Radu Atanasiu: Un ţel sportiv clar te trage spre el ca un resort
Am început să fac sport mai intens (alergare) prin 2008-2009. Îmi amintesc că alergarea plutea, cumva, în aer, brusc discuţiile cu prietenii ajungeau în mod natural la întrebări de genul „În cât faci tura de lac?”. Apoi unul dintre noi a depăşit pragul psihologic făcând două ture de Herăstrău, şi ceilalţi ne-am pus serios pe treabă. Şi nu ne-am mai oprit.
La început îmi era greu să alerg o distanţă mai lungă fără să mă opresc. Şi tot trăgeam de mine: „Hai, până la pod/debarcader/câinele urât!”. Prima tură de lac fără oprire a fost prima mea victorie în alergare. Apoi au urmat primele două ture, primul semi, primul maraton, primul triatlon, primul maraton sub 4 ore, primul sezon cu două maratoane. Şi cam atât, deocamdată, dar mai urmează.
Prima mea competiție ar fi trebuit să fie un semi în cadrul Maratonului Internaţional Bucureşti 2010. Din păcate în weekendul respectiv aveam un curs important fără de care nu aş fi putut termina MBA-ul, aşa că mi-am amânat ambiţiile cu un an (încă nu exista semimaratonul din primăvară). În octombrie 2011, pe o ploaie continuă, am alergat primul semi oficial. O oră, 59 de minute și ceva. Dacă până atunci eram aşa, un fel de simpatizant, experienţa alergării cu număr pe piept şi cu kenieni vâjâind pe lângă mine m-a cucerit definitiv şi m-am înscris cu arme şi bagaje în secta alergătorilor.
La Maratonul de la Berlin, in 2013, alaturi de un prieten
Antrenamentele mele sunt în funcţie de maratoane. Mă ţin destul de bine de un program de 3 luni înainte de fiecare maraton, cu 3-4 alergări pe săptămână, din care una lungă, care creşte până la treizecişiceva de kilometri cu trei săptămâni înainte de cursă. Vara mă antrenez pentru triatlonul de la Mamaia (înot în mare, mai biciclesc, dar nu sunt foarte bun), iar între maratoane folosesc drept jaloane cursele mai mici (Gerar, PBIHM, BTR, 1 Decembrie, 10 Mai, Wings for Life, Forest Run, Crosul Pădurii, Centrul Vechi etc.).
Sportul meu preferat este alergarea. Am o mie de motive. Mă face să mă simt bine, descopăr într-una chestii (despre mine, despre viaţă, despre business, despre cum să-ţi educi copiii), alerg (şi) cu fetele mele, cunosc oameni extraordinari şi aşa mai departe. Şi, apropo de „Ştii că iarna tu eşti marea mea”, iarna sportul meu preferat e skiul. E un fel de adrenalină controlată pe pâine, cu o intensitate a momentului care mă face să mă simt ca atunci când ascultam Metallica în buclă. Şi, era să uit, sportul meu preferat e şi tenisul. Pentru că mi se întâmplă destul de des să intru „in the zone” şi mă simt ca-n Matrix. Plus că berea de după…
Cea mai pregnantă amintire dintr-o cursă, în afara momentelor de elaţie când trec linia de finish, e una vizuală: momentul când, la Maratona di Roma, am dat un colţ şi fără avertizare m-am trezit în faţa Catedralei San Pietro, cu mulţimea adunată în faţă (era, evident, duminică). Pe Papa nu l-am prins, dar cei mai rapizi au avut bucuria asta. O cursă care mi-a mai rămas întipărită în minte a fost Semimaratonul Bucureşti de anul ăsta, când am făcut cu Roxana Lupu de la Adrenallina 🙂 echipă de pace-makeri şi am dus la liman o ceată simpatică de alergători.
Pacer la Semimaratonul BNucuresti
O altă serie de amintiri puternice are legătură cu faptul că, de ceva timp, alerg la curse îmbrăcat în Mickey Mouse. Unul din motivele pentru care fac asta este că toţi copiii de pe margine îmi zâmbesc şi vor să bată palma cu mine. Şi, hop!, 500 de metri uit că e greu. Seria de amintiri de care vorbeam e seria de mutre simpatice de pitici surprinşi: „Uite, tati: Mickey Mouse!”
Competiția mea preferată este Maratonul Internaţional Bucureşti. Anul ăsta am reuşit (în sfârşit) să alerg sub două ore (cu 23 de secunde!), iar anul trecut am alergat semi (cu o săptămână înainte alergasem Maratonul de la Berlin) într-un timp care m-a surprins şi pe mine: 1 oră 46, cu un pace de 5 minute pe kilometru şi zâmbetul pe buze. În 2012 am alergat aici primul maraton şi în 2011 primul semimaraton. Îmi place atât de tare cursa asta încât în 2013 am luat premiu de la organizatori pentru cel mai viralizat articol de presă (pe blogurile Adevărul)
Cel mai mândru sunt de fiecare dată de ultima alergare.
Prietenii mei care nu aleargă au impresia că să alergi un maraton („Cââât?! 42 de kilometri?! Eşti nebun!”) e doar pentru un fel de supraoameni, dar nu e deloc aşa. Oricine poate. Iar călătoria până la primul maraton e una extraordinară, în care afli o mulţime de lucruri despre tine.
