Avem primele stații de bike-sharing, în București!
În premieră pentru București, Asociatia Green Revolution, împreună cu partenerii Raiffeisen Bank și Kaufland România, au lansat astăzi primele stații automatizate de închiriere de biciclete I’Velo Urban.
Stațiile sunt amplasate în cele mai importante zone din oraș și poziționate pe traseele cu aflux mare de călători ale transportului în comun: Piața Universității, Piața Revoluției, Piața Romană, Piața Victoriei, Piața Charles de Gaulles, Kaufland Barbu Văcărescu.
CUM FUNCȚIONEAZĂ?
Noutăţile acestui concept unic pe piața de bike-sharing din București sunt autoservirea şi folosirea bicicletei in baza unui abonament. Abonamentul permite utilizarea bicicletei timp de 30 de minute, urmate de o pauză similară. Astfel, un utilizator poate închiria bicicleta de mai multe ori pe zi, cu condiția ca după fiecare 30 de minute de pedalat, să o returneze la una dintre statiile I’Velo Urban. Depășirea celor 30 de minute de grație atrage costuri suplimentare.
O altă caracteristică importantă a sistemului I’Velo Urban este că utilizatorii îşi aleg singuri bicicletele din rastel.
Cele 210 biciclete poti fi închiriate 24 de ore din 24, în orice anotimp, de la oricare dintre cele 6 stații automatizate și le pot returna la cea mai apropiată stație automatizată din sistemul I’Velo Urban.
(c) Asociatia Green Revolution
Noul concept își propune să ajute la fluidizarea traficului din București și să contribuie la o mai mare mobilitate urbană. Principalele pârghii sunt încurajarea oamenilor să-și lase autoturismele personale acasă sau să circule cu mijloacele în comun și să folosească bicicletele pentru deplasarea rapidă în zonele aglomerate din oraș.
Pentru a putea beneficia de serviciile sistemului, utilizatorii trebuie să isi creeze un cont pe www.ivelo.ro și să se înregistreze la unul dintre centrele I’Velo Relax din Parcul Herăstrău (metrou Aviatorilor și Arcul de Triumf) și Parcul Tineretului (intrarea Gheorghe Șincai) pentru a primi cardul I’Velo. Închirierea unei biciclete se face pe baza cardului personal I’Velo, iar validarea se face la orice statie automatizată I’Velo Urban, odată cu prima închiriere.
Tipuri de abonamente
| Perioada | 1 zi | 1 luna | 1 an |
| Valoare | 10 lei | 35 lei | 100 lei |
Costuri suplimentare
30 minute 4 lei
60 minute 8 lei
90 minute 20 lei
120 minute 25 lei
Mai multe informații și amănunte despre cum funcționează conceptul stațiilor automatizate de bike-sharing găsiți accesând site-ul www.ivelo.ro.
Inspirat din proiecte similare de bike-sharing, care funcționează cu succes în marile capitale europene, I’Velo Urban este un proiect fabricat 100% în România.
- stațiile automatizate și rastelurile sunt fabricate în România, folosindu-se forță de muncă, materie primă și expertiză autohtone
- sistemul informatic automatizat este realizat de programatori de la o companie IT românească
- oferă zeci de locuri de muncă, contribuind astfel la reducerea șomajului și la un buget local și național mai bogat, din colectarea de taxe și impozite
CONCURS. Câștigă o invitație la Cursa Dunării Călăreșene!
Salut, cine vrea o invitație gratuită la competiția de mountainbike și sosea Cursa Dunării Călărășene?
Concursul organizat de Smart Atletic a ajuns deja la cea de a 3-a ediție și se desfășoară la Călărași. Sunt 2 zile de bicicleală: offroad/mountainbike, duminică, pe 2 octombrie și asfalt/cursieră, sâmbătă 1 octombrie.
Cursa de șosea este ultima etapă din Road Grand Tour, cea mai importantă competiție de șosea din România, inițiată de Alex Ciocan. Cursa MTB si cursa copiilor se va desfășura pe un traseu mirific, pe Insula Mare a Ialomiței, înconjurați de Dunăre.
(c) Cursa Dunării Călărășene
Ce trebuie să faci ca să câștigi o invitație gratuită? Să participi la un mic concurs 😀
Vom acorda 2 invitații la 2 dintre cei mai creativi participanți la concursul nostru de pe Adrenallina.
So,
Scrie-ne aici, într-un comentariu la acest post, o frază cât mai SF (science fiction) :D, care să conțină următoarele cuvinte: bicicletă, Dunăre, meteorit, sprint. Succes :D. Noi alegem cei 2 câștigători!
Final concurs: joi, 29 septemebrie, ora 15.00! Deci, ce să fie? Mountainbike sau șosea? 😀
(c) Cursa Dunării Călărășene
Maraton de spinning pe 2 octombrie, în București!
Maraton de 3 ore de spinning, continuu! :)! Cum vă sună? Clubul de sport și wellness Daimon organizează pe 2 octombrie o nouă ediție a Daimon `s Big Challenge, un eveniment susținut de instructorii Daimon!
Evenimentul începe duminică, de la ora 17.00. Participarea este gratuită, iar înscrierea se face la recepția clubului, la numărul de telefon 0723.998.266.
Aici este pagina de Facebook a evenimentului:
https://www.facebook.com/events/1656483771333971/
Pentru inspirație, cam așa a fost în 2015:
See you there!
Maratonul Internațional București. Sfaturi pentru alergătorii de cursă lungă
Eliza Frâncu
A început numărătoarea inversă până la Maratonul Internațional București! Înscrierile se vor închide pe 25 septembrie pentru toate probele – maraton, semimaraton, ștafetă, cursa populară, cursa copiilor, deci încă mai e timp pentru înscrieri last minute! 🙂 Deocamdată, vremea pare să fie de partea celor 15.000 de participanți deja înscriși la această a noua ediție a Maratonului Raiffeisen Bank Bucharest Marathon.
Ce trebuie să știe totuși cei care se încumetă pentru prima dată la o cursă de maraton / semimaraton? Care ar fi recomandările pentru ultimele zile? Iată o serie de sfaturi de ultim moment care pot îi ajuta pe cei care aleargă prima dată o cursă mai lungă în condiții de concurs.
