O zi superbă cu soare ieri, la primul triatlon de iarnă din România, desfășurat la Complexul Olimpic de la Izvorani, pădurea Snagov. Peste 100 de sportivi, majoritatea amatori, au concurat în total la probele de alergare – 6 kilometri, bicicletă – 12 kilometri și înot – 500 de metri. Echipa Adrenallina, formată din Sorin Boriceanu (triatlonist de calibru) – la proba de înot și Roxana Lupu – la alergare și bicicletă – a ocupat la final locul 11 la categoria ștafetă, cu timpul de o oră, 42 de minute și 21 de secunde
start Winter TriChallenge, foto credit Florian Răducanu
Felicitări câștigătorilor de la ștafetă, echipa Ro Club Maraton, formată din Gabriel Solomon (bicicletă), Vlad Victor (alergare) și Răzvan Staicu (înot)! Timpul lor a fost de o oră, 16 minute și 51 de secunde.
Aș vrea să încep prin a-i mulțumi lui Sorin Boriceanu că a acceptat să facă parte din echipa Adrenallina, a fost o onoare pentru mine să-i fiu coechipier! Sorin Boriceanu este unul dintre cei mai promițători triatloniști din România: anul trecut a câștigat Dextro Energy Triathlon, la Londra, la categoria lui de vârstă (peste 30 de ani) și s-a calificat în finala Campionatului Mondial de Triatlon de la Beijing, la concursul din aceeași serie, acolo unde ajung cei mai tari triatloniști ai lumii! Aflați mai multe despre rezultatele lui Sorin aici http://sorinboriceanu.com/.
Sorin m-a avertizat de la început că nu se găsește în cea mai bună formă și că în ultimele 3 luni mai mult s-a odihnit decât s-a antrenat. A scos însă un timp foarte bun la proba de înot, cel puțin din punctul meu de vedere. El nu se mulțumește cu puțin, astfel că din aprilie pleacă să se antreneze serios în străinătate.
Cum a fost cursa asta pentru mine. Cu suișuri și coborâșuri. În primul rând, nu am repetat greșeala de la semimaratonul Gerar: m-am alimentat corespunzător și cred că m-am antrenat un pic mai mult. Am alergat în parc și la sală am încercat să simulez tranziția de la alergare la bicicletă, așa cum s-a întâmplat în concurs. La start mă simțeam pregătită, numai că n-a decurs totul conform planului 🙂
Când se numărau ultimele 10 secunde până la startul probei de alergare și era o tensiune în aer de-ți intra în ochi, eu încercam să-mi dau drumul la iPod. Aveam până și melodiile selectate: începea în forță Destiny’ s Child cu “I’m a surviver”! Ca să înceapă însă fetele să lucreze la motivația mea trebuia să deschid naibii mașinăria, numai că am realizat că e puțin dificil să atingi un butonaș invizibil de pe un iPod roz de fetițe cu mănușile de alergare în mâini. Apucă-te și dă-ți jos mănușile, și, când ești aproape sigur c-o să meargă perfect, se aude o împușcătură! Nu știu ce-a fost, dar eu asta am auzit. În orice caz, se dăduse startul și toată lumea a luat-o la fugă.
foto credit biciclistul.ro
Eu am încremenit cu mănușile scoase, cu firele încâlcite de la iPod și singurul lucru pe care am început să-l fac automat a fost s-o iau la fugă. Eram cu iPod-ul în mână – nu mai aveam timp să-mi așez căștile în urechi, și fetele cântau de acum în surdină.
Până la urmă au continuat concertul în buzunarul de la spate al tricoului și din păcate nu prea le-am auzit.
Momentul iPod, surprins din întâmplare de Free Rider
Despre cum m-a depășit toată lumea, inclusiv Mircea Badea
Faza este că m-am panicat cumva la start din cauza acestui episod. Îmi pusesem mari speranțe în fetele astea! Am repetat cu ele la sală! Trebuia să fim împreună! N-a fost să fie. Am început alergarea prea în forță, inima mi-a bătut prea tare, simțeam pulsul urcând ca mercurul pe linia roșie de la termometru, abia respiram după nici 500 de metri și, ce era mai grav, toată lumea mă depășea. Era groaznic! Apoi a început să mă doară tot abdomenul.
Știți cum e prima tură de alergare după câțiva ani de pauză? Grea, te dor toate și simți că ai cuțite în burtă. Așa mă simțeam și-mi venea să mă împușc cu glonțul de la start. Am alergat toată săptămâna, ce dracu se întâmplă?, mă întrebam. După porțiunea blândă de asfalt, a venit zăpada. Și mai greu. Mai bătea și soarele în moalele capului, respirația mea era pe câmpii, încă nu reușisem s-o stabilizez și să găsesc un ritm de alergare. Apoi l-am găsit, numai că era unul prea lent pentru concursul ăsta sau pentru oricare alt concurs. Apoi erau alții și alții care mă depășeau și chestia asta mă enerva teribil. La un moment dat m-am uitat în urmă să văd dacă sunt ultimul concurent! Era o senzație foarte nasoală: puteam să alerg mai repede din mușchii picioarelor și chiar și din respirație, numai că dacă grăbeam ritmul simțeam că nu mai suport durerea din abdomen. Nu-mi explic ce-a fost: prea multe emoții, un start prea în forță, habar nu am.