Am aflat despre mine, spre exemplu, că limitele sunt în general mentale (şi, deci, uşor de depăşit), că munca disciplinată şi continuă te duce foarte departe, că un ţel sportiv clar definit te trage spre el ca un resort.
Sportul mă face să mă simt într-o mie de feluri, toate mişto.
Uneori, mi se întâmplă să mă lenevesc, dar apoi îmi aduc aminte că cel mai greu moment la un antrenament e acela când te decizi să te scoli de pe canapea. Toate celelalte curg lin din momentul iniţial.
Obiectivul meu în 2015 este să mă bucur cel puţin la fel de tare de alergare ca şi până acum.
Dacă ar fi să recomand ceva ar fi să vă înscrieţi la o cursă oficială şi să alergaţi cu număr pe piept. Există şansa să faceţi dependenţă.
Epic Bike Ride, ture de bike în Transilvania și pe lângă Dunăre
Un concept complet nou în România, Epic Bike Ride înseamnă bicicletă, aventură, călătorie, oameni care împărtășesc aceeași pasiune: pedalatul. Fie că este vorba despre mountain bike sau despre road bike, despre trasee off-road – presărate cu obiective turistice – sau de trasee pe asfalt, seria de evenimente Epic Bike Ride urmează o linie comună: turele se întind pe mai multe zile, sunt necompetitive, pedalarea se face în grupuri de câte 4-10 oameni care merg în același ritm, iar singura grijă a participanților este distracția. Și asta pentru că organizatorii se ocupă de transport, bagaje, mic dejun, puncte de alimentare, camping (sala de sport și corturi, acolo unde locația permite), asistență tehnică.
Transilvania văzută din șa
Transylvania Epic Bike Ride, primul eveniment al seriei, se desfășoară pe traseul Brașov-Sibiu, începând din 20 și până pe 23 august. Vor fi parcurși 325 de kilometri timp de 4 zile, prin colinele Transilvaniei, pe asfalt, pe drumuri forestiere sau chiar poteci înguste de pădure. Locuri superbe, greu accesibile și tocmai de aceea epice. Mai mult, fiind o tură necompetitivă, participanții au ocazia de a vizita Lacul Racos și Coloanele de Bazalt Racos, Cetatea Rupea, satul Viscri și Biserica fortificată înscrisă în patrimoniul UNESCO, bisericile fortificate din Daia, Biertan și Bazna, Cetatea medievală din Sighișoara, Cetatea Apold și Cetatea de Baltă. Detalii complete despre tură, despre kitul participanților și înscriere se găsesc la http://epicbikeride.ro/transylvania/. Numarul locurilor este limitat la 150.
Pe asfalt de-a lungul Dunării
Al doilea eveniment al seriei, Danube Epic Bike Ride, se va desfășura în perioada 23-27 septembrie, pe o distanță de 612 kilomtri pe asfalt. Detalii despre această tură găsiți la http://epicbikeride.ro/danube/.
Evenimentele Epic Bike Ride sunt rezultatul unei colaborări între Asociația Trăiesc Sănătos, Running Media și Gabriel Solomon.
Recordmani sportivi la 100 de ani!
de Adelina Meilie
Câți oameni ajung să trăiască 100 de ani? Câți dintre aceștia fac sport și la această vârstă? Câți dintre ei sfidează această vârstă și fac performanță? Și intră astfel în Cartea Recordurilor?
Știm noi câțiva. În aprilie anul acesta japoneza Mieko Nagaoka a reușit la cei 100 de ani ai săi să parcurgă înot 1,500 de metri în bazin în decurs de o oră, 15 minute și 54 de secunde. A fost singura care a concurat la categoria 100 – 104 de ani și speră că va putea participa și la categoria pentru cei care au 105 ani! „Vreau să înot până la vârsta de 105 ani, dacă reușesc să trăiesc până atunci”, a spus Moeko, conform celor de laThe Sydney Morning Herald.
Mieko Nagaoka, Matsuyama, Japonia, 2015
foto: CNN
Acesta nu este singurul titlu obținut de Mieko Nagaoka: în 20 de ani ea a strâns 24 de titluri pe distanțe scurte, de 100, 200 și 800 de metri, dar și lungi, cacea de 1,500 de metri.
S-a apucat de înot la vârsta de 80 de ani, dacă vă vine să credeți, când a fost nevoită să urmeze un program de recuperare pentru un genunchi bolnav. Mieko Nagaoka se antrenează patru zile pe săptămână câte două ore pe zi și le-a spus celor de la www.fina.org că îi place să parcurgă distanțe lungi pentru că îi permit să își mențină un ritm constant.
Sfatul meu pentru voi toți ar fi să continuați să faceți mișcare
Robert Marchand, un alt centenar despre care merită să vorbim, a vrut să facă ceva special de ziua lui, așa că a pedalat pe un velodrom din Elveția distanța de 24,25 km, într-un timp de o oră, stabilind un record mondial! Fiecare se sărbătorește cum dorește de ziua lui! 🙂
Marchand a făcut-o cu stil, stabilind o nouă categorie de vârstă pentru competițiile de velodrom, cea de 100+. Iată ce a declarat, pentru Road.cc, după ce a stabilit recordul: „Nu cred că sunt un campion. Am vrut doar să fac ceva pentru aniversarea 100 de ani”.