- Odihnă, multă odihnă. Și aici funcționează vechea zicală “nu îngrași porcul în ajun”. Trebuie reduse distanțele alergate, dar și intensitatea lor (așa-numitul tampering. Apoi, somn de voie în zilele de dinaintea concursului (opt ore în medie), fără nopți prelungite, mai ales că în noaptea de dinaintea concursului de mulți ar putea să nu se lipească somnul din pricina emoțiilor.
- Alimentație și hidratare cu cap. E liber la carbohidrați, mai ales în săptămâna de dinaintea cursei (orez, paste, cereale integrale ș.a.). Atenție totuși: mâncarea bogată în carbohidrați și fără proteine este o greșeală care poate duce la accidentări. E nevoie și de proteină animală pentru refacerea musculară și îmbunătățirea performanței (sursa ro).
- Nu sări peste mese, nu e momentul pentru cure de slăbire. Nu e momentul însă nici pentru experimente culinare, pentru mâncăruri cu care stomacul nu e obișnuit și care îți pot da organismul peste cap. Nu sări nici peste micul dejun din ziua cursei, care trebuie să aibă o valoare energetică mare – iaurt cu cereale integrale, pâine prăjită cu brânză ori banane. Alcoolul e de evitat pe cât posibil în zilele de dinainte: hidratarea înseamnă apă. Cel puțin un litru și jumătate pe zi – hidratarea începe în zilele înainte de cursă. (sursa: Alerg.ro)
- Ia o pastilă de magneziu în ziua de dinainte şi încă una în dimineaţa cursei, ca să eviţi crampele musculare.
- Încălzirea înainte de cursă: cel puțin 15 minute de încălzire – că e vorba de exerciții, stretching ori alergare foarte ușoară, nu sări peste ea, așa eviți accidentările.
- Ai grijă cum te ia valul la start. Din prea multă adrenalină, s-ar putea să pornești mai repede decât ritmul cu care ești obișnuit. Sigur, toată lumea vrea să scoată un timp cît mai bun, un personal best dacă se poate, dar e posibil să îți consumi inutil niște resurse de energie (vitale mai ales pentru cei din cursa de la maraton).
- Nu refuza băutura și gustările de la fiecare punct de hidratare / alimentare. O jumătate de banana/măr îți dă un boost de energie pentru încă 5 km.
- Nu te avânta la primul maraton cu o pereche de încălțări nou-nouțe. Ele trebuie formate cu cel puțin o lună-două înainte de concurs. Alergi în ce ai purtat și la antrenamente și în ce te simți bine. (Smartatletic.ro)
(c) Bucharest Marathon
Special pentru alergătorii de maraton
- Poate cea mai mare greşeală a maratoniştilor începători e alergarea prea rapidă a primilor kilometri. Domoleşte-ţi entuziasmul şi nu te lua niciodată după cei din jurul tău, ci porneşte cu un ritm adecvat la ce îţi permite ţie organismul. Altfel, vei plăti mai târziu fiecare milisecundă alergată prea repede la început. Cursa e lungă, deci vei avea timp să creşti viteza mai târziu, în funcţie de cum te vei simţi. (sursă: Maratonul Reîntregirii Neamului)
- Fă ultimul antrenament pe distanță lungă cu 2/3 săptămâni înainte de maraton. În ultima săptămână redu apoi distanța la 80% din cât făceai de obicei. (sursa: Maraton.info)
În sfârșit, nu uitați acasă cipul și numărul de concurs! 🙂
Baftă în cursă și ne vedem la start!
Haiduci și domnițe, mountainbike de toamnă la Moara Vlăsiei
Povestea de toamnă la concursul de ciclism Haiduci și Domnițe, organizat de Riders Club, se va scrie în 25 septembrie 2016. Traseul se desfășoară în pădurea Surlari, în porțiunile deschise de câmpie și potecile de pe malul lacului Moara Vlăsiei.
Voinicii rideri și curajoasele domnițe au la dispoziție trei trasee pe care le pot străbate:
Scurt – 17 km, pentru începători și cursele Family, respectiv participanți care au împlinit vârsta de minim de 5 ani;
Standard – 30 km, pentru riderii cu experiență care vor să își testeze rezistența;
Epic – 60 km, pentru cei mai antrenați în cursele lungi de MTB.
(c) Andrei Craioveanu
Traseele croite de echipa MPG împreună cu multiplul campion Răzvan Jugănaru sunt condimentate cu toate elementele unei povești cicliste deosebite în natură: cățărari prin inima labirinturilor de copaci, sprinturi pe adevărate rute forestiere, întrevederi liniștitoare cu iazurile de la marginea pădurii, oferind una dintre cele mai spectaculoase rute din calendarul de evenimente al Riders Club.
Ultima zi de înscriere în competiția Haiduci și Domnițe este 22 septembrie și se face exclusiv online pe pagina concursului de pe www.ridersclub.ro.
Gabriela Szabo, Viorica Susanu și Valeria Răcilă van Groningen cheamă copiii și adolescenții din școlile bucureștene la Maratonul București!
Sportivele laureate cu aur la Jocurile Olimpice – Gabriela Szabo, Viorica Susanu și Valeria Răcilă van Groningen, președinte Bucharest RUNNING CLUB – împreună cu ambasadoarea Maratonului București, Sonia Argint-Ionescu (realizator TV) și Oana Năstase, director general Bucharest Running Club – au mers astăzi, 20 septembrie în școlile din București pentru a promova practicarea sportului în rândul copiilor și adolescenților.
Cei mici au fost invitați să se înscrie la cursele gratuite din cadrul Raiffeisen Bank Maratonul București, care se va desfășura în perioada 8-9 octombrie 2016. Delegația a vizitat International British School– școală privată cu o curriculă britanică de învațământ și predare în limba engleză și Colegiul Economic A.D. Xenopol, liceu cu o tradiție de peste o sută de ani, specializat în profil economic.
Peste 14.000 de participanți- voluntari, suporteri și alergători din peste 60 de țări vor lua startul la cea de-a noua ediție a Raiffeisen Bank Maratonul București, în zilele de sâmbătă 8 și duminică 9 octombrie, în Piața Constituției.
