XC Race Sărata Monteoru – start înscrieri
Asociaţia XC Riders invită la aventură montană pe două roţi şi adrenalină toţi pasionaţii de competiţii sportive, pe data de 21 iunie 2015, la cea de-a doua ediţie a maratonului de Mountain-Bike “XC Race – Sărata Monteoru”.
Competiţia are startul în staţiunea balneară Sărata Monteoru, la aproximativ 100 de km de Bucureşti, pe dealurile împădurite ale Subcarpaţilor de Curbură din judeţul Buzău.
Organizatorii propun două trasee, potrivite atât pentru cicliştii cu un nivel avansat de aptitudini, cât şi pentru cei amatori care vor avea posibilitatea să descopere un cadru natural de vis, cu păduri întinse şi liniştite. Pentru cei mai experimentaţi a fost pregătit traseul de Maraton cu o distanţă de 65 km şi 1800 m diferenţă de nivel, care va pune la încercare pregătirea fizică şi tehnică a concurenţilor, iar pentru cicliştii de nivel începător sau mediu a fost gândit traseul de Semimaraton cu o distanţă de 30 km şi 800m diferenţă de nivel. Din dorinţa de a oferi posibilitatea parcurgerii traseului în orice condiţii meteo, organizatorii au căutat rute noi care ocolesc zonele de exploatare forestieră, îmbunătăţind traseul de la ediţia precedentă.
Înscrierea participanţilor la concurs se face online, pe www.xcriders.ro, până pe 14 iunie 2015. Pentru mai multe informaţii accesați site-ul www.xcriders.ro sau pagina de Facebook a evenimentului.
Competiţia este organizată de Asociaţia XC Riders şi se bucură de sprijinul partenerilor oficiali Skoda şi Direcţia Judeţeană Pentru Sport şi Tineret Buzău, şi a sponsorilor: Alascom, Bergenbier, Multiprod Service, Multiprod Energo, Sistem Euroteh, Sara, Trident Service, Sloop, Euro Print şi Le Big.
Vlad Tănase: Ce îmi oferă sportul de anduranță nu am găsit nicăieri altundeva
Am început să fac sport ….
Povestea mea începe acum ceva timp, mai exact acum vreo 6 ani. Pe-atunci aveam un job care îmi permitea, aveam timpul necesar să fac lucrurile care îmi treceau prin cap la acea vreme. Așa că m-am apucat de fitness. Și cum tot îmi mai rămânea ceva timp, m-am apucat și de o limbă străină. Timpul a trecut și după vreo 4 ani de fitness lucrurile au început să se schimbe. Jobul, programul, totul, totul s-a schimbat.
Odată cu noul job în mediul corporatist în care tocmai intrasem, am făcut cunoștință și cu o „cutumă” împământenită în compania pentru care lucrez și în prezent. Aici s-a creat un grup destul de numeros de oameni care aleargă. Și alergau oamenii ăștia cam de 2 ori pe an, în cadru organizat, la Semimaratonul Internațional București și la Maratonul Internațional. Toți purtau și încă poartă tricouri roz pe spatele cărora tronează o maximă: „Breaking my record”. Sună bine. 🙂
La un moment dat, unul dintre noii mei colegi mi-a propus să vin și eu, să intru în grup și să alergăm împreună la Semimaratonul Internațional București, care urma să aibă loc peste o lună de-atunci. Tot ce știam despre alergat la acel moment era că reușeam să parcurg cam 4 km pe bandă, la sală. Cam atât. Și era extraordinar pentru mine mai ales că începuseră colegii de fitness să se uite la mine ca la OZN, ei fiind concentrați exclusiv pe „fiare”. Eu însă voiam să mai slăbesc, de-aia alergam. Fără o linie de finish, fără un timp în minte, fără gândul că trebuie sa parcurg acea distanță. Pur și simplu dacă aveam chef bine, dacă nu, mă opream după 2 sau 3 km. Simplu.
Îmi amintesc că am primit pe e-mail formularul de înscriere și că am ezitat… M-am înscris la proba de 10 km. Mi-am urmat antrenamentele de fitness dar atât, mă gândeam că 10 km or să fie doar ceva mai greu de parcurs decât cei 4 km pe care-i făceam în sală. Ziua concursului a venit iar eu am ajuns la start după o noapte agitată și puțin cam amețit. Am pornit în cursă fără să am habar de cum o să fie, de ce o să am nevoie, de cum o să îmi reacționeze corpul. Și am terminat-o într-o oră și un minut. Mă credeam invincibil.
A urmat Maratonul Internațional București unde m-am înscris la proba de semimaraton. Era a doua cursă din viața mea. La fel de nepregătit, la fel de ignorant, la fel de … amețit. 2 ore și 2 minute, ăsta este un lucru de care îmi amintesc. Cel de-al doilea lucru de care îmi amintesc este că pe la km 16 am început să mă târăsc efectiv. Încălțările necorespunzătoare, lipsa experienței și a antrenamentului începeau să-și spună cuvântul. Îmi amintesc că atunci ceva s-a întamplat…din pașii mărunți pe care-i făceam cu capul în pământ, picioarele au început să mi se miște. Pur si simplu mi se mișcau, aproape independent de restul corpului, de cum mă simțeam. Am crezut că mi se pare însă split-urile oficiale de pe ultimii 5 km mi-au confirmat faptul că de la acel moment totul s-a desfășurat într-o manieră incredibilă: timpul pe fiecare km din cei 5 a fost același, la secundă – 6:12/km. Ceva se întâmplase, mi-era clar. Resursele au existat, erau acolo, doar ca eu nu fusesem capabil să le accesez până la acel moment de cumpănă. A început să îmi placă să alerg.
Au urmat alte semimaratone și gândul unui maraton a început să încolțească în mintea mea. Am început un plan de antrenament de câteva luni, cu 4 alergări pe săptămână. Dar timpul nu îmi mai permitea luxul acesta. Faptul că lucrez destul de mult și nu știu când ajung acasă și dacă mai sunt în stare să fac antrenamentele, m-a făcut să îmi regândesc strategia. Așa că am început să mă antrenez dimineața. La prima oră eram în Politehnică, alergând. Ajungeam la birou fresh și plin de energie. Dădeam randament și ziua trecea altfel.
A venit și ziua cursei. Cu emoții dar și cu încredere în antrenamentele făcute am reușit să termin maratonul în 3:49, doborând cu 33 minute timpul estimat de planul de antrenament. Îmi amintesc că am fost atât de concentrat în acea cursă încât nu am observat nimic pe lângă mine, ochii imi erau pe ceas și pe pace.
Au urmat alte curse însă după finalizarea fiecareia am rămas pe margine privindu-i și aclamându-i pe ceilalți. Am înțeles de-atunci că nu toți se gândesc la timp, mulți vor doar sa ajungă la finish. Aveam să simt asta pe propria-mi piele. Am văzut oameni în vârstă, bunici, ținându-se de mână și terminând cursa împreună. Am văzut oameni cu dizabilități locomotorii severe care ajungeau la final prăbușindu-se. Am început să înțeleg că dincolo de sportul în sine, pentru unele persoane terminarea unui maraton este o provocare, o experiență de viață.