Robert Marchand, Agile, Elveția, 2012
foto: http://www.ninefinestuff.com
Robert Marchand a spart recordul orei pe velodrom, la categoria de varsta 100+
Robert Marchand nu mai participase de la 89 de ani la o cursă și ș-a antrenat doar pe traseu și pe bicicleta fixie. „Nu am mai pedalat pe o pistă de 80 de ani. Trebuia să mă obișnuiesc cu pinionul fix”, a povestit sportivul.
Francezului i-a fost monitorizat pulsul continuu de medici, cu toate că inima sa era într-o formă bună. La fel ca Mieko Nagaoka, Robert
Marchand nu vrea să renunțe la pasiunea sa și vrea să o practice în continuare. „Vreau să mai practic ciclismul o perioadă de timp”, a declarat.
Iată și lecția lui Rober Marchand pentru noi: “Sunt, teoretic, ca toată lumea. Sunt norocos că nu am avut problem de sănătate majore. Sfatul meu pentru voi toți ar fi să continuați să faceți mișcare. Eu fac în fiecare zi. Îmi tine corpul într-o formă foarte bună. Unii oameni care ajung la 80 de ani se apucă de jucat cărți și devin imobili. Nu și eu. Nu am putut niciodată să mă opresc din mișcare…”
Cine vrea să vorbească cu acest bătrân? Toată lumea!
Pe britanicul Fauja Singh moartea soției și a fiului său l-a determinat să se dedice atletismului, astfel că la 89 de ani acesta a început să alerge și la 90 de ani a obținut deja un record mondial la maratonul de la Toronto, Canada. După 10 ani, când avea împliniți 100 de ani, a decis să mai depășească un record mondial și numele să-i fie trecut iar în Cartea Recordurilor.
Atunci au fost înscriși cinci mii de atleți, iar Fauja Singh a fost singurul centenar care a fost declarat apt pentru cursă și singurul care a parcurs 42 km şi 195 de metri în 8 ore, 25 de minute şi 16 secunde.
Fauja Singh, Toronto,Canada, 2011
foto: Peter J. Thompson / National Post
„Banii pot fi făcuți, cheltuiți sau pierduți. La vârsta mea este frumos doar să faci asta, să alergi. Și să fii iubit pentru asta. Haide, cine vrea să vorbească cu acest bătrân? Toată lumea. Și asta datorită atletismului, asta îi face pe oameni să arate atât de multă iubire ! Uite cât sunt de binecuvântat! Cum să nu fiu fericit?”, a spus Fauja Singh pentru The Guardian.
Cu hamacul la peste 2 500 metri altitudine!
De Raluca Mihăilă
La ce te duce cu gândul un hamac? Vacanță și relaxare? Uită despre asta!
Mai degrabă, hamac egal aventură și sport extrem!
The International Highline Meeting este un festival care se află, la propriu, la înălțime!
Ce se întâmplă, mai exact, acolo?
Participanții își petrec zilele (și nopțile) în mod plăcut :D, atârnați de sfori prinse de crestele Alpilor Italieni, în Dolomiți, la Monte Piana, la altitudini de peste 2.500 de metri! 🙂 Dar asta doar când se relaxează, pe seară, căci ziua ei sunt slacklineri! Și fac nebunia asta:
Se deplasează pe aceste corzi, cu un diametru de doar 2,5 cm,cu haul la picioarele lor. Sună fun! 😀
Slacklining-ul este un sport extrem ce presupune echilibrarea pe o bucată de chingă întinsă între două puncte, dar nu foarte bine întinsă, așa cum ne spune și numele. Iată:
Acest sport a apărut în California, acum 30 de ani, ca antrenament pentru căţărători. S-a extins şi a început să fie practicat la scară largă, având mai multe variante: shortline, trickline, jumpline, longline şi highline. Ce face băieții ăștia aici se cheamă highline – că sunt la mari înălțimi.
În afară de priveliștea superbă și compania bună, slacklinerii se pot aproviziona de la bucătarie sau bar și se bucură, ca la orice festival, de concerte muzicale. Pot participa la workshop-uri de yoga sau se pot aventura la zboruri de parapantă în tadem.
© Sebastian Wahlhuetter Photography | www.walhuetter.net | sebastian@wahlhuetter.net
Evenimentul a luat naștere în 2012, la inițiativa lui Alessandro d‘Emilia și Armin Holzer, pentru a promova peisajul spectaculos din Dolomiți, dar și pentru a atrage entuziaștii de slacklining.
Avem pasionați autohtoni? Atunci nu ratați ediția de anul acesta, care se desfășoară în acuși, în toamnă, între 10 și 15 septembrie!
Hamac găsiți aici, la Inspirel.ro, vă mai trebuie rezervarea, și aerul rarefiat al Dolomiților vă așteaptă!
Mai multe detalii găsiți aici, la pagina oficială a evenimentului.