Sâmbătă 8 octombrie va avea loc Cursa Copiilor UNIQA Asigurări, cu starturi pe categorii de vârstă, între 5-12 ani, care vor alerga între 850 m și 1,4 km începînd cu ora 10,30. Pentru Cursele Copiilor înscrierea este gratuită și se mai poate face online până în data de 2 octombrie pe site-ul Maratonului București – www.bucuresti-maraton.ro sau direct în Piața Constituției în dimineața zilei de 8 octombrie, începând cu orele 7:30 până la 11,00.
In vizita la Colegiul economic A. D. Xenopol
Pentru duminică 9 octombrie sunt programate cursele dedicate adulților: maraton (42,195km), semimaraton Volkswagen (21,197km), maraton ștafetă Vodafone (4 x 10,5km), cursa populară Ciuc Radler (3,6km), iar adolescenții cu vârste cuprinse între 13-18 ani, participă la Cursa Adolescenților.
Toți elevii înregistrați prin intermediul instituțiilor de învățământ au gratuitate. Înscrierile se fac online pâna pe 25 septembrie și în Piața Constituției, vineri 7 octombrie între orele 13:00 – 20:00, sâmbătă 8 octombrie între 11:00 – 20:00 .
“În fiecare sezon vizităm școli bucureștene pentru a aduce în fața elevilor modele adevărate, campioni olimpici cu care pot discuta deschis și care le pot deveni copiilor inspirație și model de succes în viață, a declarat Valeria Răcilă van Groningen” , Președinte Bucharest RUNNING CLUB.
„Ne-am asumat o misiune și o tratăm cu responsabilitate: promovarea mișcării în aer liber și a unui stil de viață sănătos. Acestea trebuie educate și formate din copilărie iar noi ca persoane de succes, mentori și mame avem datoria și privilegiul să contribuim la sădirea în mintea și sufletul cât mai multor generații de copii” , a declarat Oana Năstase, director Bucharest RUNNING CLUB.
Organizațiile care susțin cea de-a noua ediție a Maratonului București sunt: Raiffeisen Bank-partenerul oficial care dă și numele evenimentului, Volkswagen-sponsor cursa semimaraton și mașina oficială a RBBM, adidas-sponsor tehnic, Vodafone – partener comunicații și sponsor al cursei maraton ștafetă, Ciuc Radler – sponsor cursa populară, UNIQA Asigurări – sponsor cursa copiilor, SAMAS Sănătate pentru Mame și Sugari, sponsorul cursei Jogging în scutece, Izvorul Minunilor, apa oficială a RBBM, Mega Image care asigura fructele și alimentele de la punctele de alimentare, Hilton Athenee Palace – hotelul oficial al RBBM, Accenture, Isostar– energizantul oficial al MB, City Grill-Hanu’ Berarilor, Global Relocations Services, Repower, Media TRUST.
Partenerii instituţionali sunt: Federaţia Română de Atletism, Primăria Municipiului Bucureşti, Ministerului Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, AIMS .
Evenimentele beneficiază de promovare radio, tv, print și online cu sprijinul partenerilor media la TV City, TVR, Europa FM, Itsy Bitsy, National TV, N24, Gazeta Sporturilor, Ring.ro, Men’s Health,Casa Lux, Femeia, National Geographic, Sănătatea de azi, BRAVO Girl, In Your Pocket, Adevarul, Click!, Click Sănătate, Running Mag, News.ro, Disney Channel, revista Alerg și 4run.ro.
ONG-urile asociate și recomandate pentru ediția din acest an a Raiffeisen Bank Maratonul București sunt: Hope and Homes for Children, HOSPICE Casa Sperantei, Fundația Olimpică Română, Light into Europe, United Way, Asociația Pădurea Copiilor, Asociația Help Autism, Little People, Touched Romania, Organizatia Umanitară Concordia, Special Olympics, Fundația Star Storage, Hand 2 Hand, Ajungem Mari, Teach for Romania, Romania Angel Appeal, SAMAS, Fundația Inocenti, Fundația Renașterea, Let’s do it Romania, Crucea Roșie Română Sector 1, Asociația Aura Ion, Plantăm Fapte Bune în România.
Despre delegația campioanelor olimpice:
Gabriela Szabo-atleta olimpică desemnată în 1999 cea mai bună atletă a lumii și cea mai bună sportivă a Europei. A stabilit record mondial la 2.000 m, în 1998, și la 5.000 m, în 1999, la Dortmund. A fost medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din anul 2000, la proba de 5.000 m și cu bronz și respectiv argint la proba de 1.500 m, de la Jocurile Olimpice din 1996 și 2000. A fost de asemenea de patru ori campioană mondială la seniori și o dată la juniori. Este vicecampioană olimpică în Atlanta, la 10.000 de metri.
Viorica Susanu – multiplă campioană olimpică și mondială la canotaj, laureată de 4 ori cu aur la Campionatele Olimpice (Sydney 2000, Atena 2004 și Beijing 2008) și de 5 ori cu aur la Campionatele mondiale din 1997, 1998, 1999, 2001 și 2002.
Valeria Răcilă Van Groningen este preşedinta asociației Bucharest Running Club, inițiatoarea si organizatoarea Semi-Maratonului București OMV Petrom și Maratonului București Raiffeisen Bank, campioană olimpică la Los Angeles 1984 la canotaj simplu vâsle şi medaliată cu bronz la Olimpiada de la Moscova 1980 la dublu vâsle. A câştigat două medalii de bronz şi două de argint la Campionatele Mondiale de Canotaj în 1979, 1981, 1982, 1985. A participat la peste 25 de maratoane şi semimaratoane internaţionale.
Ciucaș X3. Jurnal de alergător montan diletant. Prima filă.
de Eliza Frâncu
Ciucaș X3. N-am stat prea mult pe gânduri să aleg proba de maraton din cele trei (semimaraton, maraton și ultramaraton). După ce făcusem un singur semimaraton la Măcin (primul și singurul meu trail), am considerat că trebuie să evoluez.