Și că tot vorbesc de provocări, am început să mă gândesc la triatlon. Atleții ăia puternici care înotau, pedalau și alergau la viteze amețitoare m-au fermecat. Dar aveam câteva probleme: nu știam să înot craul și nu aveam bicicletă de șosea. Înotul meu se rezuma la câteva mișcări haotice, cât să nu ma înec, așa că am plecat la bazin încrezător că am să învăț de unul singur să înot așa cum vedeam la TV. Greșit. N-am reușit. Am apelat la ajutorul unui instructor care în numai 8 ședințe m-a învățat să înot așa cum era necesar pentru astfel de competiții. După numai o lună am luat startul unui eveniment caritabil unde am înotat 5 km. După alte 7 zile am participat la primul meu triatlon cu o bicicletă pe care o aveam prin debara. Am ieșit pe locul 10 la categoria mea de vârstă.
Mintea a inceput sa îmi zburde și gândurile mi-au ajuns la Ironman, o competiție la care mulți visează, la care puțini ajung și pe care și mai puțini o finalizează. Să înoți 3.8 km, să pedalezi 180 km și apoi să alergi un maraton poate să fie oricum, numai ușor nu. Dar tot n-aveam bicicleta necesară. Am început să strâng bani și în cele din urmă am reușit să o procur cu ajutorul unui bun prieten, care îmi este principalul furnizor de echipament sportiv. Împreună am participat și la Oradea la triatlonul pe distanta de Half-Ironman (1,8 km înot, 90 km pedalat și 21 km alergare) unde proba de alergare a fost punctul meu forte. Am reușit un loc 10 național la categoria de vârstă și imi amintesc că după trecerea liniei de sosire am izbucnit în lacrimi. Și băieții plâng câteodată. 😛
Toate aceste curse m-au făcut să îmi dau seama că nu vreau să cresc viteza ci distanțele. Desigur că sub 3 ore la maraton sau sub 5 ore la proba de Half-Ironman sunt deziderate pentru oricine dar pe mine mă atrag mai mult acele trăiri de care ai parte într-o cursă de anduranță.
Mișcarea imediată: ultramaratonul. Dean Karnazes spunea: „Dacă vrei să alergi, aleargă un km. Dacă vrei o experiență de viață, aleargă un maraton. Dar dacă vrei să vorbești cu Dumnezeu, atunci aleargă un ultramaraton.” Primul dintre ele a fost Marathon 7500, cea mai dificilă cursă de gen din România. A trecut și asta și alte câteva. Dar experiența care m-a definit ca alergător a fost Ciucaș X3, unde am luat startul la proba de ultramaraton: 105 km. Ceea ce am simțit în acea cursă a fost dincolo de tot ce mi-aș fi putut închipui. Acea cursă pur și simplu m-a doborât. Am căzut, m-am târât, m-am chinuit și am jurat că nu mai vreau. Au fost momente în care am realizat că nu voi termina în timpul regulamentar de 24 de ore și mă simțeam împăcat cu asta. Au fost momente în care corpul nu mă mai asculta, în care mi-era sete dar nu puteam bea apă, mi-era foame dar nu puteam mânca. Aveam dureri în locuri de care nu știam că există. La un moment dat îmi amintesc că m-am trezit rugându-mă și am realizat că spuneam Tatăl Nostru de 20 de minute, în continuu…
Singura dată când am zâmbit în cursa asta a fost după 22 ore și jumătate când, auzind câteva „Bravo!” în noapte și văzând lumina unei lanterne, am realizat că am reușit, că am trecut și peste asta.
Ce m-a învățat acea cursă? În primul rând m-a învățat asta – corpul nostru este o mașinărie incredibilă. O mașinărie pe care trebuie să o conduci și poți să faci asta numai dacă ești îndeajuns de pregătit din punct de vedere mental. Eu n-am fost. Au fost momente când n-am mai crezut în mine și atunci totul s-a năruit. Cumva, nu știu cum, am trecut peste și am găsit resursele necesare să termin, chiar dacă am făcut-o în genunchi.
Ce urmează pentru mine în 2015? Urmează două competiții A pentru care am renunțat la toate celelalte pe care le aveam planificate: Ultrabalaton – un ultramaraton în Ungaria de 220 km, (n.r. cursă completată), și Ironman Barcelona, pe 4 octombrie. Prietenii mei se amuză pe seama mea și dacă avem vreun drum de făcut pe undeva, îmi spun că nu mă mai iau cu mașina, pentru că pot alerga până acolo. Alții îmi spun că nu mă mai fac bine. 🙂 Și nu-i pot contrazice.
Între timp, până am publicat noi materialul, Vlad a alergat ultramaratonul din Ungaria, 220 de km! 🙂
Ceea ce îmi oferă sportul de anduranță nu am reușit să găsesc nicăieri altundeva, în nicio altă sursă. Iar faptul că acest tip de sport mă face să vorbesc cu mine, cu corpul meu, să îl ascult și să îl determin să mă ducă acolo unde vreau, m-a făcut să-l îmbrățișez aproape ca pe un mod de viață. E drept, nu sunt anti-social și nu sunt „habotnic”, am și eu viciile mele, însă în același timp am și un program destul de strict de antrenament. Sunt genul care funcționează după un plan bine stabilit, nu mă pot antrena fără un program anume. Așa că momentan încerc ca 6 zile din 7 să mă antrenez, fie că e vorba de sală, alergare, bicicleta sau înot…sau toate astea combinate într-o singură zi.
Am lăsat pentru final un alt câștig pe care aceste sporturi – alergatul, de șosea sau montan, și triatlonul – ți-l oferă, și acest câștig îl reprezintă oamenii. Am cunoscut persoane extraordinare cu povești de viață pestrițe și unele dintre ele incredibile. Cei mai mulți dintre ei mi-au devenit prieteni. Dar n-o să fiu ipocrit, acolo în cursă suntem rivali. Până la un punct însă. Până la acel moment când unul dintre noi are nevoie de ajutor, atunci totul se oprește și competiția nu mai există. Am ajutat competitori și am fost ajutat de ei. Astea sunt aspecte pe care nu le regăsești în kitul de participare la nicio competiție.
Nu mă simt în măsură să fac recomandări, până la urmă m-am apucat de-abia de ceva mai bine de un an și jumătate de alergat și triatlon, așa mai serios. Dar un lucru mie mi-e clar: dacă vrei să termini o cursă pe picioare, indiferent de distanță, astfel încât după ce treci linia de sosire să te fi bucurat de sport și să te așezi în fața PC-ului să cauți noi provocări, trebuie să planifici, să anticipezi. Trebuie să ai un plan de antrenament riguros și o disciplină de fier. Trebuie să încerci să controlezi tot ce poți controla și este imperios necesar să ai cel puțin un plan de avarie. Se întâmplă lucruri neprevăzute la care trebuie să te adaptezi și să mergi mai departe, altfel ești pierdut sau vei termina cursa ca mine la Ciucaș X3, în genunchi.