Topoloveni Summer Tour, maratonul MTB cu 38 de curse!
Primul maraton MTB organizat de Riders Club la Topoloveni va avea loc duminică, pe 28 iunie! Pe cele două trasee amenajate, cel Scurt și cel Standard, se vor desfășura 38 de curse, pentru patru niveluri și șapte categorii de vârstă.
Organizatorii au pregătit Tura Scurtă de 21 km astfel încât să poată fi parcursă atât de cicliștii care au mai puțină experiență, dar și de copii care au cel puțin șase ani. Tura Scurtă este de fapt o cursă de agrement specială pentru riderii de nivelul 4, aceasta împărțindu-se în trei curse: Competitiv Masculin Nivel 4 (pentru categoriile de vârstă 6-9 și 10-13 ani), Competitiv Feminin Nivel 4 (pentru categoriile de vârsta 6-9 și 10-13 de ani) și Agrement Open.
Tura Standard, de 40 de km, cuprinde mai multe curse clasificare după nivelul de experiență, sexul și vârsta cicliștilor. Astfel avem: Nivel 1 (pentru categoriile de vârstă 14-19 și 20 de ani), Masculin Nivel 2, Masculin Nivel 3 și Masculin Nivel 4 (pentru categoriile de vârsta 14-19, 20-29, 30-39, 40-49 și peste 50 ani), Open Feminin Nivel 1 și Feminin Nivel 2, Feminin Nivel 3 și Feminin Nivel 4 (pentru categoriile de vârstă 14-19, 20-29, 30-39, 40-49 și peste 50 ani).
Organizatorii l-au invitat și pe Răzvan Jugănaru, multiplul campion național MTB pentru a participa la maraton și promit recompensarea celor mai buni rideri de nivelul 2, 3 și 4, atât masculin, cât și feminin.
Până acum și-au anunțat participarea peste 700 de persoane, dacă vrei și tu să concurezi înscrierile pe site sunt deschise până mâine, pe 24 iunie la ora 23:59!
CONCURS. Câștigă cu Adrenallina și GROUPAMA Asigurări bilet la Olimpiada de la Rio 2016!
Întră în Delegația Virtuală a României la Jocurile Europene de la Baku 2015!
Salut, adrenalitici, avem un concurs special găzduit de Adrenallina! 😀
Care e chestia? Dacă participați, aveți șansa ca la anul să fiți părtași ai celui mai tare eveniment sportiv mondial, Olimpiada de la Rio 2016! 🙂 Nu sună prea rău, nu?
Deocamdată ne găsim în momentul Jocurile Europene de la Baku, acolo unde delegația României, care ne reprezintă țara în competiția din capitala Azerbaidjanului, este prezentă cu 147 de sportivi – 83 de băieți și 64 de fete, dar și cu oficiali, antrenori sau medici.
Pentru a fi alături de sportivii noștri, GROUPAMA Asigurări a lansat ”Delegația Virtuală a României” – o platformă prin care românii pot fi alături de sportivii care ne reprezintă în competiție.
Cum puteți face și voi asta? Vă înregistrați pe platformă, folosind profilul de Facebook, și de acolo vă alegeți un sportiv român pe care să îl susțineți virtual și sufletește :), urmărindu-i activitatea la Jocurile Europene de la Baku.
Toți cei care se înscriu în platformă și sunt alături de sportivi intră în tragerea la sorți pentru două bilete la Olimpiada de la Rio 2016! Prin activitățile din platformă (share, like) șansele în tragerea la sorți cresc.
Iar dacă îi îndemnați și pe cei din jurul vostru să se înscrie în Delegația Virtuală, atunci vom fi mai mulți cu gândul la ce fac sportivii noștri la Baku.
Dar ca înscrierea în concurs să fie completă, după ce v-ați ales sportivul preferat, vă aștept cu un comentariu la acest post: mai exact, un mesaj de susținere pentru el, la acest post de pe Adrenallina, într-un mod creativ și original – poate fi un mic video cu telefonul, gif-uri animate, comics-uri, fotografii…, ce vreți voi!
După ce ați postat aici acest comentariu, ați intrat oficial în cursa pentru o invitație la evenimentul sportiv planetar Olimpiada de la Rio 2016!
Și asta nu e tot! 😀 Prin mesajul de susținere postat aici, în comment la post, veți intra într-un alt concurs! 😀
Trei dintre cele mai originale metode de susținere vor fi premiate cu vouchere pentru echipament sportiv, de la Decathlon.
- locul 1: valoare 1.000 lei
- locul 2: valoare 500 lei
- locul 3: valoare 300 lei
Nu uitați că primul pas este înscrierea în platforma Delegația Virtuală a României, alegerea sportivului și apoi, pasul 2, comentariul creativ la acest post, în Adrenallina. Hai că nu e greu! 🙂
Sportivii români concurează la 22 de sporturi și discipline sportive: gimnastică aerobică, tir cu arcul, baschet 3×3, badminton, box, kaiac-canoe, ciclism, sărituri în apă, scrimă, gimnastică artistică, gimnastică ritmică, judo, karate, sambo, tir, înot, taekwondo, triatlon, tenis de masă, volei, polo pe apă și lupte. Aveți de unde alege!