Mi se tot spusese că Ciucaș e o cursă montană accesibilă și celor mai puțin obișnuiți cu muntele, așa cum sunt eu. Pregătire înainte de cursă: o oră, poate o oră și jumătate petrecută în Cheile Dobrogei, să se obișnuiască nițel piciorul cu pietrele și inima cu diferența de nivel. Deci, s-o recunoaștem: echivalent cu zero. Sau pe acolo.
Cu o zi înainte, la ridicarea kiturilor, prietena cu care venisem din Constanța îmi arată de jos cel mai înalt vârf din jur. “Uite, mâine pe vremea asta o să fim acolo”. “Fix pe vârf?”. “Da. Fix pe vârf, traseul de maraton arată clar că pe acolo se ajunge”. Mă apucă panica de-a dreptul. Una suplimentară, căci ajunsesem deja acolo cu alte două mari temeri.
Prima: să nu-mi sucesc ori rup ceva și să îmi petrec vacanța de după îmbrăcată frumos în alb (de ghips )și a doua – să nu ratez marcajele și să rămân singură pe munte. Curând aveam să aflu că, dacă prima era justificată (pentru un alergător de beton și nisip), a doua trebuia să fie cea mai mică dintre grijile mele. Traseul nu era doar excelent marcat, dar mai erau și sute de oameni pe traseu, de era imposibil să rămâi singur.
Ca de obicei înainte de concurs, nu am dormit. Nu știu când sau dacă voi scăpa vreodată de emoții. La 10 dimineața, când lumea de la semi și maraton a luat startul, eu eram trează deja de nouă ore, așa că trecuse jumătate de zi pentru mine. Venisem la start cu un rucsac-farmacie: nurofen, no spa, anticârcel, magneziu, calciu, glucoză, geluri, batoane. “Să fie, dom’le”.
Batem pasul pe loc. Sute de oameni. Bat și tobele. Tot mai rapid. Ni se pun niște motivaționale muzicale. Rammstein. Și începe să-mi fiarbă sângele. “Ce caut eu printre competenții ăștia? Nu sunt în toate mințile”. Start.
După ceva mai mult de un kilometru, intrăm în pădure. Urcuș moderat. Din ce în ce mai abrupt. Toți o lasă la pas. Zeci de călcături aiurea pe lemne și pământ reavăn. Deși gâfâiam ca o locomotivă, aveam încă impresia că țin pasul. Am refuzat de la bun început ideea de a lua cu mine bețe de trekking. “Mai mult m-ar încurca”. N-o să știu niciodată. Mulți, foarte mulți kilometri prin pădure. Nimic de zis, frumos, dar nu când faci atâta efort la fiecare pas. Curând, în capul meu rămăsese un singur gând. Măcar zece kilometri om fi făcut? Nimeni pe lângă mine nu avea ceas.
De pe drumul prin pădure, intrăm într-o ravenă. Și mai toți cei de pe lângă mine icnesc și se plâng că li se înfundă picioarele în nisipul și pietrișul de pe fundul fostei albii de râu. La mine, e pe dos. În sfârșit, mă simt bine. Mă simt ca acasă, pe malul mării. Prind curaj, încep să conversez, să zâmbesc.
Locul e fabulos, cu pereți stâncoși care încep să se apropie și să ne strângă. Mă tot gândesc dacă să mă opresc și să fac niște poze. Prea târziu. Albia începe să urce, tot mai abrupt. Se termină cu nisipul, ajungem din nou la drum prin pădure. Alți kilometri, urcare și iar urcare.
Ieșim în sfârșit din pădure și dăm de pajiște. De aici, am impresia că nu mai pot face un pas sub soarele unei zile de septembrie toride.
“Om fi trecut de jumătate? Măcar să se fi făcut 20”. Încă un pas, încă doi. Încerc să mă gândesc pe unde voi merge în concediu, ce locuri incredibile voi vedea. Să mă refugiez din fața durerii fizice. Și funcționează. De departe, văd Cabana Ciucaș. “Aha. Deci am trecut de mult de kilometrul 20. Cabana e la km 23!”
Ajungem la Cabana Ciucaș și voluntarul îmi spune: “După hidratare, o iei în dreapta, începe urcarea spre vârf. Nu mai e mult, la întoarcere vei avea deja 29 de km”. Învățasem totuși până acolo că trebuie să te bucuri de încurajările astea, dar să le iei cu penseta. Era suficient să te uiți în sus, la colții de stâncă golași și știai că greul abia de acolo începea. Nu am stat deloc la punctul de hidratare.
Nu că n-aș fi avut nevoie ori că nu mi-aș fi dorit mai mult decât orice în momentul ăla. Nu m-am oprit de teamă că, dacă aș fi stat, fie și un minut, m-ar fi părăsit puterile și curajul. “La întoarcere”. N-a fost o decizie prea inteligentă.
A urmat un ocol în jurul cabanei (ocol care includea vârful!) de 6 km. Cât 60 de kilometri. Fără să-mi dau seama, mă deshidratasem. Uitasem să mai beau apă pentru că mă concentram să pun corect fiecare pas pe pietre și să ocolesc turiștii care încercau și ei să escaladeze spre vârf. Din fericire, am dat peste oameni politicoși care ne vedeau încrâncenați și cu numere de concurs și nu doar că se trăgeau ca să putem trece, dar ne și aplaudau și încurajau.
Gata. Vârful Ciucaș. 1954. Inima mea îi resimțea de parcă escaladase Everestul. “În stânga pentru coborâre”, îmi spunea voluntarul din vârf. Căci eu tot dădeam s-o iau în dreapta , deși vedeam clar marcajul.
“Știu, dar stai să nimeresc cărarea”. De deshidratare, apăruseră probleme cu echilibrul și direcția. Până la cabană, drumul (altul, nu cel pe care venisem) trebuia să fie coborâre. Teoretic. Practic, a fost coborâre tehnică (adică foarte dificilă) alternate cu alte urcări! Mă simțeam trișată. Cum să cobori din vârf și să ai parte…tot de urcare?!?