Știți reclama celebră la adidași care sună cam așa: „Dacă vrei, poți!” Și chiar așa este. Dar trebuie să VREI, nu să îți dorești, aici e cheia.
Mountainbike în Băneasa la ŠKODA Green Challenge
ŠKODA revine cu o nouă ediție a competiției ŠKODA Velo Challenge, într-un format nou, care se va desfășura sâmbătă, 20 iunie 2015, în Pădurea Băneasa.
De anul acesta, ŠKODA Velo Challenge se transformă în ŠKODA Green Challenge și oferă un program de activități destinate atât angajaților, cât și întregii familii. Astfel, cea de-a cincea ediție a competiției va reuni curse de ciclism, alergare și activități pentru copii.
Competiția de ciclism de tip ștafetă pentru echipe din companii își așteaptă în luna iunie concurenții să participe în echipe formate din doi sau patru membri. Totodată, va fi organizată o competiție individuală de alergare, precum și o cursă de ciclism și alergare pentru echipe formate din doi membri. În plus, ŠKODA pregătește anul acesta și o serie de activități și concursuri pentru cei mici. Mai multe detalii despre ŠKODA Green Challenge sunt disponibile pe site-ul oficial www.skodagreenchallenge.ro
“Ne bucurăm că suntem la cea de-a cincea ediție consecutivă a competiției. Anul acesta, prin ŠKODA Green Challenge, dorim să oferim noi provocări participanților și totodată să ne îndreptăm atenția și către familii și cei pasionați de alergare. Promovăm în acest fel, pe lângă spiritul de echipă, și un stil de viață activ, distracția și activitățile de familie”, a declarat Patricia Zegreanu, Marketing & Communication Manager ŠKODA.
În edițiile precedente, ŠKODA Velo Challenge a fost organizată ca o competiție de tip ștafetă pentru angajații din companiile mari și mici, care se înscriau în echipe de câte patru concurenți (categorii: masculin, feminin sau mixt). Fiecare echipă din concurs a avut de parcurs, într-un timp limită de patru ore, un total de 40 de kilometri prin pădurea Băneasa.
Conceptul și implementarea proiectului sunt realizate de agențiile Frank, MSPS și Oxygen, care formează un grup independent de comunicare și oferă servicii integrate de publicitate, branding, online (prin divizia Frank Digital), BTL, mobil și retail marketing (prin MSPS) și relații publice (prin Oxygen), în parteneriat cu Smart Atletic, agenție care organizează competiții de masă și corporate.
Marius Buruianu: “Nu mai concep să treacă o zi fără bicicletă”
Am început să fac sport …
Sport… sport am început să fac de mic, dar nu de performanţă. Am cochetat un timp cu atletismul, am făcut apoi sărituri în apă, dar toate astea în timpul şcolii. Plimbări sau incursiuni cu bicicleta am făcut în funcţie de timpul liber pe care îl aveam. La început, prin anul 2000, am cumpărat primul meu FirstBike de la un magazin aflat pe Ştefan cel Mare, vis-a-vis de stadionul Dinamo. Bicicleta era argintie şi mi se părea cea mai frumoasă din toată România.
Asta până l-am cunoscut pe amicul meu Dan Bistriţeanu, de la care am aflat că mult mai interesante decât plimbările sunt concursurile de MTB, şi iată-mă în 2010 înscris la Prima Evadare. Atunci am înţeles un lucru foarte important, că numai cu un antrenament serios voi putea face faţă unui concurs de MTB.
Deci, m-am apucat serios de treabă! În următoarea duminică am plecat la Câmpulung unde se organizase o recunoştere a traseului ce urma să devină cel de-al doilea concurs la care voiam să particip dar la care n-am mai ajuns. Se anunţa o zi frumoasă şi caldă, cu cer senin. Plutonul, destul de mare, s-a pus în mişcare, însă pe prima urcare am rămas în urmă şi de epuizare începusem să văd numai galben-negru în faţa ochilor. Era clar că nu voi putea continua. M-am întins pe asfalt la umbra unui copac şi aşa cred că au trecut minute bune până am reuşit să-mi revin.
După aceste două episoade total demoralizante am decis că nu voi mai merge la competiţii. Mi se păreau mult prea dure pentru mine. Eram hotărât dar… iar revine Bistriţeanu şi mă convinge să mai paticip măcar o dată la un concurs aşa că, iată-mă la Azuga, la Surmont MTB Challenge! Fusese o dimineaţă ploioasă şi erau multe noroaie pe traseu. La un moment dat a început iar figura cu galben-negru. M-am dat jos de pe bicicletă şi m-am rezemat de o stâncă, să nu mă prăbuşesc pe drum.
La MTB Surmont Azuga, 2010
Aşa a început totul. Am stat tot mai mult pe forumurile de ciclism, am schimbat dieta, m-am lăsat de fumat, mi-am cumpărat un costum de ciclism şi, cum era de aşteptat, a venit şi rândul unei noi biciclete, mult mai frumoasă şi mai performantă, la care nici nu puteam visa cu câţiva ani înainte. Mi-am propus să ies la antrenament în fiecare zi şi, cu timpul, au început să apară şi primele rezultate, ca o încununare a eforturilor depuse de câţiva ani. De atunci încolo, viaţa mea s-a schimbat substanţial, iar astăzi nu mai concep să treacă o zi fără bicicletă.
Îmi amintesc că la început orice efort substanţial sau o cursă mai lungă de o jumătate de oră îmi dădeau o stare de epuizare extremă. Îmi amintesc de o tură spre Frumuşani-Budeşti când, plecat de la Delfinului până pe şoseaua Olteniţei, am fost nevoit să mă aşez 15 minute pe bordură ca să-mi revin.
Prima competiţie la care am participat a fost Prima Evadare în 2010. Aveam 47 de ani pe atunci, dar eram plin de optimism şi încredere. Toate pregătirile pentru concurs au fost… o tură de 30 de km înspre pădurea Cernica. Mi-am zis că până la 55 de km, cât era cursa de la concurs, oricum nu e aşa de mult, deci trebuie să o scot cumva la capăt. Am luat cu mine în cursă un rucsac de 2-3 kg unde, printre mâncare şi apă, se afla şi un aparat foto pentru că, nu-i aşa, trebuia să imortalizez momentele cele mai frumoase ale cursei. (!?) Eram echipat cu încălţăminte sport, pantaloni scurţi şi un tricou de bumbac. Am terminat concursul în 7 ore.
La Prima Evadare
Antrenamentele mele …
Vara trecută am ajuns să fac ieşiri zilnice doar de câte 2-3 ore, din cauza lipsei de timp şi doar la sfârşit de săptămână puteam acorda 4-5 ore pedalatului. Din această iarnă am încercat să combin spinning-ul cu „forţa”, în speranţa unor rezultate superioare.
Sportul meu preferat este…
În acest moment prefer ciclismul. Apropierea de natură, drumurile pe care le străbat îmi oferă linişte interioară şi satisfacție.
