Half Ironman Oradea, jurnal de cursă (III)
Găsiți aici episodul 2 și episodul 1
Sunt pe bicicletă și deja e bine. Am ieșit din apă. Numai chestia asta mă face să mă simt de parcă am 100 de vieți. Cobor serpentinele și ajung la punctul de alimentare și intrarea propriu-zisă pe traseu. Aici unde flutură cineva un steag galben o să fac dreapta. Nu înainte să mă hidratez. Dacă la concursurile de mountainbike trec prin punctele de alimentare ca prin lobodă, aici n-o să fac la fel. Sunt 90 de kilometri de viteză, după 1900 de metri de înot, și mă așteaptă un semimaraton. Nu știu cum o să reacționeze corpul meu la toată nebunia asta, așa c-o să-l pândesc și o să-i dau tot ce-mi cere.
Half Ironman Oradea, jurnal de cursă (II)
Sunt în apă. Sunt în apă. Sunt în apă. Trebuie să trec repede în revistă toate lucrurile liniștitoare setate mental cu o zi în urmă: balizajul e perfect, există această linie de ghidaj, care merge până aproape de malul celălalt al lacului, eu voi parcurge această distanță de 8 ori, în 4 ture dus- întors. Voi înota lângă această linie de ghidaj, care este ACEEAȘI cu linia mea din bazin de la Daimon, și totul va decurge perfect. Apa este liniștită, pe cer este soarele, eu sunt pregătită.
Half Ironman Oradea, jurnal de cursă (I)
Sunt cu aproape jumătate de corp în apă. Am neoprenul, casca, ochelarii sunt pe cap, o să trebuiască să-i pun pe ochi când încep să înaintez. Simt o căldură în piept și nu-mi aud gândurile. Parcă sunt liniștită, sau așa mi se pare. Oamenii din jur râd toți, sunt bucuroși c-o să facă asta. Începe numărătoarea inversă până la start. Se bate din palme, e o energie care crește progresiv, o simți cum te traversează, atâția oameni care se vor propulsa în lacul ăsta de lângă Oradea, ca să dea totul. Au venit din toată țara, și sunt mulți veniți și din străinătate, ca să facă Ironman și Half Ironman – cele mai demente forme de triatlon care există.
Adrenallina ia startul mâine la Half Ironman Oradea!
Mâine e o zi mare. Mâine voi încerca să termin un triatlon Half Ironman, la Xterra Triathlon Oradea. Am ajuns aici încă de aseară, după un drum lung de la București, am apucat și noi să adormim pe la 2, iar dimineață la 9 eram deja prezenți la Lacul Paleu, de lângă Oradea – acolo unde se va da proba de înot – pentru tura de recunoaștere a traseului. Am prea multe emoții pentru mâine ca să pot spune mai multe despre asta acum, dar promit să mă întorc cu o poveste. 🙂 Nu, nu sunt pregătită pentru cursa asta. Sunt 1.900 de metri de înot, 90 de kilometri de bicicletă și 21 de kilometri de alergare – un semimaraton.
XTR Oradea Triathlon
Ciprian Bălănescu: “Șansa care mi s-a oferit acum se întâmplă o dată în viață”
Ne-am întâlnit cu Ciprian Bălănescu (27 de ani), multiplul campion național la triatlon, la finalul unei curse pe care, bineînțeles că a câștigat-o, este vorba despre triatlonul Fără Asfalt (2 iunie). Ciprian a câștigat recent Campionatul Național de Duatlon de la Târgu Mureș și a punctat excelent și la 2 Mai, la Fără Asfalt, primul triatlon din seria celor 7 din Bioeel Grand Prix 2012.
3 români pleacă cu o Dacie până-n Mongolia, într-o expediție umanitară
Iulian, fost publicitar, Alexandru, fotograf la Jurnalul Naţional, şi Nicu, biciclist şi actual corporatist, vor parcurge în această vară 15.000 de kilometri cu o Dacia 1310, de la Bucureşti până în Ulan Bator, capitala Mongoliei. Aventura lor se încrie în raliul umanitar Mongol Rally 2012, o cursă la capărtul căreia cele aproximativ 400 de echipaje ce participă se angajează să doneze la destinaţie, în Ulan Bator, maşinile pe care le conduc şi cel puţin 1.000 de lire sterline, pentru ajutorarea copiilor fără posibilităţi din Mongolia.
Fără asfalt 2012, povestea primului meu triatlon (II)
…
Înot după barca verde și trăiesc cu impresia că fac totuși tura lungă. Poate nu a auzit domnul din barcă, deși l-am întrebat de 2 ori. Dincolo de faptul că nu mă gândesc decât cum să ajung la mal, ceva îmi spune că ce înot eu aici va fi mai mult de 750 de metri, la final. Mă duc spre barcă. Nu prea mai dau din picioare, ăsta trebuie să fie motivul pentru care simt că mă duc la fund.
Fără Asfalt 2012, povestea primului meu triatlon (I)
O să mă iertați de la început dacă se strecoară în acest text cuvinte mari. Cuvinte precum bucurie, deznădejde, frică de moarte, prietenie. În context general, ele sunt clișee, numai bune de așezat într-un power point din acela de care mai primim pe mail, din forward în forward, de genul “când ai pierdut, ridică-te”, și așa mai departe.
Apoi, mai cred că textul acesta nu este despre o competiție de triatlon. Și nici despr depășirea unor limite fizice și psihice. Este ceva care mi s-a întâmplat mie și nu am desenată o concluzie cu săgetuță într-o agendă, cu scrisul tremurat de emoția revelației. Luați și voi de aici ce credeți că vă poate ajuta măcar un pic. Pentru că oamenii asta caută în experiențele celorlalți. Ceva care să îi motiveze, într-o direcție sau alta. Și ca să anulez toată introducerea, “să știți că nimic nu este întâmplător!”
start Fara asfalt 2012, proba de inot
Adrenallina participă la unul dintre cele mai mari concursuri de MTB din Europa!
Salzkammergut Trophy este cel mai dificil maraton de mountain bike din Austria și unul dintre cele mai mari din Europa, iar în cifre arăta cam așa: peste 4000 de cicliști din lumea întreagă înscriși, 6 trasee, cu distanțe de 27, 37, 54, 72, 119 și 211 kilometri, și diferențe de nivel cuprinse între 700 de metri și 7000 de metri!
Salzkammergut Trophy, Austria
Jurnal de înot. Ultimele pregătiri înainte de Triatlonul Fără Asfalt de sâmbătă
Azi este joi, ora 10.44 și eu sunt oficial intrată în panică, regulamentar, cu ambele picioare. Peste 2 zile, cam pe la ora asta, o să înot pentru prima dată în mare, în cadrul unui concurs de triatlon – Fără Asfalt 2012. Până la urmă, n-ar fi ceva tocmai ieșit din comun, se pare că de obicei cam sar etapele: prima dată când am mers cu o bicicletă printr-o pădure a fost la un concurs de mountain bike, la 28 de ani ;).