Când am ajuns din nou la cabană, parcă îl apucasem pe Dumnezeu de-un picior. “Fie ce-o fi, aici stau două, trei minute”. Am încercat să iau niște sticksuri și o bucățică de cașcaval și mi-am dat seama că până și asta devenise o sarcină dificilă: aveam mâinile atât de umflate, că a trebuit să pun mâncarea în căușul palmei, căci de apucat cu degetele nu puteam. Am stat pe iarbă câteva minute. Nu știu dacă 2 minute, cum voiam, sau 10, dar aveam nevoie de un moment de respiro. Mai aveam încă 9 km și “baterie” undeva pe la 1%.
Târâș-grăpiș, m-am urnit din nou, amăgindu-mă că “gata, de aici doar coborâre”. Aiurea. La un moment dat, tot m-am pomenit în fața Muntelui Roșu. Am văzut panta, m-am oprit o secundă și am pus decibeli pe urletul din minte. “Haide, măi. Pe bune?!?!” Au început să râdă cei din spate, au început să râdă și cei din față.
Îmi zvâcnea tot corpul, pe coborâre devenise încă și mai chinuitor decât pe urcare, căci degetele mari îmi izbeau dureros vârful pantofului și îmi dădeau impresia că la următorul pas o s-o iau de-a dura. “Oare am intrat pe ultimul kilometru?” În sfârșit, panta lungă de la finish. Părea că mai sunt trei oameni pe acolo.
“Fir-ar să fie, am ajuns printre ultimii”. Cu vreo 50 de metri înainte de finish, îmi dau seama că organizatorul trebuie să citească numărul de concurs. Pe care eu îl aveam pe rucsac. Așa că intru pe poarta de finish…cu spatele. O văd la câțiva metri pe prietena din Constanța așteptându-mă cu un zâmbet larg și mă prăbușesc pe iarbă.
Mă pocnesc lacrimile de durere. “Tu de când mă aștepți, când ai ajuns?” “Acum o oră jumate. Am făcut cinci ore și jumătate”. Din plâns, o dau în râs. Asta însemna că eu făcusem șapte ore. ȘAPTE.
Și totuși…Dincolo de toate problemele provenite din lipsa mea de experiență în ale alergărilor montane, a fost un traseu superb din toate punctele de vedere. Peisaje, oameni, experiențe.
Organizarea a fost excelentă, punctele de alimentare – bine aprovizionate, traseul excelent marcat, iar voluntarii drăguți și săritori. În plus, oamenii, toți oamenii pe care i-am întâlnit pe traseu, au fost tare simpatici. M-am simțit între prieteni. În cele din urmă, mi-am atins scopul.
Am terminat întreagă un maraton montan. Singura daună: unghiile mari de la picioare. Așa că o să revin. Și anul viitor promit să scot ceva mai puțin de șapte ore! 🙂
A crescut numărul românilor care toamna şi iarna pleacă în ţările calde
Din ce în ce mai mulţi români aleg vacanţe în ţări îndepărtate, exotice şi călduroase, în lunile reci ale anului – toamna şi iarna.
Radu Vatcu, fondator Extreme Travel, prima agenţie de turism de aventură din România, spune că numărul lor s-a dublat în ultimii 2 ani.
“Noile vise de vacanţă ale românilor par să se împartă între fierbinţeala Africii, exotismul Caraibelor cu plaje albe şi capătul lumii – Patagonia. Spun asta pentru că în ultimii doi ani cererea pentru aceste destinaţii s-a dublat, şi în special în perioada de după sezonul estival – adică septembrie-decembrie. Noua vacanţă de vară sau concediu începe să însemne aventură, descoperirea unor civizilizatii îndepărtate şi aroma unui orizont exotic” spune Radu Vatcu, Extreme Travel.
Etiopia
Radu Vatcu in parcul Torres del paine, Patagonia Chiliana
Iată cele 3 top destinaţii din ţările calde alese de români pentru următoarea perioadă:
Etiopia, ţara Reginei din Saba
noiembrie
(17 zile – 4400 $)
Ca suprafaţă, Etiopia este de 5 ori mai mare decât România, relieful sau divers incluzând cel mai jos loc de pe pământ (în depresiunea Danaquil), dar şi vârfuri de peste 4000 de m în Munţii Simieni. Vulcani activi, specii endemice, tradiţii şi cultură unice, vestigii istorice, bucătărie savuroasă, oameni frumoşi şi ospitalieri, toate acestea fac din Etiopia o destinaţie turistică de top pentru turismul de aventură.
Cuba, pe urmele lui Hemingway şi Che Guevara
Viata localnicilor, muzică, dans, înot în jurul recifelor de corali, platatii de cafea, plajă, băi în peşteri… cazări la localnici, în case coloniale plasate în inima localităţilor vizitate, centre istorice, case memoriale celebre. Cuba deţine una dintre cele mai mari densităţi de situri monumente UNESCO din lume.
decembrie
14 zile – 3240$
Patagonia, expediţie la Capătul Lumii
trekking în unele dintre cele mai sălbatice şi izolate zone ale planetei, gheţari spectaculoşi, croaziere la “capătul lumii”, în Ţara de Foc;
ianuarie 2017
14 zile – 4700$
Extreme Travel este prima agenţie de turism (extrem) de aventură din România, înfiinţată în 2010 de Radu Vatcu (ghid montan). Programele Extreme Travel includ circuite pe toate continentele lumii şi se adresează atât persoanelor cu experienţă în escaladarea vârfurilor muntoase cât şi celor fără aptitudini fizice deosebite, dar cu spirit de aventură şi dorinţa de a descoperi locuri deosebite şi de a învaţă din cultură altor popoare.
Jurnal de cursă Triatlon Háromszék – offroad pe bune!
Preambul
În weekendul 3-4 septembrie a avut loc a 25-a editie a triatlonului off road Cupa Háromszék Triatlon, organizat de Asociația AlpinSport, considerat cel mai vechi concurs de triatlon din România!
Mai exact, acum 25 de ani se lua startul pentru prima dată la un triatlon, la noi în țară! Au fost atunci 6 participanți 🙂. Iată-i într-o fotografie de arhivă, luând startul în proba de înot, în lacul Reci (județul Covasna).