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă este Şugaş Race-2011.
Era o dimineaţă de octombrie cu temperatura sub 10 grade Celsius şi în depresiunea Baraoltului ploua. Când am ajuns sus, pe dealuri, ningea şi zăpada se aşezase de zece centimetri. Solul nisipos în amestec cu zăpada şi apa a distrus frânele. Frigul şi umezeala pătrunseseră prin haine. Toţi eram uzi şi o mare parte dintre noi eram fără frâne sau cu lanţul rupt. Cale de întoarcere nu prea era pentru că traseul de concurs rămânea cel mai scurt drum spre sosire, aşa că am ajuns cu toţii la finish uzi, îngheţaţi şi plini de noroi.
Competiţia mea preferată este Surmont MTB Challenge pentru că de ea mă leagă amintirea „debutului”, dar pentru frumuseţe, dificultate şi efort depus competiţia preferată rămâne Geiger Sibiu MTB Challenge.
Cel mai mândru sunt de progresele rapide pe care le-am făcut şi de podiumuri.
Prietenii mei spun că nu depun suficient efort în pregătirea mea.
Pe podium, după multă muncă
Am aflat despre mine că organismul uman este o maşinărie complexă, capabilă de un efort pe care creierul, uneori, nu reuşeşte să îl ia în calcul. Şi am mai aflat că, în managementul efortului, organismul este capabil de transformări uimitoare.
Sportul mă face să mă simt plin de energie şi îmi dă un tonus foarte bun întreaga zi.
Uneori, mi se întâmplă să visez cu ochii deschişi la noi trasee.
Obiectivul meu în 2015 este să fac ture de peste 200 de km pe zi.
Dacă ar fi să recomand ceva din experienţa mea, aş spune că perseverenţa şi determinarea duc către reuşită.
Smart Atletic dă startul Herbalife Brașov Triathlon pe 19 iulie
Asociaţia Clubul Sportiv Smart Atletic anunță startul celei de-a treia ediții a Herbalife Brașov Triathlon 2015. Evenimentul sportiv, organizat cu sprijinul Federaţiei Române de Triatlon și Comitetul Olimpic și Sportiv Român, va avea loc în data de 19 iulie, în orașul Brașov, unde sunt așteptați peste 500 de de participanți, precum și peste 10.000 de spectatori şi iubitori ai sportului în aer liber. Herbalife România este partenerul principal al evenimentului.
„Herbalife Braşov Triathlon este o competiție cu un caracter unic printre concursurile de triatlon din România și țările învecinate, atât prin gradul de dificultate al traseului, cât și prin frumusețea acestuia. Participanții vor urma un traseu spectaculos, care pornește de la lacul Codlea, trece prin Poiana Brașov și se termină în Piața Sfatului din Braşov. Anul acesta avem alături de noi un nou sponsor, compania internațională de nutriție Herbalife România, în calitate de partener principal“, a declarat Vlad Stoica, Președintele Asociaţiei Clubul Sportiv Smart Atletic.
„Triatlonul Herbalife are deja o istorie la nivel mondial, cele mai cunoscute evenimente de acest gen fiind Triatlonul Herbalife din Los Angeles, votat „Top Destination Triathlon” și Triatlonul Herbalife din Gdynia Polonia, care la cea de-a șasea ediție a reunit peste 1.600 de participanți, iar în anul 2015 a luat licența IronMan. Şi în România, Triatlonul Herbalife se află la a doua ediție. Suntem extrem de încrezători că acest parteneriat va pune bazele unei frumoase tradiții a triatlonului în Braşov, constituind în același timp un îndemn la mișcare pentru toții iubitorii de sport din România”, a declarat Liviu Irimia Marketing Manager Herbalife România.
Triatlonul va avea loc duminică 19 iulie, în orașul Brașov și va presupune parcurgerea succesivă a trei probe – înot, bicicletă și alergare. Vor exista două tipuri de distanțe: Distanța Olimpică (1,5 km înot, 47 km bicicletă, 8 km alergare) și Distanța Sprint (500 m înot, 27 km bicicletă, 4 km alergare). Concurenții se pot înscrie la categoria Individual sau Ștafetă, pentru ambele tipuri de distanțe. Probele de alergare și de ciclism se vor desfășura pe asfalt, iar proba de înot în lacul Codlea. Înscrierile se pot face până pe 12 iunie.
Imaginea Herbalife Brașov Triathlon 2015 este Ciprian Bălănescu, Multiplu Campion Național la Duatlon și Triatlon proba olimpică.
„Pe mine personal sportul m-a ajutat să nu mă pierd ca om. Iar mesajul important pe care doresc să îl transmit tinerilor și nu numai este să facă din mișcarea în aer liber o “tradiție” și să accepte tot mai des provocarea de a se întrece pe ei înșiși cu fiecare concurs la care se înscriu! De accea, mă bucur să fiu alături de Asociația Smart Atletic și să particip la triatlonul din iulie, unul dintre cele mai spectaculoase evenimente sportive din România. Sper să fie alături de mine la start tot mai mulți concurenți”, a declarat, Ciprian Bălănescu.
„Cred cu tărie că fiecare dintre noi suntem ceea ce facem, ce gândim, ce realizăm și ce transmitem celor care vin după noi. Nevoia de modele pentru tânăra generație este tot mai importantă prin prisma faptului că societatea de azi trece prin transformări majore din toate punctele de vedere, de aceea avem obligația morală să oferim exemple valoroase. Concret, trebuie să cultivăm interesul pentru sport și mișcare în aer liber prin astfel de inițiative, pentru o dezvoltare sănătoasă, fizică și mentală a generației care ne urmează“, a precizat Alin Petrache, Președinte Comitetul Olimpic și Sportiv Român
Triatlonul va avea un concept fresh, cu o serie de activități și invitați speciali, care se alătură inițiativei pentru a promova importanța mișcării pentru sănătate.
Anca Bucur, Miss Fitness Universe 2011 și 2013, a acceptat provocarea triatlonului și va organiza chiar în ziua evenimentului o sesiune specială de antrenament și fitness pentru cei prezenți în Piața Sfatului din Brașov.
„Sportul te pune în permanență în competiție cu tine și te obligă să-ți depășești limitele. Mă bucur să fiu alături de cei care se înscriu într-o competiție atât de dificilă și de frumoasă, așa cum este un triatlon”, a declarat Anca Bucur.
Sprijin pentru comunitate
Herbalife Braşov Triathlon 2015 are o importantă componentă de responsabilitate socială, o parte din fondurile strânse cu ocazia evenimentului urmând a fi direcționate către Casa Cireșarii II din București, sectorul 5, fiind destinate amenajării unui teren de sport complet.
După reamenajarea terenului de sport care a avut loc anul trecut cu ajutorul fondurilor strânse la Triatlonul Herbalife Buftea, cei 50 de copii din Centru vor beneficia, cu ajutorul competiției Herbalife Triathlon Braşov 2015, de un teren de sport complet, cu facilități și echipamente sportive pentru a putea face mișcare într-un mediu dotat și curat.