La un moment dat m-a depășit și Mircea Badea. Mă rog, dar cine nu m-a depășit? Mi se părea că nu se mai termină cei 6 kilometri. Trebuia să ajung la bicicletă și să recuperez. Numai la asta mă gândeam. Când mă apropiam de finish-ul alergării deja treceau bicicliștii la proba a doua. M-am apucat să-i număr. Erau mulți. M-am enervat mai tare. Am ajuns apoi la bicicletă. Îmi venea s-o îmbrățișez. Mi-am aruncat casca pe cap, am luat o gură de apă, și am plecat în tura de bicicletă. Nu mă mai durea nimic! Și era drăguț, mă încurajau oamenii de pe margine, deși probabil că cea mai mare parte a bicicletelor plecaseră de ceva timp.
Apoi a fost bine. Mă simțeam în control pe bicicletă, deși, din cauza vremii, nu am pedalat decât la sală anul ăsta. Traseul nu a fost deloc unul ușor: pe mijlocul drumului era gheață și zăpadă mai mult sau mai puțin topită iar în dreapta și stânga drumului porțiuni de șleauri, apă de la zăpada topită, ceva asfalt, multe gropi. A fost în mare parte o cursă de strategie: trebuia să te orientezi în viteză ce parte a drumului alegi – fie că erau gropile cu apă din dreapta-stânga (cu apa ce-ți șiroia rece pe spinare, pe față, ca la duș, când treceai în viteză), fie că alegeai drumul cu zăpadă topită din centru. Apoi trebuia să ai grijă cum depășești: totul era foarte îngust, foarte alunecos și nu puteai face viraje bruște: căderile erau garantate la simpla trecere dreapta-centru-stânga-centru. Am depășit mulți băieți :), oricum au fost foarte puține fete în concurs. Apoi a venit partea cu zăpadă, acolo unde nu puteai sub nicio formă să te urci pe bicicletă. Așa că tot ce puteai să faci era să alergi, cu bicicletă cu tot.
Nu am avut nicio problemă cu asta. De fapt, dacă mă gândesc, am alergat mai bine trăgând bicicleta după mine decât am făcut-o singură, la proba de alergare. Data viitoare o să rog organizatorii să mă lase s-o car în toate probele. 🙂 Mi-am mai revenit cu starea de spirit, așadar. Am ajuns apoi la bază. Trebuia să las repede bicicleta și să alerg în holul Complexului, unde mă aștepta Sorin ca să preia cipul echipei (care stochează timpul echipei la ștafetă). I-am dat repede cipul, și l-a legat de picior și a fugit spre bazinul olimpic, unde avea de parcurs cei 500 de metri la înot. Am răsuflat ușurată că treaba mea era terminată. Puteam mai mult decât atât, dar o să fie mai bine data viitoare. Mi-am dat jos adidașii – plini de apă și noroi, și am dat fuga să-mi încălzesc tălpile – de la apa rece în care am călcat nu-mi mai simțeam degetele de la picioare.
M-am schimbat repede și m-am dus să văd ce face Sorin la proba de înot. Înăuntru era o atmosferă minunată: apa plescăia, oamenii înotau fiecare pe culoarul lui de concurs, era călduț în aer de la temperatura apei, susținătorii încurajau civilizat în tribună.
foto credit Cosmin Rogoveanu
foto credit Cosmin Rogoveanu
Sunt foarte tari toți cei care au înotat ieri la Izvorani! Bazinul acela mi-a părut imens, iar 500 de metri înseamnă să parcurgi culoarul de 10 ori, adică 5 ture de dus-întors. E ceva. Sper să reușesc să fac și eu asta odată. Deocamdată, trebuie să învăț să înot 🙂
Felicitări tuturor celor care au alergat, înotat și biciclit ieri la triatlon!
O să închei cu cei care au muncit cel mai mult în acest concurs: oamenii care au făcut toate 3 probele, și le-au făcut cel mai bine. Felicitări Smart Atletic pentru o organizare impecabilă a concursului!
Așadar, câștigătorii:
Feminin
Albert Zsuzsana, categoria 19-29 de ani, 01.52.24
Ileana Schwarz, categoria 30-39 de ani, 01.55.48
Simona Barabaș, categoria 40-49 de ani, 01.59.07
Masculin
Cristian Luțic, categoria 13-18 ani, 01.17.55
Stanca Rafael Cristian, categoria 19-29 de ani, 01.26.47
Tudor Butu, categoria 30-39 de ani, 01.26.37
Szikszai Janos Bruno, categoria 40-49 de ani, 01.26.45
Emil Bițuleanu, categoria peste 50 de ani, 01.48.18