1991 – start primul triatlon din Romania (c) arhiva Klosz Peter, Facebook
De atunci și până acum s-au întâmplat lucruri bune în triatlonul românesc: a crescut enorm numărul celor care îl practică, mai ales în ultimii ani, la start se aliniază din ce în ce mai multi triatloniști de gen feminin :), a crescut nivelul de organizare, ba chiar anul trecut România a găzduit Cupa Europeana Premium la Triatlon, la TriChallenge Mamaia, cu sportivi de talie internațională din peste 20 de țări aliniați la start. Mai sunt multe de făcut, dar asta într-un alt articol.
Câteva precizări
- Triatlonul offroad presupune ca probele de alergare și ciclism se petrec pe teren accidentat/offroad, bicicleta este așadar de tip mountainbike; înotul e în apă deschisă, ca și la triatlonul de șosea;
- Anul acesta, evenimentul a fost și competiție Grand Final a Circuitului Național de Cross Triatlon din România. Asta ce înseamnă: după această ultimă competiție din Circuit, s-a tras linie, s-au calculat rezultatele/punctele tuturor sportivilor care au participat la competițiile din circuitul de triatlon offroad și s-au desemnat campionii naționali – la Super Liga (un fel de profesioniști 😉 ) și Age Group – adică sportivii amatori.
- Anul acesta cursa nu s-a mai ținut la Reci, ca în anii precedenți. S-a înotat în lacul Valea Crișului, iar traseele de bike și alergare au fost altele decât în anii trecuți, cu un grad de dificultate sporit: bike – 30 de km cu 1000 de metri diferență de nivel (între Valea Crișului și Șugaș), alergare – 7 km, cu vreo 300 și ceva metri diferență de nivel, în Șugaș Băi)
Cursa mea
Fast forward 25 de ani mai târziu de la prima ediție, cu mine la start! 😀
În ultima vreme, deplasările mele la curse în țară vin la pachet cu un beneficiu neașteptat: somnul!! Asta pentru că plec cu o zi înainte de cursă, de dimineață, ca să apuc să mă refac după drum și să mai înțeleg poate ceva despre locul în care am ajuns.
Cum am ajuns vineri după masă la 17.00 iar cursa era duminică, aveți 3 variante ca să răspundeți la întrebarea ce am făcut cu acest timp! Da, în principiu am dormit!! 😀 Sigur, am mai și mâncat! Nu se poate să ajungi în zonă și să nu testezi gulaș & derivate. Cu gânditul mai puțin, să știți. Am rămas la astea două.
Înotul
Nu prea m-am panicat cu gândul la proba de înot, iată o premieră. Înainte de cursă, vreau să zic. 🙂 Sigur, am ajuns cu colegul Purcaru cu 5 minute înainte să se închidă tranziția! Deși eram la tot atâtea minute – sau poate mai puțin- de mers cu mașina până acolo.
Am lăsat mașina în parcare și am plecat pedalând pe niște pietre oribile, făcând flic flac-uri cu roata din spate, cu un rucsac gigantic după mine într-o mână, cu schimburile pentru tranziție, și cu neoprenul pe umăr și casca strâmbă pe cap. Un număr de circ foarte reușit.
La următorul număr puteam să tai și bilete: începusem să mă echipez cu neoprenul, gâfâind și înjurând (dacă ați încercat operațiunea asta, știți despre ce vorbesc), când, ajunge la mine Cristi Logofătu și mă bate discret pe umăr, spunându-mi următorul lucru șocant, dar mai încet așa: nu ne lasă cu neopren.
in tranzitie
Vai de mine! 🙂 Sigur, dacă priveam în jur aș fi văzut că nu e NIMENI în neopren, că toată lumea e prezentă și că dacă startul e peste 15 minute chiar înseamnă că nu e cu neopren. Aha. Panic moment! 😀 Neoprenul asigură o flotabilitate cu cel puțin 15% mai bună decât cea naturală, să zicem, dar mai face ceva neoprenul: îi ajută psihic pe speriații ca mine!, șoptindu-le în cap: nu ai cum să te îneci dacă porți neopren.
Din momentul ăsta lucrurile au luat-o razna: mi-am auzit numele și m-am dus să-mi iau cipul și să-l leg de picior, l-au auzit pe Purcaru întrebându-mă holbat CUM E APA?!, eu blocată pentru că în timpul ăsta cineva urla Start Elite în 3 minute! (amatorii, adică noi, eram imediat după, la 2 minute), i-am strigat și eu lu’ Purcaru: de unde vrei să știu, nu vezi că n-am intrat în apă?!, apoi m-am repezit la bicla din tranziție, și am început să țip: cine are ulei de lanț????
Atunci a apărut îngerul Rafael, cu o mână ținea harpa, cu una îmi ungea mie lanțul cu ulei, apoi s-a făcut nevăzut, că venea startul, apoi eu am gonit către malul apei, dârdâind numai privind-o, s-a dat startul la Elite și apoi am intrat în apă până la genunchi și când să încerc să intru să mă obișnuiesc cu temperatura, începe numărătoarea inversă: 20, 19, apoi am început să țip Vă rog să mai amânăm, e prea RECE!!!, sincer doar vreo 4, 5 dintre noi apucaseră să intre în apă și să dea câteva brațe, 10, 9, PUTEM SĂ MAI AMÂNĂM PUȚIN, E PREA DEVREME!!, ESTE FOARTE RECE APA!!! 5, 4, 3 LA NAIBA!!!, 2, 1 START!
Ok. Deci start. Gașca pornise, strategia mea infailibilă era, ca de obicei, să rămân în urmă, ca să nu intru în mașina de spălat, doar că acum nu puteam să intru deloc! Simțeam că mă sufoc și că e prea RRREEECCCEEE! Grupul se îndepărta iar eu îmi imaginam următorul dialog: Cum a fost la triatlon? Nașpa, nu am luat startul. De ce? Era apa rece. Așa că am pornit.