„Programul umanitar Casa Herbalife, parte din platforma globală Herbalife Family Foundation, are ca beneficiar în România Centrul de primire în regim de urgență Cireșarii II din sectorul 5, unde am derulat atât programe de reabilitare a așezământului, cât și programe de îmbunătățire a nutriției celor peste 50 de copii aflați în plasament. Este important ca acești copii să poată face mișcare în aer liber într-un mediu curat, pentru a avea un stil de viață sănătos și activ”, a declarat Liviu Irimia, Marketing Manager Herbalife România.
Doi dintre sportivii participanți la Special Olympics 2015 vor lua startul la triatlonul din iulie
Herbalife sprijină Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics 2015 și, cu această ocazie, a fost stabilit un parteneriat local de susținere a echipei de 27 de sportivi din România care va participa la Jocurile Mondiale. În acest context, doi sportivi Special Olympics vor lua startul la Triatlon și vor forma echipe de ștafetă împreună cu reprezentanți ai companiei Herbalife și Membri Independenți Herbalife. Peste 80 de membrii independenţi și angajați Herbalife din toată țara vor participa la triatlon, purtând pe echipament un mesaj de susținere Special Olympics.
Inițiativa promovează obiectivele Fundaţiei Special Olympics, organizație care contribuie la integrarea socială a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, oferindu-le şansa de a-şi descoperi şi dezvolta potenţialul şi calităţile sportive prin intermediul programelor de pregătire şi a evenimentelor competiționale, organizate pe tot parcursul anului.
Pentru mai multe informații accesați site-ul oficial al Herbalife Brașov Triatlon – http://www.brasovtriathlon.ro/
Dragos Ciobanu: Ziua în care am ajuns pe pista de atletism mi-a schimbat viața!
Am început să fac sport relativ tarziu, prin anul III de facultate. În copilărie am jucat fotbal ca toți copiii, în fața blocului, m-am plimbat cu o bicicleta Pegas și cam atât. În schimb nu îmi scăpa niciun eveniment sportiv televizat J.
Întâmplarea face ca într-o zi oarecare să ajung întâmplător pe pista de atletism a stadionului din Pitești. Văzând oameni care aleargă am zis să dau și eu câteva ture, părea interesant. Numai că la ce condiție fizică aveam, o jumătate de tură a reușit să mă obosească suficient cât să mă facă să mă opresc gâfâind puternic. Numai că acest lucru m-a ambiționat. Cum de alți oameni puteau alerga minute bune fără să se oprească, iar eu nu am rezistat decât 200 de metri?
Am revenit pe stadion zilele următoare și m-am ambiționat să termin o tură. Apoi două, apoi trei. În câteva luni am ajuns să alerg 15 ture și aici trebuie să le mulțumesc unor buni prieteni, Paul și George, cu care mergeam la alergat de două ori pe săptămână. Am continuat, 15 ture de fiecare dată, nici mai mult nici mai puțin, oricum mi se părea că suntem printre „cei mai buni” de pe stadion. Între timp am pierdut și un surplus de 20 de kg, mă simțeam foarte bine atât fizic cât și mental, alergatul îmi dădea doza de energie și optimism de care aveam nevoie.
Îmi amintesc că la început…
… habar nu aveam ce înseamnă tricou tehnic, pronație, pace, nutriție, hidratare, carbohidrați. Alergam într-un tricou alb de bumbac pe care îl transpiram până începea să curgă apa din el, ceea ce îmi dădea satisfacție. Nu mă gândisem că există competiții de alergare destinate amatorilor, eu nu participasem niciodată la un eveniment sportiv. Îmi amintesc ca odată, alergând 20 de ture de stadion alături de Paul mi-a venit o idee, mai mult în gluma: „ce ar fi să alergăm proba de maraton la Olimpiada de la Londra din 2012?” Cred că nici nu știam exact ce însemna un maraton, dar suna bine :).
Trei ani mai tarziu, perioadă în care am continuat să alerg mai mult sau mai puțin, dar am descoperit că îmi place foarte mult să merg cu bicicleta, navigând pe intenet într-o sâmbătă, mi s-a aprins un beculeț: trebuie să alerg un maraton! Am căutat și am găsit imediat că Maratonul Internațional București este în luna octombrie, m-am înscris și am făcut plata (ca să rămân motivat), am descoperit programul de antrenament de la myAsics și de aici a început aventura. Am terminat cu succes maratonul, a fost o caniculă teribilă, pe ultimii km ai cursei îmi ziceam că nu voi mai face niciodată așa ceva, pentru ca a doua zi să încep să caut noi și noi curse. De atunci nu m-am mai oprit și sper să nu o fac vreodată.
Prima mea competiție ….
… a fost ProSport Midnight Run, un cros de 10 km organizat în Parcul IOR din București. Eram în perioada de pregătire pentru primul maraton și aflând despre concurs m-am gândit că n-ar fi rău să văd cum stau lucrurile la o cursă organizată. Când m-am văzut cu număr de concurs pe piept și am auzit semnalul de start am rupt-o la fugă, ținând-o așa o bună bucată din cursă; nu știam că la alergare fiecare are ritmul lui sau că trebuie să plec moderat de la start. Am terminat cu puls 200 și abia am găsit un loc unde să îmi trag sufletul. Mi-am învățat lecția și am fost mai prudent în continuare.
A fost singura mea cursă „oficială” înainte de maraton.
Antrenamentele mele …
De obicei îmi stabilesc un maraton la care doresc să particip, fac un plan de antrenament, cel mai adesea utilizând aplicația myAsics și încerc să mă țin de el; un astfel de calendar mă împinge afară din casa și atunci când poate aș fi tentat să nu ies. Alerg de 3 ori pe săptămână, uneori mai des, alteori mai rar, combinând antrenamente de volum cu ședințe de intervale sau pante. E adevărat că fiind atâtea concursuri, antrenamentul se face de multe ori într-un cadru „oficial”, chiar la curse, iar calendarul de antrenament este depășit.
Nu sunt o fire prea competitivă, de obicei mă întrec doar cu mine și cu „performanțele” mele anterioare, sunt cel mai fericit om când reușesc un nou personal best deoarece se vede că am progresat. Îmi doresc ca într-o zi să urc și pe un podium, mai mult ca să mă bucur de senzația aia, dar nu e un scop în sine.
Suntem norocoși și că apar din ce în ce mai multe evenimente care ne țin în priză în cursul săptămânii, și aici mă refer la cele de genul Time Trial Running ori Romniceanu Stairs Run. De câteva luni am introdus în rutina săptămânală sesiuni de înot și bicicletă (afară sau pe hometrainer), triatlonul se apropie cu pași repezi.
