I AM IRONMAN. Răzvan Staicu: „După prima mea cursă Ironman am fost dus la cortul de reanimare”
Seria I AM IRONMAN de pe ADRENALLINA continuă cu un nume sonor. Ladies and gentlemen, I give you Răzvan Staicu! Un medic stomatolog care într-o zi s-a decis să mai dea jos din cele 100 de kilograme şi s-a apucat de alergat. Câţiva ani mai târziu devenea un nume în triatlonul românesc pentru amatori şi se apropia de recordul naţional Ironman la 11 minute distanță. Lui Răzvan sportul i-a schimbat viaţa, odată ce a luat antrenamentele în serios şi şi-a fixat obiective ambiţioase. Una dintre schimbări a fost şi aceea că viaţa personală i s-a dat peste cap şi a apărut în schemă un divorţ. Răzvan ne-a vorbit despre un echilibru în tot ceea ce facem, a demontat mitul că Ironman pot deveni doar cei aleşi, ne-a povestit despre prima lui cursă de Ironman, despre antrenamentele şi planurile sale de viitor. Unul dintre cei mai promiţători triatlonişti ai momentului are cuvântul:
Răzvan Staicu
Ştefania Ion: „Poţi să fii pregătit din punct de vedere fizic dar psihic să nu poţi duce cursa”
Campioană națională en titre la triatlon, Ştefania a făcut o figură bună la primele curse din sezonul competiţional de anul acesta, aşa că ne-am reîntors la ea (am mai vorbit pe Adrenallina anul trecut, în vacanţa de Crăciun), s-o felicităm pentru titlul de vicecampioană naţională la duatlon câştigat recent, şi să ne povestească despre planurile de anul acesta.
Aşadar, 2014 a debutat pentru ea excelent, având în vedere că s-a remarcat la competiţii majore de duatlon, un tip de competiţie cu care nu era neapărat foarte prietenă în sezoanele anterioare. So, să vedem ce a făcut diferit şi ce urmăreşte să facă în plan sportiv anul acesta:
Ştefania Ion
I AM IRONMAN. Mugur Fratila: „Stiam ca nu voi abandona pentru nimic in lume si ma intrebam daca am sa mai ies sau nu din apa”
Mugur Fratila aproape ca nu mai are nevoie de introducere, dar povestea lui trebuie spusa si respusa la infinit, ca o dovada a faptului ca odata descoperit, sportul iti intra in sange si te schimba, intotdeauna in bine.
Acum 5 ani, in pragul varstei de 40, Mugur Fratila a inceput o alta viata: a renuntat la cafea, alcool si tigari si a inceput sa alerge. Cu o foame incredibila, transformata intr- o pasiune nebuna pe care o traieste zilnic, chiar daca are un job solicitant. Ajunge tarziu acasa si nu mai are vreme de antrenament? N-are nimic, a gasit solutia, pentru ca intotdeauna exista una cand iubesti ceva: alearga de la job spre casa, incercand sa depaseasca autobuzul! Pe care, by the way, chiar il depaseste :).
Mugur Fratila a trecut de la maratoane de alergare la triatlon, si de la triatlon la Ironman. A fost printre primii 14 romani care au terminat aceasta cursa in Romania, la prima editie a acestui concurs, in 2011!
Sa il ascultam:
Mugur Fratila, la proba de inot la Ironman Nagyatad, Ungaria, 2013
Sambata e triatlonul Winter TriChallenge 2014!
Doar 5 zile pana la prima competitie de triatlon a sezonului, Winter TriChallenge 2014, care se va desfasura sambata, 22 februarie la Complexul Olimpic Sydney 2000 din Izvorani. Un concurs organizat de Clubul Sportiv Smart Atletic, ajuns la a 3-a editie, ce vine anul acesta cu cateva modificari: de traseu – nu mai coincid traseele de alergarea si bicicleta, si de probe – organizatorii au introdus si duatlonul, pentru cine nu este foarte prieten cu inotul.
I AM IRONMAN. Alina Ursu, prima femeie din Romania finalista a acestei curse: „A fost greu, dar nu neaparat mai greu decat mi-am imaginat”
Soooo, avem onoarea sa stam de vorba cu prima Ironwoman din Romania! O cunosc pe Alina de cativa ani, ne-am gasit de multe ori la competii de mountainbike, unde ea urca mai mereu pe primele trepte ale podiumului. Ne-am cunoscut mai bine acum doua veri, cand ea si Gabi, sotul ei, se pregateau pentru concursul de Ironman de la Oradea, iar eu tocmai ce realizam ca voi face Half-ul.
Cu ei am fost prima data sa inot intr-o apa deschisa, in lacul Mostistea, langa Bucuresti, si pastrez o amintire delicata a acelei zile. Daca nu ma incurajau ei nu cred ca traversam lacul ala, daramite sa ma mai si intorc, pe aceeasi distanta. Zilele urmatoare am mers impreuna la triatlonul Fara Asfalt (primul meu triatlon), si apoi ne-am regasit la Oradea, doua saptamani mai tarziu.
