, menținerea unor obiceiuri sănătoase prin practicarea exercițiilor fizice și o dietă echilibrată este unul dintre cele mai bune lucruri pe care noi oamenii le putem face în beneficiul propriu. O stare bună de sănătate presupune mișcare, iar acum există mai multe opțiuni pentru a participa la activități fizice în orice moment și oriunde din confortul casei noastre sau al biroului .De asemenea, a rămâne în formă se referă și la starea mentală și la a găsi moduri prin care să ne relaxăm, să inspirăm și să ne destindem. Cred că anul 2021 va fi un an al speranței și, cu atâtea variante de a ne menține în formă, poate un an în care vom avea o condiție fizică incredibilă.
SPORT ÎN PANDEMIE. Ana Zaharia: Aproape în fiecare weekend pe munte
Pe Ana la orice oră din noapte o trezești din somn, cred că primele cuvinte pe care ți le poate spune sunt: munte și ciocolată. 😀
Este îndrăgostită iremediabil de natură și sport și înflorește când le unește pe amândouă. Am cunoscut-o pe Ana acum mulți ani, pe când mergeam împreună foarte des la competiții de mountain bike sau la ture cu bicicleta. Am și împărțit vreo două cluburi de ciclism, fiind colege, și multe podiumuri.
Vă las cu o mică descriere pe care am rugat-o să o facă chiar ea 😊 și apoi cu un scurt interviu despre viața ei sportivă în pandemie. Enjoy!
“Numele meu e Ana-Maria Mătușica, am 40 ani, lucrez la FAN Courier în echipa de vânzări și iubesc muntele, ciocolata și animalele 😁 . Sport am făcut mereu pentru sănătate și ca să pot mânca ciocolată fără să am regrete 😁. În 2010 am început să merg la concursuri de bicicletă, ca amator. Am început cu cele de MTB și nu de puține ori am urcat și pe podium.
În 2013, împreună cu colega mea de echipa de la bicicletă, Andreea, am participat la primul maraton de alergare montană, 7500 Marathon, cursa hobby de 45 km, unde, spre bucuria noastră am câștigat locul 3. După, au urmat zeci de maratoane montane de alergare și de bicicletă. Am participat și la concursuri de alergare pe asfalt, puține ce-i drept, pentru că niciodată nu aș da pădurea și peisajele de pe munte pentru asfalt. În momentul de față fac parte dintr-o gașcă nebună și frumoasă, echipa Today/Under Armour 😍
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Cum s-a schimbat rutina ta de antrenamente și mișcare în ultima perioadă?
Ana Zaharia: Nu pot să spun că s-a schimbat foarte mult, nu aveam un plan de antrenament bine pus la punct, am făcut mișcare mereu de plăcere și pentru sănătate. Ies și am ieșit și în starea de urgență cât de mult s-a putut.
În general prefer mișcarea în natură, dar mai mergeam și la sală.
M-am adaptat treptat : au închis sălile, am făcut exerciții în casă și scări în bloc, au restricționat ieșirea din localitate, de la drumețiile pe munte m-am limitat doar la mișcarea în parc, s-au închis parcurile, m-am limitat la alergarea în jurul blocului.
Îmi lipsesc totuși „antrenamentele” din concursuri, acolo mereu m-am autodepășit :). De ce să nu recunosc, mă motivau să mă mișc mai mult, mă simțeam cu musca pe căciulă când știam că am concurs și nu am mișcat nimic.
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Care e regularitatea antrenamentelor tale și ce sporturi practici acum?
Ana Zaharia: Alerg de câte ori îmi permite timpul, ies cu bicicleta și aproape în fiecare weekend merg pe munte, marea mea iubire.
M-au pasionat întotdeauna sporturile de contact și, de curând, m-am apucat de antrenamente de kickboxing, merg de două ori pe săptămâna și îmi place maxim! Recent, am reușit să dau examen la centura roșie 😀
Niciodată să nu spui niciodată : anul acesta mi-am achiziționat o bicicletă de șosea cu ajutorul prietenilor de la Bikexpert și uite că am început să ies și la ture pe șosea.
MTB-ul rămâne însă prima și marea iubire.
Roxana Lupu Adrenallina.ro: Ce iți lipsește de dinainte de pandemie?
Ana Zaharia: Îmbrățișările !!! Evident concursurile și atmosfera, întâlnirile cu prietenii bicicliști și alergători, petrecerile, apropierea de oameni .. tuturor cred că ne lipsește.
Roxana Lupu, Adrenallina.ro: Ce obiectiv de mișcare sau sportiv ai acum?
Ana Zaharia: Să nu mai ratez niciun antrenament de kickboxing, să mă focusez din nou mai mult pe bicicletă pentru că nu prea mă mai țîn genunchii pentru alergarile montane și să ies din iarnă cu ceva mai puține kilograme (!!!) și într-o formă mult mai bună decât cea în care am fost anul acesta ..și de ce nu, poate să încerc sporturi noi :). Nu, nu, sigur nu înot, pot să trăiesc și fără un triatlon 😀 Îmi tot propun în fiecare iarnă să skiez și mai mereu a apărut ceva, anul acesta simt eu că îmi iese!
Ah, și mai am un gând : 2X2 :-p Da, știu, am zis că nu mai alerg…
Roxana Lupu: Ce ai descoperit nou în perioada asta în ceea ce te privește pe ține în relația cu sportul?
Ana Zaharia: Două chestii îmi vin în minte:
- că nu există „eu nu pot să fac sport în casă”.
- că viața mea nu e viață fără sport !
Indiferent de situațiile neprevăzute care apar și care ne schimbă mai mult sau mai puțin viața, metode de a face sport se găsesc și nu ar trebui să găsim scuze pentru a renunta la el.
Ritmul nostru de viață e unul nebun, din ce în ce mai nebun de la un an la altul iar sportul nu face decât să ne deconecteze, să ne „țină bine cu capul”, căci de la cap pleacă totul.