Sportul meu preferat este…
E greu să alerg un singur sport, poate că de aceea, de când am auzit de triatlon gândul meu stă numai la astfel de concursuri. Îmi plac deopotrivă alergatul – pentru că îmi eliberează mintea de orice gânduri și îmi dă porția de energie de care am nevoie, ciclismul, și mai nou îmi place înotul, însă aici sunt începător și încerc să acumulez cât mai mult. S-ar mai adăuga mersul pe munte, cicloturismul, schi, puțin tenis …. Ah, de ar fi mai mult de 24 de ore într-o zi :).
Ce mai pregnantă amintire dintr-o cursă este maraton Roma. A fost o cursă foarte dificilă pe care am reușit să o termin doar pentru că m-am încăpățânat să nu mă opresc. Pentru mine acest maraton s-a împartit între primii 25 de km și următorii 17. Am avut parte de un start minunat de care m-am bucurat alături de cei 150 de alergători români veniți să alerge la Roma (19.000 de participanți în total), atmosferă de mare maraton, plecare bună, piatră cubică, 25 de km foarte plăcuți care m-au făcut să visez la timpi și recorduri, bucurie alături de mii de alergători, curmată brusc de o durere venită de nu știu unde în partea din spate a genunchiului stâng, resemnare, revenire, ambiție și un final care a venit lent, dar a venit și asta e ceea ce contează cel mai mult.
Nu știu dacă merită cu adevărat să alergi 17 km accidentat, faza cu “durerea trece, medalia rămâne” nu funcționează cu adevărat atunci când chiar doare și în plus e frustrant să primești un knock-out din senin, însă face parte din joc și uneori trebuie să accepți un duș rece pentru a reconsidera anumite aspecte. Evident că pentru noi, sportivii amatori, doar simpla participare și terminarea unui maraton sunt o performanță în sine, deci ar trebui să mă declar mulțumit că am alergat încă o cursă de 42 de km. Totuși am rămas cu un sentiment de ușoară frustrare la final pentru că am fost ‘trădat’ de propriul meu picior stâng undeva in pustiul de la km 25, așa din senin, fără niciun semnal în prealabil; mai am de lucrat la comuniunea om-genunchi J.
Aceasta zi este o bornă, de fiecare dată când voi fi tentat să spun că ceva este greu mă voi uita la medalia de la Roma și îmi voi aminti de chinul îndurat și de ambiția de fier de care am dat dovadă, pentru că niciodată nu am făcut ceva mai greu!
Competiția mea preferată este…
Au fost câteva competiții de care m-am atașat și de la care am zis că nu voi lipsi la nicio ediție. Într-o ordine aleatorie: Transmaraton, Semimaratonul Virșlilor, Delta Triathlon, Maraton Piatra Craiului, Semimaraton Brașov, Maraton 7500.
cu colegii de echipă de la Dacii Sprinteni
Cel mai mândru sunt de faptul că am început să fac sport la un moment dat și că de atunci nu m-am mai oprit. Sper să găsesc mereu motivația de a continua. De asemenea mă bucur că am reușit să conving și alți oameni să înceapă să facă mișcare.
Prietenii mei spun că …
Atunci când am început pregătirea pentru primul maraton eram entuziasmat, le-am povestit și prietenilor despre ceea ce doream să fac, dar puțini au înțeles care e rostul, de ce să alergi 42 de km, primești ceva? Desigur au fost și câțiva care m-au încurajat și au apreciat ceea ce făceam, dându-mi încredere să continui. La scurt timp după ce am terminat maratonul unii dintre ei au început să alerge, chiar foarte bine, reușind să termine la rândul lor maratoane. Faptul că am reușit să determin câteva persoane să se ridice de la computer și să facă sport este una din marile mele satisfacții.
Acum ei înțeleg această pasiune și de fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva primesc întrebări de genul „pe unde mai alergi?, „care e următoarea cursă?”
Am aflat despre mine că daca imi stabilesc un obiectiv si imi construiesc un plan cu siguranta il voi duce la indeplinire. Obiectivele sunt visele care au termen limită de finalizare, de aceea cred că este foarte important să planificăm lucrurile; e frumos să visezi cu ochii deschiși, dar e minunat ca visele să și devină realitate.
Sportul ne învață că limitele mentale pe care le avem întipărite pot fi doborâte, ne învață să fim mai organizați și ne dezvoltă capacitatea de a ieși din zona de confort, ajutându-ne să evoluam ca indivizi. Multe din proiectele mele au fost puse la cale în timpul unei alergări prin parc pentru că atunci îmi vin cele mai bune idei și sunt creativ; de asemenea cele mai bune articole scrise pe blogul meu au fost concepute astfel.
Sportul mă face să mă simt liber, să visez frumos și să îmi doresc mai mult de la viață. Sportul îmi dă foarte mare încredere în mine și cred că am devenit dependent de starea de care mă bucur după ce fac mișcare. De fapt nu cred, ci sunt convins.
De când alerg am descoperit o comunitate de oameni minunați care, pe lângă faptul că își exercită pasiunea, încep să se implice în diverse acțiuni de dezvoltare a comunității, întreprind acțiuni caritabile, își ajută prietenii să treacă la un mod de viață mai sănătos, să își schimbe atitudinea și să gândească pozitiv.
În final constatăm că devenim niște oameni mai buni. Despre asta este sportul.
Obiectivul meu în 2015 este sa particip la un concurs de IRONMAN. De când am aflat că există așa ceva nu am mai avut pace cu mine. Îmi doream neapărat să particip cândva, inițial credeam că nu va fi posibil chiar anul următor, o vreme n-am mai spus despre asta cuiva de teamă că nu voi reusi. Dar mi-am luat inima în dinți și am aplicat aceeași metodă ca și la primul maraton: m-am înscris la cursă și am făcut anunțul public pe blog. Apoi am început să strâng informații, și să mă antrenez.
Va fi foarte dificil, 3.800 m de înot urmați de 180 km de pedalat pe bicicletă, la care apoi se adaugă 42,195 km de alergat nu pot fi făcuți decât urmând un plan inteligent de antrenament și rămânând motivat pe tot parcursul pregătirii. Dar va fi frumos, eu sunt convins că voi reuși, deja mă văd trecând linia de sosire într-o seară frumoasă de vară, pe 27 iunie 2015 la Oradea. Wish me luck!
Dacă ar fi să recomand ceva din experiența mea, aș spune că totul trebuie luat gradat, pas cu pas, și că, indiferent de obiectivul pe care ni-l propunem, nu trebuie să uităm că suntem amatori și că practicam sportul pentru că ne aduce plăcere. Alergatul / ciclismul / înotul sunt modul nostru de evadare din cotidian, sunt metoda de relaxare după un program sedentar de la birou, așa că întotdeauna trebuie să mergem la antrenamente și la competițiii cu bucurie. Și să nu uităm niciodată să zâmbim în fața liniei de finish :).
fotografii din arhiva personală
Puteți citi aventurile sportive ale lui Dragoș pe blogul lui, www.dragosciobanu.ro
Provocarea URBATLON 2015: 8 probe sportive
Arena Națională din București deschide porțile tuturor iubitorilor de mișcare pe 20 iunie pentru cea de a II-a ediție a URBATLON, o manifestare sportivă unică în România, dedicată mișcării, energiei pozitive, relaxării și bucuriei de a fi alături de oameni.