Abia așteptăm comentarii inspirate și creative! 🙂 până vineri, 26 iunie!
Campania se va încheia pe data de 29 iunie 2015, când vor fi trași la sorți câștigătorii celor 2 invitații la Rio, baby! 🙂
GROUPAMA Asigurări este asigurătorul oficial al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 2012, iar parteneriatul include până în prezent toate competițiile sportive internaționale care au presupus participarea loturilor COSR.
A II-a ediție a URBATLON: Sport & distracție
La cea de a II-a ediție a competiției URBATLON, care a avut loc sâmbătă, 20 iunie 2015, Arena Națională a fost animată de peste 1.200 de oameni, concurenți și susținători, care s-au bucurat de o super aventură urbană și de câteva ore de relaxare în cadrul evenimentului sportiv dedicat amatorilor.
Cursa URBATLON 2015 a avut 9 probe sportive ce i-au solicitat fizic pe concurenți, i-au stimulat prin tot felul de obstacole atractive, iar la final i-au încântat cu o baie de spumă. Participanții au avut de parcurs un traseu de 5 kilometri, desenat pe aleile Parcului sportiv “Lia Manoliu” și în incinta Arenei Naționale, și au trebuit să treacă prin toate probele pregătite de sponsorii evenimentului: Warm-up check-in by eJobs, Labirintul by DPD, Power tunnel by World Class Romania, Atlantis la inaltime by Atlantis Fitness & Lifestyle, Asaltul Arenei by MPG, Jump & fun cu Toortitzi, Blocaj in trafic by Kiss FM, Piramida by BCR si incheind cursa cu proba surpriza Happy Moves by Coca-Cola. Concurenții au demonstrat că pot depăși cu succes toate obstacolele, indiferent de anii împliniți, cei prezenți în cursaă având vârste cuprinse între 12 și 70 de ani.
Evenimentul URBATLON 2015 s-a bucurat la festivitatea de deschidere de prezența ministrului Tineretului și Sportului, Gabriela Szabo, a celor două campioane europene și mondiale la caiac Roxana Borha și Elena Meroniac, dar și de cea a Alexandrei Predescu, campioana mondială la spadă cadeți individual. Proaspăt medaliate cu argint la Jocurile Europene de la Baku, Roxana și Elena au deschis calea participanților la defilarea echipelor sportive și la startul cursei, care s-a dat în mai multe valuri.
“Mă bucur să fiu astăzi aici la acest eveniment și să văd atât de mulți oameni frumoși și iubitori de mișcare. În calitate de om de sport, încurajez și susțin orice activitate sportivă care are scopul de a aduce cât mai multor oameni bucuria mișcării, care promovează fairplay-ul și spiritul de echipă și oferă exemple pozitive tuturor românilor”, a declarat Gabriela Szabo, ministrul Tineretului și Sportului.
“Considerăm că am reușit să oferim participanților un eveniment sportiv inedit, cu noi provocări și cu multe surprize. Rezultatele s-au văzut pe fetele lor: bucurie, energie, satisfacție și încântare că au reușit să termine o cursă… fără egal! Unul dintre aspectele principale ale acestei competiții a fost de a încuraja spiritul de echipă și de a oferi oamenilor bucuria unor amintiri frumoase și satisfacția câștigării medaliei de finisher“, a declarat Cătălin Mocuța, președintele MPG, agenția de marketing sportiv care organizează evenimentul URBATLON.
Cea de a doua ediție a cursei cu obstacole a fost susținută de numeroși ambasadori sportivi – http://www.urbatlon.ro/category/speakers/, cărora dorim să le mulțumim în mod special că ne-au ajutat să promovăm mesajul că sportul este accesibil oricui, este plăcut și distractiv și poate fi practicat de oricine, la orice vârstă. Ambasadorii URBATLON 2015 sunt: Gabriela Szabo – multipla campioană olimpică și mondială la atletism, antrenorul emerit Zsolt Gyongyossy, Mihai Covaliu – campion olimpic și mondial la scrimă, Alexandra Predescu – campioana mondială la spadă cadeți individual, Roxana Borha și Elena Meroniac – campioane europene și mondiale la caiac, Răzvan Jugănaru – multiplu campion național la Ciclocros, MTB și Velodrom, Andreea Pavel – campioana națională la atletism și personal training manager la World Class România, Alexandru Marcu – antrenor de Fitness și manager în Departamentul de Personal Training, World Class România, Horațiu Dumitrescu – multiplu campion național și internațional la triplusalt și manager al clubului Atlantis Fitness & Lifestyle, Călin Novăcescu – antrenor de Taekwondo și de Fitness, actor și cascador, Kallina Vișoiu – multiplă campioana națională la pentatlon modern și natație, Nicolae Stoian – sensei 3 DAN și multiplu campion european și internațional la Karate Kyokushin.
Toate experiențele pline de energie ale participanților la URBATLON 2015 și atmosfera întregului eveniment au fost imortalizate în mii de fotografii care vor fi publicate pe pagina Facebook a competiției, iar rezultatele concurenților pot fi urmărite pe: www.urbatlon.ro.