După 5 brațe aveam să aflu că nu era așa de rece. 🙂 Doar că îmi ia mie prea mult – fizic și psihic – să mă obișnuiesc cu apa și temperatura ei. Și cu ideea că voi înota!!
nu, nu eram printre ei! 😀 asteptam sa se faca lacul limpede la loc 😀
Eram într-un lac, tot ce știam despre el era ce-mi spusese un localnic – că a fost o carieră de piatră înainte pe locul ăsta – nu am tras nicio concluzie după informația asta. Purcaru doar a zis ceva de genul: înseamnă că este groaznic de adânc! Nu știu cum a făcut corelația. În orice caz, după cursă i-am spus că am simțit curenți în lac și el a mai venit cu o teorie (cred că am să îl recomand la site-urile alea – secretele, efemeride, etc, are stofă :D) – și anume aceea că s-au produs într-adevăr curenți de la peștii gigantici din lac, A SIMȚIT ȘI EL!!! – deoarece acolo e un fel de crescătorie. Bine că mi-a zis asta DUPĂ.
Nu ne-a crezut mai nimeni că au fost curenți în lac, deși am povestit multor concurenți! Nimeni nu a simțit nimic în afară de noi!
Am ieșit clătinându-mă din lac și am ajuns în tranziție odată cu colegul Purcaru. Până mi-am revenit a luat ceva, până m-am coordonat să mă încalț tot așa… Iar când am pornit pe pietrele alea, părea că mă mișc cu încetinitorul.
Bicicleta
A fost groaznic în primii 10 kilometri! Nu reușeam să mă încălzesc! Gâfâiam în ultimul hal.
Dar pădurea era minunată! Iar urcările nu foarte abrupte, astfel am putut să constat că le-am cam făcut pe aproximativ toate în șa. E bine, nu m-am rupt degeaba anul ăsta la Maratonul Olteniei sau la Cozia MTB sau la Cheile Nerei.
După 10 kilometri am revenit la viață și am parcurs cu bucurie un traseu ideal de mountainbike: cu trase tehnice de nisip, cu coborâri dubioase cu pietre și rădăcini, dealuri deschise, poteci single trail, drum de piatră totală, poteci în întunecimea și răcoarea pădurii, curbe strânse… Wow, de multă vreme așteptam un traseu foarte ciclabil, așa cum a fost acesta! Sau poate că eram eu mai pregătită pentru el, cine știe? 🙂 Chiar dacă am pierdut ceva timp în primii 10 kilometri, m-am declarat mulțumită de prestația mea aici. Chiar am simțit că i-am dat și că m-am simțit grozav pe traseu. Îmi pare rău că nu prea sunt fotografii de pe traseu, a fost spectaculos! Am găsit câte ceva:
(c) Triatlon Háromszék
Alergarea
Eh, complicat :). Am început să alerg cu un efort mult prea mare. De fapt, cred că era maximum din ce puteam da. Am avut o buclă de parcurs, de 4 ori. La naiba, mi-a luat o veșnicie.
Pur și simplu pierdusem orice speranța de a accelera – pe urcări efectiv abia mergeam. Venea o coborâre destul de lunguță, dar ambele trase principale ale traseului păreau a fi la limită pentru starea în care eram: urcările erau prea abrupte, coborârea lunguță, aveai timp să te refaci pe ea, dar cam tehnică – îți solicita mult mușchii și concentrarea. A fost o alergare chinuită, din păcate, nu vreau să-mi mai amintesc de ea! 🙂
Campion național (??!!)
Ok, locul 1 la categoria mea de vârstă la triatlonul ăsta e cum e, nu de alta, dar nu am avut concurență la propriu – gen, am fost singura care a concurat la 35-40 de ani.
Dar campion național categorie de vârstă pe tot Circuitul național de Triatlon Cross, adică offroad?! Well, se pare că cea mai mare realizare a mea din sport (am mai fost campion național la triatlon categorie de vârstă în 2014, doar că atunci a fost la triatlonul de șosea) mă găsește într-un an în care am avut totuși alte priorități decât antrenamentele și sportul. Purcaru a ieșit și el vicecampion național la categoria lui de vârstă, 50-55!
(c) arhiva personala
Ca să mărturisesc până la capăt – la început de an îmi propusesem ceva major – antrenamente și susținerea curselor la SuperLiga, pentru triatlon offroad, dar faptul că nu am avut cum să prioritizez antrenamentele, m-a lăsat doar înscrisă în SuperLigă, concurând apoi la amatori. Uitându-mă peste timpii fetelor din SuperLigă nu pot spune decât Jos, pălăria! Sper să reușesc și eu în viața asta acești timpi. 🙂
Dar totuși s-a întâmplat chestia asta și nu poate fi decât o prăjiturică de sus, probabil pentru că mi-am învins teama. De înot, de ape deschise, de faptul că nu o să fac față cursei, de faptul că voi fi întrecută așa cum poate nu se întâmpla în anii în care aveam un program de antrenament. Am pus înaintea acestor frici dragostea pentru sport și pentru natură. Și ceva magic s-a întâmplat! 🙂 Am descoperit că ceea ce vreau să fac în sport este în zona de offroad – așa că am să cam las triatloanele de șosea, până când o să simt că mă cheamă iar! Deocamdată, triatlon offroad scrie pe mine! 🙂
poza de grup cu toti campionii nationali ai Circuitului offroad 2016 – amatori si SuperLiga
p.s. trebuie să spun despre tratamentul regesc de care am beneficiat în cursă – voluntari super, marcare traseu excelentă, organizare impecabilă – dar mai ales post race. Oameni buni, dacă s-a mai pomenit așa ceva, a fost o echipă întreagă de maseuri în tehnica Yumeiho, care doar de noi s-au ocupat, a fost incredibil de bine! Dacă nu am intrat în transă în cursă, atunci aici sigur s-a-ntâmplt ceva! Îi recomand cu mare drag, aici îi găsiți – www.gim.prevent.ro și www.sry.ro.
A, și am spus oare despre ceaiurile, reci (cu gheață din belșug) și calde cu care ne-au răsfățat cei de la Demmers Teehaus? Eu am băgat vreo 5! A fost o nebunie, le mulțumim! 🙂
Elisabeta Lipă, Gabriela Szabo, Andreea Răducan și Ivan Patzaichin – ambasadori ai evenimentelor Bucharest Running Club
Bucharest RUNNING CLUB (BRC), organizatorul celor mai mari evenimente de sport de masă și de alergare stradală din România, anunță noii membri onorifici care devin implicit și ambasadori ai evenimentelor BUCHAREST RUNNING CLUB PREMIER EVENTS.