Evenimentul URBATLON 2015 vine în acest an cu o nouă provocare pentru sportivii amatori, aceea de a trece linia de finish a unei curse distractive de alergare cu cel puțin 8 probe sportive, care le va solicita atât corpul, cât și mintea. Agili dar și abili în același timp, toți vor fi declarați la final campionii celei de-a doua ediții a URBATLON.
Participantii trebuie sa fie gata să parcurga un traseu de 5 kilometri presărat cu obstacole diverse, printre care Warm-up check-in by eJobs, Labirintul by DPD, Power tunnel by World Class, Asaltul Arenei by MPG, Blocaj în trafic by Kiss FM, dar și o probă surpriză, Happy Moves by Coca-Cola, la final.
Provocarea la miscare include porțiuni de alergare, slalom cu viraje strânse, sărituri, un blocaj în trafic și parcurgerea unui labirint, urmate de câteva probe de fitness. Odată depășite aceste prime obstacole, concurenții sunt așteptați la proba de cățărare și de demonstrare a agilității fizice, pregătindu-i pentru a înfrunta scările Arenei Naționale. Cursa va continua cu alte sesiuni de testare fizică, iar cei care au făcut armata își vor aduce aminte imediat de câteva exerciții, însă rapiditatea cu care se vor strecura și vor trece prin toate aceste probe de foc îi va ajuta să se îndrepte victorioși spre zona de Finish.
O alta noutate în acest an este coborârea pragului de vârstă de la 18 la 12 ani pentru concurenți, astfel încât atât adolescenții, dar și juniorii să se poată bucura de toată distracția oferită de această cursă urbană, alături de familie, prieteni și colegi, în condițiile prevăzute în regulament pentru fiecare categorie de vârsta. Pe tot parcursul traseului vor fi membri ai echipei de organizare și voluntari, care vor da indicații și vor ajuta concurenții să depășească obstacolele. Unul dintre aspectele principale ale acestei competiții este încurajarea corectitudinii și a spiritului de echipă, astfel încât toată lumea să se simtă bine pe durata întregii experiențe, să aibă satisfacția finalizării unei curse frumoase și să primească medalia de finisher.
Invitația pentru URBATLON 2015 este deschisă oricărui iubitor de mișcare și distracție, iar înscrierile se fac online pe pagina oficială a evenimentului: www.urbatlon.ro. Tot pe website veți găsi informații despre traseu, probe, regulamentul de concurs, taxa, pachetul de participare, premiile oferite câștigătorilor, susținătorii URBATLON, dar și sfaturi legate de antrenament.
Detalii suplimentare se regăsesc și pe pagina de Facebook a evenimentului.
Susțin spiritul sportiv și ne ajută să comunicăm în permanență și să vă informăm KISS FM, radioul oficial al URBATLON 2015, alături de partenerii media oficiali Sportnews.ro si eJobs – campionul în recrutarea online, împreună cu Inga Media și revista Plafar, în calitate de parteneri media principali, precum sș partenerii media: Comunicatedepresa.ro, Acasa.ro, revista Business Days, TV City, Explore Medicine TV, Romania Pozitiva, Biciclistul, SportPici, Sportivity, Liberi in Miscare, Orasulm.eu, Greenadventure.ro, 6pack.ro, 4run.ro, Doctor.info.ro si Superfit, Adrenallina.ro și bloggerii Gabriel Solomon și Florin Chindea. In sprijinul evenimentului vin Ro Club Maraton si Asociatia Traiesc Sanatos.
Start inscrieri pentru mountainbike la TOPOLOVENI Summer Tour!
Începând din 2015 județul Argeș crește ca importanță în calendarul Riders Club, de acum cu două maratoane de mountainbike pe parcursul unui an. Noul eveniment poartă denumirea de TOPOLOVENI Summer Tour și este programat pe 28 iunie.
Competiția îi cheamă la aventură pe toți riderii dornici de trasee atractive, cu noi provocări. Sunt așteptați atât cei mari, mai experimentați sau aflați la început, cât și cei mici, pentru a descoperi frumusețea acestor noi trasee și a-și demonstra pasiunea pentru ciclism.
Înscrierile sunt deschise și se pot face direct pe pagina dedicată competiției. Taxa de participare este 75 de lei, urmând să crească progresiv până va ajunge la 95 de lei, pentru înscrierile online realizate în ultimele trei zile, până pe 24 iunie.
Fie că optați pentru tura scurtă, de 21 km, destinată începătorilor și copiilor, fie că alergați pe cea Standard, de 39 de km, veți avea parte de o experiență de neuitat! Pe noul traseu conceput de Răzvan Jugănaru în zona orașului Topoloveni veți avea ocazia să descoperiți noi priveliști pitorești și să pedalați pe zeci de poteci sălbatice, gata să fie descoperite.
Spectacol la Călătorie între Cer şi Pământ
Pe 16 mai 2015 staţiunea Tîrgu Ocna a fost gazda concursului de mountain bike cross country Călătorie între Cer şi Pământ powered by Digi. Concursul organizat de Primăria Tîrgu Ocna, Societatea Naţională a Sării SALROM, Asociaţia Sportivă Adventure Mania, Asociaţia Sportivă Transalpin Bike şi Asociaţia Salvează o Inimă a strâns peste 200 de concurenţi la linia de start, ciclişti care au avut de parcurs un traseu pe cât de unic pe atât de provocator şi variat.
Traseul acestui concurs se desfăşoară nu doar la suprafaţă, peste dealuri, pe poteci şi prin păduri ci coboară şi spre Centrul Pământului, pe tunelurile minei Trotuş din localitate. Concursul a durat 120 minute pe un traseu cu o lungime de 15 km. În acest timp de două ore concurenţii trebuiau să efectueze cât mai multe ture. Celor mai buni le-au reuşit patru ture în timp ce majoritatea a pedalat trei.
Concurenţii au plecat în concurs din piaţa Primăriei şi au început să pedaleze pe străzile oraşului îndreptându-se spre prima „probă specială” a concursului, traversarea depozitelor industriale ale Minei Trotuş. După ce acestea au fost depăşite s-a ajuns la intrarea în tunel, ineditul pe care concurenţii nu-l mai întâlnesc la nici un alt concurs din ţară în afară de cel de la Slănic Prahova susţinut tot de SALROM.
Coborârea pe tunel a fost intensă. Obscurul din atmosferă a dat un farmec aparte, iar adrenalina a ajuns la niveluri şi mai mari datorită vitezei cu care se mergea la vale şi a iluminării sporadice. Acesta a fost şi motivul pentru care concurenţii, prin regulament, au fost obligaţi să-şi doteze bicicletele cu lumini puternice în faţă şi stop în spate.
Oricât de ciudat ar suna traseul de concurs trecea inclusiv prin clădirea unde are sediul primăria din Tîrgu Ocna. Concurenţii intrau pe o latură şi ieşeau pe uşa principală direct pe trepte şi o rampă specială construită de organizatori.