Evenimentul URBATLON 2015 a beneficiat de prezența companiilor eJobs, DPD, World Class, Kiss FM, MPG, Atlantis Fitness & Lifestyle, Toortitzi by Alka Group, BCR si Coca-Cola, în calitate de sponsori de probe, fiind susținut de sponsorii oficiali Canon, Scorseze Medical Group, Abbara, Spearhead Systems, Wim Bosman și Romprest, alături de sponsorii Dorna, Nescafe 3 in 1, Barilla, Vesta și Scorseze Security.
Ediția a II-a a cursei cu obstacole de la Arena Națională s-a desfășurat cu sprijinul Ministerului Tineretului și Sportului, Direcției pentru Sport și Tineret a Municipiului București, Primăriei Municipiului București, ALPAB, Fundației PROAM Events, ASVSU, Brigazii de Voluntari, ASFR, ProENERG și Mall Promenada.
Susțin spiritul sportiv și au fost parteneri media KISS FM, radioul oficial al URBATLON 2015, Sportnews.ro și eJobs – campionul în recrutarea online, împreună cu Inga Media și revista Plafar, în calitate de parteneri media principali, precum și partenerii media: Comunicatedepresa.ro, Acasa.ro, revista Business Days, TV City, Explore Medicine TV, Romania Pozitiva, Biciclistul, FreeRider, SportPici, Sportivity, Liberi in Miscare, Orasulm.eu, Greenadventure.ro, 6pack.ro, 4run.ro, Doctor.info.ro si Superfit, Adrenallina.ro, Alerg.eu si bloggerii Gabriel Solomon, Florin Chindea si Sorin Chineata. In sprijinul evenimentului vin Ro Club Maraton si Asociatia Traiesc Sanatos.
Goi pe bicicletă
Ţineţi minte videoclipul Bycicle Race al celor de la Queen? Da, acela în care mai multe fete dezbrăcate apar pe bicicletă. Ei bine, acum încercaţi să vă imaginaţi grupuri dezinhibate de biciclişti de ambele sexe, toţi goi puşcă, pedalând în zeci de oraşe ale lumii, în cadrul World Naked Bike Ride Day. Şi nu într-un videoclip, ci în viaţa reală :).
Se întâmplă aşa în fiecare an, începând cu 2004, în peste 20 de ţări, pe parcursul lunii iunie (anul acesta cele mai multe oraşe au programat evenimentul pe 13).
Scopurile acestui gen de eveniment: de a promova drepturile bicicliştilor, de a atrage atenţia asupra naturii distructive a maşinilor şi a schimbărilor climaterice, de a protesta împotriva dependenţei de petrol şi de a sărbători puterea şi individualitatea corpurilor noastre. Desigur, unii o fac doar pentru că e amuzant sau pentru că au porniri exhibiţioniste :).
Înainte de World Naked Bike Ride Day, existau mai multe organizaţii de biciclişti care-şi expuneau goliciunea pedalând. Amintim de FKK (Freie Körper Kultur) în Germania, Fremont Riders în Seattle (SUA), Ciclonudista în Spania şi Artists Against War în Canada.
În ciuda subiectului sensibil şi a legilor privind expunerea indecentă în spaţiul public, au fost surprinzător de puţine arestări cauzate de World Naked Bike Ride Day. Detalii despre această mișcare găsiți și aici.
Cei mai puţin pudici sunt îndemnaţi să se uite pe fotografiile disponibile aici şi aici. Dacă nu pentru nuduri, măcar pentru biciclete.
Nu cunoaştem să fi avut loc un asemenea eveniment în niciunul dintre oraşele României, însă ne-a atras atenţia un proiect susţinut de biciclescu.ro, care “dezbracă bicicliştii – atât la propriu, cât și la figurat – pentru a le spune povestea şi a le expune fragilitatea”.
Maratonul meu la Braşov: Cursa izbăvirii
Poate alergarea să-ţi vindece rănile? Poate să-ţi alunge tulburarea care te macină pe dinăuntru şi să te ajute să faci pace cu tine însuţi? Cu gândurile astea am luat calea Braşovului, la Maratonul Internațional Brașov, aflat la prima ediție, în încercarea de a mă linişti şi de a găsi o fărâmă de speranţă, la aproape două săptămâni după ce am pierdut un om drag.
M-am întrebat ce rost mai are să particip la un maraton dacă nu mai am suflu, dacă nu mai cred în fiecare pas pe care îl aveam de făcut, dacă plăcerea alergării era sufocată de durerea mistuitoare a despărţirii de socrul meu, la care am ţinut mult şi de la care mai aveam atâtea de învăţat. Dar am decis că de data asta nu voi alerga pentru mine şi va trebui să o fac pentru el. I-ar fi plăcut mult să vadă medalia, să o pipăie zâmbind şi să ne întrebe, pe mine și soția mea, cum a fost la Braşov.
Ştiam că va fi tare greu, pentru că după 10 zile negre nu mă simţeam în stare să mai alerg decent nici 5 kilometri, însă, în acelaşi timp, mă agăţam de fărâma mea de experienţă acumulată în trei ani de alergare. Simţeam că va fi o cursă cu totul diferită de ceea ce am trăit până acum, pentru că nu puteam alunga altfel presiunea pe care o acumulasem. Să alergi pentru cineva este mult, mult mai greu decât să faci asta pentru tine. Te temi că ai putea da greş, dar, pe de altă parte, ai o motivaţie uriaşă şi simţi că nu eşti singur. Eu am simţit asta.