Cei patru mari campioni ai României, personalități ale lumii sportive și societății românești care au acceptat invitația de a deveni membri onorifici ai organizației sunt: Elisabeta Lipă, Gabriela Szabo, Andreea Răducan și Ivan Patzaichin. De-a lungul carierelor remarcabile, cele patru personalități sportive au promovat România și sportul, în spiritul valorilor olimpice-respect și atitudine pozitivă.
Ei vor fi de asemenea ambasadori ai Bucharest RUNNING CLUB PREMIER EVENTS și ai Maratonului București Raiffeisen Bank, alături de ceilalți ambasadori ai evenimentului: canotoarele campioane olimpice – Doina Ignat, Viorica Susanu, Camelia Lupașcu, Georgeta Andrunache, artiștii Călin Goia, Dan Helciug, realizatorii TV Sonia Argint-Ionescu, Daniel Osmanovici, Alex Dima, Gianina Corondan, Oana Tache.
„Suntem onorați să-i avem ca membri onorifici pe cei patru mari campioni de renume, alăturându-se unui număr considerabil de personalități recunoscute din lumea sportivă și culturală românească care sprijină activitatea Bucharest RUNNING CLUB”, a declarat Valeria Răcilă Van Groningen, Președinte Bucharest RUNNING CLUB.
(de la stanga la dreapta) Ivan Patzaichin, Valeria Răcilă von Groeningen, Gabi Szabo, Elisabeta Lipă, Oana Năstase
„Credem cu tărie că domniile lor, prin puterea inspirației cât și a pasiunii și a implicării care le-au asigurat respectul și admirația românilor de-a lungul timpului, vor promova în mod activ necesitatea practicării sportului în rândul populației. Le mulțumim și le suntem recunoscători noilor noștri membri onorifici” a declarat Oana Năstase, Director Bucharest RUNNING CLUB.
Bucharest RUNNING CLUB anunță că în perioada 8-9 octombrie va avea loc cea de-a noua ediție a Maratonului București Raiffeisen Bank la care sunt așteptați peste 14.000 de alergători din 60 de țări și îi invită pe alergători să se înscrie pe www.bucuresti-maraton.ro până pe 25 septembrie la una dintre curse: Maraton (42 km), Semimaraton Volkswagen (21 km), Ștafeta Vodafone (4×10 km), Cursa Populară Ciuc Radler (3,6 km), Cursa Adolescenților (3,6 km), Cursa Copiilor Uniqa Asigurări, Jogging în scutece SAMAS.
Despre membrii onorifici ai Bucharest RUNNING CLUB:
Elisabeta Lipă a obținut 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase Olimpiade, a fost de 25 ori campioană a României. În anul 2000, a fost declarată cea mai bună canotoare a secolului de către Federația Internațională de Canotaj. În prezent ocupă funcția de ministru al Tineretului și Sportului.
Gabriela Szabo-atleta olimpică desemnată în 1999 cea mai bună atletă a lumii și cea mai bună sportivă a Europei. A stabilit record mondial la 2.000 m, în 1998, și la 5.000 m, în 1999, la Dortmund. A fost medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din anul 2000, la proba de 5.000 m și cu bronz și respectiv argint la proba de 1.500 m, de la Jocurile Olimpice din 1996 și 2000. A fost de asemenea de patru ori campioană mondială la seniori și o dată la juniori. Este vicecampioană olimpică în Atlanta, la 10.000 de metri.
Ivan Patzaikin “ cel mai valoros canotor al tuturor timpurilor’’ este cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint.Cariera olimpică cuprinde 5 ediții ale Jocurilor Olimpice de Vara: Mexico 1968, Munchen1972, Montreal 1976, Moscova 1980 și Los Angeles 1984. La cele cinci ediții a cucerit 7 medalii: 4 de aur (C-1 1000 m: 1972, C-2 1000 m: 1968, 1980, 1984) ) și 3 de argint (C-2 500 m: 1980, 1984; C-2 1000 m: 1972.
Andreea Răducan este una dintre cele mai iubite gimnaste de talie mondială din istoria sportului românesc, autoare, jurnalistă și comentatoare sportivă, medaliată cu aur pe echipe și argint la sărituri, la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000, multiplu medaliată cu aur și argint la campionatele mondiale de gimnastică artistică. Din anul 2006, reprezintă Fundaţia Olimpică Română la care în prezent ocupă funcția de președinte și unde promovează importanţa sportului și se implică în susţinerea proiectelor caritabile pentru foşti campioni care astăzi se confruntă cu situații delicate.
Despre Bucharest RUNNING CLUB (BRC)
Bucharest RUNNING CLUB este organizatorul celor mai mari competiții de alergare stradală și sport de masă din România – „ Bucharest Running Club premier events”
Începând cu anul 2008, Bucureștiul a fost inclus în circuitul internațional al maratoanelor, alăturându-se celorlalte capitale europene care găzduiesc anual astfel de competiții.
Competițiile Bucharest RUNNING CLUB sunt acreditate și înscrise în calendarul internațional al AIMS (Asociația Internațională a Maratoanelor și Semimaratoanelor) și IAAF.
BRC a dezvoltat în România modelul asocierii competițiilor de alergare și sport de masă cu o cauză socială, umanitară sau ecologică iar în prezent sunt peste 20 cauze partenere ale evenimentelor. Acestea cumulează fonduri de 50.000 -100.000 euro anual pentru proiectele comunitare, sociale, educaționale, ecologice prezentate. BRC a fost primul ONG care a demarat o platformă de voluntariat sportiv în Romania – www.voluntarinsport.ro iar în prezent colaborează cu peste 1.000 voluntari activi care se implică în proiecte și evenimente sportive.
BRC organizează competiții proprii dar și evenimente de sport de masă pentru companii și ONG-uri. De la înființare, BRC a organizat peste 100 de evenimente de alergare, mișcare în aer liber, sport de masă, voluntariat, educație, comunicare, dezvoltare comunitară.
Site-urile oficiale ale Bucharest RUNNING CLUB sunt: www.bucuresti10km.ro, www.bucuresti21km.ro, www.bucuresti-maraton.ro, www.voluntarinsport.ro, www.abrc.ro.