Am fost martora la ultimii kilometri de maraton ai Alinei din cursa Ironman, dupa ce inotase 4 km si pedalase 180 pe o caldura insuportabila si pe un traseu anevoios. Mi s-a parut ireal ca a reusit performanta asta, a unui efort care dura de la ora 7 dimineata iar eu o vedeam aproape terminand maratonul, 15 ore mai tarziu.
Asadar, Alina Ursu (26 de ani) deschide seria mini interviurilor I AM IRONMAN :). Pentru ca oameni ca ea inspira, motiveaza si ne arata ca se poate face orice, oricat de greu sau imposibil pare la prima vedere.
Alina Ursu, pe podium la Ironman Oradea, in 2012, prima femeie din Romania care a finalizat aceasta cursa extrema
Ciprian Bălănescu: “Șansa care mi s-a oferit acum se întâmplă o dată în viață”
Ne-am întâlnit cu Ciprian Bălănescu (27 de ani), multiplul campion național la triatlon, la finalul unei curse pe care, bineînțeles că a câștigat-o, este vorba despre triatlonul Fără Asfalt (2 iunie). Ciprian a câștigat recent Campionatul Național de Duatlon de la Târgu Mureș și a punctat excelent și la 2 Mai, la Fără Asfalt, primul triatlon din seria celor 7 din Bioeel Grand Prix 2012.
Jurnal de înot: 40 de bazine legate!
Vineri am ajuns în sfârșit la bazin, după 3 zile. Mă mustra deja conștiința pentru timpul pierdut. Într-o zi nu am avut niciun chef, în alta mi-am uitat intenționat la birou geanta cu echipamentul de înot, ca să pot să-mi spun că n-am avut cum ajunge, și în alta n-am prea mai avut chef, din nou. E ca un fel de revoltă al ritmului pe care ți-l impune sportul. Ajungi la un moment dat să simți că te-ai sălbăticit, că timpul liber care îți rămâne îl folosești ca să continui ședințele de înot sau ca să alergi.
Jurnal de înot. De la “nu știu să înot” la crawl
Povesteam în episodul trecut că mi-a căzut din cer o revelație mică, într-o piscină din București: am descoperit că totuși înot, deși toate informațiile mele anterioare pe acest subiect erau potrivnice situației. De la momentul acela și până acum s-au întâmplat mai multe la capitolul ăsta; am fost de mai multe ori la bazin și l-am traversat cu succes de nenumărate ori, însă, bineînțeles, nu continuu, ci cu horcăituri specifice după fiecare tură. Ca să updatez, o să încerc să-mi amintesc prima ședință de bazin la Daimon Club (știu, nu a trecut foarte mult timp, dar nici eu nu mai am 20 de ani ;), acolo unde mi-am propus să mă antrenez până în vară, când, Doamne-ajută, n-o să mă înec în mare la primul meu triatlon.
foto credit: George Grosescu
Smart Atletic aduce premiere: triatlon pentru companii, maraton de mountain bike în pădurea Cernica, maraton de înot de 5 kilometri!
Adrenallina transmite de la primul Cantonament al bloggerilor din România, organizat și susținut de Clubul Sportiv Smart Atletic și de platforma www.Pasiunea.Eu – prima rețea social tematică ce are ca temă pasiunile.
Astăzi, în cadrul sesiunii de dezbateri și prezentări, Smart Atletic a devoalat calendarul de evenimente sportive pe care îl are în plan pentru anul acesta. Unul s-a întâmplat deja, este vorba despre triatlonul Winter TriChallenge, de la Isvorani, la care a participat și echipa Adrenallina, la ștafetă (povestea cursei aici).
Învăț să înot pentru primul meu triatlon
Eram pe un mal de lut, jos era o apă murdară, învolburată, bulboaca îi spuneam noi, copiii, cea mai adâncă parte a pârâului copilăriei noastre. Mă holbam cu groază în jos, în vârtejul amenințător, de unde văru-meu îmi făcea semne disperate, urlând în continuu: „Sări odată! Hai, sări! Ți-am zis că te scot eu! Săăăăăări!!!”. Jos, aglomerație: Valerică a lu’ Bilănița era în culmea fericirii, mi-l amintesc negru și cu ceva dinți lipsă, dar poate că nu era așa, Valerică se rotea, dus de apă, dintr-o parte în alta, râzând în soarele portocaliu dulceag al apusului, alții săreau cu genunchii la piept prin aer, loveau apa cu un bubuit și urcau iar, ca să o ia de la capăt. Văru-meu făcea relaxat pluta și se zgâia în sus. Ce lin și fără efort plutea! Mie îmi era frică. Eram înțepenită. Mă duc la fund și mă rotesc înspre în jos, la nesfârșit, în mâlul rece. Mă ia vârtejul și mă face pierdută, ca și cum nici n-am fost. Nu văd nimic în apă, e cenușie, NU ȘTIU SĂ ÎNOT! Gândurile se suprapuneau cu urletul lui văru-meu, cu hlizelile băieților, cu plescăitul-bubuitul apei, cu bătăile din inima mea.