Maratonul meu de la Braşov n-a fost cursa superbă pe care mi-am imaginat-o atunci când m-am înscris, deşi organizatorii s-au descurcat minunat şi au toată admiraţia mea pentru eforturile lor. După şocul prin care trecusem nu eram pregătit mental pentru acest start, aşa că n-am avut aşteptări mari – îmi doream doar să ajung la linia de sosire şi, pe cât posibil, să nu scot cel mai prost timp personal.
Am reuşit doar să nu abandonez şi poate că e mai bine aşa. Duminică, la Braşov, strivit de căldură, am învăţat să-mi accept limitele, să-mi înţeleg neputinţa şi să merg până la capăt. Da, da, să merg! Ceea ce altădată mi se părea de neconceput a devenit inevitabil, obligatoriu, firesc, după primii 15 kilometri făcuţi cu frâna trasă, din cauza unui junghi nemilos la ficat. 15 kilometri m-am târât, tot încercând să-mi păcălesc corpul şi să-l fac să demareze. Dar maşinăria complicată căreia computerul de bord îi dădea comanda de pornire refuza să-şi revină. Din când în când, reuşeam să zâmbesc spre obiectivele fotografilor, dar nu reuşeam deloc să-mi înving starea: înăuntrul meu era furtună.
În cele din urmă, când disperarea a început să lase loc panicii, “motorul” gripat a pornit, numai că “turaţia” nu era deloc potrivită. Am scăpat de junghi, însă nu mai aveam suflu, iar stomacul dădea semne tot mai puternice de revoltă. Crampe! “Păi eu n-am păţit niciodată aşa ceva!”, am protestat, exasperat, în mintea mea, chinuindu-mă să înaintez. “Uite ai acum! Ce-o să faci?”, mi-am servit singur continuarea.
După 21 de kilometri, mă gândeam serios ce aş putea scorni ca să termin cursa asta, cum aş putea să mă mint ca să nu mă prăbuşesc. Am făcut un mic inventar al situaţiei, iar concluzia a fost jalnică:moralul – la pământ, durere la stomac, stare de oboseală acută, accentuată de căldură. După startul greoi, în care problema de la stomac părea tolerabilă, şi după primele două segmente de 10 kilometri în care m-am străduit să nu cedez, am văzut trecând pe lângă mine mulţi concurenţi.
Cursa mea era în pericol, ştiam asta. Singura şansă pe care o aveam era să accept că va trebui să merg şi că nu e nicio ruşine că nu mai pot alerga. Am tras de mine ca de o mârţoagă agonizând de sete în deşert, dar era clar că aveam o singură alegere posibilă: încercam să alerg şi riscam să mă prăbuşesc sau o luam încetişor, la pas, aşteptând să-mi revin. Jenat, dar determinat să termin cursa, am ales să merg. Cea mai bună decizie, singura posibilă, pentru că imediat cum încercam să mai alerg uşor, gambele intrau în mici blocaje. “Dumnezeule, acum am şi cârcei?! Păi nici n-am alergat azi!”, m-am gândit.
M-am oprit, mi-am masat puţin muşchii, apoi am continuat să merg. M-am rugat să nu cedez. Recunosc că mi-au dat lacrimile de supărare, pentru că tot nu puteam accepta că am ajuns să merg la un maraton. M-am oprit la fiecare furtun cu apă şi mi-am revenit în simţiri. Şi în timp ce storceam câteva felii de grapefruit, m-am relaxat şi mi-am dat seama că am uitat esenţa acestei ocupaţii… important e să particip. Şi că tot e mai bine să fiu acolo decât în scaun, la volan, înjurând maratonul pentru că a blocat centrul Braşovului. Tot ce trebuia să fac era să ajung la finish. Din acel moment mi-am revenit. Cam târziu, pentru că mai aveam doar vreo 5 kilometri în faţă, dar eram fericit că am reuşit să trec singur prin lecţia asta înainte de linia de sosire.
Căldura aiuritoare emanată de asfalt i-a sleit de puteri pe mulţi dintre colegii de suferinţă, transformându-i în pietoni condamnaţi să se târască pe lângă maşinile din care zeci de oameni încercau să priceapă de ce ar face cineva aşa ceva. Mă simţeam obosit, eram dezamăgit că nu am prins o zi bună, dar “hei, ar fi plictisitor să prinzi numai zile bune!”, mi-am spus. Măcar atât mai puteam face, să mă târăsc până în Piaţa Sfatului.
Crampele la stomac au încetat pe ultimii cinci kilometri şi aşa am putut să alerg, cât de cât. Am ajuns din urmă un concurent la vreo 50 de ani, pe care mi-am propus să-l depăşesc, semn că îmi reveneam după faza critică a agoniei. Îl vedeam că suferă, iar în clipa în care am ajuns în dreptul lui, s-a întâmplat ceva magic. Într-o secundă, am uitat ideea de a-l întrece şi am simţit nevoia de a-l bate pe umăr şi de a-l încuraja. “Mai e puţin! Hai să alergăm împreună până la capăt!”, i-am spus. Am simţit cum îşi revine uşor, apoi a slăbit ritmul şi ne-am înţeles să nu ne grăbim.
