*Spre primul meu semimaraton este un proiect Adrenallina, “energizat” de Sloop, prin care 4 oameni obișnuiți, cu joburi full time și fără un background sportiv, învață să alerge: pornesc de la 0 kilometri și tind către cei 21 de km ai unui semimaraton! Acest moment este acum foarte aproape: duminica asta, pe 15 mai, Ana, Bogdan, Andreea și Narcis vor alerga la OMV Petrom Bucharest Half Marathon! Au fost pentru ei câteva luni de antrenamente, în care au experimentat sentimente de stări, au învățat lucruri despre ei, despre corpul și mintea lor, iar duminică au test :). Emoții au cu toții, și ne povestesc fiecare în parte cum a fost și încă este această călătorie pentru ei. Azi are cuvântul Narcis Drejan 🙂 :
Nu mi-am depăşit limitele prea mult, doar am forţat la bucăţile alea blestemate din Parcul Tineretului, unde am şi căzut, împiedicându-mă de asfaltul distrus de rădăcinile copacilor. Şi în timp ce alergam, cu piciorul stâng beteag, mă uitam pe afişele electorale, toţi candidaţii la primăria sectorului 4 se pozează cu Parcul Tineretului, dar el arată ca în tranşeele din Normandia…în fine, dă-o dracului de administraţie, să revin…
M-am trezit după uşoarele antrenamente cu Roxana Lupu, omul care trage de noi de vreo două luni, că o să alerg la Crosul Pădurii, 15 kilometri. Şi am plecat cu toţi alergătorii de la cursa de 5.000, de 10.000, iar la 15.000 cred că eram aşa de puţini, încât ajunsesem să-mi stabilesc şi obiectivul…să nu credeţi că e legat de poziţie. Nu, obiectivul este: vezi că mai ai puţin, să-ţi spui asta şi după 2.000 de metri. Pe la kilometrul 8-9, am simţit că e gata, dar nu se mai opreau picioarele. Şi-am terminat cursa. După 2 zile mi-am revenit, dar în acele 2 zile mergeam ca melcul.
Şi urmează provocarea de duminică, 21 de kilometri. De la long-run-ul de 15 kilometri n-am mai forţat, iar în ultima săptămână nu prea am reuşit să mă mobilizez. Nu există scuze, vreau doar să termin, pentru că e prima dată, pentru că nu trebuie să renunţ, pentru că echipa adrenallina m-a învăţat că se poate. Am avut o perioadă cruntă, de aproape 13 ani, în care mi-era teamă să mai fac sport, după o accidentare groaznică la piciorul stâng, cauzată tot de sport. Dacă îmi iese şi semimaratonul, cred că voi continua. Şi cam atât, că am scris cam mult, iar până la kilometrul 21 nu mai vorbesc deloc. Ne auzim după, ca-n finala Şampion Lig. Dacă tac, înseamnă că n-am fost în stare!