Marius Petrache de la BikeXpert Racing Team s-a impus reuşind nu mai puţin de 4 ture în timpul alocat de organizatori, cucerind astfel cea mai înaltă treaptă a podiumului la categorie Elite Masculin.
La Elite Feminin cea mai bună a fost anul acesta Fodor Emese de la NoMad Merida CST după ce la ediţia de anul trecut terminase pe locul 3. Ea le-a învins pe Cojocaru Monica şi Piringer Beata Adrienne de la Giant.
Călătorie între Cer şi Pământ powered by Digi 2015 a fost însă specială întrucât pentru prima dată organizatorii şi-au unit forţele cu Asociaţia Salvează o Inima pentru a contribui la îmbunătăţirea vieţii lui Alexandru Nechita, un băiat de numai 12 ani care suferă de o malformație congenitală, membrele drepte fiind mai scurte decât cele stângi. 10 lei din taxa de înscriere a fiecărui concurent au mers spre el. În plus, la faţa locului se puteau face şi donaţii direct. Alex a suferit până în prezent nu mai puţin de 35 de intervenții chirurgicale prin care se urmăreşte egalizarea lungimii membrelor, însă este pe drumul cel bun. El a fost prezent chiar la faţa locului, spectator la concurs. A promis că primul lucru pe care-l va face după ce se va însănătoşi va fi să înveţe să meargă pe bicicletă, la fel ca orice copil.
Organizatorii – Primăria Tîrgu Ocna, Societatea Naţională a Sării SALROM, Asociaţia Sportivă Adventure Mania, Asociaţia Sportivă Transalpin Bike şi Asociaţia Salvează o Inimă mulţumesc participanţilor şi tuturor celor care au făcut ca acest concurs să se poată desfăşura: Poliţia Târgu Ocna, Jandarmeria Montană, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Ambulanţa.
Organizatorii mulţumesc sponsorilor care au făcut posibilă desfăşurarea acestui concurs: SALROM, Primăria Tîrgu Ocna, DIGI 24, DIGI Sport, Mobility Shop, Cyberguard, Spokes The Friendly Bike Shop, Gold Nutrition Plafar, Senyor Hyper si Pensiunea Mont Blanc Poiana Brasov.
Nu în ultimul rând organizatorii mulţumesc celor care nu se vad, dar a căror contribuţie se simte din plin – voluntarilor şi susţinătorilor: Poliţia Rutieră Tîrgu Ocna, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Jandarmeria Montană, Tare ca Piatra, Adevăraţii Veloprieteni, Pe Două Roţi, Florin Angelescu, Romanticu, In Transilvania, Ciuc Natur Radler, Bike Nature, BikeXpert, Kero Bike, Veloteca, Emmedue Sport, Moş Ion Roată şi Surmont sport.
Partenerii media care au dus vorba mai departe şi au contribuit la succesul evenimentului au fost: Freerider, Diva în Bocanci, Radio Tananana, Informatorul Moldovei, Plus Communication, Adrenallina, Ciclism, SportTim, TgOcna, Targu Ocna Portal, Sportul de Vrancea şi SportsBusiness.
Fotografii oficiali care au alergat pe coclauri pentru ca toţi concurenţii să se regăsească în fotografii sunt: Andrei Ciobică, George David, Mihai Deneş, Răzvan Simionescu şi Sorina Teodor.
Peste 2.500 de kilometri alergați pentru cauza Fundației Olimpice Române
Susținătorii Fundației Olimpice Române au alergat peste 2.500 de kilometri la OMV Petrom Bucharest Half Marathon pentru foști sportivi care au nevoie de sprijin. Echipa Campionilor a reunit 215 alergători înscriși pentru cauza Fundației Olimpice Române, cărora li s-au alăturat alți 100 de participanți, deciși să parcurgă fiecare kilometru din cursă pentru a le fi alături sportivilor.
Fundația Olimpică Română a beneficiat și de sprijinul și participarea mai multor sportive de performanță. Printre acestea s-au numărat: Monica Roșu, Corina Ungureanu, Viorica Susanu, Sandra Izbașa, Doina Melinte, Liliana Gafencu, precum și Andreea Răducan, președintele Fundației Olimpice Române.
Andreea Chelaru și George Baltă, doi dintre beneficiarii Fundației Olimpice Române, s-au alăturat echipei aflate în Piața Constituției pe 17 mai. Cei doi s-au putut bucura de susținerea alergătorilor, iar George a concurat și el la proba de semimaraton pentru fotolii rulante, parcurgând 21 de km in 1h 51 minute.
“M-am bucurat să descopăr, duminică, o echipă atât de mare și frumoasă de susținători care au ales să parcurgă acei kilometri pentru mine, pentru George, precum și pentru alți foști sportivi care au nevoie de sprijin. Le mulțumesc! Experiența mi-a dat încredere și îmi doresc ca în viitor să mă pot alătura și eu echipei pe traseul de concurs. Vreau să particip, așa cum a facut-o și George la proba de fotolii rulante”, a declarat Andreea Chelaru, prezentă la eveniment alături de echipa Fundației Olimpice Române.
Distanța parcursă de susținătorii Fundației Olimpice Române a avut o însemnătate aparte, întrucât URSUS Cooler, sponsorul oficial al echipei, a donat suma de 5.000 de Euro în beneficiul acelor sportivi aflați în situații dificile de viață.
“Ne bucurăm că echipa FOR a strâns atât de mulți susținători și suntem mândri că angajații Ursus Breweries au fost printre alergători, susținând cauza foștilor sportivi români. Performanța Echipei Campionilor de la Semimaratonul Internațional București este o dovadă a faptului că o cursă nu este imposibil de finalizat și vrem să felicităm toți membrii echipei pentru voința și ambiția lor de a alerga atât de mulți kilometri pentru foștii sportivi”, a declarat Mihai Bârsan, Vice-Președinte Marketing Ursus Breweries.
Partenerii care au susținut echipa Fundației Olimpice Române, alergând pentru cauza foștilor sportivi sau prin donații au fost: Lugera & Makler România, Calif, Brenntag, Superbet România, Decimas, ȚiriacAuto, Event Stuff Central Europe – România, Izvorul Minunilor și Ro Club Maraton prin Victor Vlad.
Inițiativa Fundației Olimpice Române a fost comunicată cu sprijinul partenerilor media: Sport Total FM, Adrenallina, Radio România Actualități, CSRmedia, precum și prin implicarea jurnaliștilor și bloggerilor care au ales să susțină echipa FOR.
***Fundația Olimpică Română este o organizație non-profit, apolitică și non-guvernamentală, care susține dezvoltarea tinerilor sportivi, promovează sportul și principiile unei vieți sănătoase și oferă sprijin sportivilor români aflați în situații deosebite de viață. Spiritul și valorile olimpice reprezintă fundamentul Fundației Olimpice Române. Principalele valori care ghidează fundația, atât în proiectele desfășurate, cât și prin partenerii cu care colaborează sunt respectul, excelența și prietenia.