Am trecut amândoi linia de sosire şi l-am văzut uimit cum refuză medalia. Mi-a explicat că nu a fost înscris şi a alergat în afara concursului. Abia atunci am observat ce era diferit la el: alerga într-un tricou din bumbac alb şi pantaloni crem din tercot, cu pantofi sport obişnuiţi. Nici fata care oferea medaliile nu observase că nu avea număr. M-a impresionat că a alergat atât şi că nu a trişat – ar fi putut lua medalia. Îmi voi aminti mereu de el.
Finalul a fost emoţionant. Soţia şi grupul de prieteni m-au aclamat de parcă aş fi câştigat maratonul. Şi, într-un fel, l-am câştigat, ca dealtfel fiecare participant.
Am ajuns la finish chinuit, dar mulţumit că nu am cedat psihic la tentaţia abandonului. Mi-a fost dor de socrul meu, l-am simţit alături, ajutându-mă în clipele dificile şi am fost fericit că am alergat, atât cât am reuşit, pentru el.
Cu 04:38:29, locul 28 la categoria de vârstă +35 şi poziţia 50 în clasamentul general, mi-am trecut în “palmares” un “Personal Worst” de excepţie. Sincer, mă aşteptam chiar la mai rău, aşa că sunt tare mulţumit că am ieşit pe picioarele mele din “Triunghiul Bermudelor”, junghi-crampe-cârcei. Mi-aş fi dorit să marchez cu o cursă în forţă acel 10, cel mai frumos număr de concurs pe care l-am purtat până acum. Dar asta e o neîmplinire cu care pot trăi.
Brașovul a bătut în weekend ritmul unui maraton internațional
Cei 1.200 de participanți, adulți și copii, participanți la prima ediție a maratonului s-au bucurat de un peisaj de vis, de energie din partea antrenorilor de fitness și a trupei de percuție Super Chill, de trasee pentru toate vârstele și puterile și de premii din partea organizatorilor.
După ce Piaţa Sfatului şi-a primit participanţii a început şi sesiunea de încălzire. Oana Solomon și Dada Iliescu i-au pus in mişcare pe alergători, după care trupa Super Chill i-a făcut pe concurenți să tropăie de nerbădare, în ritmul tobelor. La start s-au aliniat sportivi de diverse vârste, care au parcurs distanțe la alegere: maraton – 42 km, ștafetă, semimaraton – 21 km, cursa de 10 km și de 5 km.
Printre participanți s-au aflat sportivi din România, Moldova, Ungaria şi Bulgaria. Vitalie Gheorghiță din Chișinău a câștigat proba de maraton, cu timpul de 02:26:44, find urmat de Ştefan Daniel Lupulescu – 02:31:34 şi Igor Timbalari – 02:42:14. Iulia Găinariu a dominat podiumul la feminin cu timpul de 03:01:39, pe locul doi a venit Maria Magdalena Veliscu, iar pe trei Botezan Mihaela Maria. La semimaraton masculin s-a impus Maxim Răileanu cu timpul de 01:09:36 , iar la feminin Adela Paulina Băltoi – 01:23:42.
De un alt fel de aniversare au beneficiat Ilie Roșu, cel care a marcat al 122-lea maraton al său și care a purtat în cursă steagul României și pe cel al Uniunii Europene, Victor Ilie, omul care a alergat la Brașov la al 200-lea maraton din viață şi Liviu Bica, care a aniversat al 100-lea maraton din carieră. Cei trei veterani au fost premiați de Valeriu Tomescu, ambasadorului evenimentului, cel mai titrat antrenor de maraton din România și unul dintre cei mai importanți din lume.
Evenimentul organizat de Asociația Șapte Scări, în parteneriat cu Primăria Brașov și susținut de Telekom România și Dolce Sport, a avut și o componentă caritabilă. Prin intermediul Fundației Telekom Romania, taxele strânse la cursa de 5 km, dar și 10% din valoarea taxei la probele competitive (maraton, ștafetă, semimaraton și 10 km), vor fi donate copiilor cu autism, beneficiarii Asociaţiei “Copiii de Cristal”.
Toată lumea a alergat la Maratonul Internațional Brașov. Pentru tinerii cu nevoi speciale a fost organizată o alergare scurtă, iar copiii au alergat pe categorii de vârstă. Cu toții s-au bucurat de surprizele partenerilor, iar cei mai rapizi alergători au fost premiaţi în bani. Fondul total de premiere – cash – a fost de 13.200 Lei.
Maratonul a beneficiat de ajutorul acordat de sute de voluntari care au oferit sprijin logistic în organizarea refresh point-urilor și în îndrumarea concurenților pe traseu.
Evenimentul s-a bucurat de sprijinul partenerilor Telekom Romania, Dolce Sport, Primăria Municipiului Braşov, Herbalife, Running Shop, Carrefour Brasov, HTC, S-Karp, Paradisul Acvatic şi Coresi Mall Braşov.
